2ra-1474/16 — evacuarea din imobil

Dosarul nr. 2ra-1474/16

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecătorii: Iuliana Oprea

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Natalia

Melnicova împotriva deciziei din 31 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Maria Bargan

împotriva Nataliei Melnicova cu privire la evacuarea din bunul imobil,

c o n s t a t ă :

La data de 04 februarie 2015 Bargan Maria a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Nataliei Melnicova privind evacuarea din bunul imobil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 13.04.2007 a procurat

apartamentul situat în mun. Chișinău, str. Bogdan Voievod 2/2, nr. 36 de la Bacanin

Ghenadii. La momentul procurării apartamentul era într-o stare avariată și nelocuibil.

Menționează că după procurarea apartamentului a schimbat ușa, a procurat materiale

de construcție pentru renovarea apartamentului pentru a putea locui decent în el. Însă, la

începutul anului 2010, cînd a schimbat cartea de imobil, a aflat la secția de evidență a

populației că, în acest apartament are viză de reședință o altă persoană și anume Melnicova

Natalia, pe care a radiat-o de la evidență din acest imobil. Tot atunci a perfectat toate

contractele de prestare a serviciilor comunale și a achitat taxele de stat pentru imobil.

Afirmă că la nenumăratele adresări către Melnicova Natalia de a elibera benevol

locuința, pîrîta refuză categoric eliberarea spațiului locativ, dînd dovadă de agresivitate,

manifestată inclusiv prin aplicarea forței fizice.

Susține că la data de 28.01.2015, a depus plîngere la IP Rîșcani prin care a solicitat

să fie luate măsurile de evacuare în privința Nataliei Melnicova din imobil, însă, careva

măsuri de evacuare nu au fost întreprinse.

Explică că deținând imobilul cu drept de proprietate, nu are posibilitatea de a intra în

posesia și folosirea acestuia deoarece, pîrîta îi creează obstacole în exercitarea dreptului de

proprietate asupra imobilului, astfel, prin acțiunile pîrîtei i se încalcă dreptul de proprietate

dreptul de folosință și posesie asupra bunului imobil.

Prin hotărîrea din 16 decembrie 2015 a judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, s-a admis

cererea de chemare în judecată: s-a revendicat dreptul de proprietate a Mariei Bargan

asupra bunului imobil cu nr. cadastral 0100413.157.01.036, situat în mun. Chișinău, str.

Bogdan Voievod 2/2, nr.36, prin evacuarea Nataliei Melnicova din acest imobil; s-a încasat

din contul Nataliei Melnicova în beneficiul Mariei Bargan suma de 100 lei taxă de stat.

Prin decizia din 31 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus de

avocatul Scrob Mihail, în interesele Nataliei Melnicova și a fost menținută hotărîrea din 16

decembrie 2015 a judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

La data de 11 mai 2016, Melnicova Natalia a declarat recurs împotriva deciziei din

31 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele inferioare au apreciat probele arbitrar,

au soluționat greșit materialele pricinii și că au fost comise erori care au dus la încălcarea

drepturilor fundamentale ale omului.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 31 martie 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost expediată recurentului la data de 25

aprilie 2016. Recursul declarat la data de 11 mai 2016 se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Melnicova Natalia, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Melnicova Natalia, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni

în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de

apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul

declarat de Melnicova Natalia, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Melnicova Natalia împotriva deciziei

din 31 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecătorii Iuliana Oprea

Oleg Sternioală