3ra- 852/16 — contestarea actului administrativ

3ra- 852/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: I. Potîngă dosarul nr. 3ra-852/16

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

16 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de lichidatorul

Băncii Comerciale pe Acțiuni „Bucuriabank”, Întreprinderea Individuală „Iulian

Țurcan”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de lichidatorul Băncii

Comerciale pe Acțiuni „Bucuriabank”, Întreprinderea Individuală „Iulian Țurcan”

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău, Direcției Generale Control Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Direcției

Administrare Fiscală Buiucani al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 10 octombrie 2011, administratorul din oficiu a Băncii Comerciale pe

Acțiuni „Bucuriabank”, Sergiu Berghie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Direcției Generale Control

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, prin ordonanța nr.178 din 02 iulie

1998, Banca Națională a Moldovei (în continuare - BNM) a retras de la Banca

Comercială pe Acțiuni „Bucuriabank” (în continuare – BCA „Bucuriabank”)

autorizația de efectuare a operațiunilor bancare, fiind numit administrator din oficiu și

pornit procesul de lichidare a băncii, iar pe parcursul anilor 2010-2011 BCA

„Bucuriabank” s-a aflat în procedura de radiere din Registrul de stat al întreprinderilor,

care potrivit bilanțului de lichidare, nu dispunea de patrimoniu sau mijloace bănești,

contul corespondent fiind închis de către BNM.

Invocă că, BCA „Bucuriabank” are datorii pe depozite ale persoanelor fizice în

sumă de 38655 de lei, depozite ale persoanelor juridice în mărime de 25391 de lei și alte

obligațiuni în sumă de 96921 de lei, iar contul corespondent nr. 35231798 a fost închis

deja de BNM.

Menționează că, prin decizia Direcției Generale Control Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău nr.1954/7 din 03 august 2011 s-a dispus calcularea impozitului pe venit din

salariu în sumă de 172 de lei și aplicarea amenzii în mărime de 424 de lei, însă nu este

de acord cu aceasta, deoarece impozitul pe venit a fost achitat la buget de persoana care

1

a primit salariul respectiv.

Susține că, decizia Direcției Generale Control Fiscal de Stat pe mun. Chișinău

nr.1954/7 din 03 august 2011 a fost transmisă administratorului în oficiu la BCA

„Bucuriabank” la data de 04 august 2011, iar la 02 septembrie 2011 a depus contestație

împotriva deciziei respective la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (în continuare -

IFPS), la care ultimul l-a informat că contestația dată urma să fie înaintată

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău (în continuare – IFS pe mun. Chișinău).

Invocă că, la data de 06 septembrie 2011, BCA „Bucuriabank” a depus contestație

la IFS pe mun. Chișinău, însă prin scrisoarea nr.01-5/2-8-540-1837 din 22 septembrie

2011 a fost respinsă contestația din motivul că a fost omis termenul de depunere a

contestației, necătînd că în contestația sa banca a menționat că s-a adresat la IFPS în

termen de 30 de zile.

Consideră că, IFS pe mun. Chișinău urma să restabilească termenul de prescripție,

deoarece contestația a fost depusă la IFPS în termen de 30 de zile, iar art.268 alin.(1)

din Codul fiscal prevede că organul fiscal poate restabili termenul de depunere a

contestației, în cazul omiterii din motive întemeiate.

Solicită anularea deciziei Direcției Generale Control Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău nr.1954/7 din 03 august 2011, obligarea IFS pe mun. Chișinău de a adopta în

termen de 10 zile actul administrativ prin care să dea dispoziții obligatorii Oficiului

Fiscal Buiucani al IFS pe mun. Chișinău prin care să elibereze administratorului din

oficiu al BCA „Bucuriabank” toate actele necesare pentru ca Camera Înregistrării de

Stat să radieze BCA „Bucuriabank” din Registrul de stat al întreprinderilor, repunerea în

termen a contestației BCA „Bucuriabank” depusă la 06 iunie 2011 la IFS pe mun.

Chișinău.

La data de 06 martie 2012, administratorul în oficiu a Băncii Comerciale pe

Acțiuni „Bucuriabank”, Sergiu Berghie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău, Oficiului Buiucani al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu

privire la recunoașterea ca fiind stinse prin scădere toate obligațiunile fiscale ale BCA

„Bucuriabank” față de bugetul de stat și obligarea pîrîților de a elibera actele necesare

pentru radierea BCA „Bucuriabank” din Registrul de stat a întreprinderilor.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2012, s-a dispus conexarea

într-un singur proces a pricinilor civile menționate supra.

Ulterior, la data de 19 septembrie 2013 și 03 martie 2014 lichidatorul BCA

„Bucuriabank”, ÎI „Iulian Țurcan” a depus o cerere de concretizare a pretențiilor

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău, Direcției Generale Control Fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău, Direcției Administrare Fiscală Buiucani al Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău (succesorul Oficiului Buiucani al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău) cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea pîrîtului de a

efectua anumite acte.

În motivarea cererii respective a invocat aceleași temeiuri de fapt și de drept ca și

în cererea din 10 octombrie 2011.

Solicită recunoașterea ca fiind stinse simplificat prin scădere obligațiunile fiscale

ale BCA „Bucuriabank” față de bugetul de stat, care au fost calculate prin actul de

control a IFS pe mun. Chișinău, Direcția Generală Control Fiscal al IFS pe mun.

Chișinău nr. 1-529418 din 04 iulie 2011, actul de control a IFS pe mun. Chișinău,

2

Direcția Generală Control Fiscal al IFS pe mun. Chișinău nr. 3-495895 din 25 iulie

2011, contul personal generalizat al contribuabilului BCA „Bucuriabank” (pe toate

impozitele și taxele) la situația din 31 decembrie 2013; obligarea IFPS, IFS pe mun.

Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani al IFS pe mun. Chișinău să adopte în

decurs de 15 zile acte administrative prin care, să fie recunoscute ca fiind stinse

simplificat prin scădere obligațiunile fiscale ale BCA „Bucuriabank” față de bugetul de

stat, care au fost calculate prin actul de control a IFS pe mun. Chișinău, Direcția

Generală Control Fiscal al IFS pe mun. Chișinău nr. 1-529418 din 04 iulie 2011, actul

de control a IFS pe mun. Chișinău, Direcția Generală Control Fiscal al IFS pe mun.

Chișinău nr. 3-495895 din 25 iulie 2011, contul personal generalizat al contribuabilului

BCA „Bucuriabank” (pe toate impozitele și taxele) la situația din 31 decembrie 2013;

obligarea IFPS să includă BCA „Bucuriabank” în proces de lichidare în lista

contribuabililor ale căror obligații fiscale au fost stinse simplificat prin scădere;

obligarea IFPS să prezinte în decurs de 5 zile la ÎS „Camera Înregistrării de Stat” lista

contribuabililor, în care să fie inclusă BCA „Bucuriabank” pentru a o radia din Registrul

de stat al persoanelor juridice; a anula decizia Direcției Generale Control Fiscal al IFS

pe mun. Chișinău nr. 1954/7 din 03 august 2011 asupra cazului de încălcare a legislației

comisă de către BCA „Bucuruabank”; a repune în termen contestația BCA

„Bucuriabank” care a fost depusă la 06 septembrie 2011 la IFS pe mun. Chișinău;

obligarea IFPS, IFS pe mun. Chișinău și Direcția Administrare Fiscală Buiucani al IFS

pe mun. Chișinău de a elibera în decurs de 15 zile administratorului din oficiu al BCA

„Bucuriabank” certificatele și toate actele necesare pentru ca ÎS „Camera Înregistrării de

Stat” a o radia din Registrul de stat al persoanelor juridice.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 octombrie 2015 s-a

respins acțiunea, ca fiind depusă tardiv și neîntemeiat.

Prima instanță a reținut că, reclamantul nu a prezentat suficiente probe care să

întrunească condițiile stingerii simplificate a obligației fiscale prin scădere, ceea ce nu

permite aplicarea prevederilor art.174 și art.1741 din Codul fiscal. La fel, prima instanță

a conchis că, din conținutul contestației înaintate, reclamantul nu a solicitat organului ce

urma să examineze contestația repunerea în termen potrivit legii, iar omiterea

termenului de prescripție este nejustificat avînd în vedere că pct.IV din decizia

nr.1954/7 din 03 august 2011, în mod expres prevede modalitatea de contestare și în

termen de 30 zile de la data primirii la IFS pe mun. Chișinău a deciziei și numai în caz

de refuz în satisfacerea cererii sau la expirarea termenului de examinare prevăzut de

legislație, decizia poate fi contestată la IFPS sau în instanța de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016 s-a respins apelul

declarat de BCA „Bucuriabank”, în proces de lichidare și s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 octombrie 2015.

La data de 07 aprilie 2016, lichidatorul BCA „Bucuriabank”, ÎI „Iulian Țurcan” a

depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016,

solicitînd casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale pricinii susținînd că,

instanțele inferioare au apreciat arbitrar probele, deoarece art.1741 din Codul fiscal nu

este aplicat situației respective și că instanțelor au fost prezentate probe suficiente.

Argumentează că, IFS pe mun. Chișinău nu avea dreptul să respingă contestația ca

tardivă, deoarece art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie

3

2000 acordă posibilitatea înaintării contestației organului ierarhic superior, iar la 06

septembrie 2011, înaintînd contestația la IFS pe mun. Chișinău a remarcat că la 02

septembrie 2011 s-a adresat cu aceeași contestație la IFPS, fapt care determina IFS pe

mun. Chișinău de a nu refuza repunerea în termen în baza art.268 alin. (1) din Codul

fiscal.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

4

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că

decizia recurată datează cu 25 februarie 2016, iar cererea de recurs fiind depusă la data

de 07 aprilie 2016, ceea ce determină că termenul de declarare a recursului a fost

respectat.

Argumentele invocate în recurs precum că, art.1741 din Codul fiscal nu-i aplicabil

situației respective și că instanțelor au fost prezentate probe suficiente, nu pot fi

reținute, deoarece art.1741 alin. (3) din Codul fiscal stipulează că, lista contribuabililor

ale căror obligații fiscale au fost stinse simplificat prin scădere se prezintă entității

abilitate cu dreptul de înregistrare de stat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat

pentru a iniția din oficiu procedura de radiere din Registrul de stat, or obligațiile

fiscale urmează a fi stinse anterior radierii contribuabilului din Registrul de stat. Mai

mult, organele fiscale dețin competența exclusivă în exercitarea controlului asupra

respectării legislației fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline și la timp la

buget a sumelor obligațiilor fiscale.

Susținerile recurentului precum că, IFS pe mun. Chișinău nu avea dreptul să

respingă contestația ca tardivă, deoarece art.14 din Legea contenciosului administrativ

nr.793 din 10 februarie 2000 acordă posibilitatea înaintării contestației organului

ierarhic superior și că la 06 septembrie 2011 înaintînd contestația la IFS pe mun.

Chișinău a remarcat că la 02 septembrie 2011 s-a adresat cu aceeași contestație la IFPS,

fapt care determina IFS pe mun. Chișinău de a nu refuza repunerea în termen în baza

art.268 alin. (1) din Codul fiscal, nu pot fi reținute, or decizia nr.1954/7 din 03 august

2011 prevede expres termenul și modul de atac și cărui organ urmează a fi înaintat. Mai

mult, art.269 alin.(1) din Codul fiscal este o normă specială față de prevederile art.14

alin.(2) din Legea contenciosului administrativ, deoarece ultima normă condiționează

situația că dacă legislația nu prevede altfel. Respectiv, contestația înaintată urma să fie

depusă, potrivit art.269 alin.(1) din Codul fiscal, la organul fiscal emitent, la caz IFS pe

mun. Chișinău, iar repunerea în termen a contestației împotriva deciziei nr.1954/7 din

03 august 2011 ținea de competența emitentului, adică a IFS pe mun. Chișinău.

Astfel, Completul notează că, cererea de recurs nu conține niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, Completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii, totodată recurentul nu a invocat nici o normă de drept

care în opinia sa, a fost încălcată de instanța de apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de lichidatorul Băncii Comerciale pe Acțiuni

5

„Bucuriabank”, Întreprinderea Individuală „Iulian Țurcan”, în baza art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de lichidatorul Băncii Comerciale pe Acțiuni „Bucuriabank”,

Întreprinderea Individuală „Iulian Țurcan” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

6