3ra-945/16 — contestarea actului administrativ

3ra-945/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 3ra-945/16

prima instanță Al. Gafton

instanța de apel N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu, Maria Ghervas,

Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de reprezentantul Primarului general al

municipiului Chișinău, Maria Crețu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Russu

împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Direcției Autorizare și Disciplină în

Construcții a Primăriei municipiului Chișinău cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Vladimir Russu, casată hotărârea Judecătoriei Centru,

municipiul Chișinău din 12 iunie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care cererea de

chemare în judecată a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 13 februarie 2013 Russu Vladimir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei mun. Chișinău, solicitând anularea dispoziției Primarului general

al mun. Chișinău nr. 1247-d din 09 noiembrie 2012 „Cu privire la anularea autorizației

de construire nr. 617 din 05 octombrie 2012 pentru executarea lucrărilor de construire

a unui lăcaș de cult creștin-ortodox (biserică) din Piața Dimitrie Cantemir”.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în rezultatul negocierilor, la

licitația de obținere a dreptului de arendă a lotului de pământ cu nr. cadastral

1

0100518490 pentru proiectarea și construirea unui lăcaș de cult creștin-ortodox

(biserică) din 28 mai 2010, a câștigat acest drept contra sumei de 1 020 000 lei, iar

anual achită plata pentru arenda terenului în cuantum de 59 510 lei.

Susține că la 28 martie 2011, Primăria mun. Chișinău a eliberat pentru terenul

menționat, care are statut de „spații verzi”, certificatul de urbanism pentru proiectarea

unui lăcaș de cult creștin-ortodox (biserică) cu amenajarea complexă a terenului aferent

și formarea infrastructurii necesare.

La 05 octombrie 2012 Primăria mun. Chișinău a emis autorizația de construire

nr. 617, prin care s-au autorizat efectuarea lucrărilor de construire a unui lăcaș de cult

creștin-ortodox (biserică) cu amenajarea complexă a terenului aferent și formarea

infrastructurii necesare.

Ulterior, Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicare a eliberat

permisul nr. 1605, potrivit căruia s-a acordat permisiunea pentru lucrările de instalare

provizorie a îngrădirii.

Menționează că prin dispoziția Primarului general al mun. Chișinău nr. 1247-d

din 09 noiembrie 2012, autorizația de construire nr. 617 din 05 octombrie 2012, a fost

anulată, iar drept motiv de anulare a autorizației s-a invocat că, beneficiarul Vladimir

Russu a încălcat prevederile art. 20 alin. (3) Legea nr. 591 din 23 septembrie 1999 cu

privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale, demarând construcția

obiectivului în lipsa avizului pozitiv al expertizei ecologice de stat și obștești, precum

și în legătură cu protestele populației.

Consideră reclamantul că motivele de anulare a autorizației de construcție sunt

neîntemeiate, or, autorizația de construire a fost obținută în strictă conformitate cu

legislația în vigoare, fiind prezentate pentru aceasta toate documentele solicitate

conform art. 12 alin. (1) Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea executării

lucrărilor de construcție, cu atât mai mult că alin. (2) din același articol stabilește

expres că, solicitarea altor documente decât cele prevăzute la alin. (1) nu se admite.

Totodată, afirmă că protestele populației nu pot constitui temei de anulare a

autorizației de construire, or, populația are dreptul să protesteze și să-și expună opinia

la orice acțiune sau inacțiune a autorităților publice, aceasta însă nu înseamnă că un act

emis în strictă conformitate cu legislația trebuie să fie anulat, pe motiv că el nu este

acceptat de câțiva protestatari.

Mai mult ca atât, faptul că i se refuză eliberarea de către autoritatea mediului a

avizului pozitiv al expertizei ecologice, este greșeala Primăriei mun. Chișinău, care a

scos la licitație un teren problematic de a fi utilizat de către câștigătorul licitației

potrivit scopului pentru care a fost expus la licitație - construcția unui lăcaș de cult.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 iulie 2013 s-a admis

integral cererea de chemare în judecată.

2

S-a anulat dispoziția Primarului general al mun. Chișinău nr. 1247-d din

09 noiembrie 2012 „Cu privire la anularea autorizației de construire nr. 617 din

05 octombrie 2012, pentru executarea lucrărilor de construire a unui lăcaș de cult

creștin-ortodox (biserică) din Piața Dimitrie Cantemir”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2013 s-a admis apelul

declarat de Primăria mun. Chișinău, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 09 iulie 2013 și s-a restituit pricina spre rejudecare în prima instanță, în

alt complet de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 martie 2014 s-a atras

în proces, în calitate de copârât, Direcția Autorizare și Disciplină în Construcții a

Primăriei mun. Chișinău.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12 iunie 2014 s-a respins

cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015 s-a respins apelul

declarat de Vladimir Russu și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 12 iunie 2014.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 noiembrie 2015 s-a admis recursul

declarat de Vladimir Russu, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 25 martie

2015 și s-a restituit pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 s-a admis apelul

declarat de Vladimir Russu.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12 iunie 2014 și s-a

emis o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată a fost admisă.

S-a anulat ca fiind ilegală dispoziția Primarului general al mun. Chișinău nr.

1247-d din 09 noiembrie 2012 „Cu privire la anularea autorizației de construire nr. 617

din 05 octombrie 2012 pentru executarea lucrărilor de construire a unui lăcaș de cult

creștin-ortodox (biserică) din Piața Dimitrie Cantemir”, beneficiar Vladimir Russu.

La 04 mai 2016, reprezentantul Primarului general al mun. Chișinău, Maria

Crețu, a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 01 martie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de

chemare în judecată.

În motivarea recursului, a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată deoarece contravine normelor de

drept material și procesual, iar la examinarea și adoptarea deciziei contestate nu au fost

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.

Consideră că la emiterea deciziei instanța nu a indicat circumstanțele pricinii

care au fost constatate, probele pe care se întemeiază concluziile referitoare la aceste

circumstanțe, precum și legile care au fost aplicate de către instanță.

3

Prin referința din 20 iunie 2016, intimatul Vladimir Russu a solicitat respingerea

recursului și menținerea deciziei instanței de apel.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 iunie 2016 recursul declarat de

reprezentantul Primarului general al municipiului Chișinău, Maria Crețu, a fost

considerat admisibil.

La 28 iunie 2016, Vladimir Russu a depus cerere de amânare în legătură cu

necesitatea de a prezenta noi probe.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, prezentul recurs se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel, restituind pricina spre

rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din suportul probator anexat la materialele dosarului rezultă că, prin decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 4/24 din 19 aprilie 2010 „Cu privire la expunerea unor

loturi de pământ la licitații funciare” s-a aprobat darea în arendă prin licitație funciară a

terenului cu suprafața de 0,3609 ha amplasat în mun. Chișinău, Piața Dimitrie

Cantemir, pentru proiectarea și construirea unui lăcaș de cult creștin-ortodox. (f.d. 128-

129)

Potrivit procesului-verbal nr. 6 din 28 mai 2010 privind rezultatele negocierilor

la licitația de obținere a dreptului de arendă asupra lotului de teren situat în mun.

Chișinău, Piața Dimitrie Cantemir, contra sumei de 1 020 000 lei, Vladimir Russu a

câștigat licitația pentru proiectarea și construirea unui lăcaș de cult creștin-ortodox

(biserică), cu o plată anuală de arendă a terenului în sumă de 59 510 lei. (f.d. 132)

La 18 iunie 2010 între Vladimir Russu și Primăria mun. Chișinău a fost încheiat

contractul de arendă nr. 5369/2010 asupra terenului cu nr. cadastral 0100518490

amplasat în mun. Chișinău, Piața Dimitrie Cantemir. (f.d. 124-127)

La 28 martie 2011 Primăria mun. Chișinău i-a eliberat lui Vladimir Russu

certificatul de urbanism nr. 212/11, iar la 05 octombrie 2012, în temeiul certificatului

de urbanism menționat, i-a fost eliberată autorizația de construire nr. 617 privind

efectuarea lucrărilor de construire a unui lăcaș de cult creștin-ortodox (biserică) cu

amenajarea complexă a terenului aferent și formarea infrastructurii necesare. (f.d. 136)

Prin răspunsul Inspectoratului Ecologic de Stat nr. 1228 din 30 iulie 2012,

expediat în adresa lui Russu Vladimir, s-a comunicat că, Scuarul Dimitrie Cantemir cu

suprafața de 0,629 ha a fost transmis în gestiune Întreprinderii municipale „Asociația

4

de Gospodărire a Spațiilor Verzi” în baza deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 19/1

din 28 septembrie 2000, având regim de spațiu verde. La fel, s-a notat că, certificatul

de urbanism pentru proiectare nr. 212/11 din 28 martie 2011 și decizia Consiliului

mun. Chișinău nr. 4/24 din 19 aprilie 2010 „Cu privire la expunerea unor loturi de

pământ la licitații funciare”, au fost emise în contradicție cu prevederile art. 6 alin. (1)

Legea nr. 591-XIV din 23 septembrie 1999 cu privire la spațiile verzi a localităților

urbane și rurale și art. 4 alin. (6) Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 cu privire la

autorizarea executării lucrărilor de construcție. (f.d. 11)

Ulterior, la 09 noiembrie 2012 a fost emisă dispoziția Primarului general al mun.

Chișinău nr. 1247-d „Cu privire la anularea autorizației de construire nr. 617 din

05 octombrie 2012 pentru executarea lucrărilor de construire a unui lăcaș de cult

creștin-ortodox (biserică) din Piața Dimitrie Cantemir”. (f.d. 5)

La caz, reclamantul Vladimir Russu, prin prezenta acțiune, a solicitat anularea

dispoziției Primarului general al mun. Chișinău nr. 1247-d din 09 noiembrie 2012 „Cu

privire la anularea autorizației de construire nr. 617 din 05 octombrie 2012 pentru

executarea lucrărilor de construire a unui lăcaș de cult creștin-ortodox (biserică) din

Piața Dimitrie Cantemir”. (f.d. 2-4)

La rejudecarea pricinii, Judecătoria Centru, mun. Chișinău, prin încheierea din

05 martie 2014 a atras în proces, în calitate de copârât, Direcția Autorizare și

Disciplină în Construcții a Primăriei mun. Chișinău. (f.d. 83)

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță, prin hotărîrea din

12 iunie 2014 a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Vladimir

Russu ca nefondată. (f.d. 94-96)

La 10 iulie 2014, Vladimir Russu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 12 iunie 2014. (f.d. 97)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015 s-a respins apelul

declarat de Vladimir Russu și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 12 iunie 2014. (f.d. 143)

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 noiembrie 2015 s-a admis recursul

declarat de Vladimir Russu, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 25 martie

2015 și s-a restituit pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată. (f.d. 170-175)

La rândul său, Curtea de Apel Chișinău, rejudecând pricina, prin decizia din

01 martie 2016, a admis apelul declarat de către Vladimir Russu, a casat hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 iunie 2014 și a emis o nouă hotărâre prin

care cererea de chemare în judecată a fost admisă.

A anulat ca fiind ilegală dispoziția Primarului general al mun. Chișinău nr. 1247-

d din 09 noiembrie 2012 „Cu privire la anularea autorizației de construire nr. 617 din

05 octombrie 2012 pentru executarea lucrărilor de construire a unui lăcaș de cult

5

creștin-ortodox (biserică) din Piața Dimitrie Cantemir”, beneficiar Vladimir Russu (f.d.

191-196).

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că soluția dată de instanța

de apel este una pripită.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu au pentru instanța

judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Conform art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să

fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Art. 240 alin. (1) Codul de procedură civilă prevede că, la deliberarea hotărîrii,

instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic

dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție apreciază concluziile instanței de apel ca fiind rezultate din

neexaminarea multiaspectuală a cauzei, și în consecință, aplicarea eronată a legii.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) și (4) Codul de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța

de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei

instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel nu este legată de

motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanțe, ci este obligată să

verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța de

recurs reține că, contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut în

mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, precum și materialului anexat la dosar,

fără a examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în

raport cu regulile și legislația în vigoare. Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau

netemeiniciei cerințelor solicitate în acțiunea de bază, era indispensabil, alături de cele

6

constatate, de a supune controlului legalitatea hotărîrii atacate cu apel în baza

argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziției instanței pe fiecare din

argumentele invocate.

Reține Colegiul că, instanțele de judecată ierarhic inferioare la examinarea

cauzei nu au ținut cont de prevederile art. 118 alin. (3) Codul de procedură civilă, care

indică expres că, circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii

sînt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și

obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept

material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În acest context, relevă Colegiul că, contrar normelor sus-citate, instanța de apel,

judecând apelul și admițând cererea de chemare în judecată, pripit a ajuns la concluzia

de a anula ca fiind ilegală dispoziția Primarului general al mun. Chișinău nr. 1247-d

din 09 noiembrie 2012, or, instanța urma să verifice care documente au fost prezentate

de Vladimir Russu la solicitarea autorizației de construire.

La caz, Colegiul remarcă că la materialele cauzei se regăsește răspunsul

Inspectoratului Ecologic de Stat nr. 1228 din 30 iulie 2012 referitor la eliberarea

acordului pentru amplasarea bisericii în Piața Dimitrie Cantemir din mun. Chișinău,

care are regim de spațiu verde, care a stat la baza emiterii dispoziției Primarului

general al mun. Chișinău nr. 1247-d din 09 noiembrie 2012, în care se indică că la fața

locului a fost examinată posibilitatea eliberării acordului pentru amplasarea unei

biserici în Piața Dimitrie Cantemir din mun. Chișinău, însă s-a menționat că, Scuarul

Dimitrie Cantemir cu suprafața de 0,629 ha a fost transmis în gestiune Întreprinderii

municipale „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” în baza deciziei Consiliului

mun. Chișinău nr. 19/1 din 28 septembrie 2000.

La fel, s-a notat că, certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 212/11 din

28 martie 2011 și decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 4/24 din 19 aprilie 2010 „Cu

privire la expunerea unor loturi de pământ la licitații funciare”, au fost emise în

contradicție cu prevederile art. 6 alin. (1) Legea nr. 591-XIV din 23 septembrie 1999

cu privire la spațiile verzi a localităților urbane și rurale, în conformitate cu care,

spațiile verzi folosite în interes public constituie obiectul exclusiv al proprietății

publice și nu pot fi privatizate sau arendate, și art. 4 alin. (6) Legea nr. 163 din 09 iulie

2010 cu privire la autorizarea executării lucrărilor în construcție, care prevede că în

cazul emiterii certificatului de urbanism pentru proiectare pentru imobilele/terenurile

amplasate în zonele asupra cărora s-a instituit prin documentația de urbanism și de

amenajare a teritoriului un regim special, emitentul va obține avizele prevăzute de

legislație. (f.d. 11)

Mai mult, deși în referința Primăriei mun. Chișinău din 18 aprilie 2013 (f.d. 23-

24) s-a indicat că, în spațiile verzi, se interzice efectuarea construcțiilor fără avizul

pozitiv al expertizei ecologice de stat și obștești și fără acordul populației din zonele

7

limitrofe, și că la adresările către Inspectoratul Ecologic de Stat și Agenția Ecologică

Chișinău, au fost informați că certificatul de urbanism pentru proiectare eliberat de

Primăria mun. Chișinău, care permite elaborarea documentației de proiect pentru

amplasarea unui lăcaș de cult creștin-ortodox (biserică) cu amenajarea complexă a

terenului și formarea infrastructurii necesare, a fost emis contrar prevederilor art. 4

alin. (6) Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de

construcții, din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel nu rezultă că,

acestea au fost examinate, fiind indicat printr-o frază generală cercetarea înscrisurilor

anexate la materialele cauzei, iar întrebări și completări nu au parvenit. (f.d.187-verso)

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menționate de către

instanța de apel, indică direct la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă

controlului temeinicia și corectitudinea soluției date, prin prisma prevederilor legale,

aplicabile cazului.

La caz, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul acestuia, presupune prin

sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt și de drept, care

este diferită de la caz la caz.

În atare situație, având ca bază dispoziția art. 118 alin. (5) Codul de procedură

civilă, care acordă instanței judecătorești (judecătorului) dreptul de a propune părților

și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească

faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor,

instanța, întru stabilirea unor fapte, urma să propună părților prezentarea înscrisurilor

necesare în original sau în copii autentificate în modul stabilit.

Cu referire la cererea de amânare din 28 iunie 2016, depusă de către Vladimir

Russu în legătură cu necesitatea prezentării unor noi probe, Colegiul menționează

următoarele.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Prin urmare, reieșind din norma sus-citată, Colegiul conchide că cererea de

amânare urmează a fi respinsă, dat fiind că la examinarea recursului nu se anexează noi

probe.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și, rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

Din considerentele menționate și având în vedere cele constatate și deoarece

eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

8

ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a restitui pricina

spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecători.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de reprezentantul Primarului general al municipiului

Chișinău, Maria Crețu.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Russu împotriva

Primăriei municipiului Chișinău și Direcției Autorizare și Disciplină în Construcții a

Primăriei municipiului Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, cu

restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

9