1ra-1463/2022 — art. 190 alin.5 CP

1ra-1463/2022 — art. 190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-1463/2022

1-18083986-01-1ra-29092022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 octombrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Daguța Sergiu, Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie, Miron Aliona,

a judecat recursurile declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către părțile vătămate Șchiopu Nicolae și

Istrati Tatiana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 iunie 2022, în cauza penală privind-o pe

Gîștemulte Ala xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.09.2018 – 02.05.2019;

Instanța de apel: 30.05.2019 – 28.10.2019;

Instanța de recurs: 26.05.2020 – 28.07.2020;

Instanța de apel: 30.10.2020 – 02.06.2022;

Instanța de recurs: 29.09.2022 – 24.10.2023.

a c o n s t a t a t:

Gîștemulte Ala a fost achitată de sub învinuirea înaintată în baza art.190 alin.(5) Cod

penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

rechizitoriului Gîștemulte Ala a fost învinuită de faptul, că în luna septembrie 2005,

data precisă nefiind stabilită de către organul de urmărire penală, aflându-se la

domiciliul lui Șchiopu Nicolae, situat în s. Ermoclia r-nul Ștefan-Vodă, fiind prieteni

de familie cu frații Șchiopu Nicolae și Istrati Tatiana, urmărind scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase, abuzând de încrederea lor, sub pretextul împrumutului

mijloacelor bănești pentru procurarea strugurilor de viță de vie a obținut de la

Șchiopu Boris 6 000 dolari SUA, echivalent a 74 540 lei, conform cursului BNM la

30.09.2005 și, ulterior, peste câteva zile, de la Istrati Tatiana 5 800 dolari SUA,

echivalent a 73 022 lei, conform cursului BNM la 30.09.2005, însușind, astfel,

mijloace bănești în sumă totală de 147 572 lei, ceea ce la momentul comiterii

1

infracțiunii constituia 106.5 de salarii medii lunare pe economie prognozate pentru

anul 2005, stabilite prin hotărârea de Guvern nr.1083 din 01.10.2004 și conform

art.126 alin.(11) Cod penal se consideră proporții deosebit de mari.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Gîștemulte Ala să fie

recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis pentru femei, cu încasarea de la inculpată în

beneficiul părților vătămate Istrati Tatiana 5 800 dolari, cu titlu de daună materială

în și 50 000 lei, cu titlu de daună morală, părții vătămate Șchiopu Nicolae 6 000

dolari, cu titlu de daună materială în și 50 000 lei, cu titlu de daună morală, cu

încasare de la inculpată a cheltuielilor de judecată în sumă de 3 389,4 lei.

În motivarea apelului a invocat că, vina inculpatei se dovedește pe deplin prin

probele administrate de acuzare.

Acuzarea a evidențiat că nu este clară poziția instanței, care deși nu a admis

acest probatoriu, a făcut referire la el în partea descriptivă.

3.1. Au declarat apel și părțile vătămate, Nicolae Șchiopu și Tatiana Istrati,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

condamnată în baza art.190 alin.(5) Cod penal, cu admiterea acțiunii civile înaintate

în volum deplin.

În motivarea apelului au invocat că, instanța de judecată nu a cercetat

nemijlocit și sub toate aspectele probele prezentate de partea acuzării și administrate

la cererea ei.

2019, apelurile au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

prin care, Gîștemulte Ala a fost condamnată în baza art.190 alin.(5) Cod penal la 8

ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de întreprinzător

și a ocupa funcții de gestionare a mijloacelor financiare pe termen de 4 ani, în

penitenciar de tip închis pentru femei.

De la Gîștemulte Ala s-a încasat în beneficiul părților vătămate Șchiopu

Nicolae 6 000 dolari SUA și Istrati Tatiana 5 800 dolari, cu titlu de prejudiciu

material, convertiți în valută națională la data executării plății.

Cerința acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă

de 3 389 lei 40 bani, a fost respinsă ca nefondată.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, inculpata

Gîștemulte Ala, în luna septembrie 2005, data precisă nefiind stabilită de către

organul de urmărire penală, aflându-se la domiciliul lui Șchiopu Nicolae, situat în

satul Ermoclia r-nul Ștefan-Vodă, fiind prieteni de familie cu frații Șchiopu Nicolae

și Istrati Tatiana, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, abuzând

de încrederea lor, sub pretextul împrumutului mijloacelor bănești pentru procurarea

strugurilor de viță de vie, a obținut de la Șchiopu Nicolae 6 000 dolari, echivalent a

74 540 lei, conform cursului BNM la 30.09.2005 și, ulterior, peste câteva zile, de la

Istrati Tatiana 5 800 dolari, echivalent a 73 022 lei, conform cursului BNM la

30.09.2005, însușind, astfel, mijloace bănești în sumă totală de 147 572 lei, ceea ce

2

la momentul comiterii infracțiunii constituia 106.5 de salarii medii lunare pe

economie prognozate pentru anul 2005, stabilite prin hotărârea de Guvern nr.1083

din 01.10.2004 și conform art.126 alin.(11) Cod penal - se consideră proporții

deosebit de mari.

Instanța de apel a statuat că, cumul probelor administrate în ședința de

judecată, stabilește ca acțiunile inculpatei Gîștemulte Ala cuprind elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal - escrocheria,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere, săvârșită

în proporții deosebit de mari.

Calificarea a acțiunilor inculpatei în baza art.190 alin.(5) Cod penal, după

indicii calificativi escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari, rezultă din faptul că

inculpata a fost pusă sub învinuire în baza art.190 alin.(5) Cod penal în redacția Legii

nr. 985- XV din 18.04.2002, acțiunile acesteia nefiind decriminalizate prin Legea

nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018.

Acțiunile persoanei care au săvârșit fapte de escrocherie până la intrarea în

vigoare a Legii nr.179 din 26.07.2018, urmează a fi calificate potrivit prevederilor

legii în vigoare la momentul comiterii faptei.

Totodată, urmează a se avea în vedere și prevederile art.10 alin.(1) Cod penal,

potrivit cărora, legea penală care înlătură caracterul infracționale al faptei, care

ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit

faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi.

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, deoarece

apelul a fost greșit admis.

În dezvoltarea argumentelor recursului, a susținut că instanța de apel urma să

aprecieze totalitatea de probe prezentate de către părți, ținând cont și de prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a ignorat faptul că, prin rechizitoriu Gîștemulte Ala a fost pusă

sub învinuirea că: ,,în septembrie 2005, data precisă nefiind stabilită de către organul

de urmărire penală, aflându-se la domiciliul lui Șchiopu Nicolae, situat în s.

Ermoclia r-nul Ștefan-Vodă, fiind prieteni de familie cu frații Șchiopu Nicolae și

Istrati Tatiana, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, abuzând

de încrederea lor, sub pretextul împrumutului mijloacelor bănești pentru procurarea

strugurilor de viță de vie a obținut de la Șchiopu Nicolae, 6 000 dolari, și, ulterior,

peste câteva zile, de la Istrati Tatiana, 5 800 dolari, însușind, astfel, mijloace bănești

în sumă totală de 147 572 lei, ceea ce la momentul comiterii infracțiunii constituia

106.5 salarii medii lunare pe economie prognozate pentru anul 2005 și conform

art.126 alin.(11) se consideră proporții deosebit de mari”.

Acțiunile inculpatei au fost încadrate juridic după indicii calificativi prevăzuți

la art.190 alin.(5) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin abuz de încredere săvârșită în proporții deosebit de mari.

La 16.01.2019, acuzatorul de stat a modificat învinuirea în sensul că, acțiunile

Alei Gîștemulte au fost încadrate juridic după indicii calificativi prevăzuți la art.190

3

alin.(5) Cod penal, ca escrocherie, adică dobândire ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a mai multor persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, săvârșită în proporții deosebit de mari.

În atare circumstanțe, învinuirea incriminată inculpatei are un caracter formal

și abstract, deoarece prin actul de învinuire se pretinde că ...urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, abuzând de încrederea lor, sub pretextul

împrumutului mijloacelor bănești pentru procurarea strugurilor de viță de vie a

obținut de la Șchiopu Nicolae 6 000 dolari, și, ulterior, peste câteva zile, de la Istrati

Tatiana, 5 800 dolari, însușind, astfel, mijloace bănești în sumă totală de 147 572 lei.

Modificând prin ordonanță învinuirea, acuzarea solicită ca acțiunile Alei

Gîștemulte să fie încadrate juridic după indicii calificativi prevăzuți la art.190

alin.(5) Cod penal, ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase săvârșită în proporții deosebit de mari.

În redacția LP179 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.498, în vigoare din

17.08.18, art.190 alin.(5) Cod penal are următoarea redacție: ,,Escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai

multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori daca încheierea acestuia

este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile”.

Potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală. La caz, învinuirea adusă inculpatei contravine în mod evident dreptului la un

proces echitabil, drept garantat de art.6§1 al CtEDO (cauza Suominen c. Finlandei,

06.12.200, cauza Melnic c. Moldovei § 39- 44, hotărârea 14.11.2006).

Cu alte cuvinte, claritatea învinuirii, ca act procedural, trebuie să corespundă

imperativelor art.281 alin.(2) Cod procedură penală, să fie o expunere logica și

juridică a anumitor fapte, care se corelează după sens faptic și juridic, precis și

univoc. Ori, la cazul din speță care a fost: - prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase; - sau ca mincinoasa a unei fapte adevărate; - în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora

este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil;

- ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau

viclean care a produs daune considerabile.

În speță, se impunea ca procurorul să concretizeze clar si expres acțiunea care

incriminează latura obiectiva a infracțiunii de escrocherie în redacția LP179 din

26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.498, în vigoare din 17.08.2018.

Această omisiune a organului de urmărire penală a fost aprofundată de către

instanța de apel, care a condamnat-o pe Gîștemulte Ala în baza art.190 alin.(5) Cod

penal, după indicii calificativi, escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

4

persoane prin abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari, în redacția

Legii nr.985-XV din 18.04.2002, acțiunile acesteia nefiind decriminalizate prin

Legea nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018.

Mai mult, în cadrul ședințelor de judecată nu și-au găsit confirmare, atât

semnele calificative ale infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal,

incriminat inculpatei Gîștemulte Ala, care sunt obligatorii pentru a califica acțiunile

acesteia în baza articolului respectiv, cât și însăși faptul, că inculpata a comis în

genere faptele incriminate.

Înscrisurile care se solicită a fi apreciate ca probe pentru a fi puse la baza

acuzării, au fost acumulate cu încălcarea prevederilor legislației procedural penale

și conform prevederilor art.251 Cod de procedură penală sunt lovite de nulitate.

Astfel, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot

fi întemeiate pe presupuneri. Vinovăția trebuie să se întemeieze pe probe admisibile,

concludente și pertinente, iar toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

În atare circumstanțe instanța de fond corect a pronunțat o sentința de achitare,

pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpată, or, din ansamblul de probe

prezentate de procuror, nu s-a confirmat vinovăția acesteia.

2020, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei.

au fost respinse apelurile ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

7.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a conchis privind

achitarea Alei Gîștemulte de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod

penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a reținut că acuzatorul de stat a învinuit-o pe Ala

Gîștemulte, precum că aceasta, în luna septembrie 2005, data precisă nefiind stabilită

de către organul de urmărire penală, aflându-se la domiciliul lui Șchiopu Nicolae,

situat în s. Ermoclia, r-nul Ștefan-Vodă, fiind prieteni de familie cu frații Șchiopu

Nicolae și Istrati Tatiana, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, abuzând de încrederea lor, sub pretextul împrumutului mijloacelor

bănești pentru procurarea strugurilor de viță de vie a obținut de la Șchiopu Boris

suma de 6 000 dolari SUA, echivalent a 74 540 lei, conform cursului BNM la data

de 30.09.2005 și, ulterior, peste câteva zile, de la Istrati Tatiana 5 800 dolari SUA,

echivalent a 73 022 lei, conform cursului BNM la data de 30.09.2005, însușind,

astfel, mijloace bănești în sumă totală de 147 572 lei, ceea ce la momentul comiterii

infracțiunii constituia 106.5 de salarii medii lunare pe economie prognozate pentru

anul 2005, stabilite prin hotărârea de Guvern nr.1083 din 01.10.2004 și conform

art.126 alin.(11) Cod penal se consideră proporții deosebit de mari.

În acest context, instanța de apel a precizat că la baza învinuirii, partea acuzării

a reținut următoarele probe, și anume: declarațiile părților vătămate Șchiopu Nicolae

și Istrati Tatiana; declarațiile martorilor Șchiopu Grigore, Șchiopu Elena; respectiv,

5

în ședința de judecată a instanței de apel au fost cercetate și probele conținute în

materialelor cauzei penale, astfel concluzionând că prin probe administrate de

organul de urmărire penală nu a fost demonstrată vinovăția inculpatei, de comiterea

infracțiunii imputate acestuia, or, la caz, se constată cu certitudine lipsa a careva

probe ce ar confirma că inculpata a urmărit scopul dobândirii ilicite, prin abuz de

încredere și ducere în eroare, a mijloacelor bănești de la părțile vătămate.

Instanța de apel a relatat că, după cum s-a constatat în speță, pentru existența

infracțiunii de escrocherie este necesar ca părțile vătămate să fi fost induse în eroare

și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări, iar la caz, nu se

constată nici scopul de cupiditate, care s-ar fi manifestat prin situația materială a

inculpatei Gîștemulte Ala ca fiind un grea, în contextul în care conform materialelor

cauzei, dar și însuși relațiile făcute de către inculpată, părțile vătămate și martori,

inculpata Ala Gîștemulte avea în gestiune mai multe bunuri imobile și mobile, dar

și surse financiare la momentul când a fost comisă presupusa infracțiune.

Instanța de apel a menționat că, probele prezentate de acuzator și examinate

în cadrul ședinței de judecată nu pot convinge instanța că, fapta escrocheriei din

partea inculpatei Gîștemulte Ala a avut loc, ultima împrumutând suma de bani de la

Șchiopu Nicolae și Istrati Tatiana. Or, declarațiile părților vătămate Șchiopu Nicolae

și Istrati Tatiana, cât și martorilor Șchiopu Liliana și Șchiopu Grigore, instanța de

apel le-a apreciat critic, aceștia fiind în relații ostile cu inculpata, astfel, fiind

interesați în acuzarea ultimei de comiterea unei infracțiuni de escrocherie, pentru a-

și putea recupera banii presupuși împrumutați.

Alte probe obiective, care ar convinge instanța de judecată în dobândirea prin

escrocherie a sumei de bani de la Șchiopu Nicolae și Istrati Tatiana de către

Gîștemulte Ala în ședința de judecată nu au fost prezentate.

Prin urmare, înregistrarea audio și video a conversației dintre părțile vătămate

și inculpată nu au adus nici o claritate dacă a avut totuși loc un împrumut de bani de

la Șchiopu Nicolae și Istrati Tatiana.

În acest sens, instanța de apel a notat că pe tot parcursul discuției nu a fost

pronunțat cuvântul "datorie" sau "împrumut”. Discuția a început cu faptul că

Șchiopu Nicolae și Istrati Tatiana au nevoie de bani pentru a-i face operație fratelui

Șchiopu Grigore, iar Gîștemulte Ala declară că nu are bani și le propune să găsească

cumpărător la careva vase (cisterne) și după ce le vor vinde, să le dea bani pentru

operație. Din discuția înscrisă nu este clar stabilit, dacă între pârți a avut loc un

împrumut anterior, sau dacă pârțile vătămate solicită inculpatei să le acorde un

împrumut bănesc.

De asemenea, instanța de apel a menționat anexarea de către procuror ca probă

a înregistrărilor convorbirilor între părțile vătămate și inculpată a fost efectuată cu

încălcarea legii. Or, din materialele cauzei rezultă că, atât procurorul, cât și părțile

vătămate nu au putut prezenta în ședința de judecată aparatajul cu care a fost

efectuată înregistrarea, precum și proveniența acestui aparataj. În ședința de judecată

partea vătămată Șchiopu Nicolae a declarat că acest aparataj la procurat de la piață,

nu cunoaște cum se numește acest utilaj cu care a fost efectuată înregistrarea audio

și video, când a fost efectuată această înregistrare și nici nu poate să-l prezinte în

ședință pentru a fi examinat, deoarece este de negăsit.

6

Subsidiar, instanța de apel acordând eficiență prevederilor art.93 alin.(3) Cod

de procedură penală, a reținut că elementele de fapt pot fi folosite în procesul penal

ca probe dacă ele au fost dobândite de organele de control de stat, organul de

urmărire penală, de organul de constatare sau de altă parte în proces, cu respectarea

prevederilor prezentului cod. Potrivit art.94 alin.(1) pct. 4) și 9) Cod de procedură

penală, în procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din

dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței

sau a altor hotărâri judecătorești datele care au fost obținute: de o persoană care nu

are dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală, cu excepția organelor de

control și altor părți în proces prevăzute la art.93 alin.(3) și fără a fi cercetate, în

modul stabilit, în ședința de judecată.

Totodată, instanța de apel a evidențiat că probele administrate de organul de

urmărire penală nu a fost demonstrată vinovăția inculpatei, de comiterea infracțiunii

imputate acesteia, or, instanța a constatat cu certitudinea lipsa a careva probe ce ar

confirmă că inculpata a urmărit scopul dobândirii ilicite, a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului.

Așadar, instanța de apel a precizat că în speță, nu a identificat faptul primirii

de către Ala Gîștemulte sub pretextul împrumutului mijloacelor bănești pentru

procurarea strugurilor de viță de vie a obținut de la Șchiopu Boris 6 000 dolari SUA,

echivalent a 74 540 lei, conform cursului BNM la 30.09.2005și respectiv de la Istrati

Tatiana 5 800 dolari SUA, echivalent a 73 022 lei, conform cursului BNM la

30.09.2005, însușind, astfel, mijloace bănești în sumă totală de 147 572 lei.

În acest sens, instanța de apel a constatat că, instanța de fond întemeiat a

stabilit că acuzatorul de stat nu a prezentat probe concludente, care cu certitudine ar

dovedi dobândirea prin escrocherie a mijloacelor bănești de către Gîștemulte Ala,

ori conform art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile

în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, invocând argumente similare

cu cele indicate în apel (pct. 3. din prezenta decizie), invocând suplimentar că

instanța de apel nu a răspuns motivat la fiecare argument invocat în cererea de apel,

or, acuzarea, a criticat în cererea de apel modalitatea în care prima instanță a apreciat

probele administrate, însă instanța de apel nu s-a expus asupra acestor aspecte.

În continuare, recurentul indică că instanța de apel nu a cercetat și apreciat

probele concludente și utile, prezentate de partea acuzării, la justa lor valoare, astfel

ca toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică, or, soluția instanței de apel

nu este clară, în contextul în care criticile instanței referitor la probele administrate

în sprijinul învinuirii incriminate inculpatei, sunt expuse deficitar și selectiv preluate

din soluția adoptată de către prima instanță.

Susține că, dispunând achitarea inculpatei, instanțele de fond s-au bazat doar

pe declarațiile acesteia, fără a fi luate în considerație toate probele acuzării, pe care

7

instanța de apel le-a apreciat eronat, fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe

care ar combate învinuirea incriminată inculpatei, astfel fiind încălcate prevederile

art.101 alin.(1) Cod de procedură penală.

Subliniază că, în scopul argumentării sentinței de achitare, instanțele de fond

în mod nejustificat au redus valoarea probantă a probelor cercetate în ședință:

declarațiile părților vătămate Șchiopu Nicolae și Istrate Tatiana, declarațiile

martorilor, înregistrările audio ale acțiunilor de urmărire penală, inclusiv a altor

probe materiale.

Relevă acuzarea că, declarațiile părților vătămate Șchiopu Nicolae și Istrate

Tatiana sunt în coroborare cu declarațiile martorului Șchiopu Liliana, care a

confirmat că fiind în relații bune și având deplină încredere în inculpată, soțul ei

Șchiopu Nicolae i-a acordat în prezența ei un împrumut în sumă de 6 000 dolari

SUA, iar după câteva zile inculpata a mai solicitat să-i mai împrumute o sumă de

bani, atunci Istrate Tatiana i-a comunicat că are careva economii și i-a acordat un

împrumut în sumă de 5 800 dolari SUA. La fel declarațiile părților vătămate Șchiopu

Nicolae și Istrate Tatiana coroborează cu declarațiile martorului Șchiopu Grigore,

care a declarat că în prezența lui, a Tatianei Istrate, Nicolae Șchiopu și a Lilianei

Șchiopu au fost transmise inculpatei inițial suma de 6 000 dolari SUA, iar peste

câteva zile sumă de 5 800 dolari SUA.

Potrivit părții acuzării, probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale și

examinate în instanța de judecată, dovedesc integral vinovăția inculpatei în

săvârșirea infracțiunii incriminate. În pofida acestor argumente, instanțele de

judecată în mod eronat au neglijat valoarea probantă a probelor examinate în cadrul

ședinței de judecată prezentate de către acuzare, totodată fiind dusă în eroare de

declarațiile inculpatei care nu și-a recunoscut vina și care poartă un caracter de

apărare, scopul principal fiind eschivarea de la răspunderea penală.

În concluzie, precizează partea acuzării că, circumstanțele stabilite în urma

administrării probelor în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, este

dovedită prin cumulul de probe administrat.

8.1. Părțile vătămate Șchiopu Nicolae și Tatiana Istrati, în temeiul art.427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs,

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel,

invocând argumente similare cu cele indicate în apel (pct.3.1. din decizie), invocând

suplimentar că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Mai mult, omisiunea de a se expune motivat asupra argumentului invocat în

cererea de apel cu privire la modalitatea de apreciere a probelor, echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului.

În continuare, recurenții au indicat că probele acumulate legal în cadrul

urmăririi penale și examinate în instanța de judecată dovedesc integral vinovăția

inculpatei în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar instanța de apel urma să

aprecieze critic declarațiile inculpatei, or acestea nu coroborează cu probe din dosar

prezentate de acuzare în sprijinul învinuirii.

8

referință pe marginea recursurilor declarate, pledând pentru inadmisibilitatea

acestora și menținerea deciziei instanței de apel.

invocate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că acestea

urmează a fi admise, din considerentele ce succed.

Conform prevederilor Legii nr.246 din 31.07.2023 în vigoare din 01

septembrie 2023, pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), art. XI alin.(3), recursurile

depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi

vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Totodată, din textul legii menționate, rezultă că procedura de judecare a

recursurilor depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data în vigoare a acestei

legi, urmează să fie efectuată conform noilor modificări introduse în prevederile

Codului de procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, (în

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), judecând

recursul instanță de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea

de către instanță de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanță de recurs.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, acestea

sunt bazate pe temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, completul de

judecată reține că, este pertinent în speța dată temeiul pentru recurs invocat de către

recurenți și prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în vigoare

până la modificările introduse prin Legea nr.246 din 31.07.2023.

Totodată, instanța de recurs atestă că, recurenții critică decizia instanței de

apel, prin care a fost menținută sentința primei instanțe, soluție potrivit căreia

inculpata Gîștemulte Ala a fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii. În esență, recurenții se referă la faptul că, instanța de apel nu și-a motivat

decizia adoptată, a apreciat eronat probatoriu administrat și incorect a ajuns la

concluzia că acuzatorul de stat nu a prezentat probe concludente, care cu certitudine

ar dovedi dobândirea prin escrocherie a mijloacelor bănești de către Gîștemulte Ala,

nefiind aduse argumente temeinice în vederea susținerii acestei statuări, drept

consecință, la caz, a fost încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii

judecătorești, care face parte din setul de garanții subsecvente procesului echitabil.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, completul de judecată constată că

criticile aduse de către recurenți și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății sub

aspectul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

9

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art.414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Contrar dezideratelor enunțate, completul de judecată atestă că instanța de

apel a criticat probele acumulate de către organul de urmărire penală în susținerea

învinuirii, la rândul său instanța de apel, a omis să facă o analiză a fiecărei probe

separat, iar apoi să le aprecieze în cumul prin coroborare.

Astfel, completul de judecată constată că, la adoptarea soluției, nu au fost

elucidate fapte importante pentru soluționarea justă a cauzei date, nu sa pătruns în

esența învinuirii și nici nu sa apreciat corespunzător faptele inculpatei, doar

apreciind critic declarațiile părților vătămate.

Completul de judecată, reținând prevederile art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) -

(4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a

instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor

de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza

probelor administrate, coroborarea lor, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului

probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele,

dar și de a expune esența acestor și legătura lor cu conținutul altor probe care în

ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele

probe sunt admise, iar altele respinse.

În acest sens, analizând motivele aduse de către partea acuzării cât și de către

părțile vătămate atât în cererile de apel, dar și în cererile de recurs, completul de

judecată subliniază, că în cazul în care instanța de apel nu a fost de acord cu

aprecierea probelor prezentate de către procuror în sensul condamnării inculpatei

Gîștemulte Ala, atunci aceasta urma să dezvăluie soluția adoptată și să își expună

10

punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe

caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a

circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat.

Astfel, din conținutul deciziei recurate rezultă că, instanța de apel s-a limitat

la enumerarea probelor invocate de acuzatorul de stat în cererea de apel,

concluzionând într-o manieră superficială că în speță nu a identificat faptul primirii

de către Ala Gîștemulte sub pretextul împrumutului mijloacelor bănești pentru

procurarea strugurilor de viță de vie și a obținut de la Șchiopu Boris 6 000 dolari

SUA, echivalent a 74 540 lei, conform cursului BNM la 30.09.2005 și respectiv de

la Istrati Tatiana 5 800 dolari SUA, echivalent a 73 022 lei, conform cursului BNM

la 30.09.2005, însușind, astfel, mijloace bănești în sumă totală de 147 572 lei, nefiind

aduse argumente temeinice în vederea susținerii acestei statuări, însă potrivit

rigorilor impuse de prevederile art.art.414, 417 Cod de procedură penală, în partea

descriptivă a deciziei instanța de apel urma să desfășoare analiza probelor pe care s-

a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării

unei asemenea soluții și din care considerente ele urmează a fi reapreciate, admise

ori respinse ca probe.

În sensul celor enunțate, instanța de recurs evidențiază că, la baza deciziei de

achitare au stat doar declarațiile inculpatei, din care rezultă că instanța de apel a

extras doar unele pasaje, care i-au permis să facă o concluzie generală cu referire la

nevinovăția acesteia, prin ce a ignorat declarațiile părților vătămate Șchiopu Nicolae

și Istrate Tatiana, care sunt în coroborare cu declarațiile martorului Șchiopu Liliana,

care a confirmat că fiind în relații bune și având deplină încredere în inculpată, soțul

ei Șchiopu Nicolae i-a acordat în prezența ei un împrumut în sumă de 6 000 dolari

SUA, iar după câteva zile inculpata a mai solicitat să-i mai împrumute o sumă de

bani. Atunci Istrate Tatiana i-a comunicat că are careva economii și i-a acordat un

împrumut în sumă de 5 800 dolari SUA. La fel declarațiile părților vătămate Șchiopu

Nicolae și Istrate Tatiana, coroborează cu declarațiile martorului Șchiopu Grigore,

care a declarat că în prezența lui, a Tatianei Istrate, Nicolae Șchiopu și a Lilianei

Șchiopu au fost transmise inculpatei inițial suma de 6 000 dolari SUA, iar peste

câteva zile sumă de 5 800 dolari SUA.

În acest sens, completul de judecată conchide că, instanța de apel insuficient

de motivat a ajuns la concluzia că, de către acuzare, nu au fost acumulate suficiente

probe, care ar confirma prezența unei fapte infracționale.

Subsecvent, completul de judecată notează că, instanța de apel neargumentat

a dat o apreciere critică declarațiilor părților vătămate Șchiopu Nicolae și Istrate

Tatiana și a martorilor Șchiopu Liliana și Șchiopu Grigore, fără a descrie explicit

considerentele care au determinat instanța de apel de a menține o soluție de achitare.

Totodată, completul de judecată reține că, alegațiile instanței de apel precum

că acuzarea nu a prezentat suficiente probe pentru a demonstra vinovăția inculpatei

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, la fel urmează a fi

apreciate critic, or, de către acuzare au fost acumulate un șir de probe pertinente,

concludente și utile, care demonstrează contrariul, cum ar fi: declarații părților

vătămate Șchiopu Nicolae și Istrate Tatiana și a martorilor Șchiopu Liliana, Șchiopu

Grigore, cu toate acestea, atât instanța de fond cât și instanța de apel au pus la

11

îndoială declarațiile acestora.

În contextul celor descrise rezultă, că instanța de apel nu a pătruns în esența

argumentelor invocate în apelul acuzării și părților vătămate, nu le-a supus verificării

prin prisma probatoriului administrat la dosar și nu a răspuns în mod corespunzător

la toate motivele invocate în cererile de apel, limitându-se în a statua în repetate

rânduri despre faptul că acuzatorul de stat nu a prezentat probe concludente, care cu

certitudine ar dovedi dobândirea prin escrocherie a mijloacelor bănești de către

Gîștemulte Ala, or, instanța de apel urma să argumenteze concluziile sale făcând

referire la materialele cauzei penale.

Astfel, din conținutul deciziei recurate nu rezultă că instanța de apel ar fi

verificat legalitatea și temeinicia sentinței, pe baza probelor examinate de prima

instanță, precum și conform materialelor din dosar, evitând totodată să se expună

argumentat și asupra motivelor invocate în apel de către procuror cât și a părților

vătămate, argumente care, de fapt, țin de soluționarea fondului apelului și

neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului apelului de către

instanța de apel.

În consecință, completul de judecată atestă că, instanța de apel nu a cercetat

minuțios probele prezentate de partea acuzării ce urmau a fi cercetate și apreciate la

justa lor valoare, astfel că toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică, iar

prin această inactivitate instanța de a apel a provocat o stare de incertitudine și

neclaritate cu privire la soluția adoptată, or probele acuzării au fost doar enumerate

și indicate, iar criticile invocate de către instanța de apel se axează în exclusivitate

doar pe unele argumente preluate selectiv din soluția adoptată în speța dată.

Completul de judecată reiterează că, instanța de recurs doar verifică dacă

procedurile au fost conforme cerințelor art.6 din Convenție și dacă argumentele

invocate au fost motivate în sensul acceptării sau respingerii acestora.

În accepțiunea completului de judecată, pentru justa soluționare a acestei

cauze, este imperios de a se atrage o atenție sporită la cele consemnate de către

recurenți în cererile de recurs, în vederea respectării tuturor garanțiilor unui proces

echitabil, în sensul art.6 § 1 din Convenție.

În concluzie, având în vedere motivarea insuficientă a soluției de achitare

pronunțată de către instanța de apel, instanța de recurs constată că în speța discutată

și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurenți și prevăzute în art.427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel,

cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în

cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru

adoptarea unei soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța

de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 și 436 Cod de procedură

penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere

obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95,

101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre

12

legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală.

penală, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Admite recursurile declarate de către procurorul în Procuratura circumscripție

Chișinău, Sâli Radu și de către părțile vătămate Șchiopu Nicolae și Istrati Tatiana,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2022,

în cauza penală privind-o pe Gîștemulte Ala xxxx, și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Miron Aliona

13