2ra-496/16 — Recunoaşterea dreptului de proprietate si evacuarea din imobil

Dosarul nr.2ra-496/16 prima instanţă - V. Chisiliţa, instanţa de apel –N. Cernat, A. Pahopol, L. Popova, ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Ala Cobăneanu Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Dudulica Liumbovir în interesele lui Marcenco Mihai şi Marcenco Nina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mihail Marcenco şi Nina Marcenco împotriva Evgheniei Verlan, intervenienţilor accesorii, Veaceslav Polşacov şi Primăria municipiului Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, evacuarea persoanei şi a bunurilor din imobil, transmiterea bunului în posesie, înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului şi exercitarea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Marcenco Mihai şi Marcenco Nina şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 12 mai 2015, c o n s t a t ă: La 28 iulie 2014, Mihail Marcenco şi Nina Marcenco s-au adresat cerere de chemare în judecată împotriva Evgheniei Verlan, intervenienţilor accesorii, Veaceslav Polşacov şi Primăria mun. Chişinău în care a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra beciului nr.6 din situat pe str. Alba Iulia 138, mun. Chişinău, obţinut în baza deciziei nr.3/33 din 14 martie 1989 a Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputați ai poporului, - obligarea Evgheniei Verlan să transmită lui Mihail Marcenco şi Nina Marcenco în posesie beciul nr 6 din str. Alba Iulia 138, mun.

Chişinău, - să nu creeze obstacole în folosirea bunului imobil şi exercitarea efectivă a dreptului de proprietate, - evacuarea acesteia şi a bunurilor sale din încăpere, - anularea procesului-verbal de recepţie finală nr.534-i din 30 iunie 2008 în partea recepţionării beciului nr. 6. În motivarea acţiunii au reiterat că, baza deciziei nr.3/33 din 14 martie 1 1989 Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputaţi ai poporului, a fost recunoscut după Mihail Marcenco dreptul de proprietate asupra casei de locuit lit. „B" înregistrată cu nr. cadastral 0100513.184.02 şi asupra beciului nr. 6, ambele fiind situate pe terenul din str. Alba lulia 138, mun. Chişinău, înregistrat la Oficiul Teritorial Cadastral Chişinău la 05 iulie 2006. Timp de 7 ani, Evghenia Verlan se foloseşte de beciul nr.6 din str. Alba lulia 138, mun.

Chişinău fară acordul lui Mihail Marcenco, împiedicând accesul acestuia la imobilul care îi aparţine cu drept de proprietate. Potrivit Registrului bunurilor imobile, la 01 iulie 2008, Veaceslav Polşacov a înregistrat procesul-verbal de recepţie finală nr.534-i din 30 iunie 2008 conform căruia a fost dat în exploatare şi beciul nr.6. Susţine că despre existenţa actului menţionat au aflat când au fost atrași în calitate de intervenienţi accesorii în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Natalia Rîşcanu împotriva Evgheniei Verlan cu privire la partajarea averii comune.

Consideră că, nu pot exista două acte de dobândire a dreptului de proprietate de către două persoane diferite asupra beciului nr. 6, deoarece decizia nr.3/33 a fost emisă la 14 martie 1989 şi înregistrată în Registrul bunurilor mobile la 05 iunie 2006, iar procesul-verbal de recepţie finală nr.534-i a fost întocmit la 30 iunie 2008 şi înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 01 august 2008, eronat s-a introdus recepţia finală a acestei încăperi care a fost construită în anul 1989 când i-a fost acordat statut juridic. Prin încheierea judecătorului judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 iulie 2014, s-a restituit cererea de chemare în judecată înaintată de Mihail Marcenco şi Nina Marcenco împotriva Evgheniei Verlan, intervenienţi accesorii Veaceslav Polşacov şi Primăria num.

Chişinău pe capătul de cerere cu privire la anularea procesului-verbal de recepţiei finală nr. 534-1 dm 30 iunie 2008 pentru nerespectarea procedurii prealabile de soluţionare a litigiului. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani 12 mai 2015 s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Marcenco si Nina Marcenco împotriva Evgheniei Verlan, intervenienţilor accesorii, Veaceslav Polşacov si Primăria municipiului Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil beciul nr 6 din str. Alba Iulia 138, mun. Chişinău şi transmiterea bunului în posesie, înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului şi exercitarea dreptului de proprietate. S-a încasat în mod solidar de la Mihail Marcenco şi Nina Marcenco în beneficiul Evgheniei Verlan cheltuieli pentru asistentă juridica în sumă de 6000 (şase mii) lei.

S-a încasat, în mod solidar de la Mihail Marcenco şi Nina Marcenco în beneficiul lui Veaceslav Polşacov cheltuieli de judecată în sumă de 3000 (trei mii) lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Marcenco Mihail şi Marcenco Nina şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 12 mai 2015 La 04 ianuarie 2016 Dudulica Liumbovir în interesele lui Marcenco Mihai şi Marcenco Nina a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd, casarea 2 acestora, admiterea recursului, şi emiterea unei noi decizii de admitere a pretențiilor înaintate Marcenco Mihai şi Marcenco Nina. În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu emisă.

Instanţele investite cu judecarea fondului au dat apreciere doar probelor prezentate către partea reclamantă, fără a ţine cont şi de argumentele invocate de către partea pîrîtă. Indică că concluziile instanţei de apel sunt contradictorii, probele fiind apreciate unilateral şi contrar legii. Instanţa neîntemeiat a constatat că proprietar al beciului nr.6 a devenit Polşacov Veaceslav deoarece decizia nr.3/33 din 14 martie 1989 a Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputaţi ai poporului este executorie şi prioritară fiind înregistrată în registrul bunurilor imobile cu mult timp înaintea procesului-verbal de recepţie finală nr.534-i din 30 iunie 2008. Susţine că instanţa de apel nu a soluționat problema existenței concomitente a două acte de dispoziţie valabile cu referire la acelaşi bun, iar acest fapt duce la lezare dreptului la un proces echitabil, şi anume dreptul la apărare şi la un recurs efectiv.

Prin urmare recurenţii şi-au întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 23 februarie 2016 de către avocatul Mihail Lupu care acționează în interesele Evgheniei Verlan a indicat că recursul înaintat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Recurenţii nu au prezentat dovezi în susținerea declarațiilor, precum că au deţinut bunul în calitate de posesori, argumentele invocate fiind neîntemeiate.

A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Prin referinţa depusă la 23 februarie 2016 către avocatul Guțu Tatiana care acționează în interesele Polşacov Veaceslav criticele invocate de către recurenți actului de justiţie în privinţa aprecierii probelor, evidențiază doar nemulțămirea acestora în raport cu soluţia instanţelor de judecată, dar nu demonstrează netemeinicia acestora. Reiterează că atît hotărîrea instanţei de fond cît şi decizia instanţei de apel reflectă o argumentare detaliată a tuturor probelor administrate şi argumentelor indicate de către recurenţi. Susţine că alegaţiile invocate nu întrunesc criteriile de admisibilitate.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral. 3 Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.

192), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 12 noiembrie 2015, însă la materialele dosarului nu există dovada legală de recepţionare, astfel instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 04 ianuarie 2016 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în 4 urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurenţi poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Dudulica Liumbovir în interesele lui Marcenco Mihai şi Marcenco Nina în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarate ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Dudulica Liumbovir în interesele lui Marcenco Mihai şi Marcenco Nina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecători Galina Stratulat Dumitru Mardari 5