3ra-707/16 — Contestarea actului administrativ, încasarea salariului mediu pentru absenta forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistenta juridică

Prima instanţă, Jud. Rîşcani mun. Chişinău: A. Miron dosarul nr. 3ra-707/16 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 08 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru Mariana Pitic examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iurie Doroftei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurie Doroftei împotriva Departamentului Poliţiei de Frontieră cu privire la contestarea actului administrativ, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 ianuarie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Iurie Doroftei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 septembrie 2015, c o n s t a t ă La 03 octombrie 2014, Doroftei Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Poliţiei de Frontieră cu privire la contestarea actului administrativ, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică. În motivarea acţiunii a invocat că, la 03 februarie 2014, prin ordinul şefului Departamentului Poliţiei de Frontieră a fost numit în funcţia de şef al Secţiei Echipe Mobile a Direcţiei regionale Sud al Departamentului Poliţiei de Frontieră. Indică reclamantul că la 01 august 2014, prin ordinul şefului Departamentului Poliţiei de Frontieră, a fost delegat în Centrul naţional de coordonare al Direcţiei generale management operaţional a Departamentului Poliţiei de Frontieră pe o perioada de 60 zile.

Ulterior prin ordinul şefului Departamentului Poliţiei de Frontieră nr. 1013/ps din 05 septembrie 2014, s-a dispus încetarea delegării în Centrul naţional de coordonare al Direcţiei generale management operaţional a Departamentului Poliţiei de Frontieră şi suspendarea contractului individual de muncă al locotenent- colonelului Doroftei Iurie, şef al secţiei echipei mobile a Direcţiei regionale Sud, pe durata anchetei de serviciu, de la 05 septembrie 2014. Temei al suspendării a fost indicat raportul şefului Direcţiei inspecţie efectiv. 1 Susţine Doroftei Iurie, că ordinul enunţat i-a fost adus la cunoştinţă în ziua emiterii – la 05 septembrie 2014, însă despre dispunerea iniţierii anchetei de serviciu şi raportul şefului Direcţiei inspecţie efectiv nu a fost informat.

Consideră că angajatorul nu era în drept să dispună suspendarea sa din funcţia de şef al secţiei echipe mobile a Direcţiei regionale Sud al Departamentului Poliţiei de Frontieră, deoarece pe durata anchetei de serviciu reclamantul nu exercita funcţia dată, fiind delegat în Centrul naţional de coordonare al Direcţiei generale management operaţional a Departamentului Poliţiei de Frontieră şi nu avea cum să influenţeze procesul desfăşurării acesteia.

Solicită Doroftei Iurie constatarea ilegalităţii ordinului şefului Departamentului Poliţiei de Frontieră nr. 1013/ps din 05 septembrie 2014 în partea dispunerii suspendării contractului individual de muncă pe durata anchetei de serviciu, de la 5 septembrie 2014, încasarea de la pîrît a salariului mediu pentru absenţa forţată de la muncă începînd cu 5 septembrie 2014 pînă la anularea suspendării contractului individual de muncă, repararea prejudiciului moral estimat la 5000 lei şi compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 septembrie 2015, acţiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanţa de judecată a conchis că ordinul şefului Departamentului Poliţiei de Frontieră de suspendare din funcţie de şef al Secţiei Echipe Mobile a Direcţiei regionale Sud a lui Doroftei Iurie pe perioada desfăşurării anchetei de serviciu, este legal şi întemeiat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 ianuarie 2016, a fost respins apelul declarat de către Doroftei Iurie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 septembrie 2015. Instanţa de apel şi-a motivat soluţia prin faptul că argumentele expuse în apel sunt similare celor invocate de reclamant în instanţa de fond, care au fost just apreciate, prin prisma circumstanţelor de fapt şi de drept. La 04 martie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Doroftei Iurie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 ianuarie 2016 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 septembrie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În susţinerea recursului, Doroftei Iurie a invocat că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt ilegale şi neîntemeiate. Susţine recurentul că unicul motiv de respingere a cererii de apel a constituit poziţia instanţei precum că apelantul nu are statut cert de funcţionar public, poziţie cu care recurentul nu este de acord. Consideră că instanţele ierarhic inferioare nu au luat în considerare toate probele anexate la materialele cauzei. La 08 aprilie 2016, în adresa intimatului Departamentul Poliţiei de Frontieră al MAI a fost expediată copia recursului declarat de Iurie Doroftei cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs. La 13 mai 2016, Departamentul Poliţiei de Frontieră a depus referinţă, solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa depusă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Doroftei Iurie este inadmisibil, din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Doroftei Iurie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Motivele recursului declarat nu au relevanţă, fiind similare celor expuse în cererea de apel. Or, recursul constituie o cale de atac care dă posibilitatea de a examina încălcărea sau aplicarea eronată a normelor de drept şi nu examinarea în fond a cauzei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. 3 Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Doroftei Iurie ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Doroftei Iurie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic 4