2ra-1181/16 — Încasarea datoriei, dobinzii de întirziere si cheltuielilorde judecata

2ra-1181/16 — Încasarea datoriei, dobinzii de întirziere si cheltuielilorde judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: N. Costin dosarul nr. 2ra-1181/16

instanța de apel: S. Arnăut, V. Negru, E. Fistican

D E C I Z I E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

examinînd recursul declarat de către Munteanu Lilia, reprezentată de avocatul

Moțarschi Vadim,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Irinei Lemeșchina

împotriva Liliei Munteanu cu privire la încasarea datoriei, dobînzii, dobînzii de

întîrziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Munteanu Lilia și menținută hotărîrea

Judecătoriei Grigoriopol din 22 ianuarie 2014, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 22 iunie 2012, Lemeșchina Irina a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Liliei Munteanu cu privire la încasarea datoriei, dobînzii, dobînzii de

întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 17 aprilie 2009 a înstrăinat Liliei

Munteanu automobilul de model „TOYOTA RAV 4” anul de producere 2008, cu

numere de înmatriculare de stat C NY 417, la prețul de 22 300 euro, fapt ce se

confirm prin recipisa din aceeași dată, întocmită și semnată de Munteanu Lilia.

Susține că conform înțelegerii avute între dînsa și pîrîtă, prețul integral al

automobilului urma a fi achitat în termen de 1 lună, adică pînă la data de 17 mai

2009, iar avansul în mărime de 5 000, urma a fi achitat pînă la data de 25 aprilie

pîrîtei, iar dreptul de proprietate asupra automobilului v-a fi înregistrat după achitarea

integrală a prețului automobilului.

Menționează că, avansul în mărime de 5 000 euro Munteanu Lilia l-a achitat cu

întîrziere și anume la data de 07 iulie 2009. Tot la 07 iulie 2009, Munteanu Lilia a

recunoscut datoria în sumă de 19 000 euro, asumîndu-și obligația să o achite integral

pînă la data 17 iulie 2009, concomitent convenind achitarea unei dobînzi de 3% lunar.

1

Astfel, invocă că termenul limită la care pîrîta urma să-și onoreze obligația de

achitare a prețului automobilului procurat, deși a fost stabilită data de 17 iulie 2009,

însă la data respectivă, costul automobilului nu a fost achitat.

Solicită, încasarea din contul Liliei Munteanu în beneficiul său a datoriei în

mărime de 19 000 euro, dobînzii în mărime de 190 euro, dobînzii de întîrziere în

mărime de 8 925 euro și a cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de

9 636,80l ei și a cheltuielile pentru asistența juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 22 ianuarie 2014, acțiunea a fost

admisă integral, fiind încasat din contul Liliei Munteanu în beneficiul Irinei

Lemeșchina suma de 19 000 euro cu titlu de datorie, suma de 190 euro cu titlu de

dobîndă și suma de 8925 euro cu titlu de dobîndă de întîrziere, convertiți în lei

moldovenești conform cursului oficial al BNM la momentul executării și suma de

3 213 lei cu titlu de taxă de stat. Totodată, a fost încasat din contul Liliei Munteanu

în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 9 636,80 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Munteanu Lilia și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 26 ianuarie 2016, Munteanu Lilia, reprezentată de avocatul Moțarschi

Vadim, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. Totodată,

recurenta a solicitat anularea măsurilor de asigurare a acțiunii și încasarea

cheltuielilor legate de achitarea taxei de stat pentru depunerea apelului și recursului.

În motivarea recursului a invocat că prima instanță contrar prevederilor art. 753

al. (1) Cod civil, în conformitate cu care prin contractul de vînzare-cumpărare, o

parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți (cumpărător),

iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit a calificat recipisa

semnată de ea ca fiind un contract de vînzare-cumpărare, fără a ține cont de faptul că

în textul acesteia lipsește un element principal al unui contract sinalagmatic și anume

cel de-al doilea subiect, în cazul de față fiind vorba de presupusul vînzător.

Astfel, instanțele judecătorești nu au ținut cont de faptul că în textul recipisei

respective lipsește numele reclamantei Lemeșchina Irina or, Munteanu Liliana nu și-a

asumat nici o obligație pecuniară față de aceasta.

In acest sens, susține că este relevant pct. 8 din Hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 8 din 24 decembrie 2010, cu privire la

unele chestiuni referitoare la aplicarea de către instanțele judecătorești a legislației la

soluționarea litigiilor legate de contractele de împrumut, conform căruia recipisa sau

alt înscris nu pot servi drept temei pentru încasarea sumei împrumutului, dacă aceste

înscrisuri nu conțin informații despre părțile contractului de împrumut și despre suma

concretă a împrumutului. Se va reține că înscrisul respectiv reprezintă expunerea unui

act juridic civil și, în consecință, urmează să corespundă exigențelor legale, inclusiv

referitor la clauzele esențiale ale acestuia.

Mai indică că sunt neîntemeiate și invocările primei instanțe cu referire la

faptul că Munteanu Lilia deține posesia asupra automobilului și îl utilizează în

scopurile ei personale.

Iar, la acest capitol consemnează că potrivit pct. 10 subpct. 2) lit. b) și lit.c) al

Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr. 357 din 13

mai 2009, persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede și, la cererea

2

lucrătorului de poliție, polițistului de frontieră, ofițerului echipei mobile a Serviciului

Vamal, este obligată să înmîneze pentru control certificatul de înmatriculare

(înregistrare) a vehiculului, eliberat pe numele acesteia în modul stabilit, ori

certificatul de înmatriculare (înregistrare) a vehiculului însoțit de un alt document ce

atestă dreptul la utilizarea lui sau, după caz certificatul de înmatriculare (înregistrare)

eliberat pe numele persoanei juridice și foaia de parcurs, polița de asigurare

obligatorie de răspundere civilă a deținătorilor mijloacelor de transport auto.

Însă, din 2009 și pînă în prezent Lemeșchina Irina nu a perfectat pe numele său

nici un mandat sau procură notarială, care să-i ofere dreptul de a conduce acest

automobil.

Totodată, indică că nu a avut cum să își perfecteze o poliță de asigurare

obligatorie de răspundere civilă sau să efectueze controlul tehnic de stat la stațiile

autorizate conform pct. 19-121 din Regulamentul circulației rutiere.

Mai mult ca atît, în același sens invocă și prevederile art.53 și 54 din Legea

nr.131-XVI din 7 iunie 2007, privind siguranța traficului rutier, care statuează că

proprietarul este obligat să înmatriculeze vehiculul ori să îl înregistreze, după caz, în

modul stabilit, înainte de a-1 pune în circulație, iar autoritatea care efectuează

înmatricularea unui autovehicul sau a unei remorci eliberează proprietarului sau

mandatarului un certificat de înmatriculare, precum și plăci cu număr de

înmatriculare.

Relatează că certificatul de înmatriculare ce se conține în materialele cauzei se

află la Lemeșchina Irina, fapt confirmat și de avocatului acesteia în ședința de

judecată din 20 ianuarie 2016.

Or, și în acest sens instanțele de judecată au neglijat prevederile art.753 alin.(2)

din Codul civil, potrivit căruia vînzătorul se obligă să remită, concomitent cu

predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în

contractul de vînzare-cumpărare nu este prevăzut altfel.

Afirmă că Lemeșchina Irina nu a perfectat pe numele său un certificat de

înmatriculare sau un mandat în sensul art.53 și 54 din Legea Nr.l31-XVI din 7 iunie

2007 privind siguranța traficului rutier și nici nu a fost reînregistrat dreptul de

proprietate asupra automobilului în litigiu în Registrul de stat al transporturilor.

Susține că reieșind din prevederile pct. 2, 7, 8, 10 al Regulamentului cu privire

la Registrul de stat al transporturilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1047 din

8 noiembrie 1999, informația despre dreptul de proprietate asupra unei unități de

transport este ținută de Registrul de stat al transporturilor, care reprezintă un sistem

complex de evidență și cuprinde următoarele contururi: „A” – „Evidența

vehiculelor”, „B” - „Evidența agregatelor cu numere de fabricare”, „C” – „Evidența

titularilor de drepturi”, „D” – „Evidența admiterii la exploatare a vehiculelor”, „E” –

„Evidența restricțiilor la împuterniciri”, „F” – „Evidența executării legislației cu

privire la asigurări”, „G” – „Evidența executării legislației fiscale”, „H” – „Evidența

accidentelor rutiere”, „I” – „Evidența eliberării de licențe către transportatorii auto”.

Conform pct. 20, conturul „C” ține evidența proprietarilor de vehicule

(agregatelor) și a altor titulari de drepturi, precum și a circumstanțelor de apariție și

încetare a drepturilor respective.

Iar, potrivit pct. 22 transmiterea în folosință provizorie a vehiculelor către alte

persoane și eliberarea pe numele lor, pe durata valabilității contractelor (procurilor)

3

respective, a certificatelor de înmatriculare sau certificatelor de înmatriculare

provizorii nu conduce la încetarea dreptului de proprietate al titularilor.

Astfel, potrivit Adeverinței ÎS „CRIS Registru” nr.2537VP din 30 noiembrie

2015, unitatea de transport respectivă, de la data de 30 decembrie 2008 și pînă în

prezent este înmatriculată după Lemeșchina Irina.

Respectiv, insistă că instanța de fond și cea de apel au interpretat în mod eronat

legea, și anume, art.753 alin. (2) din Codul civil, art. art. 53, 54 din Legea nr.131-

XVI din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, precum și prevederile

Regulamentului cu privire la Registrul de stat al transporturilor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 26 ianuarie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de către Munteanu Lilia, de a casa decizia instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe în partea admiterii cerințelor cu privire la încasarea dobînzii

și dobînzii de întîrziere, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri, iar în rest de a

menține decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Liliei Munteanu, Lemeșchina Irina, a

solicitat încasarea datoriei în sumă de 19 000 euro, dobînzii prevăzute de contract în

mărime de 190 euro, dobînzii de întîrziere calculate în temeiul art. 585 și art. 619

alin. (2) Cod civil, în mărime de 8 925 euro și cheltuielilor de judecată inclusiv, taxa

de stat în mărime de 9 636,80 lei și a cheltuielile pentru asistența juridică.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia

admiterii integrale a acțiunii, încasînd din contul Liliei Munteanu în beneficiul Irinei

Lemeșchina suma de 19 000 euro cu titlu de datorie, suma de 190 euro cu titlu de

dobîndă, suma de 8 925 euro cu titlu de dobîndă de întîrziere, convertiți în lei

moldovenești conform cursului oficial al BNM la momentul executării și taxa de stat

în sumă de 3 213 lei și în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 9 636,80 lei,

soluție care a fost menținută și de instanța de apel.

Instanța de recurs constată, însă, că deși, la soluționarea pricinii au fost stabilite

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond,

concluziile instanței de apel și a primei instanțe în partea admiterii integrale a

cerințelor cu privire la încasarea dobînzii și dobînzii de întîrziere sunt incorecte,

rezultate din aplicarea greșită și interpretarea eronată de către instanța de apel a

normelor de drept material aplicabile la caz.

În susținerea opiniei enunțare, instanța de recurs reține că materialele cauzei

denotă cu certitudine faptul că prin recipisa scrisă și semnată la 17 aprilie 2009,

Munteanu Lilia a luat în folosință automobilul de model „TOYOTA RAV 4”, anul de

4

producere 2008, cu numerele de înmatriculare C NY 417, care aparține cu drept de

proprietate Irinei Lemeșchina, în schimbul sumei de 22 300 euro.

Tot materialul probator și în special conținutul recipisei din 17 aprilie 2009,

atestă că la momentul transmiterii automobilului părțile au convenit că în termen de

o lună, pînă la data de 17 mai 2009, Munteanu Lilia va achita prețul integral al

automobilului, iar pînă la data de 25 aprilie 2009 va achita un avans în mărime de

5 000 euro, reînregistrarea automobilului urmînd să aibă loc după achitarea integrală

a prețului automobilului.

Este cert și faptul că avansul în mărime de 5 000 euro, a fost achitat de către

Munteanu Lilia, cu întîrziere, la data de 07 iulie 2009, și tot atunci ultima a făcut o

mențiune în recipisa din 17 aprilie 2009, indicînd că restanța sumei constituie 19 000

euro, pe care o va achitat pînă la data de 17 iulie 2009 cu 3% procente lunar (f.d. 9).

Analizînd aceste condiții în raport de situația din cauză, este de reținut că prin

probă pertinentă și admisibilă se confirmă cu certitudine că părțile au dat naștere unui

raport juridic civil rezultat din contractul de vînzare-cumpărare, prin care Lemeșchina

Irina a vîndut iar Munteanu Lilia a cumpărat automobilul de model „TOYOTA RAV

4”, cu numerele de înmatriculare C NY 417, contra sumei de 22 300 euro, care urma

să fie achitată pînă la data de 17 iulie 2009.

Conform art. 753 alin. (1) Cod civil, prin contractul de vânzare-cumpărare, o

parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți

(cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

În conformitate cu art. 757 alin. (1) lit. a) Cod civil, vânzătorul trebuie să

predea bunul la data stabilită în contract sau la data care poate fi dedusă din contract.

Iar, potrivit art. 760 alin. (1) lit. a) Cod civil, obligația de predare a bunului se

consideră executată în momentul predării bunului către cumpărător sau către

persoana indicată de el.

Totodată, conform art. 602 alin. (1) și (2) Codul civil, în cazul în care nu

execută obligația, debitorul este ținut să-1 despăgubească pe creditor pentru

prejudiciul cauzat astfel, dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este

imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă.

Raportînd prevederile legale enunțate la circumstanțele cauzei, se constată că

prin întocmirea și semnarea recipisei la 17 aprilie 2009, cu modificările ulterioare din

07 iulie 2009, părțile și-au manifestat voința și și-au asumat anumite obligațiuni.

Cu toate acestea, deși, Munteanu Lilia a primit în posesie automobilul predat

de către Lemeșcina Irina și îl utilizează în scopuri personale, refuză executarea

obligațiunilor asumate, precum și achitarea prețul integral al automobilului, respectiv,

dreptul de proprietate asupra automobilului nu a fost reînregistrat pe numele său.

De altfel, faptul că automobil de model „TOYOTA RAV 4”, cu numerele de

înmatriculare C NY 417, care a constituit obiectul recipisei din 17 aprilie 2009, se

află în posesia Liliei Munteanu se confirmă prin însăși declarațiile acesteia date în

cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, iar potrivit actelor întocmite de

Centrul Unic de Monitorizare și Coordonare, automobilul model „TOYOTA RAV

4”, cu numerele de înmatriculare C NY 417 circulă pe străzile mun. Chișinău fiind cu

regularitate capturat de camerele video de monitorizare a traficului care asigură

supraveghere în regim automatizat a circulației rutiere pe drumurile publice (f. d.

215-221).

5

Conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul

este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

În conformitate cu art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Cu referire la normele enunțate și având în susținere stipulările art. 572 alin. (2)

Cod civil, care reglementează condițiile generale de executare a obligațiilor și

statuează că obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la

locul și în momentul stabilit, instanța de recurs constată că atît prima instanță cît și

instanța de apel corect au ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii în partea încasării

costului datoriei în sumă de 19 000 euro și admiterii acestui capăt de cerere.

Or, la caz s-a stabilit incontestabil că Munteanu Lilia a primit în posesie

automobilul predat de Lemeșchina Irina, însă nu a achitat costul integral al acestuia,

datoria constituind suma de 19 000 euro, fapt confirmat însăși de către cumpărătorul

prin recipisa semnată.

Sub acest aspect, instanța de recurs conchide că soluția instanțele ierarhic

inferioare în partea încasării datoriei a fost adoptată în limitele competenței, reieșind

din temeiurile și obiectul acțiunilor, cu aplicarea corectă a legii materiale care

guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create

condiții obiective participanților la proces, întru realizarea drepturilor sale

procedurale.

Totodată, Colegiul constată, că instanțele judecătorești ținînd cont de faptul că

conform recipisei din 17 aprilie 2009, cu modificările din 07 iulie 2009, prețul

automobilului a fost stabilit în euro, justificat au dispus încasarea datoriei în euro

care v-a fi convertită în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM la

momentul executării.

Sau, prin prisma art. 853 alin. (2) Cod civil, care statuează că dacă obligația

pecuniară exprimată în valută străină trebuie executată pe teritoriul țării, executarea

se face în monedă națională, cu excepția cazurilor în care legea permite

primirea/efectuarea pe teritoriul Republicii Moldova a plăților și a transferurilor în

valută străină. Determinarea echivalentului în monedă națională al obligației

pecuniare exprimate în valută străină și viceversa se efectuează cu aplicarea cursului

oficial al leului moldovenesc valabil la data executării obligației, dacă legea sau

contractul nu stabilește altfel, justificat au dispus încasarea datoriei în euro care v-a

fi convertită în șei moldovenești conform cursului oficial al BNM la momentul

executării.

În același timp, instanța de recurs consideră neîntemeiate pretențiile formulate

de Lemeșchina Irina cu privire la încasarea dobînzii în mărime de 3% lunar, stabilită

de părți la întocmirea recipisei din 17 aprilie 2009 cu modificările din 07 iulie 2009.

Aceasta deoarece, reieșind din prevederile art. 869 alin. (1) și (2) Cod civil,

dobînda contractuală stabilită de către părți în baza contractului trebuie să se afle într-

o corelație rezonabilă cu rata de finanțare a Băncii Naționale a Moldovei, iar în cazul

în care prin contract s-a stabilit o dobîndă mai mare decît dobînda admisă, obligația

de a plăti această dobîndă este nulă de drept.

Sub acest aspect, la caz se constată că, potrivit recipisei, Munteanu Lilia îi

datorează Irinei Lemeșchina suma de 19 000 euro pe un termen de 10 zile, pentru

perioada 07 iulie 2009 – 17 iulie 2009, cu o dobîndă de 3 % lunar, ceea ce constituie

6

36% anual, pe cînd, potrivit statisticii privind ratele de dobîndă la instrumentele de

reglementare monetară a BNM pentru perioada respectivă constituie 9% (f.d. 24

Vol.II)

Prin urmare, Colegiul constată că, dobînda contractuală stabilită de Munteanu

Lilia și Lemeșina Irina nu este una corelativă cu rata de refinanțare a Băncii Naționale

a Moldovei, respectiv prin prisma art. 869 alin. (1) Cod civil, obligația de a plăti

această dobîndă este nulă de drept, în partea în care depășește rata de finanțare a

Băncii Naționale a Moldovei.

Pe de altă parte, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de justiție consideră neîntemeiate și cerințele Irinei Lemeșchina cu

privire la încasarea dobînzii de întîrziere în temeiul art. 619 alin. (2) Cod civil, în

mărime de 8 925 euro, pentru neexecutarea în termen a obligațiunilor asumate prin

recipisa din 17 aprilie 2009 și respectiv din 07 iulie 2009.

Iar în susținerea acestei concluzii instanța de recurs remarcă prevederile

art.619 alin. (1) Cod civil, care indică că obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe

perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută

la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui

prejudiciu mai redus.

Iar, în conformitate cu art. 619 alin. (2) Cod civil, în cazul actelor juridice la

care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la

art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui

prejudiciu mai redus.

Instanța de recurs reține că în interpretarea corectă a prevederilor art. 619 alin.

(1) și (2) CPC, este de înțeles că dobînda de întîrziere în mărime de 5% peste rata

dobînzii prevăzută la art. 585 Cod civil se aplică în privința persoanelor fizice care, la

încheierea contractului dețineau calitatea de consumator, iar dobînda de întîrziere în

mărime de 9% se calculează pentru contractele încheiate între peroanele juridice,

persoane fizice și între persoane fizice și juridice care nu dețineau calitatea de

consumator.

La acest capitol, este important de menționat că consumator, în sensul art. 1 al

Legii privind protecția consumatorului nr. 105 din 13 martie 2003, este orice

persoană fizică sau juridică care intenționează să comande sau să procure ori care

comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru necesități nelegate de

activitatea de întreprinzător sau profesională.

Sub aspectul dat, circumstanțele cauzei atestă că la întocmirea și semnarea

recipisei din 17 aprilie 2009, cu modificările din 07 iulie 2009, Munteanu Lilia a

intenționat procurarea automobilul model „TOYOTA RAV 4”, cu numerele de

înmatriculare C NY 417 pentru servicii ce nu sunt legate de activitatea de

întreprinzător sau profesională, respectiv, Munteanu Lilia a procurat automobilul

pentru scopuri personale.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că în situația în care Munteanu Lilia

nu și-a executat în termenul stabilit obligația de achitare a costului automobilului de

model „TOYOTA RAV 4”, cu numerele de înmatriculare C NY 417, iar întârzierea

în executarea obligațiilor pecuniare are drept consecință plata dobânzii de întârziere,

în cazul Liliei Munteanu survin efectele prevederilor art. 619 alin. (1) Cod civil, în

conformitate cu care obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii

7

în mărime de 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu

prevede altfel.

Or, la caz, sa stabilit incontestabil că în recipisa care a dat naștere raportului

juridic în speță, Munteanu Lilia figurează ca persoană fizică, deținînd calitatea de

consumator, iar în conținutul recipisei nu este indicat că automobilul este destinat

pentru a obține anumite beneficii în rezultatul desfășurării unei activități comerciale

sau profesionale.

Pe cînd, prevederile art. 619 alin. (2) în temeiul cărora Lemeșchina Irina își

întemeiază cerințele, sunt aplicabile doar situaților în care nu participă consumatorul,

iar serviciile sunt procurate, comandate sau folosite pentru necesități legale de

activitatea de întreprinzător sau profesională, pentru a obține un careva profit.

Altfel spus, contrar prevederilor art. 118 alin. (1) CPC, care indică că fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel, Lemeșchina Irina nu a

prezentat probe incontestabile ce ar conforma că intimata a intenționat procurarea

automobilului model „TOYOTA RAV 4”, cu numerele de înmatriculare C NY 417

cu scopul de a desfășura o anumită activitate de întreprinzător sau profesională și a

obține un oarecare venit.

Așadar, avînd în vedere aceste norme juridice de trimitere și având ca reper

informația Băncii Naționale a Moldovei cu privire la Statistica privind ratele de

dobîndă la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naționale a Moldovei

pentru perioada 17 iulie 2009 – 19 iunie 2012, conform căreia rata de bază a BNM a

constituit: începînd cu 17 iulie 2009 – 9%, începînd cu 24 iulie 2009 – 8%, începînd

cu 14 august 2009 – 7%, începînd cu 08 septembrie 2009 – 5%, începînd cu 02

februarie 2010 – 6%, începînd cu 30 martie 2010 - 7%, începînd cu 07 ianuarie 2011

– 8%, începînd cu 05 august 2011 – 9%, începînd cu 06 septembrie 2011 – 10%,

începînd cu 09 decembrie 2011 - 9,5%, începînd cu 06 ianuarie 2012 – 8,5%,

începînd cu 03 februarie - 6,5%, începînd cu 02 martie 2012 – 4,5% (f.d. 24-44 Vol.

II), instanța de recurs conchide că suma dobînzii de întîrziere pentru perioada 17 iulie

2009 – 19 iunie 2012, constituie 6 701,80 euro și rezultă din calculul efectuat după

următoarea formulă: 19 000 (suma datorată ) x (5% (dobînda conform art. 619 al.(1) Cod

civil) + rata de refinanțare a BNM (pentru fiecare perioadă în parte)) ÷ 365 (zile din an) x

1068 (zile aflate în întîrziere).

În consecință, instanța de recurs consideră neîntemeiate pretențiile recurentei

cu privire la încasarea din contul Irinei Lemeșchina a cheltuielilor de judecată legate

de achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii de apel și recurs.

Deoarece reieșind din prevederile art. 94 alin.(1) CPC, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească părții care a avut cîștig de cauză

toate cheltuielile de judecată, toate cheltuielile de judecată sunt suportate de persoana

care a pierdut procesul, însă în speță, indiferent de faptul că recursul declarat de către

Munteanu Lilia urmează a fi admis, Lemeșchina Irina are cîștig de cauză.

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat

de către Munteanu Lilia, de a casa parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei

instanțe, cu emiterea în partea casată a unei noi hotărîri, iar în rest de a menține

decizia instanței de apel și hotărîriea primei instanțe.

8

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către Munteanu Lilia reprezentată de avocatul

Moțarschi Vadim.

Se casează parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016 și

hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 22 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată a Irinei Lemeșchina împotriva Liliei Munteanu cu privire la

încasarea datoriei, dobînzii, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată, în partea

admiterii integrale a cerințelor cu privire la încasarea dobînzii și dobînzii de întîrziere

și se emite în partea dată o nouă hotărâre prin care:

Se admit parțial cerințele Irinei Lemeșchina împotriva Liliei Munteanu cu

privire la încasarea dobînzii și dobînzii de întîrziere.

Se încasează din contul Liliei Munteanu în beneficiul Irinei Lemeșchina

dobînda de înîrziere în mărime de 6 701 (șase mii șapte sute unu) euro 80 cenți,

echivalentul în lei moldovenești la momentul executării hotărîrii.

În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016 și hotărîrea

Judecătoriei Grigoriopol din 22 ianuarie 2015 se mențin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

9