2ra-1311/16 — încasarea datoriei

2ra-1311/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: R. Turcanu dosarul nr.2ra-1311/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim

Î N C H E I E R E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Elena Opriș,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Opriș împotriva

lui Marian Opriș și Andrian Opriș cu privire la încasarea datoriilor sub formă de

cheltuieli de înmormîntare conform cotelor părți și a dobînzilor de întîrziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Elena Opriș și menținută hotărîrea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 28 mai 2014, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 28 martie 2012, Elena Opriș a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Marian Opriș și Andrian Opriș cu privire la încasarea datoriilor sub

formă de cheltuieli de înmormîntare conform cotelor părți și a dobînzilor de

întîrziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 25 noiembrie 2000, a

încheiat căsătoria cu Opriș Vasile, aceasta fiind înregistrată de către OSC Botanica

sub nr. 901, însă la 21 noiembrie 2007, soțul ei Opriș Vasile a decedat.

Indică că la înmormântarea soțului a suportat mari cheltuieli, iar fiind într-o

stare grea financiară a împrumutat de la Foca Mîrzac suma de 10 000 lei și de la

Carauș Alexandra suma de 5 000 lei, iar total a suportat cheltuieli în sumă de 23

999 lei, care constă din prestarea serviciilor funerare și alte servicii conform

obiceiului creștinesc.

La fel a mai precizat că, în timpul căsătoriei lor, soții au dobîndit

apartamentul nr. 78 din bd. Dacia 44/5, mun. Chișinău, însă la data de 20 mai

2008, pîrîții Opriș Marian și Opriș Andrian, s-au adresat în instanța de judecată cu

privire la partajarea averii succesorale.

Astfel, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2011, au fost

determinate cotele părți din apartamentul nr.78 din bd. Dacia 44/5 mun. Chișinău

prin care au fost atribuite lui Marian Opriș, Andrian Opriș și Elena Opriș, a cîte 1/3

cotă parte fiecăruia, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție al Republicii

1

Moldova din 05 octombrie 2011, a fost menținută decizia Curții de Apel Chișinău

din 03 februarie 2011.

În susținerea acțiunii înaintate, reclamanta a mai precizat că obligațiile cu

privire la înmormântarea soțului său, au fost respectate de ea, însă pîrîții

(succesorii) Opriș Marian și Opriș Andrian la nenumăratele solicitări de a împărți

datoriile suportate în legătură cu înmormântarea tatălui lor, pînă în prezent nu și-au

îndeplinit obligațiunile față de ea. Respectiv, Elena Opriș a înaintat cerere de

chemare în judecată solicitînd încasarea de la frații Marian Opriș și Andrian Opriș

în mod solidar în folosul său suma de 15 999,30 lei - cheltuieli de înmormântare

conform cotelor părți și respectiv încasarea de la pîrîți în beneficiul său toate

cheltuielile de judecată legate de acest proces inclusiv și taxa de stat.

La 05 iulie 2012, Elena Opriș a depus o cerere de concretizare a cerințelor

privind majorarea cuantumului pretențiilor din acțiune în temeiul căreia a solicitat,

încasarea de la pîrîții Marian Opriș și Andrian Opriș în folosul său suma de 15

999,30 lei cheltuielile de înmormântare conform cotelor părți, încasarea de la pîrîți

datoriile sub formă de împrumut în sumă de 3 333,32 dolari SUA (1 666,66 +1

666,66), încasarea de la pîrîți în beneficiul reclamantei a tuturor cheltuielilor de

judecată legate de acest proces, inclusiv și taxa de stat în baza art. 94 CPC.

Pe parcursul examinării litigiului, reclamanta Opriș Elena a mai depus o

cerere de concretizare a pretențiilor în temeiul căreia a solicitat încasarea de la

pîrîții Marian Opriș și Andrian Opriș în folosul său suma de 15 999,30 lei, (7

999,66 x 2 cheltuielile de înmormântare conform cotelor părți, precum și încasarea

de la pîrîți a sumei de 6 666,66 dolari SUA (3 333,33 x 2) datoriile sub formă de

împrumut.

La 07 aprilie 2014 reclamanta a depus o cerere suplimentară de concretizare

a pretențiilor în temeiul căreia a solicitat să fie încasată de la pîrîți în mod solidar

dobînda pe perioada de întîrziere prevăzută de art.513, 572, 602, 610, 619 Codul

civil și anume suma de 2 313,25 dolari SUA datorii sub formă de împrumut

(f.d.233).

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 22 octombrie 2012

cererea de chemare în judecată înaintată de Opriș Elena împotriva lui Opriș Marian

și Opriș Andrian cu privire la încasarea datoriilor și cheltuielilor ce urmează a fi

efectuate din contul averii succesorale, în partea ce se referă la încasarea datoriilor

succesiunii a fost respinsă ca fiind neîntemeiată din motivul depunerii de persoană

necorespunzătoare.

A fost respinsă cererea de repunere în termen a reclamantei Elena Opriș

pentru depunerea prezentei cereri de chemare în judecată, în partea ce se referă la

încasarea cheltuielilor ce urmează a fi efectuate din contul averii succesorale ca

fiind neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată a Elenei Opriș împotriva lui

Marian Opriș și Andrian Opriș cu privire la încasarea datoriilor și cheltuielilor ce

urmează a fi efectuate din contul averii succesorale, în partea ce se referă la

încasarea cheltuielilor ce urmează a fi efectuate din contul averii succesorale, ca

fiind prescrisă. A fost scutită Elena Opriș de la plata diferenței de taxei de stat

neachitate la depunerea cererii, în mărime ce depășește cuantumul de 150 lei

achitat.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2013 a fost admis apelul

declarat de Elena Opriș, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

22 octombrie 2012 cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță, în alt

complet de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 mai 2014 cererea

de chemare în judecată a Elenei Opriș împotriva lui Opriș Marian și Opriș Andrian

cu privire la încasarea datoriilor sub formă de cheltuieli de înmormântare conform

cotelor părți și a dobânzilor de întîrziere a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea pronunțată, la 11 iunie 2014, Elena Opriș a

declarat apel prin care a solicitat casarea hotărîrii contestate și emiterea unei

hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Elena Opriș și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 28 mai 2014.

La adoptarea deciziei instanța de apel a stabilit că la 25 noiembrie 2000 a

fost încheiată căsătoria între Opriș Vasile și Beschieru (Opriș) Elena, trecută în

registru actelor de stare civilă la nr. 901 la data de 25 noiembrie 2000 (f.d.5).

În timpul căsătoriei lor, soții au dobîndit apartamentul nr. 78 din bd. Dacia

44/5, mun. Chișinău.

Ulterior, la 21 noiembrie 2007 Vasile Opriș a decedat, fapt confirmat prin

certificatul de deces eliberat la 22 noiembrie 2007.

Astfel, la 20 mai 2008 Opriș Marian și Opriș Andrian, s-au adresat în

instanța de judecată cu privire la partajarea averii succesorale, adică apartamentul

nr. 78 din bd. Dacia 5, mun. Chișinău, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din

03 februarie 2011 au fost determinate cotele părți din apartamentul respectiv,

atribuindu-se lui Marian Opriș, Andrian Opriș și Elena Opriș cîte 1/3 cotă-parte

fiecăruia, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție al Republicii Moldova din 05

octombrie 2011 a fost menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 03 februarie

2011.

Totodată, instanța de apel a reținut că apelanta Opriș Elena a invocat

suportarea cheltuielilor în legătură cu decesul soțului său Opriș Vasile, iar fiind

într-o stare grea financiară aceasta a împrumutat de la Foca Mîrzac suma de 10 000

lei și de la Carauș Alexandra suma de 5 000 lei, or, calculul cheltuielilor suportate

a fost în sumă de 23 999 lei, ce reies din prestarea serviciilor funerare și alte

servicii conform obiceiului creștinesc.

În aceiași ordine de idei, invocînd că la momentul procurării apartamentului

soții Opriș Elena și Opriș Vasile nu dispuneau de suma necesară, au fost nevoiți să

i-a în împrumut suma de 10 000 dolari SUA de la Bejan Vera și care urma să fie

restituită conform obligațiunilor stipulate între părți.

Drept urmare, Elena Opriș a considerat că succesorii Marian Opriș și

Andrian Opriș au obligații față ea și anume împărțirea cheltuielilor pentru serviciile

funerare (obiceiuri bisericești) și nu ultimul rînd invocînd că suma împrumutată de

10 000 dolari SUA pentru procurarea apartamentului nr.78 din bd. Dacia 44/5 mun.

Chișinău și a dobânzilor de întârziere urmează împărțite în cote egale între Marian

Opriș, Andrian Opriș și dînsa.

A stabilit instanța de apel că Elena Opriș a înaintat cerere de chemare în

judecată, însă prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 mai 2014

3

cererea de chemare în judecată a Elenei Opriș împotriva lui Marian Opriș, Andrian

Opriș cu privire la încasarea datoriilor sub formă de cheltuieli de înmormântare

conform cotelor părți și a dobânzilor de întârziere a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cu referire la acțiunea înaintată și anume solicitarea despre încasarea

cheltuielilor pentru înmormîntare, conform cotelor părți, instanța de apel a

menționat că potrivit art.1551 Codul civil, din contul averii succesorale, pînă a fi

repartizată între moștenitori, urmează a fi satisfăcute creanțele privind

compensarea cheltuielilor utile efectuate în legătură cu ultima boală a defunctului,

a cheltuielilor de înmormîntare, de obținere a averii succesorale, de păstrare și

gestionare a ei, de executare a testamentului, precum și a cheltuielilor de plată a

remunerației executorului testamentar sau custodelui averii succesorale. Aceste

creanțe urmează a fi satisfăcute din contul averii succesorale în mod prioritar față

de toate celelalte creanțe, inclusiv față de cele garantate prin gaj.

În acest sens, instanța de apel a apreciat drept justă concluzia primei instanțe

cu referire la netemeinicia pretențiilor reclamantei-apelantei în sensul

împrumutului sumei de 10 000 lei și 5 000 lei confirmat prin recipisa din 22

noiembrie 2007 și din 22 noiembrie 2007 (f.d.27, 28).

Or, faptul încheierii contractului de împrumut în formă scrisă poate fi

demonstrat printr-un înscris, semnat de părți (împrumutat și împrumutător), prin

telegrame, telefonograme, solicitarea scrisă din partea împrumutatului de amînare a

termenului achitării împrumutului, scrisoarea garanție cu afirmația că împrumutul

va fi restituit și altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat.

Iar, potrivit art.212 Codul civil, forma autentică a actului juridic este

obligatorie, a) actul juridic are ca obiect înstrăinarea bunurilor imobile, cu excepția

cazurilor prevăzute expres de lege; b) în cazurile prevăzute prin acordul părților,

chiar dacă legea nu cere formă autentică; c) în alte cazuri stabilite de lege.

Tot aici, instanța de apel a reținut și prevederile art. 138 alin.(4) CPC, care

stipulează expres faptul că, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată

în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se

depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanțele

pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe

documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum și în alte cazuri cînd

instanța consideră necesară prezentarea originalului.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute drept probe

întemeiate aceste recipisele, deoarece recipisa sau un alt înscris nu pot servi drept

temei pentru încasarea sumei împrumutului, dacă aceste înscrisuri nu conțin

informații despre părțile contractului de împrumut și despre suma concretă a

împrumutului. Luînd în considerație faptul că recipisele anexate la dosar în vederea

probării împrumuturilor pentru serviciile funerare (obiceiuri bisericești) nu

corespund exigențelor legale și anume sunt întocmite unilateral de către apelanta

Opriș Elena fără indicarea datelor despre împrumutători și respectiv fără a fi

contrasemnate de către aceștia.

Totodată, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe

de respingere a pretenției cu privire la încasarea cheltuielilor pentru serviciile

funerare, deoarece din materialul probator administrat, la fel și aceste înscrisuri au

fost întocmite unilateral de către apelanta Elena Opriș și nu sunt confirmate prin

careva înscrisuri, precum și bonuri de plată sau extras din cont și chitanțe.

4

La fel, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe în

ceea ce privește respingerea pretenției cu privire la împărțirea datoriei de 10000

dolari SUA între succesorii Elena Opriș, Marian Opriș și Andrian Opriș.

Or, potrivit art.1444 alin.(1) Codul civil, patrimoniul succesoral include atît

drepturile patrimoniale (activul succesoral), cît și obligațiile patrimoniale (pasivul

succesoral), pe care cel a lăsat moștenirea le avea la momentul decesului, iar

potrivit art.1540 alin.(1) Codul civil, moștenitorii care au acceptat succesiunea

satisfac pretențiile creditorilor celui ce a lăsat moștenirea proporțional cotei

fiecăruia în activul succesoral.

Într-adevăr, a stabilit instanța de apel că în timpul căsătoriei lui Opriș

Vasile și Opriș Elena, aceștia au dobîndit apartamentul nr.78 din bd. Dacia 44/5,

mun. Chișinău, iar în baza hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 14

martie 2008, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Bejan Vera

împotriva Elenei Opriș în temeiul căreia, a fost încasat de la ultima în beneficiul lui

Bejan Vera datoria în sumă de 10 000 dolari SUA.

Cu toate acestea, instanța de apel a menționat că nici în prima instanță și

nici în instanța de apel, Opriș Elena nu a prezentat probe concludente și pertinente

care ar confirma faptul că suma de 10 000 dolari SUA a fost utilizată anume pentru

procurarea apartamentului nr.78 din bd. Dacia 44/5, mun.Chișinău.

Mai mult ca atît, recipisa în temeiul căreia Opriș Elena a beneficiat de

împrumutul de la Bejan Vera în sumă 10 000 dolari SUA, de asemenea a fost

semnată unipersonal de către Opriș Elena fără indicarea datelor despre

împrumutător și respectiv fără a fi contrasemnată de către acesta, or, fiind indicat

că împrumutul urmează a fi folosit pentru procurarea apartamentului, nu este

specificat expres care apartament urmează a fi procurat și la ce preț.

Tot aici, instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantei potrivit

cărora împrumutul 10 000 dolari SUA a fost folosit în scopul procurării

apartamentului sus-menționat și ca urmare soții urmau să răspundă cu întreg

patrimoniul lor pentru obligațiile care au fost asumate în interesul familiei, fie și

numai de unul dintre ei, iar respectiv succesorii defunctului urmează să restituie

această datorie conform cotelor părți.

Or, potrivit art.123 alin.(2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre

judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de

drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă

pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea

unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

În acest sens, instanța de apel a reținut că potrivit deciziei Curții de Apel

Chișinău din 03 februarie 2011 (menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție

din 05.10.2011), apartamentul nr. 78 din bd. Dacia 44/5, mun.Chișinău, a fost

procurat din banii personali a lui Vasile Opriș, respectiv acesta a fost recunoscut

drept proprietate personală a lui Vasile Opriș dar nu proprietate în devălmășie.

În acest sens, instanța de apel a conchis că Vasile Opriș, iar în consecință

moștenitorii săi Marian Opriș și Adrian Opriș nu pot fi impuși să achite o datorie

formată în urma împrumutului luat de către Elena Opriș, în circumstanțele în care

cu autoritatea lucrului judecat, s-a stabilit cert că unicul proprietar al

apartamentului nr.78 din bd. Dacia 44/5, mun.Chișinău a fost Vasile Opriș.

5

Pe cale de consecință instanța de apel a apreciat concluzia primei instanțe

de respingere a pretenției Elenei Opriș de încasare a dobînzii de întârziere în sumă

de 2 313,25 dolari SUA întemeiată, deoarece între Opriș Elena, Marian Opriș și

Andrian Opriș nu a fost încheiat nici un contract prin care ultimii să-și fi luat

careva obligațiuni financiare sau de alt ordin material față de Opriș Elena, sau cel

puțin la prezenta cauză nu a fost anexată nici o hotărîre judecătorească privind

încasarea datoriilor în temeiul căreia apelanta ar fi în drept să solicite încasarea

dobînzii de întîrziere.

La 15 aprilie 2016, Elena Opriș a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

Recurenta, Elena Opriș, în motivarea recursului a indicat că apelul declarat

împotriva hotărîrii primei instanțe a conținut mai multe argumente, printre care cel

mai important a fost faptul că prima instanță fără a examina multiplele probe

incontestabile prezentate de dînsa cu privire la cheltuielile de înmormîntare și a

datorilor rămase după decesul soțului Vasile Opriș, asupra intereselor și a

drepturilor sale în moștenirea rămasă după decesul soțului, anume asupra acestui

argument, care a constituit unul din motivele de drept pentru care a contestat

hotărîrea primei instanțe, instanța de apel nu a dat un răspuns singur și expres

privind legalitatea hotărîrii primei instanțe în privința încălcărilor normelor de

drept procedural și material.

Menționează că, instanța de apel nu a respectat rigorile art. 121 și art. 130

lin. (1) și (4) CPC și nu a verificat circumstanțele importante pentru soluționarea

obiectivă a pricinii, cît și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe,

nu a dat un răspuns special și explicit la cele mai importante întrebări formulate de

dînsa și nu s-a expus asupra încălcărilor legii procedurale și aplicabilității legii

materiale în sensul declarat de apelant.

La fel, menționează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra încheierii din

28 noiembrie 2013 cu privire la conexarea pretențiilor dosarului civil nr. 2-4209/13

după acțiunea lui Marian Opriș și Andrian Opriș către Elena Opriș privind

încasarea recompensei a costului comercial pentru cote-părți din proprietatea

comună a apartamentului și încasarea venitului ratat, aflată pe rol la momentul

examinării litigiului.

La fel, menționează că instanțele de judecată urmau să țină cont și de

termenii rezonabili pentru examinare a litigiului dat potrivit legii, deoarece pe

parcursul a patru ani de zile a fost examinat acest dosar. Cererea de chemare în

judecată a fost depusă la 28 martie 2012, iar hotărîrea primei instanțe a fost emisă

la 28 mai 2014, dar decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă tocmai la 19

ianuarie 2016, prin urmare consideră ca i-a fost încălcat și acest drept.

Astfel, consideră că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a interpretat în mod eronat legea, nu a examinat complet, obiectiv și sub

toate aspectele cauza civilă nominalizată, a încălcat normele de drept procedural

prin ce a încălcat dreptul recurentului la un proces echitabil.

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

6

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

consideră că recursul este declarat în termen, deoarece decizia instanței de apel din

19 ianuarie 2016 i-a fost adusă la cunoștință recurentei la 15 februarie 2016, iar la

15 aprilie 2016, Elena Opriș a declarat recurs.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elena Opriș nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt

a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Elena Opriș, în

esența lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanță cît și în

instanța de apel și sînt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Argumentele invocate în recurs precum că, atît decizia instanței de apel cît și

hotărîrea primei instanțe contravine normelor de drept material și că nu au fost pe

deplin constatate și elucidate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

justă a pricinii, nu pot fi reținute, deoarece în speță, ambele instanțe de judecată au

stabilit just circumstanțele pricinii, precum și au aplicat elocvent normele juridice,

ce guvernează raportul juridic litigios.

În consecință, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

7

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține și jurisprudența CEDO conform căreia recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd motivele

recursului indicate în cazul din speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii atît în prima instanță cît și instanța de apel, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Elena Opriș ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Elena Opriș se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

8