2rac-75/16 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr. 2rac-75/16 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, A. Bostan ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală „Vladimir V. Osoian”, reprezentată de avocatul Lilian Osoian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Vladimir V. Osoian” împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorului cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorului, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 22 decembrie 2014 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă : La 07 octombrie 2014, ÎI „Vladimir V. Osoian” a depus cererea de chemare în judecată împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorului cu privire la repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 04 decembrie 2013, în baza procesului-verbal nr. 06444 din 22 octombrie 2013 întocmit față de ÎI „Vladimir V. Osoianu” în baza art. 344 alin. (2 ) lit. b), h) alin. (3 lit. a), b), c) și art. 281 Cod contravențional și procesul-verbal nr. 02362 din 22 octombrie 2013 întocmit față de administratorul Vladimir Osoianu în baza art. 344 alin. (2 ) lit. b), h) alin. (3 lit. a), b), c) Cod contravențional, agentul constatator din cadrul Agenției pentru Protecția Consumatorului a emis decizia nr. 56, prin care în privința ÎI „Vladimir V. Osoianu” a fost aplicată amendă în mărime de 400 u.c.

echivalentul a 8 000 lei și decizia nr. 58 prin care față de Osoianu Vladimir a fost aplicată amendă în mărime de 75 u.c., echivalentul a 1 500 lei. Menționează că nefiind de acord cu deciziile de sancționare pe motiv că ambele sancțiuni au fost aplicate pentru una și aceeași faptă, le-a contestat în instanța de judecată. Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08 mai 2014, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iulie 2014, contestația a fost admisă, fiind anulat procesul-verbal nr. 06444 și nr. 02362 din 22 octombrie 2013 și deciziile nr. 56 și 58 din 04 decembrie 2013 cu încetarea proceselor contravenționale.

Consideră că Agenția pentru Protecția Consumatorului, fiind o autoritate publică, prin faptul intentări controlului neautorizat în privința ÎI „Vladimir V. Osoian”, pornirii cauzei penale și aplicării sancțiunii, acțiuni ce ulterior s-au constatat a fi ilegale, a comis un abuz și i-a cauzat un prejudiciu moral considerabil, manifestat prin stres, umilință și frustrări. Totodată, susține că urmare a acțiunilor pîrîtului a fost prejudiciat material, ori în legătură cu examinarea cauzelor contravenționale a suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de 3 600 lei. Solicită, repararea prejudiciului material în mărime de 3 600 lei, prejudiciului moral în mărime de 7 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 decembrie 2014, acțiune a fost admisă parțial, fiind încasat din contul Agenției pentru Protecția Consumatorilor suma de 1915 cu titlu de prejudiciu moral și suma de 3 600 lei cu titlu de prejudiciu material, iar în total suma de 5 515 lei, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2015, a fost admis apelul declarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Drept temei de casare a hotărîrii primei instanțe, instanța de apel a reținut că prima instanță a încălcat prevederile art. 60 alin. (4) CPC al RM, și a indicat din oficiu temeiul de drept pentru admiterea acțiunii prevederile art. 1404, 1405 Cod civil și prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile organelor de urmărire penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Un alt temei de casare a hotărîrii instanței de fond instanța de apel a invocat că prima instanță cu derogare de la prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil, a dispus încasarea prejudiciului material și moral în contul Agenției pentru Protecția Consumatorilor fără a stabili existența delictului acțiunii ilicite, iar sub acest aspect instanța de apel a notat că reclamantul ÎI „Vladimir V. Osoian” nu a anexat nici o probă care să ateste vinovăția Agenției pentru protecția Consumatorilor în cauzarea prejudiciului material a reclamantului.

La fel, instanța de apel a mai remarcat că pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport cauzal, cel din urmă fiind de fapt și condiția în funcție de care se determină mărimea despăgubirii, însă, la caz instanța a constatat lipsa unui raport de cauzalitate între fapta prejudiciabilă și presupusul prejudiciu material cauzat, întrucît reclamantul nu a anexat probe ce ar confirma prejudicierea materială prin aplicarea sancțiunii contravenționale.

Totodată cu referire la prevederile art. 1404 Cod civil, și art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ care reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere și scopul contenciosului administrativ, instanța de apel a conchis că decizia asupra cazului cu privire la contravenția administrativă și procesul-verbal cu privire la contravenție nu cad nu cad sub incidența Legi contenciosului administrativ și art. 1404 Cod civil deoarece se referă la examinarea cauzelor contravenționale ce sunt reglementate de o procedură separată reglementată de Codul Contravențional.

A mai concluzionat instanța de apel că actele administrative invocate de art. 1404 Cod civil și Legea contenciosului administrativ diferă de procesele-verbale cu privire la contravenții și deciziile emise pe cazuri contravenționale după obiectul vizat, gradul de pericol social, modalitatea de perfectare a actelor, subiecții implicați și mecanismul de contestare, iar remarcînd prevederile art. 448 alin. (1) din Codul contravențional care reglementează contestaţia împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie a conchis că asupra litigiului în speță nu sunt incidente nici prevederile art. 1404 şi nici a art. 1405 Cod civil.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că la caz nu sunt aplicabile nici reglementările Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, întrucît pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale inclusiv existența faptei ilicite, însă la caz agentul constatator la întocmirea proceselor-verbale și a deciziilor de sancționare a reclamantului nu a întreprins careva acțiuni ilicite ce s-ar manifesta prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și penale în timpul procedurii, acțiuni ce ar constitui temei de reparare a prejudiciului moral cauzat, or, acțiunile întreprinse de către agentul constatator au fost efectuate în limitele legitime.

În același timp, instanța de apel, remarcînd prevederile art. 1422 Cod civil, care reglementează reparația prejudiciului moral, a reținut că instanța are dreptul să oblige persoana responsabilă la repararea prejudiciului prin echivalent doar în cazul în care persoanei i s-au cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează drepturile ei personale nepatrimoniale precum și în alte cazuri prevăzute de lege, concluzionînd că la caz nu s-a constatat lezarea cărorva drepturi sau valori nepatrimoniale ale reclamantului de către Agenția Protecției Consumatorilor. La 04 ianuarie 2016, ÎI „Vladimir V. Osoian”, reprezentat de avocatul Lilian Osoian, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei instanța de apel a lăsat fără apreciere erorile grave comise de către pîrît la întocmirea proceselor-verbale și la emiterea deciziilor de sancționare și nu a ținut cont de faptul că prin controlul efectuat de Agenția pentru Protecția Consumatorilor la sediul agentului economic, intentarea procedurii contravenționale, întocmirea proceselor-verbale și emiterea deciziilor de sancționare a avut loc o ingerință în activitatea agentului economic ÎI „Vladimir V. Osoian”. Menționează că în urma anulării deciziilor și proceselor-verbale ale agentului constatator, persoanele care au fost supuse ilegal răspunderii contravenționale au dreptul la despăgubiri, sau este cert faptul că ori de cîte ori organele de drept ale statului acționează ilegal pot fi impuse la repararea prejudiciului cauzat.

Prin urmare, consideră că pîrîtul este obligat să-l despăgubească întrucît, la caz a avut loc o procedură de examinare a cauzei contravenționale costisitoare și dificilă. Or, controlul a fost efectuat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor teritorială Bălți, la sediul căreia Vladimir Osoian a fost nevoit să se deplaseze de 3 ori la citaţiile pîrîtului, decizia a fost primită la sediul central al Agenției pentru Protecția Consumatorilor în mun. Chişinău, care se află la 125 km de depărtare de sediul ÎI „Vladimir V. Osoian” și la care pînă la emiterea deciziei Vladimir Osoian a fost citat şi a participat de 4 ori.

Mai mult, invocă că în cadrul ședințelor organizate de șeful Agenției pentru Protecția Consumatorilor, Vladimir Osoian a înaintat demersuri privind nesancţionarea agentului economic, după care a contestat decizia de sancționare conform competenţei în Judecătoria Buiucani, iar cauza s-a examinat timp de 4 luni, pe caz avînd loc 6 şedinţe de judecată. Ulterior, cauza a fost examinată și în instanța de apel, reclamantul fiind asistat de un avocat, pentru a cărui servicii a achitat suma de 3 600 lei, fapt ce se confirmă și prin bonul de plată seria EZ nr. 394361 din 01 iulie 2014. La 25 februarie 2016, Agenția pentru Protecția Consumatorilor a depus referință asupra recursului declarat de ÎI „Vladimir V. Osoian”, invocînd netemeinicia acestuia și legalitatea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, Completul consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la data de 04 ianuarie 2016, împotriva deciziei 10 noiembrie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎI „Vladimir V. Osoian”, reprezentată de avocatul Lilian Osoian este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎI „Vladimir V. Osoian”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către ÎI „Vladimir V. Osoian” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎI „Vladimir V. Osoian”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Vladimir V. Osoian”, reprezentată de avocatul Lilian Osoian se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas