2ri-118/16 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanță: A. Garbuz dosarul nr. 2ri-118/16 DECIZIE 08 iunie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Nicolae Craiu Mariana Pitic Tamara Chișca-Doneva examinînd recursurile declarate de către administratorul Întreprinderii Interraionale de Stat ,,Acva-Nord”, Tudor Panici şi Agenţia „Apele Moldovei”, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Rativestcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Interraională de Stat ,,Acva-Nord”, împotriva hotărîrii Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2016, prin care s-a constatat insolvabilitatea debitorului Întreprinderea Interraională de Stat ,,Acva-Nord” și s-a intentat procesul de insolvabilitate față de Întreprinderea Interraională de Stat ,,Acva-Nord”, c o n s t a t ă : La 21 octombrie 2015, SRL „Rativestcom” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎIS „Acva-Nord”.

În motivarea cererii creditorul a invocat că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău nr. 2i-253/15 din 09 iulie 2015, a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Rativestcom”. Susține că ÎIS „Acva-Nord” datorează SRL „Rativestcom” sumă de 1 033 500 lei, în temeiul titlului executoriu nr. 2e-3206/09 din 10 decembrie 2009, dintre care suma de 537 442 lei cu titlu de datorie și 496 058 lei cu titlu de dobînda de întîrziere. Menționează că titlul executoriu nominalizat se află în executare silită la executorul judecătoresc Anastasie Repeşcu, care însă nu satisface creanța creditorului SRL „Rativestcom”, deoarece debitorul ÎIS „Acva-Nord” are restanță față de Bugetul Public Național în mărime de 10 357 000 lei și datorii la salariații săi în temeiul a 119 ordonanțe emise de Judecătoria Soroca, inclusiv și alte datorii.

Din motivul că debitorul ÎIS „Acva-Nord” nu achită datoria în baza titlului nominalizat, apreciază că această întreprindere se află în incapacitatea de plată. La fel, invocă că incapacitatea de plată a debitorului se atestă şi prin încheierile executorului judecătoresc Repeşcu Anastasie, din conţinutul cărora se oglindeşte incontestabil că ÎIS „Acva-Nord” are datorii, după cum s-a menționat, față de bugetul de stat în mărime de 10 357 000 lei, datorii față de salariații săi și datorii față de ÎS ,,Moldtranselectro” în mărime de 58 589 666,72 lei. Relatează că în scopul respectării prevederilor art. 19 alin.(1) a Legii insolvabilităţii,la 10 septembrie 2015, a notificat prealabil debitorul ÎIS „Acva-Nord”, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie anexat la prezenta cerere, acordîndu-i un termen de 7 zile pentru achitarea datoriei integrale, însă de către debitor a fost neglijată notificarea prealabilă, iar datoria nefiind achitată.

Firmă că la moment nu există o altă posibilitate de încasare a datoriei decît prin intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul ÎIS „Acva-Nord”. Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2015 a fost admisă spre examinare cererea introductivă a creditorului SRL „Rativestcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitatea față de ÎIS „Acva-Nord”. În scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea stării de insolvabilitate s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare față de ÎIS „Acva-Nord”. În calitate de administrator provizoriu a fost numită Coltun Elvira, adresa juridică mun.

Bălți, str. Suceava 8/31, care este autorizat în calitate de administrator și deține autorizația nr. 93 din 14 ianuarie 2015. Prin hotărîrea Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2016, a fost admisă cererea introductivă depusă de SRL „Rativestcom”, fiind constată insolvabilitatea ÎIS „Acva- Nord” şi intentat procesul de insolvabilitate față de ÎIS „Acva-Nord”, iar în calitate de administrator al insolvabilităţii ÎIS „Acva-Nord” fiind desemnată Coltun Elvira, administrator autorizat în baza autorizația nr. 93 din 14 ianuarie 2015. S-a obligat administratorul insolvabilităţii ÎIS „Acva-Nord” să notifice creditorii despre înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanțelor la Curtea de Apel Bălți, stabilind termenul limită pînă la data de 14 martie 2016. S-a stabilit administratorului insolvabilităţii termen pentru verificarea creanțelor, întocmirea și prezentarea tabelului definitiv al creanțelor și a raportului amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvabilitate, pînă la 28 martie 2016. S-a dispus convocarea ședinței de validare a creanțelor pentru data de 25 aprilie 2016 orele 15.00 în incinta Curții de Apel Bălți, str. Ștefan cel Mare 54 și au fost menținute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2015. La 18 februarie 2016 și la 25 februarie 2015,

debitorul ÎIS „Acva-Nord”, prin intermediul administratorului Panici Tudor, a declarat recurs și respectiv, recurs motivat împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea acestuia casarea integrală a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎIS „Acva- Nord”. În motivarea recursului ÎIS „Acva-Nord” a indicat că pe perioada examinării cererii prealabile privind intentarea procedurii de insolvabilitate, ÎIS „Acva-Nord” a stins integral datoria față de SRL „Rativestcom”.

Menționează că hotărîrea privind datoria ÎIS „Acva-Nord” față de SRL „Rativestcom” a fost pusă în executare silită, iar după stingerea datoriei executorul judecătoresc a emis încheierea privind încetarea procedurii de executare nr. 049-443/10- 16 din 29 ianuarie 2016. Afirmă că instanța de insolvabilitate la emiterea hotărîrii nu a dat apreciere faptului stingerii integrale a datoriei către creditorul ce a înaintat cererea introductivă. Mai susține recurentul că pînă la înaintarea cererii introductive privind intentarea insolvabilității, ÎIS „Acva-Nord” efectua achitarea față de Bugetul Public Național, energia electrică consumată, salariul angajaților întreprinderii care sunt 120 la număr, cheltuieli legate de procurarea materialelor și reagenților chimici pentru activități de tratare și furnizare a apei potabile livrate către consumatorii finali, deoarece activitatea întreprinderii este în regim non-stop.

Insistă că creditorii care au înaintat creanțele nu au susținut și nu au cerut intentarea procedurii de insolvabilitate. Concomitent susține că la situaţia din 01 ianuarie 2016, datoria debitoare a ÎIS „Acva-Nord” depășește suma datoriei creditoare cu 1 477 396 lei, întreprinderea fiind în beneficiu. La fel, indică că toată infrastructura de distribuire a apei este finanțată din creditele oferite de Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, garant a creditelor date fiind Guvernul Republicii Moldova, iar suma alocațiilor constituie 11 mln. dolar SUA și 7 mln. euro.

Relevă că realizarea proiectului de parteneriat public-privat cu organizarea operatorului regional avînd ca baza apeductul Soroca-Bălți, de alimentare cu apă a zonei de Nord și Centru al Republicii Moldova, Guvernul la 30 iulie 2014 a semnat cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Acordul de împrumut și Contractul de finanțare cu Banca Europeană de Investiții, care au fost ratificate de Parlament prin Legile nr. 128 și nr. 129 din 02 iulie 2015. Remarcă că potrivit Acordului menţionat, Datoria Istorică, inclusiv toate sumele acumulate şi în acumulare în legătură cu astfel de datorii, care ar putea creşte sumele totale datorate a fost achitată sau soluţionată, sau a fost elaborat un plan de soluţionare obligatoriu al Datoriei Istorice a căruia forma şi conţinutul sunt satisfăcătoare pentru Banca, pentru plata sau soluţionarea Datoriei Istorice.

Insistă că unica soluţie pentru depăşirea situaţiei este executarea actelor normative menţionate, sau îngheţarea acestor datorii de către Guvernul al RM. De asemenea, menţionează că potrivit Legii insolvabilităţii, după intentarea procesului de insolvabilitate sunt prevăzute două situaţii: elaborarea planului de restructurare, sau – falimentul. Însă în cazul său elaborarea unui plan de restructurare este imposibil, deoarece conform pct. 58 al Metodologiei de determinare, aprobare şi aplicare tarifului pentru apă potabilă aprobată de ANRE înregistrată la Ministerul Justiţiei nr. 1020 din februarie 2015, în tarife nu se includ datoriile şi pierderile anilor precedenţi. Respectiv, varianta în situaţi ÎIS „Acva-Nord” va fi doar falimentul, ceea ce este inadmisibil, deoarece toate investiţiile, toate proiectele şi planurile de alimentare cu apă, cheltuieli pentru studiu de fezabilitate, elaborarea proiectelor de conexiune la apeduct, vor fi pierdute.

La 10 mai 2016, Agenţia „Apele Moldovei”, la fel, a depus recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii recurate cu pronunţarea unei noi hotărîri cu privire la respingerea cererii introductive privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de ÎIS „Acva-Nord”. În motivarea recursului a invocat argumente similare celor indicate şi în recursul declarat de către reprezentantul debitorului ÎIS „Acva-Nord”, Tudor Panici. Suplimentar, însă, a invocat că contrar prevederilor art. 62 CPC, Curtea de Apel Bălţi nu l-a atras în ordinea de coparticipare procesuală obligatorie din oficiu în calitate de copîrît Agenţia „Apele Moldovei” fondatorul Întreprinderii de Stat „Acva-Nord”, care prin intermediul consiliului de administraţie participă la gestionarea întreprinderii.

Insistînd că în aşa fel, fondatorul întreprinderii a fost lipsit de dreptul la apărare judiciară a drepturilor sale. În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și hotărîrile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate. Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul, debitorul ÎIS „Acva-Nord”, s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva hotărîrii primei instanței din 05 februarie 2016, la data de 18 februarie 2016 în termen (f. d. 26-27).

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile neîntemeiate și care urmează a fi respinse cu menținerea hotărîrii primei instanțe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs. Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că la 21 octombrie 2015, SRL „Rativestcom” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎIS „Acva-Nord”.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2015 a fost admisă spre examinare cererea introductivă a creditorului SRL „Rativestcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitatea față de ÎIS „Acva-Nord”. În scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea stării de insolvabilitate s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare față de ÎIS „Acva-Nord”. În calitate de administrator provizoriu a fost numit Coltun Elvira cu adresa juridică mun.

Bălți, str. Suceava 8/31 şi care deține autorizația de administrator nr. 93 din 14 ianuarie 2015 (f. d. 3). Ca urmare, prin hotărîrea Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2016, a fost admisă cererea introductivă depusă de SRL „Rativestcom”, fiind constată insolvabilitatea ÎIS „Acva-Nord” şi intentat procesul de insolvabilitate față de ÎIS „Acva-Nord”, iar în calitate de administrator al insolvabilităţii ÎIS „Acva-Nord” fiind desemnată Coltun Elvira, care deține autorizația de administrator nr. 93 din 14 ianuarie 2015. S-a obligat administratorul insolvabilităţii ÎIS „Acva-Nord” să notifice creditorii despre înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanțelor la Curtea de Apel Bălți, stabilind termenul limită pînă la data de 14 martie 2016. S-a stabilit administratorului insolvabilităţii termen pentru verificarea creanțelor, întocmirea și prezentarea tabelului definitiv al creanțelor și a raportului amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvabilitate, pînă la 28 martie 2016. S-a dispus convocarea ședinței de validare a creanțelor pentru data de 25 aprilie 2016 orele 15.00 în incinta Curții de Apel Bălți,

str. Ștefan cel Mare 54 și au fost menținute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2015 (f. d. 19). Instanţa de recurs constată că fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, Curtea de Apel Bălţi constatând şi elucidând pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, în coroborare cu prevederile legale ce guvernează raportul juridic litigios, temeinic a ajuns la concluzia admiterii cererii introductive şi constatării insolvabilităţii debitorului ÎIS „Acva-Nord”, pe motivul incapacităţii debitorului de plată a datoriilor creditoriale acumulate.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reţine art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea insolvabilităţii, care stabileşte că scopul prezentei legi este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit. Prezenta lege este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

Prezenta lege nu se aplică băncilor. În conformitate cu art. 1 alin. (2) şi (4) al Legii cu privire la întreprinderea de stat nr. 146-XIII din 16 iunie 1994, Întreprinderea de stat - este agent economic independent cu drepturi de persoană juridică, care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător. Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiunile sale cu toate bunurile de care dispune. Organul administraţiei de stat nu poartă răspundere pentru obligaţiunile întreprinderii pe care a înfiinţat-o. Întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligaţiunile organului administraţiei de stat care a înfiinţat-o.

Analizînd situaţia din speţă prin prisma normelor citate, instanţa de recurs constată că Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord” a fost înregistrată în Registrul de Stat al persoanelor juridice pe lîngă Camera Înregistrării de Stat la data de 11 noiembrie 2004, sub număr de înregistrare nr. 12109758. Întreprinderea a fost creată prin ordinul Departamentului Construcţii şi Dezvoltarea teritoriului al Republici Moldova nr.175 din 02 noiembrie 2004, prin reorganizarea Întreprinderii de Stat „Direcţia Interraională de exploatare a apeductului Soroca-Bălţi”, prin separarea activelor funcţionale şi crearea în baza lor a Întreprinderii Interraionale de Stat „Acva- Nord”, cu genul de activitate captarea, epurarea şi distribuţia apei.

La caz independent de acest aspect este evident că Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord” este agent economic independent cu drepturi de persoană juridică, care poartă răspundere pentru obligaţiunile sale cu toate bunurile de care dispune În conformitate cu dispoziţia art. 9 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate (denumită în continuare cerere introductivă). Conform art. 12 din aceeaşi Lege, dreptul de a depune cerere introductivă îl au: debitorul, creditorii, alte persoane indicate în prezenta lege. Iar în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea insolvabilităţii, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei.

Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil. În interpretarea corectă a normei date este de înţeles că legiuitorul, pentru intentarea unui proces de insolvabilitate, a prevăzut un temei general care constă în incapacitatea de plată a debitorului şi care reprezintă o insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor băneşti necesare pentru plata obligaţiilor ajunse la scadenţă.

Temeiul general determină existenţa creanţei ajunse la scadenţă, care trebuie să fie certă – neîndoielnică în sensul că asupra ei, să nu fie conturat un litigiu; lichidă – avînd un cuantum precis determinat; exigibilă – a cărei executare creditorul poate s-o pretindă imediat. La fel, în raport cu temeiul general, poate fi presupusă şi/sau existenţa temeiului special – adică supraîndatorarea ce presupune un dezechilibru al patrimoniului prin existenţa unui pasiv patrimonial care depăşeşte activul, adică să fie arătata un excedent al pasivelor faţă de active. Tot aici se va remarca că starea de supraîndatorare presupune starea de imposibilitate stabilă şi ireversibilă a persoanei juridice de a satisface deplin pretenţiile creditorilor din activele rămase, ceea ce ar justifica intervenţia justiţiei.

Astfel, avînd în susţinere prevederile normelor enunţate, creditorul „Rativestcom” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord”, drept motiv invocînd incapacităţii de plată a ultimei. Potrivit art. 2 din Legea insolvabilităţii, incapacitate de plată este situaţia financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi, iar supra-îndatorare este situaţia financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la valoarea patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile existente ale acestuia.

Dispoziţia art. 18 alin. (1) din Legea insolvabilităţii statuează precum că creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate şi îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate. În temeiul art. 11 din Legea insolvabilităţii, componenţa şi mărimea obligaţiilor debitorului sînt cele existente la momentul depunerii cererii introductive, dacă legea nu prevede altfel. La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul: a) mărimea obligaţiilor pecuniare, inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor şi la îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către debitor; b) mărimea datoriilor la credite, la împrumut, plus dobînda care urmează a fi achitată de către debitor; c) mărimea prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor; d) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege.

La constatarea insolvabilităţii debitorului nu se ia în calcul valoarea creanţelor constituite din: a) penalităţi şi/sau din alte sancţiuni financiare aferente neexecutării obligaţiilor; b) orice obligaţie de plată faţă de asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului. Iar, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) şi (3) din aceeaşi Lege, instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.

Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu, prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului şi/sau ale creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează administratorul insolvabilităţii şi instituie, după caz, comitetul creditorilor. Iar, potrivit art. 136 alin. (1) din aceeaşi Lege, starea de insolvabilitate a întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanţa de insolvabilitate la cererea debitorului sau a creditorului în privinţa obligaţiilor pecuniare ajunse la scadenţă şi nestinse în termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a debitorului, cît şi de activităţile cu caracter personal.

Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept invocate supra, instanţa de recurs relevă că, instanța de insolvabilitate întemeiat și corect a concluzionat că, în prezenta speţă sunt întrunite condiţiile legale pentru constatarea insolvabilităţii debitorului ÎIS „Acva-Nord” cu intentarea în privinţa acesteia a procesului de insolvabilitate, deoarece debitorul este în imposibilitate de a satisface creanţele creditorilor, din care motiv faţă de ultima este necesar de a fi intent procesul de insolvabilitate, or, insolvabilitatea reprezintă situaţia financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi onora obligaţiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziţie – condiție ce se atestă în prezenta speță.

Or, conform raportului prezentat de administratorul insolvabilităţii Coltun Elvira , s-a demonstrat că, din analiza efectuată a datelor prezentate, ce ţin de situaţia economico-financiară a debitorului, a fost stabilit faptul imposibilităţii onorării de către debitor a obligaţiunilor sale faţă de creditori, ceea ce a dus la crearea situaţiei insolvabile la ÎIS „Acva-Nord”, exprimată prin incapacitatea de plată a debitorului, ceea ce constituie temei general pentru intentarea procesului de insolvabilitate.

De altfel, din conţinutul raportului menţionat se mai oglindeşte că la moment ÎIS „Acva-Nord” dispune de datorii scadente care nu sunt executate în termen, începînd cu anul 2010, iar pe parcursul a cîtorva ani este implicat în multiple procese de judecată, în cadrul cărora de către executorii judecătorești au fost aplicate sechestrele, interdicții și restricții asupra conturilor bancare ale întreprinderii, în așa mod fiind complet blocată activitatea financiar-economică a debitorului. La acest segment, prezintă relevanță şi informația din raportul administratorului provizoriu precum că sechestrele, interdicțiile și restricțiile se mențin și pînă în prezent, iar salariile angajatorilor se achită prin executarea silită, debitorul ÎIS „Acva-Nord” suportînd cheltuielile anuale pentru achitarea onorariului executorului judecătoresc în mărime aproximativă de 1 000 000 lei.

Mai mul ca atît din datele prezentate de administratorul provizoriu ÎIS „Acva- Nord”, rezultă că conturile bancare ale acestei întreprinderi sunt suspendate/sechestrate de către organele abilitate începînd cu 06 septembrie 2010 (f. d. 13). Tot în raportul menționat se indică că în urma înscrierii creanțelor înaintate și determinate din evidența contabilă a debitorului de către administratorul provizoriu a fost întocmit și anexat la prezentul raport tabelul preliminar, valoarea totală a creanțelor înaintate şi incluse în tabel constituie 89 931 267,98 lei (f. d. 14, f. d. 18). La capitolul dat este necesar de evidenţiat că în adresa administratorului provizoriu au parvenit următoarele cereri privind înaintarea creanțelor debitorului: cererea de admitere a creanțelor și alăturare de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Soroca, în valoare de 21 436 512,10 lei care include plata de bază - 15 207 047,31 lei, amenzi și dobînda de întîrziere în mărime de 6 229 464,79 lei; cerere de admitere a creanțelor și alăturare de la ÎS ,,Moldtranselectro” în mărime de 52 722 524,84 lei; cererea de admitere a creanțelor și alăturare de la Mocanu Sergiu în mărime de 2 227 204,54 lei, ce include plata de bază – 1 433 548,72 și dobînda de întîrziere în mărime de 793 655,73 lei; creanțe față de creditorul SRL „Rativestcom” constituie suma de 1 033 500 lei,

ce include plata de bază în mărime de 537 442 lei și dobînda de întîrziere-496 058 lei (f. d. 13-14). La fel, din constatările administratorului provizoriu rezultă cu certitudine că debitorul se află în incapacitatea de plată și nu dispune de posibilități ce ar permite acoperirea integrală a creanțelor creditorilor și ar permite readresarea situației economico-financiare a întreprinderii în afara procesului de insolvabilitate, fapt care determină insolvabilitatea acestuia. Cu atît mai mul că debitorul insolvabil este Întreprinderea de Stat, iar potrivit art. 3 al Legii cu privire la întreprinderea de stat nr. 146-XIII din 16 iunie 1994, bunurile gestionate de întreprindere sunt transmise acestea în gestiune economică, aspect ce atestă că aceste bunuri nici la momentul înaintării cererii introductive şi nici în prezent nu puteau fi urmărite în scopul stingerii datoriilor acumulate.

În această ordine de idei instanţa de recurs reţine drept justă concluzia instanţei de insolvabilitate cu privire la faptul că debitorul ÎIS „Acva-Nord” se află într-o incapacitate de plată îndelungată, nefiind în stare să achite creanţele scadente către creditori, ceea ce se confirmă prin faptul că pe conturile bancare a debitorului ÎIS „Acva-Nord”, pe parcursul a cîtorva ani au fost aplicate sechestre, interdicţii şi restricţii, în aşa mod fiind blocată activitatea financiar-economică a debitorului. De asemenea este locul de subliniat şi faptul că sechestrele, interdicţiile şi restricţiile fiind aplicate în anul 2009 au fost menţinute şi pînă la iniţierea procesului de insolvabilitate, salariile angajaţilor fiind achitate prin executare silită, debitorul suportînd suplimentar şi cheltuieli anuale pentru achitarea onorariului executorului judecătoresc.

Faţă de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident şi nu necesită alte comentarii concluzia instanţei de insolvabilitate potrivit căreia starea debitorului se încadrează în limitele prevăzute de art. 10 alin.(2) al Legii insolvabilităţii, fiind demonstrat temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate şi anume incapacitatea de plată a debitorului, aspect ce atestă temeinicia şi legalitatea hotărîrii contestate. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului ÎIS „Acva-Nord” faţă de starea de insolvabilitate a întreprinderii, deoarece nu demonstrat prin probe contrare lipsa supraîndatorării şi posibilitatea economică reală de a-şi exercita în afara procedurii de insolvabilitate în mărime deplină şi în termenii stabiliţi obligaţiile existente.

Sub acest aspect, se constată a fi neîntemeiate şi argumentele recurentului ÎIS „Acva-Nord” precum că datoria debitoare depășește datoria creditoare cu 1 477 369 lei, or actele cauzei denotă contrariul (f. d. 18), în acest sens fiind apreciată critic informația cu privire la debit și credit prezentată de către ÎIS „Acva-Nord”, atîta timp cît aceasta nu este confirmată suplimentar prin documente contabile, sau prin actele a decontărilor reciproce întocmite între debitor şi creditori.

Nu constituie temei pentru a refuza în intentarea procesului de insolvabilitate nici afirmaţia recurentului ÎIS „Acva-Nord” precum că, în perioada examinării cererii prealabile privind intentarea procesului de insolvabilitate, ÎIS „Acva-Nord” a stins integral datoria faţă de debitorul SRL „Rativestcom”, ce a înaintat cererea introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate, deoarece după cum rezultă din raportul administratorului provizoriu, debitorul mai are datorii şi faţă de alţi creditori, care nu s- au opus intentării procesului de insolvabilitate faţă de ÎIS „Acva-Nord”.

Dimpotrivă, creditorii participanţi la judecarea cererii introductive au susţinut cerinţele SRL „Rativestcom” şi concluziile administratorului provizoriu privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de ÎIS „Acva-Nord”, confirmînd temeiurile legale respective prin neonorarea obligaţiilor contractuale, inclusiv şi neexecutarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile în cadrul procedurilor de executare intentate în baza documentelor executorii, precum şi neexecutarea obligaţiei de a achita la buget, la timp şi integral sumele calculate ale impozitelor şi taxelor.

În circumstanţele relatate sunt lipsite de sens şi apreciate critic de instanţa de recurs susţinerile recurentului ÎIS „Acva-Nord”cu privire la faptul că alți creditori nu s- au alăturat la cererea introductivă și creditorii care au înaintat creanțele nu au susținut și nu au cerut intentarea procesului de insolvabilitate, or prin prisma prevederilor art. 28 alin. (6) din Legea insolvabilităţii creditorii se alătură cererii introductive prin înaintarea creanţelor asupra patrimoniului debitorului.

Referitor la argumentul recurentului ÎIS „Acva-Nord”, precum că prin încheierea executorului judecătoresc Repeşcu Anastasie nr. 049-443/10-16 din 29 ianuarie 2016, a fost încetată, procedurii de executare a documentului executoriu în baza căruia a fost înaintată cererea introductivă, instanţa de recurs reţine materialul probator anexat la referinţa SRL „Rativestcom”, din care se constată că la 21 martie 2016 ultimul a înregistrat la Judecătoria Soroca contestaţie împotriva încheierii menţionate, şedinţa de judecată pe marginea acestei contestaţii fiind stabilită pentru data de 18 mai 2016. Respectiv, nici acest argument al recurentului ÎIS „Acva-Nord”nu poate fi reţinut, or, în circumstanţele în care pe rolul instanţei de judecată se află un litigiu pendinte aferent încheierii executorului judecătoresc privind încetarea procedurii de executare, acesta nu poate fi luat în consideraţie atîta timp cît nu a devenit irevocabil.

Cît privește mențiunea recurentului precum că statul este garant al datoriilor istorice a ÎIS „Acva-Nord” prin prisma semnării Acordului de împrumut dintre Republica Moldova și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, nu poate fi reținută de către instanța de recurs, deoarece în cazul dat statul are doar calitatea de garant al rambursării împrumutului acordat de partenerii de dezvoltare. Pe de altă parte debitorul ÎIS „Acva-Nord” nu este lipsit de dreptul, în cazul stingerii a tuturor creanţelor validate şi creanţelor masei debitoare, de a solicita instanţei de insolvabilitate, prin prisma art. 178 al Legii insolvabilităţii, încetarea procesului de insolvabilitate cu acordul creditorilor sau din lipsă de temei al insolvabilităţii.

În consecinţă, deși debitorul invocă capacitatea sa de plata, însă existența datoriilor istorice denotă contrariu, şi anume că cauza neachitării datoriilor o constituie - incapacitatea debitorului de a-și onora obligațiile scadente acumulate față de creditori. La fel şi alte argumente invocate în recursul declarat de către ÎIS „Acva-Nord”, nu pot fi reținute deoarece nu indică la ilegalitatea hotărîrii recurate, mai mult că sunt similare celor invocate în cadrul examinării pricinii în prima instanță, cărora le-a fost dată o apreciere în corespundere cu prevederile legale. Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că şi recursul declarat de către Agenţia „Apele Moldovei” urmează a fi respins.

În argumentarea acestei soluţii se vor reţine dispoziţiile art. 37 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, care indică că hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de către debitor. Din sensul normei citate rezultă că legislația națională reglementează expres posibilitatea de a ataca hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate doar de către debitor. Conform art. 6 al Legii cu privire la întreprinderea de stat nr. 146-XIII din 16 iunie 1994, fondatorul îşi exercită drepturile de gestionar al întreprinderii prin intermediul consiliului de administraţie şi al administratorului întreprinderii (organul executiv).

Fondatorul: a) aprobă statutul întreprinderii, modificările şi completările acestuia; b) stabileşte întreprinderii indicii economici; c) promovează o politică tehnică unică în cadrul ramurii; d) desemnează membrii consiliului de administraţie şi îi revocă; e) desemnează administratorul întreprinderii şi îl eliberează din funcţie, la propunerea consiliului de administraţie; f) transmite bunurile şi atribuţiile sale în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de întreprinzător administratorului în baza contractului (acordului). Contractul reglementează relaţiile dintre fondator şi administrator, stabileşte drepturile şi obligaţiunile părţilor, inclusiv restricţiile la drepturile de folosinţă şi de dispunere de patrimoniu, prevede modul şi condiţiile de remunerare a administratorului şi răspunderea materială a părţilor, condiţiile de reziliere a contractului.

Contractul-tip (acordul-tip) dintre fondator şi administrator – şeful întreprinderii de stat se aprobă de către Guvern. Fondatorul nu are dreptul să intervină în activitatea întreprinderii după încheierea contractului cu administratorul, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie şi de contract.

Pe cînd Administratorul, în conformitate cu art. 8 al aceleiaşi Legi: a) conduce activitatea întreprinderii şi asigură funcţionarea ei eficientă; b) acţionează fără procură în numele întreprinderii; c) reprezintă interesele întreprinderii în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, precum şi cu organele de justiţie, acordînd astfel de împuterniciri în unele probleme şi altor lucrători ai întreprinderii; d) asigură executarea deciziilor fondatorului şi consiliului de administraţie; e) asigură, la decizia consiliului de administraţie, efectuarea auditului rapoartelor financiare şi încheie contractul de audit cu societatea de audit; f) prezintă consiliului de administraţie raportul cu privire la activitatea economico-financiară a întreprinderii şi raportul auditorului; g) încheie contracte, eliberează procuri, deschide conturi în bănci; h) prezintă fondatorului propuneri coordonate cu consiliul de administraţie privind schimbarea componenţei, reconstrucţia, lărgirea, reutilarea tehnică a bunurilor transmise în gestiunea operativă a întreprinderii; i) asigură folosirea eficientă şi reproducerea bunurilor primite în gestiune operativă; i1) coordonează cu consiliul de administraţie deciziile privind asigurarea transparenţei procedurilor de achiziţie a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor destinate atît acoperirii necesităţilor,

cît şi asigurării bazei tehnico-materiale şi formării programului de producţie al întreprinderii; i2) asigură respectarea principiului transparenţei procedurilor de achiziţie a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor destinate atît acoperirii necesităţilor, cît şi asigurării bazei tehnico-materiale şi formării programului de producţie al întreprinderii; j) poartă răspundere materială pentru neexecutarea sau executarea necalitativă a obligaţiunilor stabilite în contract; k) prezintă trimestrial consiliului de administraţie dare de seamă referitor la rezultatele activităţii întreprinderii; l) prezintă Ministerului Finanţelor copia de pe raportul auditorului. Astfel, după cum rezultă din conţinutul extrasului din Registrul de stat al peroanelor juridice nr. 34 din 21 ianuarie 2016, Panici Tudor a fost numit în calitate de administrator al ÎIS „Acva-Nord” (f.d.

28). De asemenea, din conţinutul aceluia extras rezultă că Agenţia „Apele Moldovei” este fondator al ÎIS „Acva-Nord”, iar drepturile acesteia în calitate de fondator fiind prevăzute expres de legislaţia în vigoare. Pornind de la prevederile normei de drept evocate, instanţa de recurs constată că recurenta Agenţia „Apele Moldovei” nu posedă calitatea de debitor, care i-ar permite exercitarea acestei căi de atac. Mai mult ca atît, procedura de insolvabilitate este una specifică, la care participă doar debitorul şi creditorii, respectiv Agenţia „Apele Moldovei”, fiind o entitate de drept distinctă, nu poate participa la acest proces de insolvabilitate, inclusiv întru exercitarea unor drepturi procedurale, calitate pe care la momentul depunerii recursului, nu o deţine.

În aceste condiţii, sunt lipsite de temei şi alegaţiile recurentei Agenţia „Apele Moldovei” cu referire la faptul că instanţa de insolvabilitate contrar prevederilor art. 62 CPC nu a dispus atragerea Agenţiei în calitate de copîrît pentru coparticipare procesuală obligatorie în cadrul derulării procesului de insolvabilitate a ÎIS „Acva-Nord”, or, în cadrul unui proces de insolvabilitate nu poate exista o coparticipare, fapt ce derivă din conţinutul art. 4 alin.(1) al Legii insolvabilităţii, care stabileşte că participanţi la procesul de insolvabilitate sînt: administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte organe şi persoane stabilite în prezenta lege.

Prin urmare, fondatorul, care prin intermediul consiliului de administraţie participă la gestionarea întreprinderii, nu poate fi coparticipant în procesul de insolvabilitate, nefiind, astfel, încălcat în consecinţă nici art. 62 CPC şi respectiv nici art. 6 alin.(1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin care dreptul la apărare este garantat, pe de o parte, iar, pe de altă parte Agenţia „Apele Moldovei”, prin procura şi-a delegat reprezentantul său în persoana lui Tudor Panici, care şi reprezintă în procesul insolvabilităţii interesele ÎIS „Acva-Nord”. În acest context al analizei este de observat că recurs a fost depus de către Agenţia „Apele Moldovei”, care nu beneficiază în virtutea normelor pertinente de dreptul de a-l declara, recursul acesteia împotriva hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 05 februarie 2016 urmează a fi respins ca fiind depus de către o persoană ce nu este în drept să-l declare.

Se reiterează că consacrarea expresă de către legislatorul național a categoriilor de acte judecătorești susceptibile recursului în cauzele de insolvabilitate și a persoanelor în drept de a declara recurs asupra unor categorii de acte judecătorești este conformă standardelor procedurale relevante garantate pe terenul art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, o asemenea reglementare juridică încadrându-se pe deplin în marja de apreciere recunoscută autorităţilor statale în configurarea cadrului intern relevant.

Or, în speța de referință pe terenul art. 6 CEDO, Ashingdane c. Marii Britanii (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 mai 1995), magistrații europeni au notat că în reglementarea limitărilor dreptului de acces la justiție, statele contractante beneficiază de o certă marjă de apreciere, deși soluția finală de a supraveghea respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului ține de sarcina Curții Europene, nu este de competența Curții să substituie autoritățile naționale în stabilirea politicilor în acest domeniu.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Întreprinderea Interraională de Stat ,,Acva-Nord” ca fiind neîntemeiat, iar recursul declarat de către Agenţia „Apele Moldovei”, ca fiind depus de către o persoană ce nu este în drept să-l declare și a menține hotărîrea instanței de insolvabilitate din 05 februarie 2016. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție decide: Se resping recursurile declarate de către Întreprinderea Interraională de Stat ,,Acva-Nord” şi Agenţia „Apele Moldovei”.

Se menține hotărîrea Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2016, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Rativestcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Interraională de Stat ,,Acva-Nord”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Nicolae Craiu Mariana Pitic Tamara Chișca-Doneva