AFFAIRE TEST-ACHATS c. BELGIQUE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Procès équitable;Égalité des armes);Non-violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Procès équitable;Procédure contradictoire);Dommage matériel - demande rejetée (Article 41 - Dommage matériel;Satisfaction équitable);Préjudice moral - réparation (Article 41 - Préjudice moral;Satisfaction équitable)
AFFAIRE TEST-ACHATS c. BELGIQUE (CtEDO, 2022)
A DOUA SECȚIUNE
AFFAIRE TEST-ACHATS c. BELGIQUE
(Cererea nr. 77039/12)
HOTĂRÂRE
Art 6 § 1 (civil) • Egalitate armelor nerespectată având în vedere un parteneriat încheiat între adversara reclamantei și un institut universitar prezidat de expertul desemnat de curtes de apel, impactul determinant al raportului de expertiză asupra proceduri și respingerea cererii de excludere a raportului de expertiză formulate de reclamantă • Reclamanta având putut critica conținutul și forma raportului în fața curții de apel
Art 6 § 1 (civil) • Procedură contradictorie • Jurisdicții interne estimând că argumentația părților a fost întâlnit în măsura în care aceasta era în legătură cu misiunea încredințată expertului • Expertul explicând motivele pentru care nu considera oportun să răspundă la întrebările ce i-au fost adresate
STRASBOURG
13 decembrie 2022
DEFINITIVĂ
13/03/2023
Această hotărâre a devenit definitivă potrivit art. 44 § 2 din Convenție.
Poate suferi retușuri de formă.
În cauza Test-Achats c. Belgique,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședință în cameră compusă din:
Arnfinn Bårdsen, președinte,
Egidijus Kūris, Saadet Yüksel, Lorraine Schembri Orland, Andreas Zünd, Diana Sârcu, judecători,
Stefaan Smis, judecător ad hoc,
și de Dorothee von Arnim, greffieră adjunctă de secțiune,
Având în vedere:
cererea (nr. 77039/12) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și pe care o asociație de drept belgian, Test-Achats („reclamanta"), a sesizat Curtea potrivit art. 34 din Convenția de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția") pe 27 noiembrie 2012,
decizia de a duce la cunoștința guvernului belgian („Guvernul") griurile privind principiul egalității armelor și contradictorului și de a declara irrecevabilă cererea pentru surplus,
observațiile părților,
respingerea domnului Frédéric Krenc, judecător ales pentru Belgia (art. 28 din regulament Curții) și decizia președintelui camerei de a desemna pe domnul Stefaan Smis pentru a sta în calitate de judecător ad hoc (art. 29 § 1 a) din regulament);
După ce a deliberat în cameră de consiliu pe 22 noiembrie 2022,
Pronunță hotărârea ce urmează, adoptată la această dată:
INTRODUCERE
Prezenta cauză privează procedura civilă inițiată de reclamantă împotriva unei companii de asigurări din cauza practicilor presupuse discriminatorii ale acesteia pe baza vârstei asiguraților.
Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanta contestă neutralitatea expertului desemnat de curtea de apel a Bruxelei și se plânge de o încălcare a egalității armelor, precum și a principiului contradictorului, și prin urmare a dreptului său la proces echitabil. Ea susține în special că în timp ce cauza era în curs de judecată în fața curții de apel, un parteneriat a fost încheiat între partea adversă și un institut universitar prezidat de expertul desemnat de curtea de apel. Ea susține de asemenea că expertul nu ar fi răspuns la anumite întrebări pe care i le-a adresat în cursul expetizei.
ÎN FAPT
Potrivit statutelor sale, asociația reclamantă are ca scop, în special, promovarea, apărarea și reprezentarea intereselor consumatorilor și drepturilor omului în general, precum și combaterea oricărei discriminări.
Reclamanta a fost reprezentată de doamna avocat V. Callewaert, din baroul Bruxeles.
Guvernul a fost reprezentat de agenta sa, doamna I. Niedlispacher, din serviciul public federal de Justiție.
Pe 16 august 2004, reclamanta a depus o cerere de încetare în fața președintelui tribunalului de primă instanță din Bruxeles împotriva unei companii de asigurări pe baza art. 19 din legea din 25 februarie 2003 pentru combaterea discriminării și modificarea legii din 15 februarie 1993 care creează un Centru pentru Egalitate de Șanse și Lupta Împotriva Rasismului (în continuare „legea anti-discriminare din 2003"), solicitând încetarea practicilor judecate a fi discriminatorii ale acesteia pe baza vârstei asiguraților.
Pe 7 martie 2005, președintele tribunalului comercial din Bruxeles a admis cererea de încetare introdusă de reclamantă.
Pe 11 mai 2005, pârâta a formulat apel la această ordonanță. Prin ordonanță provizorie din 25 septembrie 2006, curtea de apel a Bruxelei a dispus o expertiză suplimentară. Pe 10 aprilie 2008, expertul desemnat de curtea de apel a depus raportul său final. Pe 27 februarie 2009, un parteneriat a fost încheiat între adversara reclamantei și un institut universitar prezidat de expertul desemnat de curtea de apel. În concluziile depuse în fața curții de apel, reclamanta a solicitat excluderea raportului de expertiză. Prin hotărâre din 14 septembrie 2010, curtea de apel a judecat în special că expertul a răspuns în esență la întrebările puse de părți care erau în legătură cu misiunea care i-a fost încredințată. Ea a anulat ordonanța judecătorului de prim grad și a considerat că diferența de tratament instituită de apelanta pe baza vârstei asiguraților se baza pe o justificare obiectivă și rezonabilă.
Pe 4 iunie 2012, Curtea de Casație a respins recursurile introduse de reclamantă împotriva ambelor hotărâri ale curții de apel.
CADRUL JURIDIC ȘI PRACTICA INTERNĂ RELEVANTE
Expertiza
Procedura de expertiză este reglementată de art. 962 la 991 bis din codul procedural.
Potrivit art. 962 alineat 1 din codul procedural, "Judecătorul poate, în vederea soluționării unei dispute aduse în fața sa sau în caz de amenințare obiectivă și actuală a unei dispute, sarcina experți de a face constatări sau de a da avize de natură tehnică".
Într-o hotărâre din 15 februarie 2006 (P.05.1583.F), Curtea de Casație a definit expertul ca "o persoană calificată datorită cunoștințelor sale care, fără a fi mandatar al acesteia, este desemnată de judecător pentru a-i da în toată independența și imparțialitate un aviz de natură tehnică în vederea exercității misiunii de care judecătorul este sesizat (...)". Într-o hotărâre din 20 decembrie 2007 (C.07.0307.N), Curtea de Casație s-a pronunțat în acest sens: "Dreptul unei persoane la faptul că cauza sa să fie ascultată echitabil (...) poate fi încălcat atunci când judecătorul de fond își bazează decizia pe avizul unui expert parțial sau aparent parțial".
Legislația anti-discriminare
La epoca faptelor, art. 19 § 1 din legea anti-discriminare din 2003 prevedea următoarele:
"La cererea victimei discriminării sau a unuia din grupurile menționate la art. 31, președintele tribunalului de primă instanță, (...) constată existența și dispune încetarea unui act, chiar penal pedepsit, constituind o încălcare a dispoziții prezentei legi".
Art. 31 din aceeași lege dispunea:
"Pot de asemenea să proceseze în litigiile la care aplicarea prezentei legi ar da naștere, atunci când o daună este adusă scopurilor statutare pe care și le-au dat drept misiune de a urmări: 1 orice instituție de utilitate publică și orice asociație, cu personalitate juridică de cel puțin cinci ani la data faptelor, și care propune prin statutele sale apărarea drepturilor omului sau combaterea discriminării (...) Cu toate acestea, atunci când victima infracțiunii sau a discriminării este o persoană fizică sau o persoană morală, acțiunea grupurilor menționate la primele și al doilea alineat va fi recevabilă doar dacă acestea dovedesc că au primit acordul victimei."
ÎN DREPT
PRIVIND ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ART. 6 § 1 DIN CONVENȚIE
Reclamanta se plânge de o încălcare a egalității armelor, precum și a principiului contradictorului, și prin urmare a dreptului său la proces echitabil, din cauza îndoielilor, pe care le consideră obiectiv justificate, cu privire la neutralitatea expertului desemnat de curtea de apel a Bruxelei. Ea susține de asemenea că expertul nu ar fi răspuns la anumite întrebări pe care i le-a adresat în cursul expetizei. Ea invocă art. 6 § 1 din Convenție, care, în părțile sale relevante, este redactat în felul următor:
"1. Orice persoană are dreptul la faptul că cauza sa să fie ascultată echitabil, public și într-un timp rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit de lege, care va decide (...) contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale de caracter civil."
Asupra admisibilității
Curtea constată că reclamanta dispunea de dreptul de acțiune în dreptul intern care o autorizează să proceseze cu scopul de a obține încetarea practicilor discriminatorii (§13 mai sus) și că la nicio vreme admisibilitatea acțiunii sale nu a fost pusă sub semnul întrebării în fața jurisdicțiilor interne. Ea observă că reclamanta a dovedit că a primit acordul mai multor persoane fizice, victime ale discriminării denunțate în conformitate cu art. 31 alineat 2 din legea anti-discriminare din 2003 (§13 mai sus). Curtea reamintește că a recunoscut deja calitatea de victimă unei asociații care a fost parte la procedura inițiată în fața jurisdicțiilor interne pentru a apăra interesele membrilor săi (Gorraiz Lizarraga și alții c. Spania, nr. 62543/00, § 36, CEDH 2004 III, Asociația pentru Protecția Cumpărătorilor de Automobile și alții c. România (decizie), nr. 34746/97, 10 iulie 2001). Mai mult, Curtea constată că procedura introdusă de reclamantă în fața tribunalelor interne se referea la posibilele practici discriminatorii ale unei companii de asigurări, practici susceptibile să aducă efecte patrimoniale importante asupra asiguraților. După opinia Curții, obiectul procedurii introduse de reclamantă se referea deci într-adevăr la un drept civil. În măsura în care acțiunea de încetare introdusă de reclamantă vizează punerea capăt practicilor judecate a fi discriminatorii, Curtea consideră că procedura era decisivă pentru dreptul civil în cauză. Curtea concluzionează că în specie, reclamanta are calitatea de victimă, care este de altfel recunoscută de guvernul pârât.
Constatând că cererea nu este manifestă neîntemeiat nici irrecevabilă pentru alt motiv vizat la art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă.
Asupra fondului
Reclamanta subliniază că în dreptul belgian, expertul este considerat un auxiliar al justiției și că trebuie prin urmare să fie independent și imparțial. Ca răspuns la argumentul Guvernului potrivit căruia parteneriatul a fost încheiat doar după ce expertul și-a dat raportul, bazandu-se pe hotărârea pronunțată de Curtă în cauza Sacilor Lormines c. Franța (nr. 65411/01, 9 noiembrie 2006, § 69), ea susține că parteneriatul menționat trebuie să fi fost precedat de negocieri și a fost în orice caz încheiat la un moment în care cauza era încă în judecată în fața curții de apel. Ea consideră că acest element a necesitat inevitabil "îndoieli obiectiv justificate" în capul ei privind corectitudinea procedurii de expertiză și, prin urmare, a procedurii judiciare în ansamblu, mai ales cu cât curtea de apel a anulat decizia judecătorului de prim grad pe baza în mod determinant a raportului de expertiză în cauză. Ea subliniază că a solicitat explicit excluderea raportului de expertiză și că judecătorului îi revine în orice caz controlul expetizei judiciare și să tragă consecințele din aceasta. În sfârșit, ea susține că expertul nu ar fi răspuns la întrebările pe care i le-a adresat.
Guvernul susține în esență că parteneriatul denunțat de reclamantă a început doar după ce expertul și-a dat raportul și că nicio contra-expertiză nu a fost solicitată de reclamantă. El subliniază că art. 6 § 1 nu impune ca un expert să respecte aceleași condiții de independență și imparțialitate ca tribunalul însuși în măsura în care concluziile expertului nu obligă judecătorul. El reamintește că revine expertului, ca și judecătorului, să răspundă observațiilor părților, dar că art. 6 § 1 din Convenție nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument. El subliniază în acest sens că curtea de apel a observat că expertul a răspuns la întrebările relevante ale părților și că a explicat de ce estima că nu ar trebui să răspundă la alte întrebări, judecate a fi nepertinente.
Curtea reamintește că art. 6 § 1 din Convenție garantează dreptul la proces echitabil în fața unui tribunal "independent și imparțial și nu impune în mod expres ca un expert ascultat de un tribunal să respecte aceleași criterii. Cu toate acestea, avizul unui expert numit de o jurisdicție competentă pentru a aborda chestiunile ridicate de cauză este susceptibil de a cântări în mod semnificativ asupra felului în care acea jurisdicție va aprecia cauza. Curtea a recunoscut în jurisprudența sa că lipsa neutralității unui expert numit de o jurisdicție poate în anumite circumstanțe duce la încălcarea principiului egalității armelor inerent noțiunii de proces echitabil. Întrebarea crucială este aceea de a ști dacă îndoielile nutrite de reclamant privind absența neutralității expertului pot fi considerate obiectiv justificate. Trebuie în special luate în considerare factori cum ar fi locul și rolul expertului în procedură (Sara Lind Eggertsdóttir c. Islanda, nr. 31930/04, § 47, 5 iulie 2007, Letinčić c. Croația, nr. 7183/11, 3 mai 2016, § 51, și Devinar c. Slovenia, nr. 28621/15, §§ 47-48, 22 mai 2018).
Mai mult, Curtea reamintește că uno din elementele unei proceduri echitabile în sensul art. 6 § 1 este caracterul contradictorului acesteia: fiecare parte trebuie în principiu să aibă facultatea nu doar de a arăta elementele necesare succesului pretenții sale, ci și de a lua cunoștință și de a discuta orice document sau observație prezentate judecătorului cu scopul de a influența hotărârea sa (Regner c. Republica Cehă [GC], nr. 35289/11, § 146, 19 septembrie 2017, și Manzano Diaz c. Belgique, nr. 26402/17, §§ 40-41, 18 mai 2021). Ca atare, ea precizează că respectarea contradictorului, ca și cea a altor garanții procesuale consacrate de art. 6 § 1, vizează instanța în fața unui "tribunal" și nu poate fi deci dedusă din această dispoziție un principiu general și abstract potrivit căruia, atunci când un expert a fost desemnat de un tribunal, părțile trebuie în orice caz să aibă facultatea de a participa la interviurile conduse de acesta sau de a primi comunicare a documentelor pe care le-a luat în considerare. Esențialul este că părțile pot participa în mod adecvat la procedura în fața "tribunalului" (Mantovanelli c. Franța, 18 martie 1997, §§ 33-36, Recueil des arrêts et décisions 1997-II, și Cottin c. Belgique, nr. 48386/99, § 30, 2 iunie 2005).
Referindu-se la circumstanțele cauzei, Curtea constată că existența unui parteneriat între adversara reclamantei și un institut universitar prezidat de expertul desemnat de curtea de apel nu este contestată de Guvern.
După opinia Curții, circumstanța invocată de Guvern potrivit căruia parteneriatul menționat a fost încheiat la un moment în care expertul și-a dat deja raportul nu este decisivă. De fapt, Curtea observă că parteneriatul a fost încheiat la o dată apropiată de data remiterii raportului expertului și la un moment în care curtea de apel era încă sesizată a cauzei. Mai mult, ea consideră vreo semeni că concluzia acestui parteneriat a fost precedată de negocieri (mutatis mutandis, Sacilor Lormines precitat, § 69).
Ținând seama de aceste elemente, Curtea consideră că existența parteneriatului menționat a necesitat inevitabil putut duce la îndoieli obiectiv justificate în capul reclamantei privind corectitudinea procedurii de expertiză și, prin urmare, a procedurii judiciare în ansamblu. Aceasta este cu atât mai adevărat cu cât curtea de apel a anulat decizia judecătorului de prim grad pe baza în mod determinant a raportului de expertiză litigios. Curtea observă că reclamanta a solicitat explicit excluderea expetizei litigioase, de aștea că Guvernul nu poate fi urmat atunci când îi reproșează reclamantei că nu a solicitat o contra-expertiză.
Curtea observă că reclamanta a avut posibilitatea de a critica conținutul și forma raportului de expertiză în fața curții de apel. Cu toate acestea, ținând seama de natura legăturilor dintre expert și adversara reclamantei, impactul determinant al raportului de expertiză asupra procedurii și respingerea cererii de excludere a raportului menționat formulată de reclamantă, considerațiile anterioare sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că procedura nu a respectat principiul egalității armelor și că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție.
Referitor la defectul denunțat de contradictorului expetizei, în aceea că expertul nu ar fi răspuns la anumite întrebări ridicate de reclamantă, Curtea constată că curtea de apel a stabilit că expertul a răspuns că anumite întrebări puse de reclamantă nu au legătură cu misiunea care i-a fost încredințată sau nu erau pertinente. Prin urmare, pare că întrebările litigioase au fost adresate expertului, care a explicitat motivele pentru care nu considera oportun să le răspundă. Curtea reamintește că art. 6 § 1 nu impune tribunalelor un răspuns detaliat la fiecare argument (Perez c. Franța [GC], nr. 47287/99, § 81, CEDH 2004-I). Ea consideră că aceasta se aplică cu atât mai mult experților care nu sunt direct vizați de această dispoziție. Mai mult, Curtea reamintește că reclamanta a avut posibilitatea de a critica conținutul și forma concluziilor expertului în fața curții de apel. Ea observă că aceasta din urmă a judecat că ar rezulta din raportul expertului că argumentația părților a fost întâlnit în măsura în care aceasta era în legătură cu misiunea încredințată acestuia. Ea observă că acest motiv a fost apoi validat de Curtea de Casație. Curtea nu vede motive serioase care ar permite justificarea că substituie aprecierea sa aceleia jurisdicțiilor interne pe acest punct.
Aceste elemente sunt suficiente Curții pentru a concluziona că nu a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție privind principiul contradictorului.
PRIVIND APLICAREA ART. 41 DIN CONVENȚIE
Potrivit art. 41 din Convenție:
"Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite să șteargă decât în mod imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă."
Daună
Reclamanta solicită 23 632,30 euro (EUR) la titlu de daună materială pe care estima că a suferit-o. Suma aceasta vizează costuri ale expetizei litigioase. Ea cere de asemenea 10 000 euro (EUR) la titlu de daună morală pe care estima că a suferit-o. În această privință, ea susține, pe de o parte, că nu poate obține redeschiderea procedurii civile la nivel intern, legislația belgă neofering această posibilitate, și, pe de altă parte, că a fost victimă a unei încălcări procedurale grave care afectează eficacitatea și credibilitatea mecanismului pus în aplicare în Belgia pentru combaterea discriminării și, deci, că a fost grevată și prejudiciată în realizarea scopului social.
Guvernul estimează că dauna materială ar trebui în orice caz să se limiteze la doar costurile expetizei litigioase. El contestă faptul că reclamanta ar fi putut suferi o daună morală pentru a fi suportat o așteptare sau a cunoscut o angoasă legată de dosarul în urmărirea apărării scopului social. La cel puțin, el consideră suma de 10 000 euro (EUR) disproporționată.
Curtea consideră că este imposibil de speculat ceea ce ar fi putut să se întâmple dacă încălcarea art. 6 § 1 nu ar fi existat. În consecință, Curtea nu distinge nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și dauna materială alegată și respinge cererea formulată la acest titlu. Curtea nu poate face pe a sa argumentul Guvernului potrivit căruia reclamanta nu ar putea pretinde repararea unei daunei morale. Ea reamintește că a judecat în cauza Comingersoll S.A. c. Portugalia ([GC], nr. 35382/97, § 35, CEDH 2000-IV), că nu poate fi exclus ca să poată exista, pentru o societate comercială, o daună altfel decât materială chemând o reparare pecuniară. Ea reamintește că, în cauza L'Erablière ASBL c. Belgique (nr. 49230/07, 24 februarie 2009, § 49), după ce a recunoscut că asociația reclamantă a suferit o încălcare a art. 6 din Convenție, ea a estimat vreo semeni că reclamanta a suferit o frustrare din cauza încălcării constate și i-a deci acordat o anumită sumă în echitate la titlu de daună morală. Pronunțând în drept, așa cum vrea art. 41 din Convenție, și ținând seama de circumstanțele specie, Curtea acordă reclamantei 4 000 EUR pentru daună morală, plus orice sumă putând fi datorată la titlu de impozit.
Taxe și costuri
Reclamanta cere 6 945,20 euro (EUR) la titlu de taxe și costuri pe care le-a suportat în cadrul procedurii duse în fața Curții. Ea susține că dacă taxele și onorarii expetizei nu ar trebui să fie rambursate la titlu de daună materială, ele ar trebui să fie rambursate în orice caz la titlu de taxe și costuri.
Guvernul nu formulează observații.
Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea taxelor și costurilor sale decât în măsura în care se găsesc stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. Mai mult, taxele și costurile trebuie să se refere la taxe suportate de reclamantă pentru a încerca să prevină încălcarea sau să o remedie. Curtea consideră că taxele expetizei litigioase nu vizau să prevină încălcarea constatată a art. 6 sau să o remedie. În specie, ținând seama de documentele din dotare și de criteriile menționate mai sus, Curtea consideră rezonabil de a aloca reclamantei suma de 4 000 euro (EUR) pentru procedura dusă în fața sa, plus orice sumă putând fi datorată de reclamantă pe această sumă la titlu de impozit.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE,
Declară
cererea admisibilă;
Declară
că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție privind principiul egalității armelor;
Declară
că nu a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție privind principiul contradictorului;
Declară
a) că statul pârât trebuie să verse reclamantei, într-un termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume:
4 000 EUR (patru mii euro), plus orice sumă putând fi datorată pe această sumă la titlu de impozit, pentru daună morală;
4 000 EUR (patru mii euro), plus orice sumă putând fi datorată pe această sumă de reclamantă la titlu de impozit, pentru taxe și costuri;
b) că de la expirarea termenului menționat și până la versare, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în perioada aceasta, majorată cu trei puncte procentuale;
Respinge,
la unanimitate, surplusul cererii de satisfacție echitabilă.
Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 13 decembrie 2022, în aplicarea art. 77 §§ 2 și 3 din regulament.
Dorothee von Arnim
Arnfinn Bårdsen
Greffieră adjunctă
Președinte