2ra-1275/16 — Recunoașterea dreptului de proprietate prin uzucapiune imobiliară

prima instanţă: M. Ţurcan dosarul nr. 2ra-1275/16 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 08 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Vera Carpenco reprezentantă de către avocatul stagiar Vitali Chitic, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Verei Carpenco, Elenei Carpenco şi Tatianei Zamor împotriva Societăţii pe Acţiuni de tip închis pentru construcţia drumurilor „Avînt” în proces de lichidare şi Societăţii pe acţiuni „Drum- 96” cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune imobiliară şi la cererea reconvenţională a Societăţii pe Acţiuni „Drum-96” împotriva Verei Carpenco, Elenei Carpenco, Cristinei Frătescu, Tatianei Zamor şi lui Dumitru Zamor cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2016, prin care a fost admis apelul declarat de Societate pe Acţiuni „Drum-96”, casată în parte hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 iunie 2015 cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a pretenţiei, în rest hotărîrea menţinută, c o n s t a t ă: La 17 iulie 2012, Vera Carpenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe acţiuni de tip închis pentru construcţia drumurilor „Avînt” în proces de lichidare cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune imobiliară. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că din iulie 1985, împreună cu membrii familiei sale, locuieşte într-un apartament din bd. Dacia,65, mun. Chişinău, care face parte din blocul locativ supraetajat, care le-a fost acordat de rînd cu ceilalţi lucrători de fosta întreprindere sovietică ПДНK-l, în prezent SA „Avînt”.

Menţionează că iniţial, adresa imobilului era şos. Munceşti,780/A, mun.Chişinău, ulterior schimbându-se în bd. Dacia,65, mun. Chişinău, care la momentul actual este adresa finală corectă a blocului locativ indicat, deşi în viza sa 1 de reşedinţă a fost admisă o eroare, fiind greşit indicată o altă adresă: mun.Chişinău, bd. Dacia,7l/A. Susţine că prin certificatul din 24 ianuarie 2007, eliberat de SA „Avînt” şi prin certificatul nr. 01-35/1015 din 25 noiembrie 2008, eliberat de Pretura Botanica mun. Chişinău se confirmă faptul că Vera Carpenco împreună cu membrii familiei sale locuieşte pe adresa mun. Chişinău, bd. Dacia,71/A (real bd. Dacia,65). Afirmă că prin scrisoarea nr. 21/96i din 14 martie 2011, Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a comunicat că imobilul - blocul locativ cu nr. cadastral 0100120610 din mun.

Chişinău, bd. Dacia,65, se află la balanţa SC „Avînt” SA, inclusiv apartamentul unde locuieşte ea împreună cu membrii familiei sale. Invocă că prin scrisoarea nr. 98 din 08 iulie 2008 SA „Avînt” i-a comunicat că nu este împotrivă ca ea să privatizeze încăperea, în care locuieşte de mai mult timp, din bd. Dacia,65, mun. Chişinău şi nu bd. Dacia,71A, unde ultima are greşit viza de reşedinţă. Mai invocă că conform art. 332 din Codul civil, dacă o persoană, fără să fi dobîndit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-credinţă, sub nume de proprietar, un bun imobil pe parcursul a 15 ani, acesta devine proprietarul bunului respectiv. Menţionează că în legătură cu faptul că a posedat cu bună credinţă imobilul litigios în decurs de 27 ani, a efectuat toate achitările pentru serviciile comunale şi de deservire a acestui imobil, doreşte să-şi înregistreze dreptul de proprietate asupra acestuia.

Prin urmare, solicită recunoaşterea după ea a dreptului de proprietate, dobândit prin uzucapiune imobiliară, asupra imobilului din bd. Dacia,65, mun.Chişinău, cu suprafaţa totală de 74,3 m. p. La 26 noiembrie 2013, Vera Carpenco a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, indicând în calitate de pârâţi pe Societatea pe acţiuni de tip închis pentru construcţia drumurilor „Avînt” în proces de lichidare şi SA „Drum-96” şi solicitând constatarea posesiunii şi folosinţei imobilului din bd. Dacia,65, mun.Chişinău, cu suprafaţa de 74,3 m.p. de către ea împreună cu membrii familiei sale din 1985 pînă în prezent, recunoaşterea după ea a dreptului de proprietate, dobândit prin uzucapiune imobiliară, asupra imobilului din bd.

Dacia,65, mun.Chişinău, cu suprafaţa totală de 74,3 m.p. şi încuviinţarea înregistrării în Registrul bunurilor imobile a dreptului său de proprietate asupra imobilului din bd.Dacia,65, mun. Chişinău, cu suprafaţa de 74,3 m.p. La 11 decembrie 2013, SA „Drum-96” a depus cerere reconvenţională împotriva Verei Carpenco cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ. În motivarea acţiunii reconvenţionale pârâtul a indicat că dreptul de proprietate asupra întregului imobil din bd. Dacia,65, mun. Chişinău aparţine SA 2 „Drum-96” în baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 aprilie 2013, înregistrată în Registrul bunurilor imobile la 19 aprilie 2013. Prin urmare, solicită evacuarea Verei Carpenco şi a tuturor membrilor familiei sale, cu bunurile acestora din imobilul din bd.

Dacia,65, mun. Chişinău, cu suprafaţa totală de 74,3 m.p., fără acordarea altui spaţiului locativ. Ulterior, la 06 februarie 2014, SA „Drum-96” a depus o cerere de completare a cererii reconvenţionale, invocând că conform certificatului nr.01-36/546, eliberat de către Pretura Botanica mun. Chişinău la 04 septembrie 2013, în imobilul litigios este înregistrată Vera Carpenco cu următoarea componenţă a familiei: Dumitru Zamor, Tatiana Zamor, Elena Carpenco şi Cristina Frătescu. Susţine că în legătură cu faptul că Vera Carpenco, Dumitru Zamor, Tatiana Zamor, Elena Carpenco şi Cristina Frătescu se folosesc ilegal de imobilul litigios, aceştia urmează să compenseze prejudiciul material cauzat sub formă de venit ratat, care echivalează costului chiriei unui imobil analogic sau similar din bd.Dacia,65, mun.

Chişinău. Afirmă că la moment, suma totală a prejudiciului material constituie 12330 lei. Prin urmare, solicită evacuarea Verei Carpenco şi a tuturor membrilor familiei acesteia şi, anume, Dumitru Zamor, Tatiana Zamor, Elena Carpenco şi Cristina Frătescu, cu bunurile acestora din imobilul din Dacia,65, mun. Chişinău, cu suprafaţa totală de 74,3 m. p., fără acordarea altui spaţiu locativ şi încasarea de la Vera Carpenco, Dumitru Zamor, Tatiana Zamor, Elena Carpenco şi Cristina Frătescu, în mod solidar, a sumei de 12330 lei, cu titlu de prejudiciu material şi a cheltuielilor de judecată. La 15 octombrie 2014, Vera Carpenco, Elena Carpenco, Cristina Frătescu, Tatiana Zamor şi Dumitru Zamor au depus cerere de concretizare a acţiunii iniţiale, solicitând recunoaşterea după ei a dreptului de proprietate, dobândit prin uzucapiune imobiliară, asupra imobilului din bd.

Dacia,65, mun. Chişinău, cu suprafaţa totală de 74,3 m.p. şi încuviinţarea înregistrării în Registrul bunurilor imobile a dreptului lor de proprietate asupra imobilului din bd. Dacia,65, mun.Chişinău, cu suprafaţa totală de 74,3 m.p. La 22 iunie 2015, reprezentantul Cristinei Frătescu şi al Dumitru Zamor, avocatul Irina Burac-Mihalachi, a depus cerere de renunţare de la pretenţiile din acţiune, pe motiv că aceştia au înregistrată viza de reşedinţă la adresa mun.Chişinău, bd. Dacia,65 din anul 2002 şi, respectiv, 2006, fapt ce se confirmă cu certitudine prin fişa buletinelor de identitate, neîncadrîndu-se în termenul legal de 15 ani pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune imobiliară conform prevederilor art. 332 alin. (l) din Codul civil.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 iunie 2015 a fost admis renunţul Cristinei Frătescu şi al lui Dumitru Zamor la acţiune. Procesul în 3 pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cristinei Frătescu şi a lui Dumitru Zamor împotriva Societăţii pe acţiuni de tip închis pentru construcţia drumurilor „Avînt” în proces de lichidare şi SA „Drum-96” SA cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune imobiliară a fost încetat. La 25 iunie 2015, SA „Drum-96” a depus o cerere de concretizare a cererii reconvenţionale, majorând cuantumul prejudiciului material de la 12330 lei pînă la 32068 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 iunie 2015 acţiunea iniţială a fost respinsă ca nefondată.

Acţiunea reconvenţională a fost admisă parţial, au fost evacuaţi Vera Carpenco, Elena Carpenco, Cristina Frătescu, Tatiana Zamor, Dumitru Zamor şi toţi membrii familiilor acestora şi bunurile lor din imobilul amplasat la nivelul 1 al blocului locativ nr. 65 din bd. Dacia, mun.Chişinău, cu suprafaţa totală de 74,3 m.p., fără acordarea altui spaţiu locativ şi a fost încasată în mod solidar de la Vera Carpenco, Elena Carpenco, Cristina Frătescu, Tatiana Zamor şi Dumitru Zamor în beneficiul SA „Drum-96” suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca nefondată. La 08 iulie 2015, SA „Drum-96” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea acestei pretenţii.

Prin decizi Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2016 a fost admis apelul declarat de SA „Drum-96”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 iunie 2015 în partea respingerii pretenţiei din acţiunea reconvenţională cu privire la repararea prejudiciului material cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care au fost admise pretenţiile şi s-a încasat în mod solidar de la Vera Carpenco, Elena Carpenco, Cristina Frătescu, Tatiana Zamor şi Dumitru Zamor în beneficiul SA „Drum-96” suma de 32 068 lei, cu titlu de prejudiciu material, precum şi suma de 370 lei – taxa de stat pentru depunerea cererii reconvenţionale, şi 1314,53 lei – taxa de stat pentru depunerea cererii de apel.

În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Instanţa de apel la emiterea deciziei, ţinînd cont de prevederile art. 14, 321, 315, 374, 312, 307 Cod civil, a concluzionat că din data înregistrării deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 aprilie 2013, adică din data de 10 aprilie 2013, în Registrul bunurilor imobile, apelanta SA „Drum-96”, fiind recunoscut în calitate de proprietar al universalităţii de bunuri imobile din bd. Dacia,65, mun. Chişinău, respectiv şi a apartamentului din bd. Dacia, 65, mun. Chişinău, cu suprafaţa totală de74,3 m.p., nivelul 1 al blocului locativ din care au fost evacuate intimaţii, poate solicita compensarea contravalorii fructelor, pe care ar fi putut să le obţină, dacă nu exista fapta culpabilă a familiei Carpenco.

4 Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că în cazul în care Vera Carpenco cu membrii familiei sale ar fi restituit imobilul dat către SA „Drum-96” ar fi avut posibilitate să-1 transmită în locaţiune şi să obţină profit sub formă de plata chiriei, cel puţin, în mărime de 1233 lei lunar, începînd din 10 aprilie 2013, data înregistrării în Registrul bunurilor imobile a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 3 aprilie 2013. Or, anume din această dată înscrierea dreptului devine opozabilă terţelor şi, respectiv, aşa zisa posesiune de bună credinţă a intimaţilor a încetat.

La 16 martie 2016, în termenul prevăzut de lege, Vera Carpenco reprezentantă de către avocatul stagiar Vitali Chitic, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel în partea dispunerii evacuării Verei Carpenco, Elenei Carpenco, Cristinei Frătescu, Tatianei Zamor şi Dumitru Zamor din imobilul amplasata la nivelul 1 al blocului locativ nr. 65 din bd. Dacia, mun. Chişinău. În motivarea recursului a indicat că buna-credinţă presupune că posesorul să nu ştie şi nici să nu poată şti că posesia să este ilegală. Potrivit prevederilor art. 335 Cod civil, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia pentru a putea produce efecte juridice necesare uzucapiunii sunt: posesia va fi utilă dacă va fi continuă, netulburată, publică şi neprecară.

Se prezumă că posesia este utilă, pînă la proba contrară. Contrariul urmează să fie dovedit de cel care îl invocă. În opinia recurente, dînsa, împreună cu membrii familiei sale, întruneşte toate condiţiile unei posesiuni utile sub toate aspectele stabilite de legiuitor. Susţine că sunt posesori de bună-credinţă, în sensul prevederilor art. 207 Cod civil,or pe parcursul a 28 de ani au posedat bunul imobil avînd convingerea că titlul pe baza căruia posedă bunul este un titlu perfect valabil. Menţionează că conform prevederilor Avizului consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 332-336 din CC din 15.04.2013, instanţele judecătoreşti constată posesiunea, folosinţa şi dispoziţia unui bun imobil în drept de proprietate numai în cazul în care petiţionarul a avut un document care confirmă dreptul de posesiune asupra acestui imobil, însă actul este pierdut şi restabilirea lui este imposibilă.

Concomitent, petiţionarul trebuie să prezinte probe despre imposibilitatea de a obţine documentul sau despre imposibilitatea restabilirii lui. Recurenta Carpenco Vera susţine a făcut dovada existenţei actelor confirmative a dreptului de posesiune al soţului defunct Carpenco Valentin, împreună cu membrii familiei sale, asupra imobilului litigios şi imposibilităţii obţinerii şi restabilirii acestora, conform răspunsurilor SA „Avînt” din 07.07.2008 şi 25.11.2013, anexate la materialele dosarului. Invocă că conform prevederilor Avizul consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiţie nominalizat, bunurile imobile vor putea fi dobîndite în proprietate prin 5 uzucapiune numai în cazurile în care acestea nu sunt înregistrate în registrul bunurilor imobile ţinut de către Oficiile Cadastrale Teritoriale.

Astfel, la momentul înaintării prezentei acţiuni (17.07.2012), bunul imobil litigios nu era înregistrat în registrul bunurilor imobile, fapt ce se confirmă inclusiv prin răspunsul Consiliului Municipal Chişinău din 02.07.2009 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03.04.2013 înregistrată la OCT Chişinău la 10.04.2013, cea ce denotă legalitatea posesiunii imobilului împreuna cu membrii familiei sale. Totodată, menţionează prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03.04.2013 a fost recunoscut dreptul de proprietate al SA „Drum-96” asupra construcţiilor din bd. Dacia 65, mun. Chişinău (printre care se situează şi imobilul în litigiu), cu obligarea SA „Avînt” să restituie în natură SA „Drum-96” imobilele din bd.

Dacia 65, mun. Chişinău, cu evacuarea SA „Avînt” şi a tuturor bunurilor acestora. În acest sens atenţionăm pricina civilă indicată a fost examinată fără atragerea sa în calitate de intervenient accesoriu de către partea interesată, respectiv decizia nominalizată nu va influenţa drepturile ei prin prisma prevederilor art. 69, alin. (2) CPC, conform căruia nu este opozabil terţului cointeresat actul judecătoresc emis fără atragerea lui în proces. Totodată, pînă în prezent construcţiile din bd. Dacia 65, mun. Chişinău, nu au fost transmise către SA "Drum-96", contra unui act de predare-primire, iar evacuarea SA „Avînt” a fost suspendată. La fel, susţine că cerinţa privind încasarea prejudiciului cauzat este absolut neîntemeiată şi abuzivă, reprezentantul SA „Drum-96”, înaintînd asemenea cerinţe în şedinţa de judecată, personal urmăreşte scopul îmbogăţirii fără justă cauză.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vera Carpenco reprezentantă de către avocatul stagiar Vitali Chitic, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC . Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor 6 invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vera Carpenco reprezentantă de către avocatul stagiar Vitali Chitic, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Vera Carpenco reprezentantă de către avocatul stagiar Vitali Chitic se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Mariana Pitic Iurie Bejenaru 7