2ra-1328/16 — incasarea sumei

Prima instanță: Judecătoria sectorului Ciocana municipiul Chișinău, Judecător – S.Draguța

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Nina Cernat, Lidia Bulgac, Anatol Pahopol

Dosar nr.2ra-1328/16

ÎNCHEIERE

15 iunie 2016 municipiul Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas

Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

către Igor Sofroni,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă

de Igor Sofroni împotriva lui Ion Derevici privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din09 februarie 2016, prin

care a fost admis apelul declarat de Ion Derevici,

a co nst at at:

La 22 decembrie 2011 Igor Sofroni a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ion Derevici, solicitînd încasarea sumei de 600

euro cu titlu de datorie, suma de 43,67 euro cu titlu de dobîndă pentru

folosirea împrumutului, suma de 680 cu titlu de dobîndă pentru

nerambursarea împrumutului și suma de 3 703 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

În motivarea cererii a indicat că la 01 decembrie 2005 i-a acordat lui

Ion Derevici suma de 700 euro cu titlu de împrumut, cu o dobîndă

lunară de 8%, pe un termen de 6 luni, fiind întocmită în acest sens o

recipisă.

În perioada indicată în recipisă, Ion Derevici nu și-a onorat obligația

de restituire a împrumutului, fiind efectuate doar 2 plăți a cîte 50 euro,

una în anul 2008, iar alta în anul 2010, fiind încălcate condițiile

contractului.

Multiplele solicitări de executare benevolă a obligațiilor, inclusiv

notificarea scrisă, nu s-au soldat cu succes.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Ciocana municipiul Chișinău

din 12 noiembrie 2012 a fost admisă integral acțiunea lui Igor Sofroni.

A fost încasat de la Ion Derevici în beneficiul lui Igor Sofroni suma în lei

1

moldovenești echivalentă cu 600 (șase sute) euro conform cursului

valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărîrii, cu

titlu de împrumut, suma în lei moldovenești echivalentă cu 43,68

(patruzeci și trei) euro conform cursului valutar al Băncii Naționale a

Moldovei la data executării hotărîrii, cu titlu de dobîndă, suma în lei

moldovenești echivalentă cu 680 (șase sute optzeci) euro conform

cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data executării

hotărîrii, cu titlu de dobîndă de întîrziere, iar în total suma în lei

moldovenești echivalentă cu 1 323,67 (una mie trei sute douăzeci și trei)

euro, conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data

executării hotărîrii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016 a fost

admis apelul declarat de Ion Derevici. A fost casată integral hotărîrea

Judecătoriei sectorului Ciocana municipiul Chișinău din 12 noiembrie

2012 și emisă o nouă hotărîre, prin care a fost respinsă ca tardivă

cererea de chemare în judecată a lui Igor Sofroni împotriva lui Ion

Derevici cu privire la încasarea datoriei, dobînzii, penalității și

cheltuielilor de judecată. Au fost încasate de la Igor Sofroni în interesul

lui Ion Derevici cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat achitate

la depunerea cererii de apel, în mărime de 527,25 (cinci sute douăzeci și

șapte, 25) lei. A fost dispusă întoarcerea executării hotărîrii

Judecătoriei sectorului Ciocana municipiul Chișinău din 12 noiembrie

2012, cu încasarea de la Igor Sofroni în folosul lui Ion Derevici a sumei

de 33 079,67 (treizeci și trei mii șaptezeci și nouă, 67) lei.

La 15 aprilie 2016 Igor Sofroni a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2016, solicitînd casarea

deciziei recurate și menținerea hotărîrii instanței de fond.

În motivarea cererii a indicat că din materialele dosarului rezultă că

Ion Derevici la 27 octombrie 2008 a recunoscut că a primit un

împrumut de la Igor Sofroni și s-a obligat să restituie banii pînă la 15

decembrie 2008, iar art.277 alin.(1) lit.b) din Codul Civil prevede expres

că, cursul prescripției extinctive se întrerupe în cazul în care debitorul

săvîrșește acțiuni din care rezultă că recunoaște datoria.

Ulterior, Ion Derevici, în calitate de debitor a executat obligația și a

achitat datoria, fapt confirmat prin ordinul de achitate în numerar a

sumei de 33 079,67 lei.

Susține recurentul că instanța de apel nu a ținut cont de cele relatate

și contrat prevederilor art.239 din Codul de Procedură Civilă, nu și-a

2

întemeiat soluția numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de

instanță și pe probele cercetate în ședința de judecată.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu

materialele pricinii și în conformitate cu prevederile Legii, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Igor Sofroni ca fiind

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă,

părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului

XXXVIII din Codul de Procedură Civilă, sunt strict delimitate de

art.432, Completul reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1)

lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina recurentului este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de expunerea

circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, percepute din propriul

punct de vedere al recurentului, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul

de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile

secțiunii a 2-a, Capitolul XXXVIII, din Codul de Procedură Civilă, este

că recursul nu provoacă o rejudecare a fondului pricinii, avînd un

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se

numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. Rolul exclusiv

al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

3

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

iar recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri, caracter care nu este evidențiat de cererea de recurs

în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor

care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440

alin. (1) Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Igor Sofroni.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4