3ra-865/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Jomiru-Niculiţă dosarul nr.3ra-865/16 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 08 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vasile Şeremet, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Şeremet împotriva membrului Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat în cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, Adrian Tăbîrţă cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Vasile Şeremet şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 12 iunie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 31 decembrie 2014, Vasile Şeremet a depus o cerere de chemare în judecată împotriva membrului Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat în cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, Adrian Tăbîrţă cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 19 noiembrie 2014 a depus o cerere prealabilă pe numele lui Tăbîrţă Adrian, membru al Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, în conţinutul căreia a indicat, că la data de 30 noiembrie 2012 a avut loc a doua probă (proba verbală) a examenului de calificare întru admiterea în profesia de avocat la care a participat şi a solicitat să-i fie comunicat dacă pârâtul a participat sau nu, în calitate de membru al Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din RM şi să-i fie comunicat cu specificarea numelui şi prenumelui, persoana care a exercitat atribuţiile secretarului Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din RM, la a doua probă (proba verbală) a examenului de calificare întru admiterea în profesia de avocat, care a avut loc pe data de 30 noiembrie 2012. Cerere prealabilă a fost lăsată fără vreun careva răspuns în termenul prevăzut de lege.

Cere, Vasile Şeremet obligarea lui Adrian Tăbîrţă, în calitate de membru al Comisei de licenţiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din 1 Republica Moldova, să-i elibereze răspunsul la cererea prealabilă prin care să i se comunice: dacă dumnealui a participat sau nu, în calitate de membru al Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, la a doua probă (proba orală) a examenului de calificare întru admiterea în profesia de avocat, care a avut loc pe data de 30 noiembrie 2012 şi cine a exercitat atribuţiile secretarului Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, la a doua probă (proba orală) a examenului de calificare întru admiterea în profesia de avocat, care a avut loc pe data de 30 noiembrie 2012, cu specificarea numelui şi prenumelui persoanei care a exercitat atribuţiile.

La 04 februarie 2015, Vasile Şeremet a depus cerere cu privire la majorarea pretenţiilor din cererea de chemare în judecată şi anume a solicitat încasarea de la Adrian Tăbîrţă, membrul Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat suma de 1000 lei în vederea reparării prejudiciului moral cauzat în rezultatul neoferirii răspunsului. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 iunie 2015 acţiunea lui Vasile Şeremet a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Vasile Şeremet a declarat apel la 01 iulie 2015 şi cel motivat la 30 septembrie 2015, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2016 a fost respins apelul declarat de către Vasile Şeremet şi a fost menţinută hotărîrea primei instanţe.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, la 19 noiembrie 2014 Vasile Şeremet a depus o cerere prealabilă pe numele lui Adrian Tăbîrţă, membru al Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, în care a indicat, că pe data de 30 noiembrie 2012 a avut loc a doua probă (proba verbală) a examenului de calificare întru admiterea în profesia de avocat la care a participat şi a solicitat să-i comunice dacă Adrian Tăbîrţă a participat sau nu, în calitate de membru al Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din cadru Uniunii Avocaţilor din RM şi să i se comunice, cu specificarea numelui şi prenumelui, persoana care a exercitat atribuţiile secretarului Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din cadru Uniunii Avocaţilor din RM, la a doua probă (proba verbală) a examenului de calificare întru admiterea în profesia de avocat, care a avut loc pe de 30 noiembrie 2012, la care nu a primit niciun răspuns, (f.d.6-7).

De drept instanţa de apel şi-a fundamentat concluzia pe prevederile art. 34 alin. (1) şi (2) din Constituţie, art. 5 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000, concluzionînd că prima instanţă corect a stabilit că intimatul Adrian Tăbîrţă nu era obligat de a răspunde cererii prealabile înaintate de către Vasile Şeremet, or în speţă pârâtul Adrian Tăbîrţă, fiind membru al Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova nu se încadrează în categoria furnizorilor de informaţii, care ar dispune de informaţiile oficiale solicitate. A mai reţinut instanţa de apel drept corectă soluţia primei instanţe cu privire la respingerea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral.

2 Prin urmare, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a conchis că concluzia primei instanţe privind respingerea acţiunii este justă, deoarece lui Vasile Şeremet nu i-a fost lezat nici un drept prevăzut de lege. La 21 aprilie 2016, Vasile Şeremet a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Recurentul, Vasile Şeremet, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece, decizia contestată este neîntemeiată, ilegală şi pasibilă anulării din considerentul că contravine normelor dreptului material şi procesual, iar la examinarea şi adoptarea deciziei contestate nu au fost pe deplin constatate şi elucidate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

Menţionează că instanţa de apel la emiterea deciziei nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor aduse în cadrul examinării pricinii, ci s-a axat doar asupra definirii termenului de funcţionar public la general, făcînd trimitere la Legea funcţionarului public a considerat că intimatul nu corespunde exigenţilor funcţionarului public. Consideră că instanţa de apel nu s-a pronunţat, şi nici nu a utilizat analogia legii şi analogia dreptului, astfel încît a interpretat eronat legislaţia în vigoare, în sensul în care îi este convenabil pentru a proteja intimatul. În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul este declarat în termen, deoarece prin scrisoarea Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2016 a fost expediată părţilor decizia instanţei de apel, iar 22 aprilie 2016, Vasile Şeremet a declarat recurs. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vasile Şeremet nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la 3 situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Vasile Şeremet, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Argumentele invocate în recurs precum că, decizia instanţei de apel contravine normelor de drept material şi procesual şi că nu au fost pe deplin constatate şi elucidate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, nu pot fi reţinute, deoarece în speţă, instanţa de apel a stabilit just circumstanţele pricinii, precum şi a aplicat elocvent normele juridice, ce guvernează raportul juridic litigios, iar recurentul nu specifică anume cărei norme de drept material şi procesual contravine decizia instanţei de apel. În consecinţă, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menţionează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine şi jurisprudenţa CEDO conform căreia recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd motivele recursului indicate în cazul din speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii atît în prima instanţă cît şi instanţa de apel, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat în modul corespunzător. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vasile Şeremet ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Vasile Şeremet se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Mariana Pitic Iurie Bejenaru 4