2rac-264/16 — stoparea și combaterea practicilor comerciale incorecte

dosarul nr. 2rac-264/16

prima instanță V. Boico

instanța de apel N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul

Tatiana Lazovscaia în interesele Societății cu răspundere limitată „Smad-Grup”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agenției pentru Protecția

Consumatorilor împotriva Societății cu răspundere limitată „Smad-Grup” cu privire la

stoparea și combaterea practicilor comerciale incorecte,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Smad-Grup” și

menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 25 martie 2015,

prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 08 noiembrie 2013, Agenția pentru Protecția Consumatorilor a depus cerere

de chemare în judecată împotriva SRL „Smad-Grup” cu privire la stoparea și

combaterea practicilor comerciale incorecte.

În motivarea acțiunii a indicat că la 05 aprilie 2013, profitând de ofertele plasate

pe pagina web smadshop.md a agentului economic SRL „Smad-Grup”, ce practică

comercializarea on-line a mărfurilor, Alexandru Raiciuc a efectuat comanda nr. 3654

pe contul nr. 1932 a 18 categorii de produse, în număr de 23 unități.

Conform condițiilor agentului economic livrarea mărfii ce constituie mai puțin

de 1000 de lei și dacă locul livrării este la o distanță mai mare de 20 km, urma a fi

achitat pentru fiecare km parcurs taxa de 3,5 lei.

Menționează că Alexandru Raiciuc a acceptat condițiile expuse de către agentul

economic, însă la confirmarea comenzii realizate, pe adresa electronică costul livrării

era indicat - 0 lei.

Mai indică, că după realizarea comenzii, Alexandru Raiciuc l-a anunțat despre

oferta specială și pe Alexandru Tarasov, care la rândul său a efectuat două comenzi cu

livrarea la domiciliu.

1

Conform dispoziției comanda urma să fie livrată a doua zi, dar din motive

necunoscute nu a fost livrată.

Menționează că la 10 aprilie 2013, Alexandru Raiciuc a efectuat comanda

repetat la prețul indicat, primind la adresa electronică confirmarea comenzii. Însă

aceasta nu a fost livrată, dar pe pagina web smadshop.md era indicat ca a fost parțial

realizată și restul anulată.

Fiind indignat de acțiunile agentului economic, Alexandru Raiciuc s-a adresat

cu o plângere în adresa agentului economic, însă nu a primit nici un răspuns.

Prin urmare, în temeiul art. 13 alin. (12) și art. 14 alin. (1) lit. b) Legea privind

protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003, solicită reclamantul Agenția

pentru Protecția Consumatorilor obligarea pârâtului SRL „Smad-Grup” de a înceta

practicile comerciale înșelătoare, precum și, de a interzice pârâtului desfășurarea

practicilor comerciale incorecte.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 25 martie 2015 s-a admis cererea de

chemare în judecată.

S-a obligat SRL „Smad-Shop” să înceteze practicile comerciale înșelătoare și i

s-a interzis de a aplica practici comerciale incorecte.

Ne fiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 14 aprilie 2015 SRL „Smad

Shop” a declarat apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016 s-a respins apelul

declarat de SRL „Smad-Grup” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 25 martie 2015.

La 21 aprilie 2016, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Tatiana

Lazovscaia în interesele SRL „Smad-Grup” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, repunerea în termen și casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016, cu transmiterea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea

de apel și consideră că decizia contestată este pasibilă de a fi casată.

Avocatul Tatiana Lazovscaia în interesele SRL „Smad-Grup” a întemeiat

pretențiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432 alin. (2) lit. a), b) și c)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că decizia instanței de apel din 09 februarie 2016 a

fost expediată participanților la proces la 19 februarie 2016 (f.d. 103), însă la

materialele dosarului nu există dovada legală de recepționare.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de avocatul Tatiana

Lazovscaia în interesele SRL „Smad-Grup” la 21 aprilie 2016, prin intermediul

oficiului poștal (f.d. 108), se consideră depus în termen.

2

Analizând modul în care recurentul SRL „Smad-Grup” reprezentat de avocatul

Tatiana Lazovscaia și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la

legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept material

și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanța

de apel a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de recurs nu

se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din

care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument al recurentului

3

poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al

deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către avocatul Tatiana

Lazovscaia în interesele SRL „Smad-Grup” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de avocatul Tatiana Lazovscaia în interesele Societății cu

răspundere limitată „Smad-Grup” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

Judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

4