GILBERT v. THE CZECH REPUBLIC

Publicat la 10 noiembrie 2025 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 19280/24 Noam GILBERT împotriva Republicii Cehe depusă la 27 iunie 2024 comunicată la 20 octombrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la cerința operației de relocare a sexului ca condiție legală pentru modificarea detaliilor personale care denotă genul în dosarele statutului civil, precum și refuzul autorităților – aprobat de Curtea Constituțională în ciuda concluziei că cerința de mai sus este contrară convenției – de a acorda reclamantului o astfel de cerere În 2019, el a cerut autorităților administrative să-și schimbe numele de la o formă neutră la o formă masculină și să-și schimbe marca de sex/gender și codul personal numeric (numărul de naștere). Acțiunea administrativă ulterioară a fost respinsă din motivele că nu a îndeplinit condițiile juridice pentru aceste modificări, și anume că nu s-a dovedit a fi supus unei operații de relocare sexuală, care era în momentul prevăzut de art. 29 alineatul (1) din Codul Civil și de art. 21 alineatul (1) din Legea nr. 373/2011 privind serviciile specifice de sănătate. Reclamantul a depus un recurs constituțional, cerând, de asemenea, o revizuire constituțională a dispozițiilor de drept intern menționate mai sus. În hotărârea sa plenară nr. Pl. 52/23 din 24 aprilie 2024, menționând, printre altele, la jurisprudența Curții, Curtea Constituțională a analizat legislația privind recunoașterea legală a genului – în special cerința de a face operații care implică reconstrucția genitală și dezafectarea funcției de reproducere – și a considerat că aceasta a constituit o interferență semnificativă cu integritatea corporală a transomeniilor și cu dreptul lor la autodeterminare și autonomie personală. Prin urmare, plenul Curții Constituționale a decis să anuleze prima teză a art. § 1 din Codul Civil și prima teză a art. 21 alin. (1) din Legea privind serviciile specifice de sănătate, dar au suspendat aplicarea acestei annulări până la 30 iunie 2025, pentru a oferi legislativului timp suficient pentru a adopta noi reglementări juridice privind recunoașterea genului. La 22 mai 2024 (nr. ÚS 2776/23), Curtea Constituțională a respins recursul constituțional al reclamantului ca fiind evident nefondat. Referindu-se hotărârii plenare menționate mai sus, Curtea Constituțională a declarat că, la examinarea chestiunii reclamantului, dispozițiile relevante de stabilire a condițiilor juridice de recunoaștere a genului erau în vigoare și trebuiau să fie urmate de autoritățile. Reclamantul a fost invitat să aștepte până la 30 iunie 2025 când operația de realocare sexuală nu va mai fi necesară. În fața Curții, reclamantul susține că legislația privind recunoașterea legală a genului încă în vigoare la momentul depunerii cererii sale a constituit un tratament degradant interzis de art. 3 din Convenție și că demiterea recursului constituțional al Curții Constituționale a prelungit suferința sa. În baza articolului 8 din Convenție, reclamantul susține că este forțat în mod continuu să dezvăluie că este o persoană transgeneră, care nu respectă dreptul său la respectarea vieții sale private. El se plânge în continuare că legislația înșelată îl forțează să facă obiectul sterilizării chirurgicale și îl împiedică să poarte forma masculină a numelui de familie al mamei sale, încălcând astfel dreptul la respectarea vieții sale de familie. În conformitate cu art. 14 din Convenția luată coroborat cu articolele 3 și 8 din Convenție, reclamantul se plânge că situația de mai sus care îl forța în mod repetat să iasă involuntar se ridică la o discriminare bazată pe identitatea sa de gen. Are refuzul statului contestat de a acorda reclamantului cererea de a-și modifica numele, marca de sex/gender și codul personal numeric (numărul de naștere), din cauza faptului că reclamantul nu a suferit o intervenție chirurgicală ireversibilă care implică sterilizare, a constituit o încălcare a articolului 3 și/sau a articolului 8 din convenție, luată singur sau coroborat cu art. 14 (în comparație, mutatis mutandis , cu A.P., Garçon și Nicot c. Franța , nos 79885/12 și alții 2 (extracte), 6 aprilie 2017 și T.H. Republica Cehă , nr. 33037/22, 12 iunie 2025)? Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale din cauza faptului că este o persoană transgenră, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citită în conjuncție cu articolele 3 și 8?

Published on 10 November 2025

FIFTH SECTION

Application no. 19280/24

Noam GILBERT

against the Czech Republic

lodged on 27 June 2024

communicated on 20 October 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the requirement of sex reassignment surgery as a statutory condition for changing the personal details denoting gender in the civil status records, and the authorities’ refusal – endorsed by the Constitutional Court despite its conclusion that the above requirement was contrary to the Convention – to grant the applicant’s request for such a

change on the grounds that he had not undergone that surgery.

The applicant, who, at birth, had been entered in the civil status records as female, identifies himself as male. In 2019, he unsuccessfully asked the administrative authorities to change his name from a neutral to a male form, and to change his sex/gender marker and his numerical personal code (birth number). His subsequent administrative action was dismissed on the grounds that he had not fulfilled the legal conditions for those changes, namely he had not proved to have undergone a sex reassignment surgery, which was at the time required by Article 29 (1) of the Civil Code and section 21 (1) of Law no. 373/2011 on Specific Health Services.

The applicant lodged a constitutional appeal, seeking also a constitutional review of the above-mentioned domestic law provisions. In its plenary judgment no. Pl. ÚS

52/23

of 24 April 2024, referring

inter alia

to the Court’s case-law, the Constitutional Court reviewed the legislation on legal gender recognition – specifically the requirement to undergo surgery involving genital reconstruction and disabling of the reproductive function – and considered that it amounted to a significant interference with the bodily integrity of trans people and with their right to self-determination and personal autonomy. It further held that it was disproportionate to the pursued aim of ensuring legal certainty by preventing arbitrary or purposeful gender changes, and that the same aim could be achieved by less severe means. Consequently, the plenary of the Constitutional Court decided to annul the first sentence of Article

29

On 22 May 2024 (no. I. ÚS 2776/23), the Constitutional Court dismissed the applicant’s constitutional appeal as manifestly ill-founded. Referring to the above-mentioned plenary judgment, the Constitutional Court stated that at the time of examination of the applicant’s matter the relevant provisions laying down legal conditions for gender recognition had been in force and had to be followed by the authorities. The applicant was invited to wait until 30 June 2025 when the sex reassignment surgery would no longer be required.

Before the Court, the applicant submits that the legislation on legal gender recognition as still in force at the time of lodging his application amounted to a degrading treatment prohibited by Article 3 of the Convention, and that the Constitutional Court’s dismissal of his constitutional appeal prolonged his suffering.

Relying on Article 8 of the Convention, the applicant asserts that he is continuously forced to reveal that he is a transgender person, which disregards his right to respect for his private life. He further complains that the impugned legislation forces him to undergo surgical sterilisation and prevents him from bearing the male form of his mother’s family name, thereby breaching his right to respect for his family life.

Under Article 14 of the Convention taken in conjunction with Articles 3 and 8 of the Convention, the applicant complains that the above situation which repeatedly forces him to involuntary coming outs amounts to a discrimination based on his gender identity.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the respondent State’s refusal to grant the applicant’s request to change his name, the sex/gender marker and the numerical personal code (birth number), on the grounds that the applicant had not undergone an irreversible surgery entailing sterilisation, amounted to a violation of either Article 3 and/or Article 8 of the Convention, taken alone or in conjunction with Article

14 (compare,

mutatis mutandis

, with

A.P., Garçon and Nicot v.

France

, nos. 79885/12 and 2 others, 6 April 2017 (extracts), and

T.H.

v.

the

Czech Republic

, no. 33037/22, 12 June 2025)?

2.

Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights on account of being a transgender person, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Articles 3 and 8?