1ra-964/2023 — art.264-1 alin.4 CP

1ra-964/2023 — art.264-1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-964/2023

1-21117161-01-1ra-21062023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 octombrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componenta:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Daguța Sergiu, Eremciuc Ghenadie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia,

Bolgar Natalia, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 13 februarie 2023, în cauza penală în privința lui,

Potînga Nicolai xxxxx, născut la xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 04.08.2021 – 29.03.2022;

Instanța de apel: 29.04.2022 – 13.02.2023;

Instanța de recurs: 21.06.2023 – 25.10.2023.

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în conformitate cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

Potînga Nicolai a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(4) Cod penal, și cu aplicarea art.art.70 alin.(3), 79 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) luni, cu executarea pedepsei în

centru de detenție pentru minori și tineri.

În conformitate cu art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe la pedeapsa stabilită

sub formă de 4 (patru) luni închisoare, s-a dispus a adăuga parțial partea neexecutată a pedepsei

stabilită prin sentința xxxx, și a fost numită pedeapsa definitivă lui Potînga Nicolai sub formă

de închisoare pe termen de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni, în centru de detenție pentru minori și

tineri.

În conformitate cu art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită sub formă de închisoare în

privința lui Potînga Nicolai, s-a dispus să nu fie pusă în executare, dacă în decurs de 5 (cinci)

ani ai termenului de probațiune condamnatul nu va comite o nouă infracțiune și cu respectarea

condițiilor de probațiune își va justifica încrederea ce i-a fost acordată.

În conformitate cu art.90 alin.(6) lit. a) Cod penal, s-a obligat condamnatul Potînga

Nicolai să nu-și schimbe domiciliul și/sau loc de reședință fără autorizarea organului

competent,

În conformitate cu art.90 alin.(6) lit. f) Cod penal, s-a obligat condamnatul Potînga

Nicolai să participe la programele de probațiune.

Control asupra comportamentului condamnatului cu suspendarea pedepsei Potînga

Nicolai a fost pus pe seama Biroului de Probațiune Ceadîr-Lunga.

Măsura de reprimare sub formă de declarație de nepărăsire a țării, aleasă anterior pe 30

iulie 2021 în privința inculpatului Potînga Nicolai, s-a dispus să fie considerată ca încetată în

1

baza temeiurilor de drept la expirarea termenului, prevăzut de art.195 alin.(5) pct. 1) Cod de

procedură penală.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

aproximativ la orele xx minute, cu încălcarea p.10 subpct.2) lit. a) și p. 14) lit. a) Regulamentul

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.357 din

13.05.2009, a condus motocicleta de marca „Minsk” cu n/î xxxx pe str. xxxx, fără a avea permis

de conducere de categoria respectivă și cu concentrația vaporilor de alcool în aer expirat 0,52

mg/l, ceea ce în conformitate cu art.13412 alin.(3) Cod penal, constituie stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile inculpatului Potînga Nicolai au fost încadrate de organul de urmărire penală

în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, de către persoana care nu deține de permis de conducere.

cadrul Procuraturii UTA Găgăuzia, sediul Ceadîr-Lunga, Bratan Liudmila a depus cerere de

apel, prin care solicită casarea sentinței și emiterea unei nouă hotărâri, prin care să-i fie numit

lui Potînga Nicolai pedeapsa pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod

penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, art.art.70 alin.(3), 79 Cod penal,

sub formă de 4 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în centru de detenție pentru minori și

tineri. În conformitate cu art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe la pedeapsa stabilită

sub formă de 4 (patru) luni închisoare, de adăugat în întregime partea neexecutată a pedepsei

stabilită prin sentinței xxxxx, și a numi lui Potînga Nicolai pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe termen de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni, cu executarea pedepsei în centru de detenție

pentru minori și tineri.

3.1 În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că, pedeapsa numită acestuia este

neîntemeiat de blândă, care nu poate asigura atingerea scopului pedepsei, deoarece ea a fost

numită fără a ține cont de toate circumstanțele cauzei, precum și de persoana inculpatului.

Astfel, în opinia procurorului, instanța neîntemeiat a aplicat în privința inculpatului Potînga

Nicolai pedeapsa extrem de blândă, care nu va putea asigura atingerea scopului pedepsei.

A menționat că, la numirea pedepsei în privința inculpatului Potînga Nicolai cu

aplicarea art.90 Cod penal, instanța nu a luat în considerație persoana inculpatului, faptul că

necătând la existența la el a antecedentelor penale nestinse, Potînga Nicolai nu și-a făcut

concluzii cuvenite pentru sine, spre cale corectării așa și nu a stat, și din nou a comis

infracțiunea intenționată, aflându-se în perioada de probațiune. Ba chiar și circumstanța, că în

privința lui pe rolul instanței de judecată se află prezenta cauză penală, pe inculpatul Potînga

Nicolai nicidecum nu l-a oprit, și el a mai comis două infracțiuni intenționate, prevăzute de

art.art.287 alin.(2) lit. b), 1921 alin.(1) Cod penal (în prezent dosare penale se află pe rolul

instanței de judecată).

A indicat că, în privința lui Potîngă Nicolai deja a fost numită pedeapsa non-privativă

de libertate reală, însă aceasta nu a atins scopurile corectării (reeducării) lui și prevenirii de

săvârșire de către el a noilor infracțiuni, ci dimpotrivă, că i-a născut sentiment de nepedepsire.

A mai relevat că, numirea în asemenea circumstanțe a pedepsei penale în privința lui

Potînga Nicolai nu va asigura în întregime măsuri cu impact de educare asupra condamnatului,

nu va putea asigura restabilirea echității sociale și corectarea celui vinovat. Prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni din partea lui Potînga Nicolai și atingerea scopurilor pedepsei

penale, prevăzute de art.art.2, 61 Cod penal, pot fi atinse doar prin numirea în privința lui a

pedepsei sub formă de închisoare.

A specificat că, conform art.90 alin.(1) Cod penal, la emiterea hotărârii privind

condamnare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, instanța de judecată este

obligată să indice în sentință motivele adoptării unei asemenea hotărâri. Însă, în cazul dat, în

sentința judecătoriei nu sunt indicate circumstanțe temeinicie și suficiente, pe care s-a bazat

instanța, făcând concluzia privitor la eventuala corectare a inculpatului fără izolarea acestuia

2

de societate și inoportunitatea executării de către el a pedepsei sub formă de închisoare în

instituție penitenciară pentru săvârșirea infracțiunii ce i se incriminează.

A considerat că, hotărârea emisă de instanță cu privire la numire inculpatului Potînga

Nicolai a pedepsei definitive în baza art.90 Cod penal, sub formă de închisoare cu suspendare

condiționată este destul de blândă și nicidecum nu va contribui la atingerea scopului pedepsei

penale, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

respins apelul și menținută sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a invocat că, prima instanță a dat apreciere

justă încadrării faptelor comise de inculpatul Potînga Nicolai, vina căruia în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, nu se contestă și se confirmă prin

materialele cauzei, la fel prin probele dobândite atât în cadrul urmăririi penale, cât și prin cele

constatate în ședința de judecată a primei instanțe.

Instanța de apel a menționat că, apreciind fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, totalității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, instanța just a analizat probele prezentate de partea acuzării de stat precum că,

inculpatul Potînga Nicolai a comis infracțiunea ce i se incriminează, ceea ce nu a impus instanța

să aibă dubii în veridicitatea acestora și care au fost puse la baza învinuirii și corect l-a

recunoscut pe inculpatul Potînga Nicolai ca vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(4) Cod penal.

A considerat neîntemeiat argumentul părții acuzării privitor la blândețea sentinței,

deoarece pedeapsa stabilită de instanță corespunde legislației în vigoare.

A relevat că, nefiind de acord cu sentința primei instanțe, partea acuzării a considerat că

hotărârea emisă de instanță privind numirea inculpatului Potînga Nicolai a pedepsei definitive

în baza art.90 Cod penal, sub formă de condamnare condiționată a executării pedepsei, este

destul de blândă și nicidecum nu va contribui la atingerea scopurilor pedepsei penale pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Acest argument al procurorului este considerat unul

eronat, or, infracțiunea este nesemnificativă și a fost comisă de inculpat la vârsta minoră,

respectiv statul urmează să întreprindă toate măsuri pentru corectarea acestuia fără închisoare

reală.

Instanța de apel a considerat legală sentința primei instanțe în privința aplicării pentru

inculpatul Potînga Nicolai a pedepsei sub formă de închisoare prin prisma prevederilor art.90

Cod penal, a luat în considerare practica CtEDO referitor la orientarea instanțelor de judecată

spre aplicarea pedepsei non-privative de libertate. Astfel, în cauza Varga și alții contra

Ungariei din 10 martie 2015 (în special § 105) instanța de judecată a făcut concluzia, că ”în

împuternicirile Curții Europene nu intră a indica statelor modul potrivit căruia urmează să fie

organizate sistemele lor politice și privațiunea penală de libertate. Aceste aspecte țin de

probleme juridice și practici complexe, care în principiu depășesc funcția juridică a Curții

Europene. Totodată, Curtea Europeană în acest context amintește despre Recomandările

Comitetului de Miniștri, care îndeamnă statele să contribuie la aceea, ca procurorii și

judecătorii cu atât mai des, cu cât este posibil, să folosească alternative pentru închisoare, cu

scop de a soluționa chestiunea măririi numărului de deținuți în închisori (a se vedea în special

Recomandarea nr. R (99) 22 și Recomandarea nr.13 a Comitetului de Miniștri).

Ținând cont de cele expuse, instanța de apel a considerat că, restabilirea egalității și

echității sociale, încălcate de inculpatul Potînga Nicolai prin săvârșirea infracțiunii, în

comiterea căreia el a fost recunoscut ca vinovat, ținând cont de comportamentul ultimului în

timpul și după săvârșirea infracțiunii, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării

celui vinovat, luând în calcula vârsta și persoana ultimului, gravitatea infracțiunii comise,

consecințe survenite și scopul pedepsei, poate fi obținută prin aplicare în privința inculpatului

Potînga Nicolai a pedepsei sub formă de închisoare cu aplicarea art.90 Cod penal – condamnare

cu suspendare condiționată a executării pedepsei. Anume asemenea pedeapsă este echitabilă și

suficientă pentru restabilirea echității sociale, raportând cu infracțiunea comisă de inculpatul

3

Potînga Nicolai, iar pedeapsa numită inculpatului este capabilă să exercite funcția și să

corespundă scopului în contextul nivelului de pericol social al infracțiunii comise de inculpat,

precum și persoanei ultimului.

Argumentele privind neechitatea și blândețea pedepsei numite, instanța de apel le-a

considerat ca nefondate, deoarece chestiunea privitor la pedeapsă a fost soluționată de instanță

cu respectarea cerințelor art.art.61, 75 Cod penal, ținând cont de caracterul și gradul de pericol

social al infracțiunii comise, date personale ale lui Potînga Nicolai, fiind luate în considerare

următoarele circumstanțe: existența circumstanțelor ce atenuează răspunderea și lipsa

circumstanțelor ce agravează răspunderea, a comis infracțiunea la vârsta minoră.

Concomitent cu acest fapt, instanța de apel a menționat că, în hotărârile sale Curtea

Europeană privind Drepturile Omului indică, că ”Închisoarea este o măsură atât de aspră, încât

poate fi justificată doar atunci, când alte măsuri, mai puțin aspre, au fost apreciate ca

insuficiente pentru apărarea interesului personal sau public, ce necesită ținere sub strajă. Este

insuficient ca închisoarea să corespundă dreptului intern; trebuie de asemenea ca aceasta să fie

necesară după circumstanțele cauzei” (Witold Litwa vs. PoLand (cererea nr.26629/95,

hotărârea din 04 aprilie 2000, § 78).

Instanța de apel a menționat că, cerința privind numirea în privința inculpatului a unei

pedepse sub formă de închisoare, nu este bazată pe prevederile legislației penale. Mai mult, în

apelul depus, apelantul nu a invocat nici o circumstanță, care nu ar fi permis instanței de

judecată să aplice în privința inculpatului Potînga Nicolai pedeapsa sub formă de condamnare

cu suspendare condiționată a executării pedepsei, cu stabilirea termenului de probațiune.

Instanța de apel a apreciate critic argumentele precum că, în sentința judecătoriei nu sunt

indicate circumstanțe suficiente și plauzibile, pe care instanța s-a bazat, făcând concluzia

privitor la posibilitatea corectării inculpatului fără izolarea acestuia de societate și

inoportunitatea ispășirii de către el a pedepsei sub formă de închisoare în instituție penitenciară

pentru comiterea infracțiunii ce i se incriminează, deoarece din conținutul sentinței atacate

rezultă că, prima instanță la numire inculpatului a pedepsei sub formă de condamnare cu

suspendare condiționată a executării pedepsei a luat în considerație toate circumstanțele

infracțiunii comise, comportamentul inculpatului, vârsta și persoana lui, căința sinceră a

inculpatului în fapta comisă, ceea ce în opinia colegiului va asigura atingerea scopului

pedepsei.

În baza celor expuse, instanța de apel a considerat neconcludente concluziile apelantului

în partea pedepsei propuse sub formă de închisoare reală. Instanța de apel a reținut că, pedeapsa

numită inculpatului Potînga Nicolai de prima instanță în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, cu

aplicarea art.85 Cod penal, corespunde pe deplin sancțiunii articolului în baza învinuirii

înaintate inculpatului, reieșind din circumstanțele cauzei, corespunde criteriilor generale de

individualizare a pedepsei (art.75 Cod penal), și este proporțională cu caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii, și va oferi posibilitatea corectării și reeducării celui vinovat, luând

în calcul principiul umanismului legii penale, prevăzut de art.4 Cod penal și prevederile art.61

Cod penal, precum și pentru atingerea scopurilor pedepsei penale și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și de către alte persoane.

Astfel, reieșind din circumstanțele menționate, instanța de apel a relevat dezacordul cu

argumentele părții acuzării, invocate ca temei pentru casarea sentinței atacate și necesitatea

emiterii deciziei privitor la numiree inculpatului a pedepsei sub formă de închisoare reală.

Instanța de apel a conchis că, nu pot fi reținute alegațiile procurorului precum, că … ba

chiar și circumstanța, că în privința lui pe rolul instanței de judecată se află prezenta cauză

penală, pe inculpatul Potînga Nicolai nicidecum nu l-a oprit, și el a mai comis două infracțiuni

intenționate, prevăzute de art.art.287 alin.(2) lit. b, 1921 alin.(1) Cod penal (în prezent dosare

penale se află pe rolul instanței de judecată), precum și faptul, că … conform raportului

prejudiciar despre persoana inculpatului minor Potînga Nicolai, întocmit de Biroul de

probațiune Ceadîr-Lunga, perspectivele de reintegrare în societate îi sunt minime, deoarece

4

circumstanțele menționate nu constituie temei pentru a numi o pedeapsă mai aspră, și urmează

a fi întreprinse măsurile prevăzute de lege, pentru corectarea inculpatului fără închisoare reală.

Instanța de apel a constatat că, pedeapsa stabilită inculpatului Potînga Nicolai este

echitabilă, corespunde scopurilor și sarcinilor de numire a pedepsei penale, iar careva temeiuri

de a interveni pentru a schimba pedeapsa stabilită, nu se identifică.

Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Bolgar Natalia, prin care invocând ca temei pentru

recurs prevederile art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei,

cu remiterea cauzei la rejudecare.

5.1. În motivarea recursului procurorul invocă că, fără a pune la îndoială concluziile

instanței de judecată privind vinovăția inculpatului Potînga Nicolai și calificarea acțiunilor

acestuia, consideră că a fost aplicată nejustificat pedeapsa mai blândă decât cea prevăzută de

lege, care nu va atinge scopul pedepsei, deoarece a fost aplicată fără a se ține cont de toate

circumstanțele cauzei, precum și de persoana inculpatului Potînga Nicolai. Astfel conform

prevederilor pct.3 Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr.8 din 11.11.2013 „Cu

privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale", instanța de judecată

aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Susține că, la stabilirea pedepsei inculpatului Potînga Nicolai cu aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal, atât prima instanță cât și instanța de apel nu au ținut cont de persoana

inculpatului, de faptul că, în pofida antecedentului penal nestins, Potînga Nicolai, condamnat

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în decursul perioadei de probațiune nu a

făcut concluziile necesare pentru sine, nu s-a corectat și iarăși a săvârșit infracțiune

intenționată. Este evident, că în privința lui Potînga Nicolai a mai fost stabilită pedeapsă non

privativă de libertate, însă aceasta nu și-a atins scopul de corectare (reeducare) și de prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni ci, dimpotrivă, i-a creat sentiment de impunitate (de nepedepsire).

Menționează că, potrivit Raportului privind persoana inculpatului minor Potînga

Nicolai, întocmit de Biroul de probațiune Ceadîr-Lunga, perspectivele de reintegrare a acestuia

în societate sunt minime. Aplicarea în privința lui Potînga Nicolai a pedepsei cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei în astfel de circumstanțe, nu poate să asigure pe deplin

influența și răsfrângerea măsurii educativă asupra persoanei condamnate, nu poate asigura

restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului. Prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni de către Potînga Nicolai și atingerea scopului pedepsei penale prevăzute la art.art.2

și 61 Cod penal, pot fi realizate doar prin stabilirea pedepsei cu închisoare.

materialele cauzei, Completul de judecată conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. XI alin. (3) al Legii nr. 246 din 31.07.2023 în vigoare din 01

septembrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție), recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei Legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care recursul este vădit

neîntemeiat.

Din textul recursului declarat, se constată că procurorul face referință la erorile prescrise

la art.427 alin.(1) pct. 10), Cod de procedură penală, concretizate prin faptul că, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Completul de judecată reține

că temeiul invocat de recurent și motivele specificate în susținerea acestuia, nu s-au confirmat

în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

Prin prisma temeiului de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură

penală, Completul de judecată atestă că procurorul invocă dezacordul cu soluția instanței de

apel, în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului Potînga Nicolai, în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, considerând că decizia este neîntemeiată în partea aplicării prevederilor

art.90 Cod penal, însă analizând decizia instanței de apel, Completul de judecată constată că

criticele invocate de către partea acuzării nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

din următoarele considerente.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, prin criterii generale de individualizare

a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială

a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, instanța de

recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul

penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile

și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel, încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare.

Așadar, Completul de judecată statuează că, instanța de apel corect i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate conducându-se de principiul individualizării

pedepsei și criteriile de individualizare a pedepsei (art.7, 75 alin.(1) Cod penal).

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului precum

că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă, or, aceasta este echitabilă și proporțională

caracterului și gradului prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, caracterul

și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, și

anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a comis o infracțiune care face parte din

categoria celor ușoare fiind minor și de comportamentul acestuia după și în timpul examinării

cauzei, precum și lipsa circumstanțelor agravante.

6

De asemenea, instanța de apel s-a expus motivat și detaliat asupra faptului aplicării

prevederilor art.90 Cod penal, fiind suspendată condiționat executarea pedepsei lui Potînga

Nicolai pe o perioadă de probațiune de 5 ani, motivare pe care completul de judecată o însușește

și nu se va expune repetat asupra acesteia.

În concluzie, Completul de judecată menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicându-se în

conformitate cu prevederile art.90 Cod penal inculpatului, este echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii săvârșite.

În acest context, Completul de judecată reține că, instanța de apel individualizând

pedeapsa stabilită inculpatului Potînga Nicolai a ținut cont de prevederile legale și a motivat

aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal, în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță.

Așadar, Completul de judecată atestă că pedeapsa numită inculpatului Potînga Nicolai

este una corectă, fiind în corespundere cu prevederile art.art.7, 61, 75, 85 alin.(1) Cod penal,

iar argumentele invocate de procuror poartă un caracter subiectiv și formal, acestea fiind

obiectul judecării în instanța de apel, concluzia fiind una legală, întemeiată și absolut motivată,

și decizia instanței de apel corespunde prevederilor art.art.414, 417 Cod de procedură penală.

Completul de judecată constată că argumentele din recursul declarat de către de către

procuror sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor invocate nu pot fi

reținute, hotărârea instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

fiind legală și întemeiată, pronunțată cu respectarea garanțiilor prevăzute la art.6 CEDO.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar conchide că, temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică,

pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Instanța de recurs conchide că, nu a fost constatată prezența în speța examinată a careva

erori, ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării deciziei atacate prin prisma celor

invocate, recursul declarat de către procuror fiind neîntemeiat și urmând a fi respins.

judecată al Curții Supreme de Justiție

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, oficiul Central, Bolgar Natalia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 13 februarie 2023, în cauza penală în privința lui Potînga Nicolai xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Eremciuc Ghenadie

7