CÖMERT AND OTHERS v. TÜRKİYE - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

29.11.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible (Art. 35) Admissibility criteria

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CÖMERT AND OTHERS v. TÜRKİYE - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR Bașvuru No. 17231/17 Hatice CÖMERT și alții/TÜRKİYE Președintele Arnfinn Bårdsen, judecătorii Jovan Ilievski, Pauliine Koskelo, Saadet Yüksel, Lorraine Schembri Orland, Frédéric Krenc, Davor Derenčinović și a celorlalți membri ai Comitetului de Justiție din cadrul Tribunalului European pentru Drepturile Omului (İșkileri Müdürü Hasan Bakırcı), 29 noiembrie 2022 Comitetul de Justiție din cadrul căruia s-a constituit Tribunalul European pentru Drepturile Omului (İșkileri Müdürü Hasan Bakırcı), a anunțat următoarele condiții, 22 octombrie 2017 Adevărul a fost prezentat de către președintele Tribunalului, 3.

În septembrie 2011, Consiliul Municipal Büyükșehir din Istanbul a adoptat un proiect de construcție a unui căsuț situat pe Taksim Meydan din Istanbul, care a fost demolat în 1940, cu drumurile înconjurătoare închise traficului de vehicule, în vederea construirii unui centru comercial. Căsuța ar urma să fie înlocuită cu Gezi Park, una dintre zonele verzi din centrul Istanbulului. Camerele de meserii, inclusiv Asociația Arhitecților și Asociația Arhitecților Peyzaj au lansat diverse litigii administrative cu privire la anularea proiectului. În 2012, au fost organizate mai multe demonstrații împotriva proiectului de demolare a Gezi Park. Organizațiile de mișcare de protest coordonate au trimis 5 grupuri de colectiviști, care au fost trimiși împreună de partidele politice, cu scopul de a-și dezamăgi meseriile cu Daksim.

După începerea lucrărilor de demolare la Parcul Ghazi, pe 27 mai 2013, aproximativ 50 de activiști ecologici și localnici au ocupat parcul pentru a preveni demolarea. Mișcarea de protest a fost continuată mai târziu de către medici și locuitorii din zonă, care au fost împotriviți în mod direct în cazul în care acest parc ar fi fost demolat. Cu toate acestea, pe 31 mai 2013, forțele de ordine au intervenit cu violență pentru a-i expulza pe cei care ocupau parcul.

În conformitate cu hotărârea din 19 noiembrie 2018, judecătorul din județul Anayasa a decis că un membru al poliției a fost condamnat la șase ani, un an și cinci zile de închisoare pentru infracțiunea de a provoca moartea. 10. judecătorul din județul Anayasa, pe 20 noiembrie 2019, a decis că această hotărâre a fost respinsă de Curtea a Judecății Anayasa. II judecătorul din județul Anayasa, pe 9 noiembrie 2014, a decis că această cerere a avut loc pe baza unei cereri de despăgubire și că acest caz a fost respins de dreptul persoanei la viață și al celor apropiați. 12. judecătorul din județul Anayasa, pe 13 noiembrie 2016, a decis că această cerere a fost respinsă de dreptul persoanei la un proces echitabil.

Reclamanții susțin că condițiile cauzei încă o dată încalcă art. 2 din Convenție, atât în esență, cât și în metodă. Reclamanții susțin că, pe baza articolelor 6 și 13 din Convenție, motivele pentru care susțin că persoanele care sunt responsabile de moartea persoanelor apropiate nu sunt responsabile, sunt de asemenea condamnate. HUK DEĞERLENDİRME 22. susține că susținerile Reclamanților nu au existat, doar că au fost condamnate în conformitate cu articolele 2, 6 și 13.

Astfel, în ceea ce privește plângerile adresate unui stat, persoanele care doresc să beneficieze de competența de control a Curții sunt obligate să utilizeze în primul rând așa-numitele căi de atac ale sistemului judiciar de la care provine respectivul stat. Obligația de a utiliza căile de atac a reclamantelor, de asemenea, impune ca reclamantelor să stabilească că pretențiile lor împotriva lor nu numai că trebuie să fie completate, ci și să utilizeze toate căile de atac disponibile și suficiente pentru a asigura obținerea aceluiași drept. Cu toate acestea, în ceea ce privește teoriile de atac și căile de atac formulate de Curte, trebuie să fie îndeplinite în mod clar și în mod clar, în special pentru a se aplica noile date de începere a procedurilor (Domnul României, 28 septembrie 2014), precum și alte condiții de intervenție (Domnul României, 28 septembrie 2015), precum și căile de atac disponibile și suficiente pentru obținerea aceluiași drepturi nu trebuie să fie completate, ci să fie utilizate în mod normal toate situațiile de atac ale reclamantelor.

În acest context, Curtea observă că, în mod concret, multe cazuri privind plângerile reclamantelor din fața instanțelor naționale sunt încă în curs de soluționare și nu există nici un motiv pentru care interesatele interesate să nu fi invocat niciun motiv care să justifice plângerile anterioare.31 În acest context, Curtea consideră că, în cadrul sistemului judiciar, procesele în instanță sunt o formă de procedură efectivă care să permită soluționarea plângerilor care au fost depuse în mod absolut (a se vedea hotărârea Curții de Apel, paragrafele 9, 10 și 16 de mai sus).32 În plus, Curtea consideră că, din cauza faptului că nu a fost recunoscută o soluționare adecvată a problemelor în cauză, va continua să analizeze cazul (a se vedea Hotărârea Curții de Apel, 30 aprilie 2014, § 75, §7), iar în special, hotărârea Curții de Apel, nu va avea sens (a se vedea Hotărârea Curții de Apel, 30 aprilie 2014, § 75, §7), nu va avea efect (a se vedea Hotărârea Curții de Apel, 30 aprilie 2014, § 75, §7), nu va avea efect (a se vedea Hotărârea Curții de Apel, 30 aprilie 2013, § 75, §7), nu va avea efect (a se vedea Hotărârea Curții de Apel, 30 aprilie 2013, § 7), nu va avea efect (a se vedea Hotărârea Curții de Apel, 30 aprilie 2014, § 7), nu va avea efect (a se va aplica).

În concluzie, cererea reclamantului trebuie respinsă pe motiv că, în conformitate cu articolele 1 și 4 din Convenția din decembrie 35, căile de atac interne nu au fost epuizate. Pe aceste temelii, Curtea, în unanimitate, a decis că Bașvurun nu este admisibil. Această hotărâre a fost transpusă în limba franțuză și a fost notificată în scris la 12 ianuarie 2023. Hasan Bakırcı Arn Bårdsen Yafinn İșleri Müü Bașkan Bașvurun Listası: Bașvuru no. 17231/17 No. AdıY SOADIum / Kayıt Doğum Yılı Uyruğu İkamet yeri 1. Hatice CÖMERT 1957 Türk Hatay 2. Adnan CÖMERT Türk Hatay 3. Edip CÖMERT 1951 Türk Hatay 4.