3ra-914/16 — stabilirea pensiei de urmaș

Dosarul nr. 3ra-914/16

Instanța de fond: Judecătoria Grigoriopol – N. Costin

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte completului Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Șeremet Vasile în pricina civilă la acțiunea lui Șeremet Vasile împotriva

Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne privind

repunerea în termen, stabilirea pensiei de urmaș Soltanei Țîu, obligarea remiterii

răspunsului și încasarea mijloacelor bănești de întreținere pe 5 ani,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 24 februarie 2016,

C O N S T A T Ă:

Șeremet Vasile la data de 16 iunie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Departamentului

Trupelor de Carabinieri privind repunerea în termen de depunere a cererii, obligarea

remiterii răspunsului la cererea prealabilă, încasarea pensiei de urmaș al Soltanei

Țîu, încasarea mijloacelor bănești de întreținere pe 5 ani ( f.d. 5-7).

În motivarea acțiunii reclamantul Șeremet Vasile a indicat, că la data de 14

septembrie 1997, Țîu Valeriu fiind în exercițiul funcțiunii militare, a fost împușcat

de soldatul Cocoș Vitalie, care în rezultatul rănilor primite a decedat pe loc. Prin

hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2010 Departamentul Trupelor

de Carabinieri a fost obligat să calculeze și să achite Soltanei Țîu plățile de asigurare

de stat obligatorie în sumă egală cu suma mijloacelor bănești de întreținere pe 10

ani, ajutorul unic echivalent cu suma salariului mediu anual pe republică și încasarea

prejudiciului moral 5 000 lei. Soltana Țîu a cesionat creanța sa față de Departamentul

Trupelor de Carbinieri lui Șeremet Vasile.

1

La data de 28 octombrie 2014 prin încheierea Curții de Apel în proces de

executare s-a înlocuit reclamanta Soltana Țîu cu succesorul în drepturi Șeremet

Vasile.

Astfel, întrucît pînă la moment hotărîrea Curții de Apel Chișinău nu a fost

executată integral, solicită încasarea plății de asigurare de stat obligatorie în sumă

egală cu suma mijloacelor bănești de întreținere pe 5 ani, pe care urma să-i primească

Soltana Țîu și stabilirea pensiei de urmaș a Soltanei Țîu.

Prin hotărîrea Grigoriopol mun. Chișinău din data de 01 decembrie 2015 s-a

admis cererea depusă de Șeremet Vasile, s-a repus în termen de adresare în judecată,

s-a obligat Departamentul Trupelor de Carabinieri să achite reclamantului plăți de

asigurare de stat de întreținere pe un termen de 5 ani, s-au respins cerințele

reclamantului privind stabilirea pensiei de urmaș a Soltanei Țîu și obligarea

Departamentul Trupelor de Carabinieri de a furniza informație cu privire la cererea

prealabilă ( f.d. 39).

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 24 decembrie 2015

Departamentul Trupelor de Carabinieri a depus cerere de apel, prin care a solicitat

admiterea cererii, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei hotărîri noi de

respingere a acțiunii ( f.d. 59-60).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 24 februarie 2016 s-a admis

apelul declarat de Departamentul Trupelor de Carabinieri, s-a casat hotărîrea

contestată, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată

( f.d. 61-63).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că potrivit încheierii Curții

de Apel Chișinău din data de 28 octombrie 2010 s-a înlocuit reclamanta Soltana Țîu

cu succesorul în drepturi Șeremet Vasile, iar în partea motivantă a încheierii s-a

constat, că încheind contractul de cesiune cesionarul a preluat drepturile de creanță

ale cedentului care rezultă din hotărîrea judecătorească nr. 3-2486/10 din 22

septembrie 2010.

Potrivit art. 22 alin. 2 al Legii nr. 806- XII din 12 decembrie 1991 „în cazul în

care militarul trupelor de carabinieri își pierde viața în exercițiul funcțiunii, familiei

acestuia, persoanelor împuternicite de el li se plătește ajutor unic echivalent cu

suma mijloacelor bănești de întreținere pe zece ani ale celui căzut. În cazul morții

violente a militarului în termen familiei acestuia, persoanelor întreținute de el li se

plătește un ajutor unic echivalent cu suma salariului mediu anual pe zece ani, dar

nu mai mic de nivelul mediu al salariilor anuale din republică. În afară de aceasta,

timp de cinci ani din ziua morții violente a militarului trupelor de carabinieri

membrilor familiei lui, persoanelor întreținute de el li se plătesc lunar mijloace

bănești de întreținere. La expirarea a cinci ani se stabilește pensie de urmași,

conform legislației, indiferent de mărimea compensației plătite”.

2

La caz, Șeremet Vasile nu a probar, ori la materialele dosarului lipsește careva

probe care ar confirma că este membru al familiei Țîu Valeriu sau persoana

întreținută de acesta. Totodată nu deține împuterniciri de a formula pretenții în

interesele Soltanei Țîu.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 29 aprilie 2016 Șeremet

Vasile a depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei contestate și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a

indicat, că instanța de apel la examinarea pricinii a admis încălcări procedurale, legea

fiind interpretată eronat ( f.d. 66-68).

În conformitate cu art. 434 alin. 1 CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 24 februarie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de

03 martie 2016 ( f.d. 64).

Recursul depus de către Șeremet Vasile la 28 aprilie 2016 se consideră a fi

depus în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Șeremet Vasile

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul

indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a apreciat

înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei

de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele

judecătorești, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

3

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul

declarat de către Șeremet Vasile asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Șeremet Vasile inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Șeremet Vasile împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, în pricina civilă la acțiunea

lui Șeremet Vasile împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri al

Ministerului Afacerilor Interne privind repunerea în termen, stabilirea pensiei de

urmaș Soltanei Țîu, obligarea remiterii răspunsului și încasarea mijloacelor bănești

de întreținere pe 5 ani.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4

5