3ra-914/16 — stabilirea pensiei de urmaș

Dosarul nr. 3ra-914/16 Instanța de fond: Judecătoria Grigoriopol – N. Costin Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna Î N C H E I E R E 22 iunie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte completului Svetlana Filincova, judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Șeremet Vasile în pricina civilă la acțiunea lui Șeremet Vasile împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne privind repunerea în termen, stabilirea pensiei de urmaș Soltanei Țîu, obligarea remiterii răspunsului și încasarea mijloacelor bănești de întreținere pe 5 ani, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 24 februarie 2016, C O N S T A T Ă: Șeremet Vasile la data de 16 iunie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri privind repunerea în termen de depunere a cererii, obligarea remiterii răspunsului la cererea prealabilă, încasarea pensiei de urmaș al Soltanei Țîu, încasarea mijloacelor bănești de întreținere pe 5 ani ( f.d.

5-7). În motivarea acțiunii reclamantul Șeremet Vasile a indicat, că la data de 14 septembrie 1997, Țîu Valeriu fiind în exercițiul funcțiunii militare, a fost împușcat de soldatul Cocoș Vitalie, care în rezultatul rănilor primite a decedat pe loc. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2010 Departamentul Trupelor de Carabinieri a fost obligat să calculeze și să achite Soltanei Țîu plățile de asigurare de stat obligatorie în sumă egală cu suma mijloacelor bănești de întreținere pe 10 ani, ajutorul unic echivalent cu suma salariului mediu anual pe republică și încasarea prejudiciului moral 5 000 lei. Soltana Țîu a cesionat creanța sa față de Departamentul Trupelor de Carbinieri lui Șeremet Vasile.

1 La data de 28 octombrie 2014 prin încheierea Curții de Apel în proces de executare s-a înlocuit reclamanta Soltana Țîu cu succesorul în drepturi Șeremet Vasile. Astfel, întrucît pînă la moment hotărîrea Curții de Apel Chișinău nu a fost executată integral, solicită încasarea plății de asigurare de stat obligatorie în sumă egală cu suma mijloacelor bănești de întreținere pe 5 ani, pe care urma să-i primească Soltana Țîu și stabilirea pensiei de urmaș a Soltanei Țîu. Prin hotărîrea Grigoriopol mun. Chișinău din data de 01 decembrie 2015 s-a admis cererea depusă de Șeremet Vasile, s-a repus în termen de adresare în judecată, s-a obligat Departamentul Trupelor de Carabinieri să achite reclamantului plăți de asigurare de stat de întreținere pe un termen de 5 ani, s-au respins cerințele reclamantului privind stabilirea pensiei de urmaș a Soltanei Țîu și obligarea Departamentul Trupelor de Carabinieri de a furniza informație cu privire la cererea prealabilă ( f.d.

39). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 24 decembrie 2015 Departamentul Trupelor de Carabinieri a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea cererii, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acțiunii ( f.d. 59-60). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 24 februarie 2016 s-a admis apelul declarat de Departamentul Trupelor de Carabinieri, s-a casat hotărîrea contestată, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată ( f.d. 61-63).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că potrivit încheierii Curții de Apel Chișinău din data de 28 octombrie 2010 s-a înlocuit reclamanta Soltana Țîu cu succesorul în drepturi Șeremet Vasile, iar în partea motivantă a încheierii s-a constat, că încheind contractul de cesiune cesionarul a preluat drepturile de creanță ale cedentului care rezultă din hotărîrea judecătorească nr. 3-2486/10 din 22 septembrie 2010. Potrivit art. 22 alin. 2 al Legii nr. 806- XII din 12 decembrie 1991 „în cazul în care militarul trupelor de carabinieri își pierde viața în exercițiul funcțiunii, familiei acestuia, persoanelor împuternicite de el li se plătește ajutor unic echivalent cu suma mijloacelor bănești de întreținere pe zece ani ale celui căzut.

În cazul morții violente a militarului în termen familiei acestuia, persoanelor întreținute de el li se plătește un ajutor unic echivalent cu suma salariului mediu anual pe zece ani, dar nu mai mic de nivelul mediu al salariilor anuale din republică. În afară de aceasta, timp de cinci ani din ziua morții violente a militarului trupelor de carabinieri membrilor familiei lui, persoanelor întreținute de el li se plătesc lunar mijloace bănești de întreținere. La expirarea a cinci ani se stabilește pensie de urmași, conform legislației, indiferent de mărimea compensației plătite”. 2 La caz, Șeremet Vasile nu a probar, ori la materialele dosarului lipsește careva probe care ar confirma că este membru al familiei Țîu Valeriu sau persoana întreținută de acesta.

Totodată nu deține împuterniciri de a formula pretenții în interesele Soltanei Țîu. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 29 aprilie 2016 Șeremet Vasile a depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat, că instanța de apel la examinarea pricinii a admis încălcări procedurale, legea fiind interpretată eronat ( f.d. 66-68). În conformitate cu art. 434 alin. 1 CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 24 februarie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 03 martie 2016 ( f.d.

64). Recursul depus de către Șeremet Vasile la 28 aprilie 2016 se consideră a fi depus în termen. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Șeremet Vasile este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele judecătorești, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. 3 Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al.

4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și 4. Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Șeremet Vasile asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Șeremet Vasile inadmisibil. Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție D I S P U N E : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Șeremet Vasile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, în pricina civilă la acțiunea lui Șeremet Vasile împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne privind repunerea în termen, stabilirea pensiei de urmaș Soltanei Țîu, obligarea remiterii răspunsului și încasarea mijloacelor bănești de întreținere pe 5 ani.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului Svetlana Filincova judecători Dumitru Mardari Maria Ghervas 4 5