2ra-1926/21 — încasarea prejudiciului material și moral

2ra-1926/21 — încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1926/21

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) Al. Sandu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) m. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

29 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mocanu Serghei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Serghei

împotriva Ministerului Justiției, Judecătoria Soroca, Uniunea Administratorilor

Autorizați din Moldova, intervenient accesoriu Administratorul autorizat Bostan

Nicolae cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 30 aprilie 2021, Mocanu Serghei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, Judecătoria Soroca, Uniunea Administratorilor

Autorizați din Moldova, intervenient accesoriu Administratorul autorizat Bostan

Nicolae cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, Mocanu Serghei a menționat că la 27 iulie 2015, a

depus la Judecătoria Soroca cerere de chemare în judecată împotriva ÎIS ”Acva

Nord” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de

judecată.

Totodată, la 21 octombrie 2015, SRL ”Rativestcom” a depus la Curtea de

Apel Bălți cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față

de ÎIS ”Acva Nord”.

Astfel, prin încheierea Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2015, a fost

admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SRL ”Rativestcom”, iar în

1

scopul prevenirii modificării bunurilor debitorului, au fost aplicate măsurile de

asigurare corespunzătoare.

La 30 decembrie 2015, a depus cerere de alăturare la cererea introductivă cu

solicitarea de a fi validate creanțele în sumă de 1 433 548,72 de lei cu titlu de

datorie și suma de 793 655,73 de lei cu titlu de dobândă de întârziere.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2016, a fost admisă

cererea introductivă depusă de SRL ”Rativestcom” și s-a constatat insolvabilitatea

debitorului ÎIS ”Acva Nord”, iar în calitate de administrator a fost desemnată

Coltun Elvira, care s-a obligat să notifice creditorii despre înregistrarea cererilor de

validare a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanțelor, termenul

limită fiind stabilit până la data de 14 martie 2016.

La 11 martie 2016 și 14 martie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul

Soroca, SRL ”Rativestcom” și SA ”Fee Nord” au înaintat cereri de validare a

creanțelor.

La 20 aprilie 2016, Panici Tudor, invocând că este reprezentantul debitorului,

a depus contestații la creanțele înaintate.

Potrivit tabelului definitiv al creanțelor debitorului întocmit de administratorul

autorizat la 10 iunie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Soroca,

SRL ”Rativestcom”, SA ”Fee Nord” și Mocanu Serghei au fost incluși cu sumele

creanțelor solicitate.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 14 iulie 2016, au fost respinse

contestațiile depuse de Panici Tudor.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05 octombrie 2016, a fost respins

recursul declarat de Panici Tudor.

Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul Centru din 26 octombrie

2018, s-a încetat procesul civil intentat la cererea de chemare în judecată împotriva

ÎIS ”Acva Nord” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

Totodată, Serviciul Fiscal de Stat a fost obligat să-i restituie suma de 25 000

lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Reclamantul Mocanu Serghei a reiterat că Serviciul Fiscal de Stat nu i-a

restituit taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Totodată, a specificat că prin încheierea Judecătoriei Soroca din

19 septembrie 2018, s-a aprobat planul de restructurare a debitorului ÎIS ”Acva

Nord” și s-a numit în calitate de administrator al procedurii planului Bostan

Nicolae.

Prin urmare, a reiterat că deși a expirat termenul de executare a planului de

restructurare, nu i-a fost restituită creanța validată.

În consecință, a specificat că instanța de insolvabilitate și administratorul

autorizat Bostan Nicolae au un comportament pasiv și nu întreprind măsurile legale

pentru stingerea creanțelor validate, ce constituie documente executorii potrivit

Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, astfel fiind încălcat dreptul său la

examinarea în termen rezonabil a cauzei și achitarea unor drepturi într-un termen

rezonabil.

Reclamantul Mocanu Serghei a solicitat constatarea încălcării dreptului său la

examinare și executarea în termen rezonabil a unor drepturi civile privind încasarea

2

și achitarea (executarea) în beneficiul său de la debitorul ÎIS ”Acva Nord” a sumei

de 1 433 548,72 de lei cu titlu de datorie și suma de 793 655,73 de lei cu titlu de

dobândă de întârziere, încasarea de la bugetul de stat a sumei de 20 000 euro cu

titlu de prejudiciu moral și a sumei de 2 217 204,45 de lei cu titlu de prejudiciu

material.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 iunie 2021, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Serghei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că la 27 iulie 2015, Mocanu Serghei a depus la Judecătoria Soroca cerere

de chemare în judecată împotriva ÎIS ”Acva Nord” cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

De asemenea, la 21 octombrie 2015, SRL ”Rativestcom” s-a adresat la Curtea

de Apel Bălți cu cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate

față de ÎIS ”Acva Nord”.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2015, a fost admisă spre

examinare cererea introductivă depusă de SRL ”Rativestcom”, cu aplicarea

măsurilor de asigurare corespunzătoare, iar la 30 decembrie 2015, Mocanu Serghei

a depus cerere de alăturare la cererea introductivă, prin care a solicitat validarea

creanțelor în sumă de 1 433 548,72 de lei cu titlu de datorie și suma de 793 655,73

de lei cu titlu de dobândă de întârziere.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2016, a fost admisă

cererea introductivă depusă de SRL ”Rativestcom” și s-a constatat insolvabilitatea

debitorului ÎIS ”Acva Nord”, iar în calitate de administrator a fost desemnată

Coltun Elvira, care s-a obligat să notifice creditorii despre înregistrarea cererilor de

validare a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanțelor, termenul

limită fiind stabilit până la data de 14 martie 2016.

Potrivit tabelului definitiv al creanțelor debitorului întocmit de administratorul

autorizat la 10 iunie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Soroca,

SRL ”Rativestcom”, SA ”Fee Nord” și Mocanu Serghei au fost incluși cu sumele

creanțelor solicitate.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul Centru din 26 octombrie 2018, s-a

încetat procesul civil intentat la cererea de chemare în judecată împotriva

ÎIS ”Acva Nord” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

Totodată, Serviciul Fiscal de Stat a fost obligat să-i restituie lui Mocanu

Serghei suma de 25 000 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de

chemare în judecată.

La fel, instanța a reținut că conform planului de stingere a creanțelor

acceptat de Adunarea creditorilor și confirmat de instanța de insolvabilitate prin

hotărârea din 19 septembrie 2018, a fost prevăzută achitarea creanțelor creditorilor

de rangul II-IV în mărime de 100% și neachitarea creanțelor de rangul V.

Astfel, creanța creditorului Mocanu Serghei validată la rangul V în mărime de

793 655,73 de lei, nu a fost prevăzută a fi achitată conform planului, iar conform

art. 190 alin (6) din Legea insolvabilității, este prevăzută prelungirea planului

procedurii de restructurare.

3

Deci, instanța a concluzionat că nerecuperarea unei datorii din cauza că

debitorul nu posedă bunuri suficiente, nu-i poate fi imputată statului decât și în

măsura în care această omisiune este imputabilă autorităților naționale.

În concluzie, instanța a specificat că nu au fost identificate din partea instanței

de judecată și a administratorului insolvabilității careva încălcări a dreptului de

examinare și executare în termen a cauzei, deoarece creanța de rangul V a lui

Mocanu Serghei validată în cadrul procedurii de insolvabilitate, a fost prevăzută în

programul de stingere a creanțelor și instanța de insolvabilitate, administratorul

alături de ceilalți creditori au căutat diferite remedii în vederea obținerii de

mijloace financiare și achitarea creanțelor validate, inclusiv prin propunerea,

aprobarea și inițierea procedurii de restructurare a debitorului.

Totodată instanța a constatat că procedura insolvabilității nu constituie o

procedură contencioasă în contextul legislației procesual-civile și respectiv nu cade

sub incidența Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Mai mult ca atât, procedura de insolvabilitate presupune un complex de

măsuri necesare pentru a fi întreprinse de către administrator, acest proces este

destul de anevoios și necesită o perioadă mai îndelungată de timp, care în opinia

instanței nu a fost depășit.

Astfel, identificând netemeinicia pretențiilor înaintate de Mocanu Serghei în

partea constatării încălcării termenului rezonabil de examinare și executare a unor

drepturi civile de încasare a datoriei în cadrul procedurii de insolvabilitate, instanța

a ajuns la concluzia de a respinge și pretenția ce ține de repararea din contul

statului a prejudiciului moral în mărime de 20 000 euro și a prejudiciului material

de 2 217 204,45 de lei.

În același context instanța a menționat că este în imposibilitate să se expusă

asupra încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii în partea restituirii

taxei de stat în mărime de 25 000 lei, deoarece o asemenea pretenție nu a fost

solicitată în acțiunea înaintată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2021, s-a respins apelul

declarat de Mocanu Serghei și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 30 iunie 2021.

La 19 noiembrie 2021, Mocanu Serghei a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul Mocanu Serghei, în motivarea recursului a invocat că instanțele la

judecarea cauzei au interpretat și aplicat greșit normele de drept material și nu s-au

expus motivat la toate circumstanțele de fapt și de drept a litigiului, ce constituie

temei de casare a hotărârilor judecătorești.

De asemenea, a menționat că în instanța de apel, cauza a fost examinată în

absența sa, fiind respinsă cererea de amânare.

La 03 decembrie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților

copia recursului, fiind recepționat de către Judecătoria Soroca, Uniunea

Administratorilor Autorizați din Moldova și Ministerul Justiției la data de

07 decembrie 2021, conform avizelor de recepție (f.d. 108-110).

4

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

07 octombrie 2021.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 19 noiembrie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

5

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Mocanu Serghei, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Mocanu Serghei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6