2ra-1225/16 — Obligarea înregistrării titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren, anularea și modificarea deciziilor

prima instanţă: R.Costru dosarul nr. 2ra-1225/16 instanţa de apel: M.Guzun, A.Nogai, V.Braşoveanu ÎNCHEIERE 08 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lupu Olea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lupu Olea împotriva Primăriei Vărzăreşti şi Consiliului comunal Vărzăreşti raionul Nisporeni privind obligarea înregistrării titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, anularea şi modificarea deciziilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2016, prin care s-a respins apelul declarat de Lupu Olea şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 28 octombrie 2015, c o n s t a t ă La 11 august 2015, Lupu Olea s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei Vărzăreşti şi Consiliului comunal Vărzăreşti raionul Nisporeni privind obligarea înregistrării titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, anularea şi modificarea deciziilor.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 15 octombrie 1975 a încheiat căsătoria cu Lupu Ştefan. Pe parcursul căsătoriei au locuit împreună cu socrii Ulinici Gheorghii şi Ulinici Natalia în gospodăria acestora amplasată în s. Vărzăreşti r-1 Nisporeni, cu suprafaţa de 0,27 ha, care a devenit gospodărie comună. Menţionează reclamanta că, soţul ei, Lupu Ştefan a decedat la 24.04.2014, Ulinici Gheorghii a decedat la 13.06.2006, iar Ulinici Natalia a decedat la 25.06.2009. Astfel, a rămas unica supraveţuitoare a gospodăriei şi succesoare a defuncţilor, fapt pe care îl cofirmă prin copia certificatului de moştenitor. 1 Indică că, bunul imobil nu a fost înregistrat la OCT în cadrul înregistrării masive a dreptului de proprietate a terenurilor de pe lîngă casă a cetăţenilor, din cauza unor divergenţe teritoriale între Primăriile Nisporeni şi Vărzăreşti.

În luna iunie 2015 a aflat despre faptul că la cererea unor vecini, Consiliul com. Vărzăreşti prin decizia 4/12 din 7 august 2014, a atribuit în proprietate terenul, însă la faza înregistrării bunului la OCT Nisporeni, primăria a refuzat înregistrarea şi semnarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, motivînd prin faptul că decizia menţionată ar fi fost notificată de către Cancelaria de Stal a OT Ungheni, cu solicitarea de a fi abrogată. Menţionează că, decizia Consiliului com. Vărzăreşti r-l Nisporeni nr. 4/12 din 7 august 2014 a fost abrogată prin decizia Consiliului com. Vărzăreşti r-1 Nisporeni nr. 5/9 din 29 august 2014. Din conţinutul deciziei nr. 5/9 din 29.08.2014 reiese că, motivul abrogării deciziei anterioare îl constituie faptul că cetăţenii urmează să prezinte acte confirmative privind atribuirea terenurilor în folosinţă.

La 23.02.2015, s-a adresat Primăriei com. Vărzăreşti r-ul Nisporeni cu o cerere prin care a solicitat să-i elibereze în proprietate, să înregistreze şi să semneze titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pentru terenul în cauză, însă prin răspunsul din 23.02.2015 primăria i-a refuzat în satisfacerea cererii. Cu răspunsul primăriei nu este de acord deoarece, faptul folosinţei terenului este demonstrat prin extrasul de arhivă nr. 240 din 04.08.2014, din care rezultă că pe terenul dat cu suprafaţa de 0.27 ha, în anul 1961 a fost construită casa de locuit şi terenul se află în folosinţa membrilor de familie Ulinici Gheorghe, Ulinici Natalia şi fiului acestora Lupu Ştefan. Precizează reclamanta că, imobilul îl posedă pînă în prezent şi că despre deciziile Consiliului com.

Vărzăreşti a aflat ocazional datorita litigiilor judiciare dintre Primăria com. Vărzăreşti şi vecinii ei. Consideră că, prin decizia nr. 4/12 din 07.08.2014, terenul în mărime de 0.27 ha urma să fie transmis în proprietatea socrului Ulinici Gheorghii, decedat la 13.06.2006, însă deoarece ea este unica succesoare a acestuia, consideră că în decizia dată urmează sa fie indicat numele ei. Solicită reclamanta, obligarea Primăriei com. Vărzăreşti r-ul Nisporeni să înregistreze titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pe lîngă casă în mărime de 0,30 ha, să anuleze parţial decizia Consiliului com. Vărzăreşti r-ul Nisporeni nr. 5/9 din 29.08.2014 şi anume, anexa 1 poziţia 11, cu modificarea deciziei Consiliul com.

Vărzăreşti, r-nul Nisporeni, nr.4/12 din 07.08.2014 şi anume, în anexa 1 poziţia 11 să fie indicat titularul Lupu Olea Leon în loc de Ulinici Gheorghii Ivanovici. Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 28 octombrie 2015 cererea de chemare în judecată depusă de către Lupu Olea, a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Lupu Olea a contestat-o cu apel. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2016 s-a respins apelul declarat de Lupu Olea şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 28 octombrie 2015. La 05 aprilie 2016, Lupu Olea a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate, considerîndu-le neîntemeiate şi ilegale prin faptul că nu au fost constatate pe deplin toate circumstanţele pricinii. Susţine recurenta că, este unica supraveţuitoare a gospodăriei litigioase şi succesoare a defuncţilor, iar instanţele de judecată în cazul dat urmau să se conducă de prevederile art. 11 Codul funciar, care obligă administraţia publică locală să transmită în proprietatea cetăţenilor terenurile de pe lîngă casele de locuit. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că, recursul declarat de către Lupu Olea, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Lupu Olea este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către recurentă în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Lupu Olea, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Lupu Olea, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Valentina Clevadî 4