1ra-1495/2022 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1495/2022 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1495/22

1-17104770-01-1ra-17102022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 octombrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

în componența completului de judecată:

președinte Anatolie Țurcan

judecători Boris Talpă

Ghenadie Eremciuc

judecând, fără citarea părților, recursul declarat împotriva deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2022, de către avocatul Victor Panțîru

în numele inculpatului

Voicicovschi Sergiu XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.02.2017 – 26.12.2018;

Instanța de apel: 18.01.2019 - 20.06.2019;

02.03.2020-29.06.2022;

Instanța de recurs: 28.10.2019 – 21.01.2020;

17.10.2022- 18.10.2023.

c o n s t a t ă:

Voicicovschi Sergiu a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motivul lipsei în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii incriminate.

Sergiu este învinuit de faptul că la 14 octombrie 2016, aproximativ la ora 14.50,

deplasându-se la volanul automobilului de marcă „XXXXX” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, pe traseul XXXXX, km 20 +/- 400m, în apropierea sat.

XXXXX, neținând cont de faptul că „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase și situația rutieră”, „în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”

și „în funcție de viteza de deplasare, conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un

spațiu (distanță) față de vehiculul precedent care, în caz de frânare bruscă a acestuia,

i-ar permite să oprească evitând coliziunea”, încălcând astfel prevederile pct. 45

alin. (1), (2) și pct. 49 al Regulamentului circulației rutiere al RM, în rezultat la ce, a

1

comis tamponare cu un transport hipo-mobil care preselecta direcția de deplasare

spre stânga, condus de către cet. Deleu Serghei, în care se afla și cet. Duca Serafim.

Ca urmare a accidentului în traficul rutier creat, Duca Serafim a primit conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 264/D din 09.12.2016 vătămări corporale

grave sub formă de fractură liniară a osului temporal stâng și a osului occipital,

traumatism cranio-cerebral manifestat prin contuzie cerebrală, fractură

pertohanterică a femurului stâng.

Fapta inculpatului a fost calificată de acuzatorul de stat în baza art. 264 alin.

(3) lit. a) din Codul penal.

Rezina, Ion Bernaz, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Voicicovschi Sergiu să fie recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de 1 an, în temeiul art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că:

- vinovăția inculpatului este demonstrată pe deplin prin probele administrate în

ședința de judecată, inclusiv declarațiile părții vătămate Duca Serafim; declarațiile

martorului Deleu Serghei; raportul de expertiză medico-legală nr. 264/D din

09.12.2016; procesul verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 14.10.2016

și recipisele din 18.11.2016 și 20.11.2016, prin care partea vătămată Duca Serafim a

confirmat primirea sumei de 13.000 lei de la Voicicovschi Sergiu și martorul Deleu

Serghei, a confirmat că a primit bani de la Voicicovschi Sergiu, procurându-și alt

cal.

- urma să fie dată o apreciere critică declarațiilor inculpatului și ale

martorului Ceban Pavel, precum că până la accident, căruța se deplasa în totalitate

pe acostament și nu pe banda de circulație a drumului, motiv pentru care aceasta nu

a fost apreciată de către Voicicovschi Sergiu ca obstacol, or, acostamentul nu are așa

o lățime mare pentru a încăpea toată căruța, fiindcă, pe partea dreaptă a

carosabilului, pe acostament era parapetul, fapt reflectat în procesul-verbal de

cercetare la fața locului și foto-tabelul din care rezultă că căruța se deplasa și pe o

parte din carosabil, dar oricum se deplasa pe drum public cu prioritate care are două

benzi de circulație, câte una în fiecare sens, fiind delimitate benzile prin linia lată,

continuă, care nu permite depășirea și care era sub acțiunea indicatorului rutier de

avertizare 1.7.3. – intersecție cu drum fără prioritate, iar conform prevederilor pct.

26.1. din Regulament – indicatoarele de avertizare atenționează participanții la trafic

asupra existenței unui pericol pe drum, indicându-le și natura acestuia, iar

deplasarea pe acest sector de drum necesită luarea măsurilor corespunzătoare

situației rutiere.

- fiind în zona de acțiune a indicatorului rutier 1.7.3., conducătorul auto

Voicicovschi Sergiu urma să se asigure, să manifeste prudență și să reducă viteza

chiar până la oprire, fiindcă pe banda lui de deplasare circula un vehicul cu tracțiune

animală, a cărui viteză de deplasare este mică, iar el urma să prevadă că acesta ar

putea/dori să facă manevra la stânga, cum s-a și întâmplat, iar situația respectivă nu-

i permitea depășirea, din care motiv el trebuia să frâneze chiar până la oprire pentru

a evita accidentul rutier.

2

- faptul că căruțașul Deleu Serghei se afla în stare de ebrietate alcoolică și a mai

admis și încălcarea prevederilor pct. 110.4, lit. b) din Regulament, potrivit cărui

conducătorului de vehicul cu tracțiune animală îi este interzis să schimbe direcția de

mers fără a semnaliza cu brațul și a se asigura că din față sau din spate nu circulă

vehicule cărora le poate pune în pericol siguranța deplasării, urmai a fi apreciate de

instanța de judecată ca circumstanțe care ar atenua vina conducătorului auto

Voicicovschi Sergiu și nicidecum ca circumstanțe ce ar exclude vina lui în

producerea accidentului rutier, cu plasarea în exclusivitate a responsabilității în

producerea accidentului rutier pe umerii căruțașului Deleu Serghei.

2019, a fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, instanța de

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat în

privința nevinovăției inculpatului Voicicovschi Sergiu, învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Nici una dintre probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința

instanței de fond și apel nu confirmă existența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii incriminate lui.

Astfel, instanța de apel, în urma analizei și aprecierii declarațiilor părții

vătămate, martorilor și ale inculpatului, dar și cumulul de probe scrise, prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții și utilității lor, le-a apreciat ca fiind corespunzătoare adevărului, care

indică la circumstanțele accidentului rutier, însă, din acestea ne se atestă că acțiunile

comise de inculpatul Voicicovschi Sergiu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

În continuare, instanța de apel a relevat că acuzarea nu a prezentat probe

pertinente, concludente, utile și veridice care ar dovedi în sarcina inculpatului ca

parte a laturii subiective a infracțiunii incriminate imprudență, și implicit - nici

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, or acuzatorul de stat s-a

limitat în a expune aceleași probe și circumstanțe care au fost soluționate

corespunzător de instanța de fond.

A reținut instanța de apel că atât inculpatul Voicicovschi Sergiu, conducător

al automobilului cât și căruțașul Deleu Serghei, în egală măsură aveau calitatea de

conducător la trafic.

Iar potrivit schiței accidentului, pe sectorul de drum unde s-a produs

accidentul, carosabilul este constituit din două benzi de circulație, delimitate cu

marcaj continuu, întrerupt nemijlocit în zona intersecției, fiecare bandă având

lățimea de 3,62 m. iar distanța de la linia de marcaj continuu din dreapta benzii de

deplasare a automobilului condus de inculpat până la bara de protecție, incluzând

acostamentul era de cca 3m.

În continuare, instanța de apel a reținut că potrivit depozițiilor căruțașului,

martorul Deleu Serghei, acesta până la momentul efectuării manevrei de virare la

stânga, s-a deplasat pe acostament, pe partea dreaptă. Atât din declarațiile sale cât

și din a tuturor celorlalte persoane audiate în proces, Deleu Serghei, înainte de a

efectua manevra de virare la stânga, nu a semnalizat cu brațul sau în alt mod,

exteriorizând-și intenția de a efectua manevra respectivă. De fapt, acest lucru reiese

3

și din declarațiile martorului Ceban Pavel, care este o persoană neutră, declarațiile

sale instanța apreciindu-le drept unele obiective. Astfel, inculpatul, aflându-se la

conducerea automobilului, nu a avut cum să prevadă faptul că Deleu Serghei,

căruțașul, v-a efectua manevra de intersectare a benzii sale de circulație și prin

urmare - să se asigure din timp.

În acest context, instanța de apel a stabilit că în temeiul prevederilor pct.4 din

Regulament, inculpatul avea dreptul să creadă și să conteze pe faptul că și

căruțașul va respecta cerințele Regulamentului, or ultimul la fel avea calitatea de

participant la traficul rutier, în sarcina acestuia fiind impuse respectarea

obligațiilor expuse în Regulamentul circulației rutiere.

Astfel, instanța de apel a reținut că Voicicovschi Sergiu nu avea obligația de

a considera căruța condusă de Deleu Serghei ca fiind un obstacol care, eventual l-

ar fi pus în fața obligației prevăzute de pct.45 din Regulament potrivit căruia în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului.

Cu referire la pct. 49 din Regulamentul circulației rutiere, din care rezultă că

în funcție de viteza de deplasare, conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un

spațiu (distanță) față de vehiculul precedent care, în caz de frânare bruscă a acestuia,

i-ar permite să oprească evitând coliziunea, instanța de apel a statuat că în speță nu

au fost identificate careva circumstanțe din care s-ar stabili indubitabil că

Voicicovschi Sergiu a încălcat această prevedere, or din declarațiile tuturor

persoanelor audiate și cercetate în ședința instanței de fond, cât și în ședința

instanței de apel s-a stabilit indubitabil că căruța nu se deplasa pe banda de

circulație în fața automobilului condus de inculpat ci pe acostament, de unde, fără

să se asigure și să semnalizeze, a efectuat manevra bruscă de virare, intrând în

câmpul de acțiune a automobilului condus de inculpat.

Respectiv, instanța de apel a reținut că argumentele procurorului în partea

invocării că inculpatul ar fi încălcat Regulamentul circulației rutiere nu și-au găsit

confirmare în procesul de judecată.

Totodată, instanța de apel a notat că față de inculpat nu era valabilă nici măcar

obligația prevăzută de pct. 46 lit. a), b), c), din Regulament potrivit căruia

conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de

necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lingă copii, persoane de vârstă

înaintată, precum și persoane cu semne evidente de dizabilitate, microbuze și

autobuze în staționare, semnalizate prin semnul distinctiv 5 (anexa nr. 6) sau

vehicule de rută oprite în stații.

Instanța de apel a apreciat declarațiile martorului Deleu Serghei că, mașina

inculpatului a tamponat căruța condusă de el în roata din stânga din spate, lăsând de

înțeles că el fie era antrenat lângă axa drumului spre virare, fie deja finalizează

manevra de virare ca fiind declarative și ne probate, menționând că din declarațiile

inculpatului cât și ale martorului Ceban Pavel, dar și însăși partea vătămată se

confirmă faptul că lovitura a aut loc în roata din față a căruței și în cal, mijlocul

loviturii fiind între cal și căruță, iar potrivit schiței accidentului rutier se atestă că

după accident, automobilul condus de inculpatul Voicicovschi Sergiu a rămas

poziționat pe banda sa de circulație, paralel axei drumului, lângă aceasta.

4

Astfel, raportând circumstanțele constatate în prezenta cauză de către prima

instanță la prevederile legii penale și celei procesual penale, instanța de apel a

conchis că de către procuror nu au fost prezentate probe plauzibile, utile, suficiente,

pertinente și concludente, ce ar demonstra cu certitudine vinovăția inculpatului

Voicicovschi Sergiu, motiv pentru care se impune concluzia că acțiunile lui

Voicicovschi Sergiu nu denotă săvârșirea infracțiunii incriminate fapt care atrage

necesitatea achitării sale deoarece nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute

în art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal al Republicii Moldova, atât sub aspect de latură

obiectivă, dar și sub aspect de latură subiectivă

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, care invocând prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că:

- instanța de apel urma să se expună asupra fiecărei probe aduse în susținerea

învinuirii și puse la baza deciziei de achitare, fapt care nu a avut loc, fiind efectuată

o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei

penale;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor indicate în apel și nu a

luat măsurile necesare pentru cercetarea și aprecierea probelor la justa lor valoare;

- soluția de achitare a inculpatului a fost generată de o interpretare eronată atât

a celor relatate de persoanele audiate în instanțe, cât și a normelor dreptului

material;

- în urma audierii declarațiilor părții vătămate Serafim Duca, martorului

Deleu Serghei, cercetării procesul verbal de cercetare a locului accidentului rutier,

schiței și foto-tabelului, instanțele urmau să dea o apreciere critică declarațiilor

inculpatului cât și ale martorului apărării Pavel Ceban, precum că căruța se deplasa,

până la accident, în totalitate, pe acostament și nu pe banda de circulație a drumului,

motiv pentru care, aceasta nu a fost apreciată ca obstacol, sau participant la traficul

rutier;

- potrivit celor stabilite la fața locului, acostamentul nu putea avea o așa mare

lățime ca să încapă toată căruța, fiindcă, pe partea dreaptă a carosabilului, pe

acostament este parapetul, fapt reflectat în procesul – verbal de cercetare la fața

locului, în foto-tabelul, de unde ar rezulta că căruța se deplasa și pe o parte din

carosabil, dar oricum se deplasa pe drum public cu prioritate;

- porțiunea respectivă de drum cu prioritate, unde a avut loc accidentul rutier,

are două benzi de circulație, câte una în fiecare sens, fiind delimitate benzile prin

linia lată, continuă, ceea ce nu permite depășirea. La fel, această porțiune de drum

era sub acțiunea indicatorului rutier de avertizare 1.7.3. (intersecție cu drum fără

prioritate) și fiind în zona de acțiune a indicatorului rutier 1.7.3 conducătorul auto

Voicicovschi Sergiu urma să se asigure, fiindcă a fost avertizat, prin ce a manifestat

imprudență și trebuia să reducă viteza chiar până la oprire fiindcă pe banda lui de

deplasare circula un vehicul cu tracțiune animală, a cărui viteză de deplasare este

mică, iar el urma să prevadă că acesta ar putea / dori să facă manevra la stânga, cum

s-a și întâmplat, iar situația rutieră respectivă nu-i permitea depășirea, din care motiv

el trebuia să frâneze chiar până la oprire pentru a evita accidentul rutier;

5

- instanțele au invocat că până la momentul efectuării virării căruța se deplasa

pe acostament pe partea dreaptă și brusc a efectuat manevra de virare, însă instanța

de fond și de apel nu au ținut cont că impactul a avut loc la mijlocul carosabilului,

care conform schiței accidentului se află la circa 6,57 m. de la acostament, prin

urmare, pentru a parcurge această distanță, căruța avea nevoie de o perioadă anumită

de timp, iar în situația în care inculpatul se deplasa în spatele căruței, care se

prezintă de asemenea ca unitate de transport și participant la trafic, anume inculpatul

avea acea obligație impusă de lege de a: reduce viteza pentru a menține distanța față

de transportul care se deplasa în față; a ține cont de faptul că în intersecții este

interzisă depășirea, mai mult ca atât că prin schița accidentului rutier se dovedește

că la fața locului este prezentă linia continuă ce nu permite ieșirea pe banda opusă;

- însuși inculpatul Voicicovschi Sergiu, a declarat că "nici nu s-a gândit că

căruța poate vira la stânga”, ceea ce dovedește că inculpatul ca subiect și participant

la trafic nu a manifestat acea dexteritate în conducere și nu a prevăzut acea situație

rutieră în baza căreia ar fi evitat accidentul;

- urmau a fi reținute și declarațiile părții vătămate Duca Serafim în care a

indicat că „căruțașul a început manevra spre stânga asigurându-se că din față nu vine

nici un mijloc de transport” cât și declarațiile martorului Deleu Serghei care a

indicat că „el s-a asigurat și din față și spate nu venea nici un mijloc de transport și a

început a preselecta direcția de mers spre stânga”, însă instanțele nu au motivat în

baza căror raționamente au apreciat critic declarațiile acestora;

- circumstanțele stabilite în ședința de judecată, precum că Deleu Serghei se

afla în stare de ebrietate alcoolică și a mai admis încălcarea prevederilor art. 110.4.

lit. b) din Regulament, urmau a fi apreciate ca circumstanțe ce ar atenua vina

conducătorului auto Voicicovschi Sergiu și nu ca circumstanțe ce ar exclude vina lui

în producerea accidentului rutier, plasând în exclusivitate responsabilitatea în

producerea accidentului pe umerii căruțașului Deleu Serghei;

- recurentul mai menționează că în instanța de apel a atras atenția și la

personalitatea inculpatului Voicicovschi Sergiu, care potrivit cazierului

contravențional se caracterizează ca fiind un conducător nedisciplinat și predispus

spre comiterea încălcărilor Regulamentului circulației Rutiere, dintre care – 3 pentru

depășirea limitei de viteză și 1 – pentru nerespectarea indicatorului de prioritate,

însă instanța de apel a repetat eroarea admisă și de prima instanță, menținând soluția

de achitare fără a da o apreciere corectă și justă cumulului de probe cercetate în

prezenta cauză.

21ianuarie 2020, a fost admis recursul ordinar declara de către procuror, casată total

decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs a statuat că:

- instanța de apel nu a analizat punctual criticile invocate de procuror, ci s-a

limitat doar la expunerea unor fraze generale preluate din sentință privind

nevinovăția lui Voicicovschi Sergiu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, în acest sens menționând că: „ având în vedere faptul, că

de către procuror nu au fost prezentate probe plauzibile, utile, suficiente, pertinente

și concludente, ce ar demonstra cu certitudine vinovăția inculpatului Voicicovschi

Sergiu, se impune concluzia că acțiunile lui Voicicovschi Sergiu nu denotă

6

săvârșirea infracțiunii incriminate, fapt care atrage necesitatea achitării sale

deoarece nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute în art. 264 alin.(3) lit.

a) Cod penal al Republicii Moldova, atât sub aspect de latură obiectivă, dar și sub

aspect de latură subiectivă”;

- fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, în decizia adoptată trebuia să expună concluzia generală pe

marginea apelului, precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

criticilor invocate de procuror prin formularea unui răspuns la fiecare argument al

apelantului, analizând probele și indicând expres care sunt motivele respingerii

unora și aprecierii critice a altora;

- este nejustificată constatarea instanței de apel întru menținerea soluției de

achitare a instanței de fond, precum că căruțașul Deleu Serghei era în stare de

ebrietate și că nu ar fi semnalizat cu brațul sau în alt mod intenția de a vira la stânga

și că acesta se deplasa în totalitate pe acostament și vehiculul cu tracțiune animală

nu constituia un obstacol pentru conducătorul automobilului, or, concluziile

respective instanța de apel și le-a format fără a da apreciere din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității tuturor probelor prezentate de

acuzare, inclusiv procesului verbal de cercetare la fața locului și foto-tabelului,

schiței accidentului rutier cât și declarațiilor inculpatului că înaintea sa era căruța și

a întretăiat banda de circulație, însă el nici nu s-a gândit că aceasta poate vira la

stânga;

- instanța de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de

către partea acuzării sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de asemenea

instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de

acuzare și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat;

- pentru corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza

minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, iar justa apreciere contribuie la

elucidarea adevărului și la echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la

proces, or în decizia instanței de apel lipsește cu desăvârșire analiza și aprecierea

probelor, iar motivarea instanței de apel că „ …analizând și apreciind declarațiile

părții vătămate și ale martorului Deleu Serghei, dar și sistemul de acte și

documente invocate de procuror în vederea susținerii învinuirii, […] le apreciază

ca fiind corespunzătoare adevărului, care indică la circumstanțele accidentului

rutier, însă, din aceste probe ne se atestă că acțiunile comise de inculpatul

Voicicovschi Sergiu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal al Republicii Moldova.”, este una generală și

superficială;

- au fost încălcate prevederile art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, care

stipulează expres că, partea descriptivă a hotărârii de achitare trebuie să cuprindă: 1)

indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în

judecată; 2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și

enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru

care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

7

2022 a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunță o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia Voicicovschi Sergiu a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3

(trei) ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 1(unu) ani. În conformitate art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat

executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 1 (unu) ani.

8.1 Instanța de apel audiind participanții la proces, verificând legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și probelor cercetate, prezentate instanței de apel, precum și

probelor administrate de instanța de fond, cercetate suplimentar în ședința instanței

de apel, a constatat cu certitudine faptul că, la 14 octombrie 2016, aproximativ la

ora 14:50, deplasându-se la volanul automobilului de model „xxxxx", cu n/î xxxxx

m, în apropierea sat. Otac, r. Rezina, neținând cont de faptul că, conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase și situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și în funcție de viteza de deplasare,

conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un spațiu (distanță) față de vehiculul

precedent care, în caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească evitând

coliziunea, încălcând astfel prevederile pct. 45 alin. (1), (2) și pct. 49 al

Regulamentului Circulației Rutiere, în rezultat la ce a comis tamponare cu un

transport hipo-mobil care preselecta direcția de deplasare spre stânga, condus de

către cet. Deleu Serghei în care se afla și cet. Duca Serafim. Ca urmare a

accidentului în traficul rutier creat, Duca Serafim a primit conform raportului de

expertiză medico-legală Nr. 264/D din 09.12.2016 vătămări corporale grave sub

formă de fractură liniară a osului temporal stâng și a osului occipital, traumatism

cranio-cerebral manifestat prin contuzie cerebrală, fractură pertrohanterică a

femurului stâng.

Astfel, prin acțiunile sale imprudente, Voicicovschi Sergiu a comis o

infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod Penal, încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență vătămare gravă a integrității corporale sau a

sănătății.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor

administrate, nejustificat a constatat precum că, căruțașul Deleu Serghei era în stare

de ebrietate și că nu ar fi semnalizat cu brațul sau în alt mod intenția de a vira la

stânga și că acesta se deplasa în totalitate pe acostament și vehiculul cu tracțiune

animală nu constituia un obstacol pentru conducătorul automobilului, or, aceste

circumstanțe se combat prin procesul verbal de cercetare la fața locului, foto-

tabelului, schiței accidentului rutier cât și declarațiilor inculpatului Voicicovschi

Sergiu care a declarat că, înaintea sa era căruța și a întretăiat banda de circulație,

însă, el nici nu s-a gândit că aceasta poate vira la stânga.

A menționat instanța de apel că, instanța de judecată a pus la baza sentinței de

achitare, în primul rând, declarațiile inculpatului, dar care au fost combătute prin

probele acuzării, care au fost cercetate în ședința de judecată, inclusiv prin

8

declarațiile părții vătămate Duca Serafim; declarațiile martorului Deleu Serghei;

raportul de expertiză medico-legală nr. 264/D din 09.12.2016; procesul verbal de

cercetare a locului accidentului rutier din 14.10.2016 și recipisele din 18.11.2016 și

20.11.2016, prin care partea vătămată Duca Serafim a confirmat primirea sumei de

13.000 lei de la Voicicovschi Sergiu și martorul Deleu Serghei, a confirmat că a

primit bani de la Voicicovschi Sergiu, procurându-și alt cal.

Instanța de judecată nu a dat o apreciere justă și altor probe materiale

cercetate în instanță, care de asemenea dovedesc vinovăția inculpatului, cum ar fi:

*Declarațiile inculpatul Voicicovschi Sergiu care nu a recunoscut vinovăția în

săvârșire infracțiunii ce i se incriminează, comunicând că se deplasa din s.

Solonceni r. Rezina spre Orhei și mai avea un pasager cu el care se deplasa spre

Chișinău. Se deplasa pe segmentul Cuizăuca Otac și a observat o căruță care se

deplasa pe acostament spe direcția Chișinău. Se mai deplasau câteva mașini înaintea

lui. Ei au depășit căruța. Înaintea sa era căruța și a întretăiat banda de circulație, nici

nu s-a gândit că căruța poate vira la stânga. Calul a trecut de mașina sa și el a frânat

și a lovit între cal și căruță cu mașina. Avea viteza de 60 - 70 km/h, era ziua. A

văzut doi oameni cu căruța. Nu a avut nici un pericol și văzând că ei au manevrat, el

a frânat îndată. Nu a putut să ocolească într-o parte sau alta. După ce s-a produs

accidentul rutier, a sunat la poliție și din altă mașină în care erau martori, au sunat la

salvare. Când a frânat, la el pe mașină pe capot a căzut domnul Duca. El nu a

încercat să frâneze brusc ca Duca să nu cadă de pe capotă. A oprit și Duca apoi a

căzut jos și a luat scurta și i-a pus lui Duca jos, sub dânsul. Erau mai multe mașini în

față ce se deplasau din sens opus. Era și un autobuz. Să nu fi lovit el în căruță, atunci

putea fi posibil să-i fi lovit alții pe ei. Ei se deplasau înainte și brusc au virat la

stânga. Atunci s-a produs lovitura. Mașina a fost lovită în față, din partea dreaptă

mai mult. Calul cu picioarele din urmă a lovit în bară, la parbrizul din față. Deține

permis de la 18 ani, din 2006. Este indicator în vârful dealului că este o curbă. Din

vârful dealului până la locul loviturii au fost vre-o 300m. Este indicator că este drum

prioritar intersecție cu drum secundar. Lățimea de la bara de protecție până la bandă

este de vre-o 2,7m aproximativ. Căruța se deplasa total pe acostament. Banda de

circulație era liberă. Mașina sa era lângă axa drumului, pe alături de mașină s-au

deplasat alte mijloace de transport;

*Declarațiile părții vătămate Duca Serafim care a relatat instanței că, la data

de 14.10.2016, se deplasa cu căruța împreună cu Deleu pe traseu spre xxxxx a spre

xxxxx. Era în jurul orei 1600, afară era ziua. Au ajuns la Otac, în deal la un drum

care face spre stânga, urma să facă manevra la stânga. El era pe bancheta căruțașului

cu fața spre cal, în partea stângă a căruțașului și în acel moment au fost loviți de un

autovehicul care a ieșit la depășire și se deplasa spre Orhei, mai mult nu ține minte

nimic. A fost lovit în piciorul stâng. Căruța îi aparține lui Deleu care îl mai ajută

uneori la cele necesare. A stat în spital mai mult timp, a fost operat și i s-a pus placă

la picior. Nu a observat alte mijloace de transport pe drum. Distanța unde urma să

facă cotitura și până când urma alt vehicule să vadă în față unde erau ei, este de

aproximativ 150 m. Nu a observat ca căruțașul să se uite într-o parte sau în alta sau

să facă careva semn din mână înainte de a face manevra de virare la stânga. Pe

traseu sunt două benzi de circulație dar precis nu știe câte. Nu ține minte cum era

situată căruța pe traseu în momentul lovirii. Nu a observat ca căruțașul Deleu să fie

în stare de ebrietate. Căruța se deplasa pe traseu. Nu are bonurile pentru cheltuielile

9

de tratament suportate, nu are la moment acțiune civilă; *Declarațiile martorului

Deleu Serghei care a relatat instanței de judecată că, la 14.10.2016 pe la ora 1600,

împreună cu Duca Serafim se deplasau cu căruța spre s. xxxxx după lapte. El stătea

pe partea dreaptă iar Duca, pe partea stângă în căruță. S-au deplasat pe traseul R-20

care duce spre Orhei. Până a intra în sat, au mers pe traseu pe acostament pe partea

dreaptă. Când a vrut să facă manevra la stânga, el s-a uitat la dreapta și a stânga și a

virat la stânga ca să intre în sat dar nu a reușit fiindcă au fost loviți. A mers până la

drumul unde urma să cotească, s-a uitat la stânga și la dreapta și nu era nici o mașină

și a cotit la stânga. Atunci a simțit lovitura. Nu ține minte în ce poziție era căruța în

momentul loviturii. Nu a auzit nici un zgomot - șuierat de roți sau claxon. Înainte de

a porni, a servit trei pahare cu vin roșu la Duca Serafim, împreună cu el. Anterior

mai ieșise cu căruța pe traseu, a fost la moară. Cunoaște că când te deplasezi spre

Orhei, te deplasezi pe partea dreaptă iar înapoi pe partea stângă. A început virarea la

stânga și a simțit o lovitură, atunci el și Duca au căzut din căruță, erau pe traseu

ambii. De ei s-a apropiat Voicicovschi și a întrebat ce-i cu ei. L-a dat într-o parte

lângă pod pe Duca până a venit salvarea. După lovitură, căruța se afla pe partea

stângă, spre sat, și autovehiculul era după căruță. Drumul are două benzi de

circulație, pe dreapta și stânga. Lovitura a fost în roata din stânga din urmă a căruței.

Nu cunoaște cum trebuia să procedeze dacă venea mașină din față. Virarea a făcut-o

de pe acostament în direct cu drumul spre stânga. De la s. Cuizăuca și până la

cotitura spre s. Otac sânt indicatoare rutiere. Nu cunoaște ce indicatoare sunt. Când

a virat la stânga nu a arătat careva gest din mână. Căruța este a sa. A fost deteriorată

din partea stângă. Roata din urmă era îndoiată. După ce a fost tamponarea, el și-a

pierdut cunoștința. Mașina era în urma căruței. Nu ține minte cum era mașina. Nu

ține minte cine a luat calul de la fața locului dar a văzut că calul era rănit la

picioarele din urmă și era julită pielea. Nu știe ce s-a întâmplat cu calul, a aflat apoi

că i-au fost fracturate picioarele din urmă. Dl Voicicovschi i-a dat bani și el și-a

procurat alt cal;

*Declarațiile martorului Ceban Pavel care fiind audiat în instanța de fond a

comunicat că, în ziua respectivă de 14 octombrie pleca la Chișinău, la ziua orașului,

se deplasa pe traseu, lângă satul Otac s-a produs accidentul. Voicicovschi mergea cu

o mașină roșie în față, el era la 50 de metri în spate. În timpul acesta, în partea

dreaptă a drumului, în afara drumului, era carosabil, dar căruța era în afara liniei, era

un cal cu doi căruțași și la un moment dar brusc au cotit în partea stângă ca să intre

în sat, în momentul acela s-a produs accidentul. Crede că nimeni nu ar fi reacționat.

Nu a arătat vre-un semnal că vrea să cotească. El era cu soția, conducea un

Mitsubishi Outlender când a observat accidentul în fața sa. A ieșit din mașină, a

acordat primul ajutor la căruțași, erau doi, cel tânăr nu a pățit nimic, l-a pus jos, i-a

pus ceva sub cap, peste 5 minute a venit poliția, peste 7 -10 minute a venit și

salvarea. Căruța nu stătea pe drum, era în partea dreaptă, mergea pe acostament.

Drumul avea două benzi de circulație, una într-o direcție, iar alta în altă direcție.

Acolo a văzut semnul cotitură bruscă, alte semne nu își amintește. Acolo este o

intrare în sat, este parapet pe acostament din câte își amintește. Căruța era maxim pe

dreapta, nu era pe drumul pe care circulau toate mașinile, era necesar de făcut o

mică manevră dar nu ieșeai din bandă. Căruța nu a fost lovită cât mergea, din spate,

ea a fost lovită într-o parte deoarece a cotit brusc. Măsurările s-au făcut, personal nu

a participat la măsurări. Nu poate spune dacă căruța se deplasa cu viteză sporită.

10

Totul s-a produs brusc, nu era posibil de evitat impactul, accidentul a avut loc pe

banda lor, lovitura a fost în cal și în prima roată de căruță. Ca să evite impactul el ar

fi oprit, dar nu era posibil de evitat. Se deplasa cu viteza de 60-70 km/h, acolo

cotituri sunt bruște. Căruța se deplasa în față tot în aceeași direcție;

*Concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.264/D din 09.12.2016

potrivit cărora la Duca Serafim Dionis s-au depistat vătămări corporale grave sub

formă de fractură liniară a osului temporal stâng și a osului occipital, traumatism

cranio-cerebral manifestat prin contuzie cerebrală, fractură pertrihanterică a

femurului stâng;

*Procesul verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 14.10.2016, cu

planșe fotografice și schița accidentului rutier (f.d. 7-10, vol. I).

În urma cercetării probelor instanța de apel a conchis că:

- inculpatul Voicicovschi Sergiu nu a ținut cont de prevederile pct.45 alin.(1),

(2) și pct.49 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, potrivit căruia „conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând seama permanent de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și d)

situația rutieră", „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului" și "în funcție de viteza de deplasare,

conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un spațiu (distanță) față de vehiculul

precedent care, în caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească evitînd

coliziunea", în rezultat la ce, a comis tamponare cu un transport hipo-mobil care

preselecta direcția de deplasare spre stânga, condus de către cet.Deleu Serghei, în

care se afla și cet.Duca Serafim;

- potrivit pct.10 subpct.1) lit.b al Regulamentului circulației rutiere aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din data de 13.05.2009, „persoana care conduce

un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță

vehiculul pe drum ", astfel, instanța reține că, Voicicovschi Sergiu a dat dovadă de

neatenție față de trafic și încredere exagerată în sine;

- vinovăția inculpatului Voicicovschi Sergiu, este probată pe deplin, or,

potrivit declarațiilor părții vătămate Duca Serafim care a indicat că, a început

manevra spre stânga asigurându-se că din față nu vine nici un mijloc de transport,

ceea ce și urma să se încredințeze la virare spre stânga că nu are obstacol în față,

însă nu din spate, precum și coraborate cu declarațiile martorului Deleu Serghei care

a indicat că, el s-a asigurat și din față și spate nu venea nici un mijloc de transport și

a început a preselecta direcția de mers spre stânga. Astfel se demonstrează că căruța

deja se afla nu numai pe acostament , dar și pe traseu (f.d.121), fiind date citirii

potrivit art. 371 Cod de procedură penală, pe motiv că ultimul potrivit informației

prezentate de acuzare, a decedat, aceste declarații fiind puse la baza vinovăției

inculpatului în săvârșirea accidentului produs la 14.10.2016, care au declarat că " ...

Când a vrut să facă manevra la stânga, el s-a uitat la dreapta și a stânga și a virat la

stânga ca să intre în sat dar nu a reușit fiindcă au fost loviți. A mers până la drumul

unde urma să cotească, s-a uitat la stânga și la dreapta și nu era nici o mașină și a

cotit la stânga. Atunci a simțit lovitura. Nu ține minte în ce poziție era căruța în

11

momentul loviturii.". La fel și martorul Ceban Pavel a indicat că " accidentul a avut

loc pe banda lor, lovitura a fost în cal și în prima roată de căruță...";

- vinovăția inculpatului Voicicovschi Sergiu se mai confirmă și prin alte

probe cu ar fi procesul verbal de cercetare a locului din 14.10.2016 (f.d.7-10), unde

a avut loc accidentul rutier la mijlocul carosabilului și anume se demonstrează prin

schița accidentului rutier și este vizibil faptul că căruța deja nu se afla pe acostament

și drumul având lățimea de 6,87 m. are deplasare în două sensuri, locul accidentului

se află în secțiunea indicatorului rutier 1.7.3 intersecție cu drum fără prioritate, iar

starea carosabilului era uscată și timp senin, prin urmare, inculpatul Voicicovschi

Sergiu fiind de acord cu schița accidentului rutier formulat, iar dânsul a confirmat

că, se deplasa pe segmentul Cuizăuca Otac și a observat o căruță care se deplasa pe

acostament pe direcția Chișinău. Se mai deplasau câteva mașini înaintea lui. Ei au

depășit căruța. Înaintea sa era căruța și a întretăiat banda de circulație, însă, nici nu

s-a gândit că căruța poate virala stânga. Calul a trecut de mașina sa și el a frânat și a

lovit între cal și căruță cu mașina. Avea viteza de 60 - 70 km/h, era ziua. A văzut doi

oameni cu căruța. Nu a avut nici un pericol și văzând că ei au manevrat, el a frânat

îndată. Nu a putut să ocolească într-o parte sau alta.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că declarațiile inculpatului, părții

vătămate și a martorilor sunt veridice, consecutive pe tot parcursul procesului penal,

atât în cadrul urmăririi penale cât și în instanța de judecată, care coroborează cu

probele scrise nominalizate mai sus, și dovedesc cu certitudine vinovăția lui

Voicicovschi Sergiu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului că, a observat o

căruță care se deplasa pe acostament pe direcția Chișinău. Se mai deplasau câteva

mașini înainte, care au depășit căruța. Înaintea sa căruța a întretăiat banda de

circulație, nici nu s-a gândit că căruța poate vira la stânga.

De asemenea a considerat instanța de apel că prima instanță eronat a pronunțat

o sentință de achitare indicând în partea descriptivă că, fapta comisă de

Voicicovschi Sergiu nu constituie elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3), lit. a) Cod penal, or, analizând conținutul declarațiilor părții vătămate,

martorilor în timpul urmăririi penale, cercetării judecătorești în instanța de fond cât

și în instanța de apel, s-a ajuns la concluzia că acestea sunt pertinente, concludente,

dar și credibile, fiind confirmate și prin probele materiale aflate la prezenta cauză.

Astfel, instanța de fond neîntemeiat a reținut că, inculpatul Voicicovschi

Sergiu nu poate fi tras la răspundere penală în baza acuzațiilor aduse prin

rechizitoriu invocând că, Vicicovschi Sergiu nu avea obligația de a considera căruța

condusă de Deleu Serghei ca fiind un obstacol care, eventual l-ar fi pus în fața

obligației prevăzute de pct.45 din Regulament potrivit căruia în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

or, anume inculpatul a declarat că, înaintea lui era căruța, a întretăiat banda de

circulație, însă el nici nu s-a gândit că aceasta poate vira la stânga, prin urmare

ultimul, și-a dat seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, însă, nu a prevăzut

posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă.

Având în vedere caracterul scopului corecțional și de reeducare al

condamnaților, al restabilirii echității sociale, în rezultatul aplicării pedepsei,

12

reieșind din limitele pedepsei prevăzute de sancțiunea art.264 alin. (3) Cod penal,

instanța de apel a considerat echitabil stabilirea față de inculpatul Voicicovschi

Sergiu a unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Totodată, instanța de apel ținând cont de faptul că, inculpatul Voicicovschi

Sergiu nu are antecedente penale, la locul de muncă se caracterizează pozitiv, a

săvârșit pentru prima dată o infracțiune gravă, nu a recunoscut vinovăția, ar fi legal

și rațional de a suspenda executarea pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității

acestuia, ca în termenul de probațiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită,

să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, ceea ce va oferi o mai bună protecție

intereselor societății decât izolarea acestuia de societate.

Din aceste considerente instanța de apel, potrivit prevederilor art. art. 89 alin.

(2) lit. a) și 90 alin. (l) Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea, pe o perioadă de probațiune de 1 (un) an, cu liberarea ulterioară de

pedeapsă a inculpatului Voicicovschi Sergiu, cu condiția că aceasta în termenul de

probațiune nu va săvârși alte infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă

cinstită, va îndreptăți încrederea acordată.

Victor Panțîru în numele inculpatului, prin care, invocând temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu

menținerea sentinței prin care inculpatul Voicicovschi Sergiu a fost achitat pe

motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor infracțiunii încriminate.

În motivarea recursului depus, invocă următoarele argumente:

- în cazul accidentelor rutiere, pentru a se dispune condamnarea inculpatului

este imperativ a se constata că acesta a încălcat o obligație legală prevăzută de

normele privind circulația rutieră (Hotărârea Nr. 357 din 13-05-2009 cu privire la

aprobarea Regulamentului circulației rutiere). De altfel acesta este și motivul pentru

care întotdeauna accidentele rutiere sunt încadrate juridic în prevederile art. 264 Cod

penal privind încălcarea regulilor de securitate a circulației ca urmare a nerespectării

dispozițiilor legale;

- construcția juridică a componenței de infracțiune prevăzute la art. 264 alin.

(3) Cod penal, sub aspectul laturii obiective, are următoarea structură: 1) fapta

prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de încălcare a regulilor de

securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport; 2)

urmările prejudiciabile care se exprimă în a) vătămare medie a integrității corporale

sau a sănătății; b) vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății sau decesul

unei persoane; c) decesul a două sau mai multe persoane; 3) legătura cauzală dintre

fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) mijlocul de săvârșirea infracțiunii -

mijlocul de transport, iar sub aspectul laturii subiective, vinovăția se manifestă sub

formă imprudență față de urmările prejudiciabile (neglijență sau încredere

exagerată), punct de vedere doctrinar, neglijența este acea formă a vinovăției

făptuitorului, care nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia (criteriu obiectiv,

prin raportare la un bonus pater familias care cunoaște regulile de conviețuire

socială) și putea să-l prevadă (criteriu subiectiv, prin raportare la împrejurările

concrete în care a fost comisă fapta, educația, experiența profesională a

făptuitorului);

13

- cu trimitere la pct.40 din Decizia contestată, rezultă că instanța de apel a

constatat că fapta săvârșită de Voicicovschi Sergiu s-a manifestat sub formă de

imprudență față de urmările prejudiciabile, ultimul, și-a dat seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunii sale, însă nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei

prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă. Prin urmare, instanța a reținut că

fapta comisă de către Voicicovschi Sergiu sub aspectul laturii subiective s-a

manifestat sub formă de neglijență - nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia

și putea să-l prevadă;

- în jurisprudență în această materie s-a arătat că obligația de prevedere

constituie esența criteriului obiectiv de evaluare a existenței neglijenței și presupune

existența unei obligații cutumiare sau reglementate normativ de diligentă și prudență

care îi incumbă inculpatului în vederea evitării producerii unor stări de pericol sau

vătămări ale valorilor juridice protejate. Pe de altă parte, posibilitatea de a prevede

constituie esența criteriului subiectiv de evaluare a existenței neglijenței și se

evaluează în concret atât prin raportare la ansamblul împrejurărilor de fapt și la

condițiile de acțiune cât și cu referire la calitățile și particularitățile inculpatului iar

nu prin raportare la un standard abstract al omului dotat cu cele mai bune calități

motrice sau intelectuale. Neprevederea rezultatului apare, deci, ca o greșeală, ca o

nejustificată lipsă de previzibilitate. Rezultatul era previzibil și orice om normal și

atent ar fi trebuit să-l prevadă, astfel încât, făptuitorul dacă ar fi circulat cu atenția

cuvenită, cu grija necesară, dacă ar fi făcut tot ce trebuia pentru a cunoaște exact

urmările posibile ale acțiunii sau inacțiunii sale, în circumstanțele în care o efectua,

atunci ar fi putut prevedea că acel rezultat se va produce. Așadar se va putea reține

existența neglijenței în ipoteza în care inculpatul putea în concret să prevadă

rezultatul socialmente periculos și va lipsi în cazurile în care producerea rezultatului

nu era previzibil sau deși previzibil, era inevitabil;

- examinând în concret prevederile legale privind circulația rutieră considerate

încălcate de către instanța de apel, se constată că în considerentele deciziei atacate

sunt indicate dispozițiile pct. 45 alin. (1), (2) și pct. 49 din Regulamentul Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, potrivit căruia

„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând seama permanent de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase și d) situația rutieră", „în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului" și "în

funcție de viteza de deplasare, conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un spațiu

(distanță) față de vehiculul precedent care, în caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar

permite să oprească evitând coliziunea"

- în pct. 45 din Decizie, instanța de apei mai reține că potrivit pct. 10 subpct. 1)

lit. b al Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357

din data de 13.05.2009, „persoana care conduce un vehicul trebuie să posede

cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede

dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum", astfel, instanța

reține că, Voicicovschi Sergiu a dat dovadă de neatenție față de trafic și încredere

exagerată în sine (deși în pct. 40 din Decizie a reținut neglijența și nu încrederea

exagerată);

14

- cu privire la dispozițiile pct. 45 alin. (1), (2) din Regulamentul Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 menționează că

existența caracterului preventiv al conduitei inculpatului, constând în adaptarea la

situația rutieră în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice

manevră în condiții de siguranță, nu trebuie analizată după eveniment, ceea ce ar

însemna că odată produs un accident conducătorul auto nu și-a îndeplinit niciodată

aceste obligații (și ar fi întotdeauna vinovat, cel puțin parțial), ci prin raportare la

condițiile anterioare producerii accidentului, care în speță, nu impuneau reducerea

vitezei sub limita legală, nici obiectiv (în lipsa unui indicator care să impună

reducerea vitezei pe segmentul de drum respectiv și nici să lase liber un spațiu

(distanță) față de vehiculul precedent care, în caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar

permite să oprească evitând coliziunea) și nici subiectiv (în partea din fața nu

circulau alte vehicule), or, potrivit declarațiilor inculpatului, declarațiilor martorului

Ceban Pavel, procesului-verbal de cercetare la fața locului și schiței accidentului

rutier, rezultă că conducătorul mijlocului de transport cu tracțiune animală se

deplasa exclusiv pe acostament, care avea o lățime de 3 metri potrivit măsurărilor

reflectate în schița accidentului rutier, respectiv nu reprezenta un obstacol în sensul

prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere, care ar fi generat obligația de a

reduce viteza până la posibilitatea opririi fără a provoca o coliziune. Cu atât mai

mult, recurentul nici nu circula cu viteză sporită pentru a fi pus în situația de a o

reduce, iar instanța de apel nu a ținut cont de faptul că organul de urmărire penală

din circumstanțe necunoscute, a respins cererea apărării privind dispunerea unei

expertize auto-tehnice, care ar fi răspuns la mai multe întrebări privind

circumstanțele producerii accidentului rutier, inclusiv stabilirea vitezei de circulație,

în ceea ce privește obligația de prudență instituită de pct. 49 din Regulamentul

Circulației Rutiere - în funcție de viteza de deplasare, conducătorul de vehicul

trebuie să lase liber un spațiu (distanță) față de vehiculul precedent care, în caz de

frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească evitând coliziunea, aceasta trebuie

supusă interpretării sistematice și logice, prin raportare la celelalte dispoziții

referitoare la obligațiile participanților la trafic, la interdicțiile prevăzute expres de

legiuitor, referindu-ne în speță la obligațiile instituite de legiuitor în sarcina tuturor

participanților la trafic - conducători sau pietoni;

- aceste obligații sunt circumscrise prevederii pct. 3 și 4 din Regulamentul

Circulației Rutiere - Participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de

circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin

acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși

pe acele care sânt provocate de circumstanțe iminente. Orice participant la trafic

care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți

participanți la trafic execută cerințele acestuia;

- la fel, prevederii pct. 14 din Regulamentul Circulației Rutiere -

Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de

ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea

15

de conducere, însă din materialele dosarului rezultă contrariul, conducătorul

mijlocului de transport cu tracțiune animal a fost în stare de ebrietate;

- după cum a arătat și prima instanță pericolul a fost generat de faptul că

conducătorul vehiculului cu tracțiune animală, până la momentul efectuării

manevrei de virare la stânga, s-a deplasat doar pe acostament, pe partea dreaptă, iar

în momentul când a efectuat brusc manevra de virare la stânga, nu a semnalizat nici

într-un mod intenția de a efectua această manevră. Respectiv, recurentul nu a avut

cum să prevadă faptul că conducătorul căruței va intra pe carosabil și va efectua și

manevra de virare la stânga, în consecință neavând suficient timp pentru a reacționa

la situația în care a fost pus;

- în opinia instanța de apel care a judecat prima data apelul, cât și părții

apărării, conducătorul vehiculului cu tracțiune animală ar fi trebuit să conștientizeze

posibilitățile aproape inexistente de a efectua manevra de virare la stânga în condiții

de siguranță fără a semnaliza din timp intenția sa, ce în consecință reprezintă și

cauza exclusivă a accidentului rutier. Prin urmare, nu i se poate reproșa inculpatului

că nu a conștientizat că conducătorul mijlocului de transport cu tracțiune animală

poate efectua manevra de virare la stânga fără să semnalizeze, deoarece aceste

împrejurări se produc într-o fracțiune de secundă, neputându-i-se imputa unui om

diligent că nu a luat în calcul în acest interval de timp toate variabilele care ar putea

interveni în lanțul cauzal. Cu atât mai mult că, potrivit pct.4 din Regulamentul

Circulației Rutiere - orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament

este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele

acestuia. Respectiv, conducătorul mijlocului de transport cu tracțiune animală era

obligat să respecte în egală măsură prevederile Regulamentului Circulatei Rutiere,

iar recurentul era în drept să conteze pe acest fapt;

- revenind la prevederile pct. 45 din Regulamentului Circulatei Rutiere,

constatăm că acesta instituie o obligație generală care nu poate conduce prin ea

însăși la stabilirea răspunderii penale, deoarece în caz contrar s-ar ajunge ca

răspunderea penală să fie obiectivă. Practic, indiferent de situație, s-ar putea invoca

că dacă inculpatul ar fi procedat diferit accidentul nu s-ar fi produs. După cum s-a

arătat mai sus, respectarea acestei obligații trebuie examinată raportat la elementele

de fapt pe care inculpatul le cunoștea la momentul comiterii faptei. Or, în condițiile

în care inculpatul a circulat cu viteză legală nu i se poate reproșa că nu a redus

viteza mai mult decât impunea legea, neexistând vreo împrejurare care să îl oblige

să procedeze în acest sens;

- nu s-a putut stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă că, la viteza pe care o

avea autoturismul recurentului, acesta ar fi putut preveni accidentul, or, la

materialele cauzei penale nu există un raport de expertiză care ar face lumină sub

acest aspect, deși partea apărării încă la etapa urmăririi penale a solicitat să fie

dispusă efectuarea unei expertize auto-tehnice, însă cererea a fost respinsă.

Este evident că legiuitorul nu încurajează indiferența sau lipsa de solidaritate în

trafic, din contra, având în vedere importanța integrității corporale și a vieții, fiecare

participant la trafic este obligat să contribuie la ocrotirea acestora în cazul ivirii unei

stări de pericol, dacă poate adopta măsuri la îndemână și starea de pericol îi este

previzibilă nu este relevant. Cu toate acestea, recurentul a văzut că mijlocul de

transport cu tracțiune animală se deplasează exclusiv pe acostament și a considerat

(în mod just) că acesta nu are intenția de a intra pe carosabil, însă în mod

16

intempestiv, căruțașul a virat brusc la stânga fără a semnaliza din timp intenția sa de

manevră, astfel recurentul nemaiavând timp să frâneze (practic, dacă conducătorul

mijlocului de transport cu tracțiune animală s-ar fi apropiat din timp cât mai aproape

de axa drumului și ar fi semnalizat cu brațul, accidentul nu s-ar fi produs).

de judecată al Curții Supreme de Justiție cochide că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală (în redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din

01septembrie 2023) și a declarat recursul în termen la 26.09.2022.

Conform prevederilor Legii nr. 246 din 31.07.2023 în vigoare din 01

septembrie 2023, pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), art. XI alin. (3), recursurile

depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi

vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Totodată, din textul legii menționate, rezultă că procedura de judecare a

recursurilor depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data în vigoare a acestei

legi, urmează să fie efectuată conform noilor modificări introduse în prevederile

Codului de procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023.

Potrivit prevederilor art. 433 alin. (1) Cod de procedură penală, (în redacția

Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), dacă este

considerat admisibil, un complet din 3 judecători examinează recursul în fond.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

(în redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023),

judecând recursul instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, în vigoare la data judecării cauzei

în instanța de apel, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Completul de judecată menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și

în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite

instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

17

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de

casare.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Completul de judecată, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de

apel, constată că instanța de apel la adoptarea soluției nu a respectat întocmai

prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea motivării

hotărârii, or în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare

la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 §1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile (hotărârea Boldea

versus România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate

la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele

esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii

trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către

instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea totală

sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze din nou

cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în situația pronunțării unei noi

hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile invocate de părți, or doar astfel se

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze penale.

Completul de judecată constată că instanța de apel la examinarea apelului

declarat nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală în legătură cu ce

în baza temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, urmează a fi casat decizia recurată, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți.

Sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

incontestabil prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

În speță, prin sentința instanței de fond, Voicicovschi Sergiu, a fost achitat de

învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

pe motivul lipsei în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate

Ulterior, instanța de apel prin admiterea apelului procurorului, a dispus

recunoașterea vinovăției și condamnarea lui Voicicovschi Sergiu în baza art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal.

Este notabil faptul că, dispunând condamnarea inculpatului, după o sentință

de achitare, referitor la declarațiile inculpatului, care este anunțat în căutare (f.d.178,

V.1), a părții vătămate Duca Serafim și a martorului Deleu Serghei, ultimii fiind

decedați (f.d.35,38, V.2), instanța de apel, potrivit procesului verbal al ședinței de

18

judecată, s-a conformat prevederilor art. 368 și 371 Cod de procedură penală, dând

citire declarațiilor persoanelor menționare supra (f.d.48-52,V.2).

La fel, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de apel

(f.d.51-52, V.2) și a părții descriptive a deciziei contestate, instanța de apel a

verificat și declarațiile martorului Ceban Pavel date în cadrul ședinței instanței de

fond și care au fost puse la baza sentinței de achitare în privința inculpatului

Voicicovschi Sergiu, însă instanța de apel pronunțând o sentință de condamnare, a

pus aceleași declarații deja la baza deciziei de condamnare, care de altfel, au servit

temei pentru achitarea ultimului.

Mai mult ca atât, procurorul cât și partea apărăii în dezbateri, fac trimitere la

declarațiile martorului Ceban Pavel, iar potrivit deciziei la pct. 46 și 23, se

menționează că vinovăția inculpatului se confirmă și prin declarațiile martorului

Ceban Pavel.

Or potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul

declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe

o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

Completul de judecată menționează că, în cazul în care declarațiile

persoanelor care au fost audiate în primă instanță se contestă de către părți, la

solicitarea acestora, persoanele care le-au depus urmează să fie audiate în instanța de

apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță

(Ekbatani împotriva Suediei, hotărârea din 26 mai 1988, pct.32 ).

De asemenea având în vedere dispozițiile art.6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum acestea au fost interpretate

și aplicate, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel

nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de

judecată a instanței de apel. Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre

de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține

depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul căruia

fusese achitat în primă instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă

audiere atât a inculpatului, cât și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți

(hotărârile CEDO Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72, și

Dănila împotriva României din 8 martie 2007, §62-63). Martorii acuzării se audiază

din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă

să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărîrea CEDO

Spînu împotriva României din 29 aprilie 2008, §60).

Astfel, instanța de apel, rejudecând cauza și stabilind vinovăția inculpatului

Voicicovschi Sergiu după o sentință de achitare, fără audierea propriu-zisă a

martorului Ceban Pavel, la care face referire în decizia sa, a pronunțat o hotărâre de

condamnare, soluție care conține o eroare de drept, deoarece o motivare a unei atare

soluții trebuie să rezulte și dintr-o administrare legală a probelor, în special atunci

când se pronunță o nouă hotărâre, după regulile pentru judecarea în primă instanță.

În atare situație, Completul de judecată consideră că decizia instanței de apel

contravine prevederilor art. 414 ,415, 417, 419 Cod de procedură penală, deoarece

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Cu atât mai mult, instanța de

19

apel, rejudecând cauza și pronunțând o hotărâre de condamnare după o sentință de

achitare, urma să verifice probele care au fost puse de instanța de fond la baza

sentinței de achitare și să le respingă motivat.

Față de cele ce preced, reiterează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat și vizavi

de problemele ce le ridică aceștia. Prin alte cuvinte, fiind investită cu o situație de

fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, în decizia

adoptată trebuia să expună concluzia generală pe marginea apelului, precum și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea criticilor invocate de

apărare, analizând probele și indicând expres care sunt motivele respingerii unora și

aprecierii critice a altora.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei și dispunerii rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,

precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Admite recursul declarat de către avocatul Victor Panțîru în numele

inculpatului Voicicovschi Sergiu Petru, casează total decizia Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2022 în cauza penală privindu-l pe

Voicicovschi Sergiu Petru și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Boris Talpă

Ghenadie Eremciuc

20