2rc-467/16 — Atragerea la răspundere subsidiară

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-467/16 Judecător: I.Cimpoi DECIZIE 09 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Chetrean Tatiana, în pricina civilă la cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Vistortedar”, Druguş Zinaida cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2016, prin care a fost aplicat sechestru în limita revendicărilor din acţiune, CONSTATĂ: La 04 iunie 2015, debitorul SRL „Vistortedar” s-a adresat cu cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de propria persoană, invocînd drept temei incapacitatea de plată a datoriei faţă de bugetul de stat în sumă de 287 900,60 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015, s-a admis cererea introductivă depusă de SRL „Vistortedar” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de propria persoană. S-a constatat insolvabilitatea debitorului SRL „Vistortedar” şi s-a intentat procedura de insolvabilitate faţă de SRL „Vistortedar”. S-a dispus iniţierea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea SRL „Vistortedar”.

S-a desemnat în calitate de lichidator al SRL „Vistortedar” - Zinaida Druguş, deţinătoarea autorizaţiei nr.100 din 14 ianuarie 2015. La data de 16 noiembrie 2015, lichidatorul SRL „Vistortedar”, Zinaida Druguş, în temeiul art. 248 al Legii insolvabilităţii, a depus în instanţa de insolvabilitate o cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL „Vistortedar” şi anume a administratorului Tatianei Chetrean cu încasarea sumei de 1 273 548,67 lei pentru acoperirea unei părţi din creanţele creditorilor şi a cheltuielilor procesului de faliment. Totodată, lichidatorul SRL „Vistortedar”, Zinaida Druguş a solicitat aplicarea sechestrului pe bunurile personale ale Tatianei Chetrean în limita revendicărilor din acţiune.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2016, a fost admisă cererea lichidatorului SRL „Vistortedar” în proces de lichidare, Druguş Zinaida privind aplicarea măsurilor de asigurare, fiind dispusă aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile ce aparţin Tatianei Chetrean, IDNP 0970603549946 în limita revendicărilor din acţiune 1 273 548,67 lei. În motivarea încheierii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 1 alin. (4) şi 249 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a) şi 176 alin. (2) CPC, concluzionînd că neluarea măsurilor de asigurare ar face imposibilă executarea eventualei hotărîri de atragere la 1 răspundere subsidiară.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 04.04.2016, Chetrean Tatiana a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22.03.2016 şi remiterea cauzei pentru examinare în fond. În motivarea recursului recurenta a invocat ilegalitatea încheierii recurate, menţionînd că instanţa de insolvabilitate nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. În speţă, a menţionat că cererinţa de aplicare a asigurare a acţiunii nu conţine motive care să argumenteze necesitatea aplicării acestor măsuri. La 10.05.2016, lichidatorul SRL „Vistortedar”, Druguş Zinaida a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui ca neîntemeiat.

Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea recurată la 22.03.2016 (f.d. 34). Cererea de recurs a fost depusă de Chetrean Natalia la 04.04.2016 (f.d. 44). Prin urmare, Colegiul conchide că recursul este depus în termenul de atac. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Însă, deşi CPC prevede un termen de 3 luni pentru examinarea recursului împotriva încheierii, urmează a fi aplicate prevederile art. 8 alin.(3) din Legea insolvabilităţii, recursul examinîndu-se în termen de 60 de zile (2 luni) de la înregistrarea dosarului în instanţa de recurs. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea.

Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei referitoare la asigurarea acţiunii – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Reglementări similare conţin şi prevederile art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, potrivit cărora procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

Astfel, la 16 noiembrie 2015, lichidatorul SRL „Vistortedar”, Druguş Zinaida, a depus o cerere privind atragerea la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de 2 conducere a debitorului SRL „Vistortedar”, Chetrean Tatiana, Gargaun Galina şi Balan Igor, cu suma de 1 273 548,67 lei, solicitînd totodată şi aplicarea măsurilor de asigurare pe bunurile personale ale pîrîţilor. Ulterior, lichidatorul Druguş Zinaida a renunţat la cererea de atragere la răspundere subsidiară a asociaţilor Galina Gargaun şi Balan Igor, cerinţă admisă de instanţa de insolvabilitate şi încetat procesul în această parte.

Potrivit art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. (6) În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin. (1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.

Potrivit art. 249 alin. (1) al legii citate, odată cu cererea formulată conform art. 248, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din patrimoniul persoanelor urmărite conform art. 248. Cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată şi ulterior introducerii acţiunii prevăzute la art. 248. După cum rezultă din materialele cauzei, în motivarea încheierii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a) şi 176 alin. (2) CPC, concluzionînd că neluarea măsurilor de asigurare ar face imposibilă executarea eventualei hotărîri de atragere la răspundere subsidiară.

În conformitate cu prevederile art. 174 alin. (1) CPC, la cererea participanţilor la proces, judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti. Potrivit art. 175 alin. (1) lit. a) CPC, în vederea asigurării acţiunii, judecătorul sau instanţa este în drept să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului, inclusiv pe cele care se află la alte persoane. 3 Potrivit art. 176 alin. (2) CPC, sechestrarea bunurilor se efectuează în limita valorii revendicărilor din acţiune.

Pornind de la prevederile legale evocate supra, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate corect a aplicat cadrul legal, or, măsura de asigurare prin sechestru a fost aplicată asupra bunurilor mobile şi imobile ale pîrîtei Chetrean Tatiana în limita valorii revendicărilor din acţiune – 1 273 548,67 lei. În acelaşi timp, potrivit art. 177 alin. (1) CPC, în cererea de asigurare a acţiunii se indică motivele şi circumstanţele pentru care se solicită asigurarea acţiunii. Astfel, deşi cererea de atragere la răspundere subsidiară în baza căreia s-a emis încheierea recurată nu conţine nici un argument vizavi de necesitatea aplicării măsurilor de asigurare, în şedinţa de judecată, solicitanta Druguş Zinaida a invocat necesitatea aplicării acestei măsuri prin prisma prevenirii imposibilităţii executării eventualei hotărîri de admitere a acţiunii, avînd în vedere că valoarea acesteia este impunătoare (f.d.

32). În acest sens, Colegiul apreciază critic afirmaţia recurentei cum că cererinţa de aplicare a asigurare a acţiunii nu conţine motive care să argumenteze necesitatea aplicării acestor măsuri. Instanţa de recurs reţine că la pronunţarea încheierii privind aplicarea măsurilor de asigurare sau neaplicarea acestora, instanţele vor verifica: raţionalitatea şi temeinicia cerinţelor solicitantului despre aplicarea măsurilor de asigurare; probabilitatea cauzării unui prejudiciu solicitantului în cazul neaplicării măsurilor asigurătorii; dacă există periculum in mora (pericol de dispariţie, degradare, înstrăinare, risipire a bunului sau proastă administrare); asigurarea unui echilibru între interesele părţilor cointeresate; în ce măsură modalitatea de asigurare a acţiunii solicitate e în corelaţie cu obiectul acţiunii înaintate şi dacă aceasta va asigura realizarea de facto a scopului măsurilor de asigurare.

Prin urmare, măsurile de asigurare reprezintă acţiuni procesuale cu caracter temporar, menite să asigure executarea unui eventual act judecătoresc de dispoziţie sau, după caz - arbitrar. Or, cererea de atragere la răspundere subsidiară şi din copiile înscrisurilor anexate la aceasta, rezultă că lichidatorul SRL „Vistortedar”, Druguş Zinaida pretinde fostului administrator al debitorului, Chetrean Tatiana că i-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a SRL „Vistortedar” şi solicită încasarea de la ultima a sumei de 1 273 548,67 lei pentru acoperirea unei părţi din creanţele creditorilor şi a cheltuielilor procesului de faliment. Prin urmare, obiectul litigiului în speţă constituie încasarea unei sume de bani, iar neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar putea crea dificultăţi sau ar face imposibilă executarea unei eventuale hotărîrii de admitere a acţiunii.

Mai mult ca atît, măsura de asigurare a acţiunii are un caracter provizoriu, impunînd anumite limite exerciţiului drepturilor pîrîtei cu privire la bunurile asupra cărora se solicită aplicarea sechestrului, fiind reglementată în scopul evitării producerii unor pagube iremediabile drepturilor SRL „Vistortedar” în proces de lichidare, pagube care pot fi provocate de imposibilitatea punerii în executare a eventualei hotărîri judiciare de admitere a cererii de atragere la răspundere subsidiară, în raport cu obiectul şi valoarea acţiunii. În acest sens, Colegiul conchide că instanţa de insolvablitate corect a statuat că asigurarea acţiunii în speţă corespunde scopului legitim şi este proporţională, adică ingerinţele în drepturile pîrîtei sunt echilibrate într-o măsură rezonabilă de protecţia anticipată a drepturilor reclamantului.

4 În contextul dat, Colegiul conchide că argumentele invocate de recurent nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2016. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Chetrean Tatiana. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2016, în pricina civilă la cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Vistortedar”, Druguş Zinaida cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 5