2ra-1196/16 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuileilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuileilor de judecată
- Temei legal
- încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere
2ra-1196/16 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuileilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: Judecătoria Bălți Dosarul nr. 2ra-1196/16
Judecător: M. Cojocaru
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți
Judecători: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz
D E C I Z I E
22 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecători Galina Stratulat, Iurie Bejenaru,
Nicolae Craiu, Ion Druță
examinând recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „INCASO”
Societate cu Răspundere Limitată,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea
Mixtă „INCASO” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Nataliei
Chiverciuc cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor
de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „INCASO” Societate cu
Răspundere Limitată și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Bălți din 20
noiembrie 2015,
c o n s t a t ă
La 18 august 2015, Întreprinderea Mixtă „INCASO” Societate cu
Răspundere Limitată (ÎM „INCASO” SRL) s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Nataliei Chiverciuc cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de
întîrziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Consiliul municipal Bălți a
emis decizia nr. 4/4 din 19 iunie 2008 „Privind aprobarea tarifelor pentru
evacuarea deșeurilor menajere”, la pct. 1 fiind stabilit tariful pentru o persoană de
6,4 lei pentru cei ce locuiesc în fondul locativ amenajat și 11,4 lei pentru cei ce
locuiesc în casele individuale. Totodată, Primăria în calitate de gestionar a dispus
și investit Întreprinderea Municipală „Terra Salubritate” conform contractului nr.
2 din 21 septembrie 2012 în calitate de operator cu sarcina de a presta servicii de
salubritate, ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul mun.
Bălți.
Operatorul a prestat în mod continuu, cantitativ și calitativ serviciile publice
de evacuare a deșeurilor tuturor beneficiarilor/utilizatorilor de pe teritoriul mun.
Bălți, inclusiv și beneficiarului pîrît Chiverciuc Natalia, la adresa mun. Bălți, str.
Decebal 68, atribuindu-i cont personal pentru serviciile de salubrizare prestate la
această adresă.
Operatorul lunar a expediat în adresa pârâtei avizele de plată în care se
indică tariful lunar al costului serviciilor prestate de operator și datoria acumulată
pentru perioada anterioară. Conform datelor înregistrate în Actul calculării
serviciilor de evacuare a deșeurilor la contul lui Chiverciuc Natalia la rubrica
„Plătit” se constată că pîrîta nu a achitat pentru serviciile prestate, acumulând
astfel o datorie în mărime de 2 004,9 lei.
Operatorul a continuat să-i expedieze avize de plată pentru datoria
acumulată.
Ulterior, conform contractului de cesiune din 16 august 2013, actului de
predare-primire a creanțelor și factura de expediție, operatorul a cesionat această
creanță companiei ÎM „INCASO” SRL și a adus la cunoștință despre acest fapt
pârâtei prin notificarea din august 2014.
În vederea soluționării conflictului pe cale amiabilă, reclamantul ÎM
„INCASO” SRL a efectuat apeluri, a remis notificări în adresa pârâtei, însă pîrîta
a ignorat toate încercările.
Solicită reclamantul ÎM „INCASO” SRL, încasarea din contul pârâtei
Chiverciuc Natalia în beneficiul său a datoriei în mărime de 2 004,9 lei, a dobînzii
de întîrziere în mărime de 225,07 lei, cheltuielile de judecată sub formă de taxă de
stat în mărime de 270 lei și asistență juridică în mărime de 800 lei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 20 noiembrie 2015, a fost respinsă
acțiunea înaintată de ÎM „INCASO” SRL împotriva Nataliei Chiverciuc cu
privire la încasarea datoriei.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2016, a fost respins apelul
declarat de ÎM „INCASO” SRL și menținută hotărîrea Judecătoriei Bălți din 20
noiembrie 2015.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 martie 2016, în termenul
prevăzut de lege, ÎM „INCASO” SRL prin intermediul avocatului Covaliov
Natalia (mandat nr. 0885270) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei
noi hotărîri de admitere a acțiunii înaintate.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît
instanța de apel cît și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, au aplicat eronat
normele de drept material și procedural.
A mai invocat recurentul că instanța de apel eronat a constatat că serviciile
publice de gospodărie comunală furnizate/prestate pentru necesitățile proprii se
prestează doar în temeiul unui contract încheiat între părți.
În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de
Justiție din 15 iunie 2016, recursul a fost declarat admisibil.
Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care urmează a fi admis, cu
casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, pronunțând o nouă
hotărîre cu admiterea parțială a cererii de chemare în judecată, din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd
recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele
invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii
atacate, fără a administra noi probe.
Potrivit art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,
după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau
parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă
hotărîre.
Cu referire la esența obligației, instanța de recurs menționează următoarele:
Potrivit art. 556 alin. (1) și (2) din Codul civil, o creanță transmisibilă și
sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui
contract.
Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de
cesionar în drepturile ce decurg din creanță. Cesiunea creanței nu poate aduce
atingere drepturilor debitorului și nici nu poate face obligația acestuia mai
oneroasă.
Articolul 557 din Codul civil prevede că, titularul unei creanțe o poate
transmite, fără consimțământul debitorului, unui terț dacă aceasta nu contravine
esenței obligației, înțelegerii dintre părți sau legii. Înțelegerea cu debitorul asupra
inadmisibilității cesiunii produce efecte doar atunci când acesta are un interes
legitim în acest sens. În acest sens, pct. 1.2. din Contractul de cesiune a creanței
din 16 august 2013 prevede că cedentul va cesiona creanța în faza prejudiciară,
judiciară sau de executare. Punctul 1.4. din contractul respectiv, prevede că
cedentul cesionează, iar cesionarul preia toate drepturile de creanță ale
creditorului, împreună cu drepturile de garanție.
Conform, Deciziei Consiliului municipal Bălți nr. 4/4 din 19 iunie 2008, au
fost aprobate tarifele pentru serviciile de salubritate prestate pe teritoriul
municipiului Bălți (f.d. 12). Totodată, Primăria în calitate de gestionar a dispus și
investit Întreprinderea Municipală „Terra Salubritate” conform contractului nr. 2
din 21 septembrie 2012 (f.d. 10) în calitate de operator cu sarcina de a presta
servicii de salubritate, ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul
mun. Bălți.
Respectiv, natura obligației reiese din serviciile de gospodărie comunală
prestate si anume servicii de salubrizare.
În acest sens, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, nr. 1402 din
24 octombrie 2002, prevede că, serviciile publice de gospodărie comunală
furnizate/prestate sunt ansamblu de activități și acțiuni de interes public,
desfășurate sub autoritatea administrației publice locale la realizarea lucrărilor
necesare în gospodăria comunală. Salubrizarea, înverzirea localităților este
totalitatea activităților și lucrărilor de colectare, transportare, sortare, prelucrare,
tratare, valorificare, neutralizare (incinerare) și depozitare a deșeurilor menajere,
precum și măturatul, spălatul și stropitul străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de
dezinfecție, deratizare și ecarisaj.
Prestarea serviciilor de salubritate reprezintă în sine realizarea obligațiilor
pozitive de către stat în vederea prevenirii poluării si protecției mediului
înconjurător realizată prin colectarea, evacuarea, sortarea, nimicirea deșeurilor.
În acest context, instanța de recurs consideră că, în speță urmează de aplicat
prin coroborare și actele normative care garantează dreptul la un mediu sănătos,
întrucît înglobează în sine un interes public inerent fiecărui locuitor al societății.
Astfel, dreptul la un mediu sănătos este garantat fiecărei persoane în egală
măsură, prin art. 8 din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului,
care a fost aplicat prin ricoșeu de către Curte Europeană a Drepturilor Omului în
cauzele Arrondelle împotriva Regatului Unit al Marii Britanie, Kyrtatos împotriva
Greciei, Apanasewcz împotriva Poloniei.
În acest sens, art. 8 alin. (2) din Convenția europeană pentru protecția
drepturilor omului statuează că, nu este admis amestecul unei autorități publice în
exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și
constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea
națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și
prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a
libertăților altora.
Deși, dreptul la un mediu sănătos este garantat de către Convenția europeană
a drepturilor omului, acesta implică și constrângerile legitime asupra drepturilor
în materie de mediu înconjurător, întrucît poate afecta drepturile și libertățile
altora.
În cauza Gopez Ostra împotriva Spaniei, CtEDO a constatat că, în cazul în
care chestiunea este analizată în termenii unei obligațiuni pozitive impusă Statului
- de a lua măsuri rezonabile și adecvate în vederea protejării drepturilor
reclamantei garantate de paragraful 1 al articolului 6 - conform doleanței
reclamantei, sau în termenii unei „ingerințe de către o autoritate publică”
justificată în conformitate cu paragraful 2 al articolului 8, principiile aplicabile
sînt în mare măsură similare. In ambele contexte, trebuie să se țină cont de
echilibrul echitabil care trebuie stabilit între interesele competitive a individului și
cele ale comunității, în orice caz. Statul se bucură de o anumită marjă de
apreciere. În continuare, chiar și în relație cu obligațiunile pozitive impuse de
primul paragraf al articolului 8, la stabilirea echilibrului cerut scopurile
menționate în al doilea paragraf pot avea o anumită relevanță (a se vedea, în
special, hotărârea din 17 octombrie 1986 în cauza Rees împotriva Regatului Unit,
seria A nr. 106, p. 15, paragraful 37 și hotărârea din 21 februarie 1990 în cauza
Rayner împotriva regatului Unit, seria A nr. 172, p. 18, paragraful 41).
În acest sens, Legea nr. 1515 din 16 iunie 1993 privind protecția mediului
înconjurător, statuează că unul din principiile de bază al protecției mediului,
responsabilitatea tuturor persoanelor fizice și juridice pentru prejudiciul cauzat
mediului; prevenirea, limitarea, combaterea poluării, precum recuperarea pagubei,
cauzate mediului și componenților lui din contul persoanelor fizice și juridice care
au admis (chiar și inconștient sau din neglijență) dauna.
Prin urmare, Curtea conchide, că obligația de protecție a mediului este legală
și individuală impusă fiecărei persoane, ca parte a unei colectivități umane.
În acest sens, art. 3 alin. (4) din Legea serviciilor publice de gospodărie
comunală, prevede că la organizarea și dezvoltarea serviciilor publice de
gospodărie comunală, interesul general al cetățenilor este prioritar.
În concluzie, instanța de recurs menționează că, se impune aplicarea în speță
a legislației prin coroborare a obligației individului de a preveni poluarea
mediului, asigurarea obligației pozitive a statului în vederea asigurării unui drept
la un mediu sănătos, respectarea drepturilor consumatorului.
Anume după această abordare, instanța de recurs, conchide că, obligația de a
încheia un contract de prestări servicii pentru efectuarea serviciilor de salubrizare
este imperativă ambelor părți atît, prestatorului de servicii cît și consumatorului,
or neîncheierea unui contract de prestări servicii și neacordarea serviciilor de
salubrizarea afectează direct dreptul celorlalți membri ai comunității la un mediu
sănătos.
Articolul 25 din Legea respectivă prevede că, persoanele fizice și juridice
care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sînt obligate să achite
contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul
prevăzut de contractul încheiat între operator și consumator
Astfel, din prevederea legală citată reiese că serviciile publice de gospodărie
comunală se prestează, și respectiv se achită costul acestora, în baza contractelor
încheiate cu consumatorii.
Într-adevăr, legea impune obligația încheierii unui contract de prestări de
servicii ca generator de apariție a obligațiilor.
Mai mult ca atît, în acest sens, Legea serviciilor publice de gospodărie
comunală, la art. 25 alin. (5) statuează că agenții economici care
furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu
consumatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate, pot acționa conform
prevederilor alin.(2)-(4). Alineatele (2) - (4) al articolului respectiv stabilesc că,
persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie
comunală sînt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform
facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator și
consumator. Dacă suma datorată, inclusiv penalitățile, nu a fost achitată în
termenul stabilit în contract, operatorul poate suspenda executarea contractului cu
un preaviz de 5 zile lucrătoare. Reluarea furnizării/prestării serviciilor publice de
gospodărie comunală se va face în termen de 3 zile lucrătoare de la data efectuării
plății, iar cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării
serviciului, vor fi suportate de consumator. Dacă după suspendarea contractului
(sau după debranșare) consumatorul nu achită suma datorată, operatorul este în
drept să acționeze consumatorul în judecată.
Respectiv, Legea națională în vederea executării obligației pozitive a
statului, la un mediu sănătos, acordă dreptul prestatorului de a solicita
contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în pofida faptului
neîncheierii unui contract de prestări servicii.
Prin urmare, condiția impusă de lege este prestarea efectivă a serviciilor
publice de gospodărie comunală.
În acest sens, instanța de recurs reține că, după cum e menționat supra,
serviciile de salubrizare includ totalitatea activităților și lucrărilor de colectare,
transportare, sortare, prelucrare, tratare, valorificare, neutralizare (incinerare) și
depozitare a deșeurilor menajere, precum și măturatul, spălatul și stropitul
străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de dezinfecție, deratizare și ecarisaj.
Consumatorul este obligat să achite pentru serviciile de salubrizare conform
facturii primite.
În conformitate cu pct. 15, 17 din Regulamentul cu privire la modul de
prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul
locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de
la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, plata pentru transportul
deșeurilor menajere solide se calculează pentru o persoană și se percepe în baza
normelor și tarifelor stabilite, conform conturilor (chitanțelor), prezentate de
prestatorul de servicii, și contractelor încheiate în mod obligatoriu cu toți
consumatorii, inclusiv cu proprietarii caselor individuale, cu proprietarii și
locatarii încăperilor cu altă destinație decît cea de locuințe, anexate sau înglobate
în/la blocurile locative, precum și a întreprinderilor amplasate pe teritoriul aflat în
folosința gestionarului blocului locativ. Plata pentru transportul deșeurilor
menajere lichide se efectuează pentru cantitatea transportată de facto. Plățile
pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la proprietarii,
chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în
cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor
(bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori
gestionari sau prestatorii de servicii.
Având în vedere specificul serviciilor de salubrizare și anume interesul
general al comunității, ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe
teritoriul localității, se atestă că consumatorii nu pot invoca ca motiv de
neachitare a acestui serviciu lipsa probelor de prestare a acestuia sau refuzul de a i
se presta serviciul dat. Proprietarii sau locatarii - consumatori ai serviciilor
comunale și necomunale, au dreptul la debranșarea locuințelor ce le aparțin sau le
închiriază de la sistemele de asigurare cu servicii comunale și necomunale, însă
potrivit art. 51 alin. (5) din Legea nr. 75 din 30.04.2015, se interzice debranșarea
de la serviciile comunale și necomunale care constituie exigențele minimale
pentru locuințe stabilite în funcție de localitate.
La exigențe minimale pentru locuințe se referă inclusiv, potrivit art. 4 din
Legea respectivă, și evacuarea controlată a reziduurilor menajere.
În mod normal, se prezumă că persoana produce deșeuri menajere pe
teritoriul localității, iar noțiunea de salubrizare întrunește totalitatea activităților și
lucrărilor de colectare, transportare, sortare, prelucrare, tratare, valorificare,
neutralizare (incinerare) și depozitare a deșeurilor menajere, precum și măturatul,
spălatul și stropitul străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de dezinfecție, deratizare și
ecarisaj.
Mai mult ca atît, se subliniază că, prevederile capitolului VI al
Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,
comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și
condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și
alimentare cu apă nr. 191 din 19.02.2002, stabilesc modul de reducere a plăților în
cazul nerespectării volumului, termenului, calității serviciilor prestate. Prestarea
calitativă a serviciului public se prezumă până la proba contrarie.
În cazul în care consumatorul contestă calitatea și volumul serviciului
prestat, acesta poate să se adreseze administrației publice locale care a semnat
contractul cu prestatorul, solicitând verificarea faptelor invocate și/sau Agenției
de protecție a consumatorului, altor autorități împuternicite prin lege.
Administrația publică locală și/sau Agenția protecției consumatorului vor
putea verifica și confirma prin act eventualele neregularități ale serviciului
prestat, care ar servi ulterior drept temei pentru recalcularea prețului tarifat al
serviciului public pentru situația în cauză. Iar prestatorul va avea posibilitatea
contestării actului în modul prevăzut de lege.
În speță, consumatorul, nu a contestat volumul și calitatea serviciilor
prestate, acestea fiind prezumate ca efectuate în volum deplin.
De asemenea, Colegiul menționează că potrivit extrasului din Registrul
bunurilor imobile (f.d. 27) Chiverciuc Natalia este proprietarul bunului imobil cu
număr cadastral 0300204.320.01 care sunt situate pe adresa: mun. Bălți, str.
Decebal, 68, adică pe teritoriul de prestare a serviciilor de salubrizare.
Astfel, avînd calitatea de consumator al serviciilor de salubrizare, Chiverciuc
Natalia, are obligația imperativă de a achita pentru serviciile prestate.
În acest sens, instanța de recurs relevă că, potrivit art. 514 Cod civil,
obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt
susceptibil de a le produce în condițiile legii.
În conformitate cu art. 14 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 436 din 28 decembrie
2006 privind administrația publică locală, pornind de la domeniile de activitate
ale autorităților administrației publice locale de nivelul întâi stabilite la art.4 al
Legii privind descentralizarea administrativă, consiliul local realizează
următoarele competențe: decide înființarea instituțiilor publice de interes local,
organizează serviciile publice de gospodărie comunală, determină suportul
financiar în cazul cheltuielilor bugetare, decide asupra regulilor de asigurare a
curățeniei în localitate.
Prin decizia nr. 4/4 din 19 iunie 2008 Consiliul municipal Bălți a aprobat
tarifele pentru serviciile de salubrizare.
În acest sens, art. 29 alin. (1) lit. i) din Legea privind administrația publică
locală, pornind de la domeniile de activitate ale autorităților administrației publice
locale de nivelul întâi, stabilite la art.4 alin.(1) din Legea privind descentralizarea
administrativă, primarul propune consiliului local schema de organizare și
condițiile de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală, ia măsuri
pentru buna funcționare a serviciilor respective de gospodărie comunală.
Respectiv, atribuțiile de prestare a serviciilor publice de gospodărie
comunală, aparține autorităților administrației publice locale.
Totodată, în baza Legii nr. 435 din 28 decembrie 2006 privind
descentralizarea administrativă, Primăria în calitate de gestionar a dispus și
investit Întreprinderea Municipală „Terra Salubritate” conform contractului nr. 2
din 21 septembrie 2012 în calitate de operator cu sarcina de a presta servicii de
salubritate, ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul mun.
Bălți, începând cu data de 1 noiembrie 2012.
În acest sens, art. 10 lit. b) din Legea serviciilor publice de gospodărie
comunală prevede că, serviciile publice de gospodărie comunală sînt
furnizate/prestate de operatori specializați (întreprinderi municipale și
individuale, societăți pe acțiuni, în comandită, societăți cu răspundere limitată,
întreprinderi cu alte forme juridice de organizare), care pot fi agenți economici,
indiferent de forma juridică de organizare.
Potrivit actului privind achitările pentru serviciile de salubrizare, cont
personal 62274 al Nataliei Chiverciuc (f.d. 15), emis de Întreprinderea
Municipală „Terra Salubritate” soldul la 1 ianuarie 2014 a constituit 1222,90 lei,
iar la 1 octombrie 2014 a constituit 2004,90 lei.
În acest sens, instanța de recurs menționează că, după cum e stipulat supra,
obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt
susceptibil de a le produce în condițiile legii.
În conformitate cu art. 558 alin. (1) Cod civil, drepturile de creanță se
transmit cesionarului așa cum există în momentul transmiterii.
Astfel, luând în considerație actului privind achitările pentru serviciile de
salubrizare, cont personal 62274 al Nataliei Chiverciuc (f.d. 15), emis de
Întreprinderea Municipală „Terra Salubritate”, urmează de încasat din contul
Nataliei Chiverciuc în beneficiul întreprinderii mixte „Incaso” societate cu
răspundere limitată suma de 2004,90 lei, compusă din plata pentru serviciile de
salubritate până la data de 1 octombrie 2014.
În conformitate cu art. 619 alin. (1) din Codul civil, obligațiilor pecuniare li
se aplică dobânzii pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5%
peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede
altfel. Articolul 585 din Codul civil statuează că, în cazul în care, conform legii
sau contractului, obligația este purtătoare de dobîndă, se plătește o dobîndă egală
cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu
prevede o altă rată.
Potrivit cererii de chemare în judecată, întreprinderea mixtă „Incaso”
societate cu răspundere limitată, a solicitat încasarea din contul Nataliei
Chiverciuc a dobânzii de întârziere în sumă de 225,07 lei, conform calcului
anexat la materialele dosarului (f.d. 15) și anume pe perioada 01.09.2014 -
08.08215 adică pentru 340 zile.
În cererea de recurs se reiterează încasare a dobânzii de întârziere în sumă de
225,07 lei.
În acest sens, instanța de recurs relevă că potrivit, art. 617 alin. (1) din Codul
civil, dacă nu execută obligația în urma somației primite după scadență din partea
creditorului, debitorul se consideră în întârziere ca urmare a somației.
Punerea debitorului în întârziere constă într-o manifestare de voință din
partea creditorului prin care el pretinde executarea obligației unui debitor care
tergiversează o executare ce mai este posibilă. Procedura punerii în întîrziere nu
este reglementată în mod special, de aceea poate rezulta din orice act, notificare,
telegramă. Aceasta urmează a fi confirmată prin avizul de recepție din partea
debitorului.
Prin reclamația din 21 mai 2015 Întreprinderea mixtă „Incaso” societate cu
răspundere limitată a informat-o pe Natalia Chiverciuc despre cesiunea creanței și
a solicitat achitarea datoriei totale de 2829,97 lei ce urma a fi achitată în termen
de 5 zile (f.d. 22). Potrivit avizului de recepție (f.d. 23), reclamația a fost
recepționată de către Natalia Chiverciuc la 03 mai 2015.
Respectiv, instanța de recurs, prin prisma art. 617 alin. (1) Codul civil, și
somației expediată în adresa debitorului căruia i s-a propus să achite datoria în
termen de 5 zile, dobânda de întârzierea urmează a fi calculată din data de 08
mai 2015 până la 08 august 2015, termen limită indicat de recurentul-
reclamantul conform cererii de chemare în judecată și calcului anexat la
materialele dosarului (f.d. 15).
În acest sens, Colegiul respinge solicitările Întreprinderii Mixte „Incaso”
SRL privind calcularea și încasarea dobânzii de întârziere din data de 01.09.2014,
având în vedere faptul că nu au fost anexate probe care să confirme punerea în
întârziere a intimatei prin aducerea la cunoștință a datoriei și termenelor limită de
rambursare.
Astfel, urmează de încasat din contul Natalia Chiverciuc în contul
Întreprinderii Mixte „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată suma de 55, 2 lei
(92 zile x 0,60 lei/zi).
Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 743 lei cu
titlul de taxă de stat și 800 lei cu titlul de cheltuieli de asistență juridică, instanța
relevă că potrivit art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța
judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții
care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată.
Potrivit ordinului de plată 1453 din 12 august 2015, Întreprinderea Mixtă
„Incaso” SRL a achitat taxa de stat în mărime de 270 (f.d. 8).
Conform ordinului de plată nr. 2301 din 04 decembrie 2015, Întreprinderea
Mixtă „Incaso” SRL a achitat taxa de stat pentru judecarea cauzei în apel în
mărime de 203 lei (f.d. 94).
Potrivit ordinului de plată nr. 676 din 18 martie 2016, Întreprinderea Mixtă
„Incaso” SRL a achitat taxa de stat pentru judecarea cauzei în recurs în mărime de
135 lei (f.d. 115).
Astfel, în total, urmează de încasat din contul Nataliei Chiverciuc în contul
Întreprinderii Mixte „Incaso” SRL suma de 608 lei, cu titlul de taxa de stat.
Cu referire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică, instanța de recurs
relevă următoarele.
Conform actului de primire-predare a serviciilor asistență juridică prestate
nr. 20150119 din 08 august 2015 total spre plată urmau a fi achitate suma de 800
lei (f.d. 26), dintre care 250 lei, pentru studierea materialelor în sumă de 200 lei,
500 lei, pentru întocmirea cererii de chemare în judecată și 100 lei, pentru
autentificarea copiilor, expedierea cererii de chemare în judecată.
Prin ordinul nr. 1483 din 12 august 2015, Întreprinderea Mixtă „Incaso”
SRL a achitat în contul avocatului Natalia Covaliov suma de 800 lei (f.d. 9).
În conformitate art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă acțiunea
reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de
judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului - proporțional părții
respinse din pretențiile reclamantului. În acest context, art. 96 alin. (1) din Codul
de procedură civilă prevede că, instanța judecătorească obligă partea care a
pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de
asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și
rezonabile.
În sensul celor arătate este și jurisprudența CEDO care, învestită fiind cu
soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt
cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi respectate
numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real
făcute în limita unui cuantum rezonabil.
În acest context, instanța de recurs relevă, că avocatul Natalia Covaliov nu a
participat nici la o ședință de judecată, solicitând examinarea cauzei în lipsa
acesteia.
În cauza dată, instanța de recurs cenzurând cuantumul cheltuielilor de
judecată pe care trebuie să le suporte intimatul, a apreciat, raportat la
complexitatea activității prestate de avocat că, suma de 200 lei este suficientă,
avându-se în vedere și natura litigiului în care s-a prestat asistența juridică.
Respectiv, urmează de încasat din contul Nataliei Chiverciuc în contul
Întreprinderii Mixte „Incaso” SRL suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli de
asistență juridică.
În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și
de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
Se admite recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „INCASO” Societate cu
Răspundere Limitată.
Se casează integral decizia Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2016 și
hotărârea Judecătoriei Bălți din 20 noiembrie 2015, emise în pricina civilă la
cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Mixtă „INCASO”
Societate cu Răspundere Limitată împotriva Nataliei Chiverciuc, privind
încasarea datoriei pentru serviciile prestate, dobânzii de întârziere și cheltuielile
de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care:
Se admite parțial acțiunea înaintată de Întreprinderea Mixtă „Incaso”
Societate cu Răspundere Limitată împotriva Nataliei Chiverciuc cu privire la
încasarea datoriei.
Se încasează din contul Nataliei Chiverciuc în beneficiul Întreprinderii
Mixte „INCASO” Societate cu Răspundere Limitată, cod fiscal 1009600029036,
cod debitorial 2224026296, cod bancar VICBMD2X469, cu sediul în mun.
Chișinău șos. Hîncești, 138/1, datoria pentru serviciile prestate în mărime de
2 004,90 lei (două mii patru lei 90 bani), dobânda de întârziere în sumă de 55,20
lei (cinci zeci și cinci lei 20 bani), cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în
sumă de 608 lei (șase sute opt lei) și cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de
200 (două sute lei), în total suma de 2868, 10 lei (două mii opt sute șaizeci și opt
lei 10 bani).
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii: Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Nicolae Craiu
Ion Druță