1ra-1227/2022 — art.166 1 alin. 2 lit. a, c, e CP

1ra-1227/2022 — art.166 1 alin. 2 lit. a, c, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-1227/2022

1-15075090-01-1ra-11082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Talpă Boris, Daguța Sergiu, Eremciuc Ghenadie, Miron Aliona,

judecând recursurile declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Țurcanu Svetlana și de către avocatul Donica Victoria în numele părții vătămate

Xxxx, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

05 mai 2022, în cauza penală în privința lui

Postica Sergiu xxxx

Rîbca Igor xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.06.2015 – 26.12.2018;

Instanța de apel: 23.01.2019 – 05.05.2022;

Instanța de recurs: 11.08.2022 – 19.09.2023.

a c o n s t a t a t:

Postica Sergiu și Rîbca Igor au fost achitați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.1661

alin.(2) lit. a), c), e) Cod penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele

infracțiunii.

Postică Sergiu și Rîbca Igor se învinuiesc în aceia că, fiind angajați ai IP Anenii Noi și

fiind persoane publice conform art.123 alin.(2) Cod penal, exercitând atribuțiile unei

autorități publice, contrar art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, art.24 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova,

art.1-4, 18 alin.(1), (2), art.21 lit. a), art.26 alin.(1), lit. a), i), n) din Legea cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27.12.2012, pct. 16 lit. a), b) din Codul

de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 481 din 10.05.2006 și atribuțiilor funcționale stipulate în fișa postului a

funcției deținute, la 08.04.2014 între orele 09:00 și 15:00, fiind în incinta sectorului de

poliție din s. Hîrbovăț, în lipsa reprezentantului legal al minorului, iau solicitat minorului

Xxxx să recunoască furtul din biserică care a avut loc în noaptea de 07 spre 08 aprilie 2014.

Din cauza că, minorul a refuzat recunoașterea vinovăției, Rîbca Igor împreună cu Postică

Sergiu l-au maltratat, lovindu-1 cu palmele în regiunea capului, după care i-au aplicat

lovituri cu pumnii în regiunea toracelui, provocându-i astfel dureri fizice.

1

Astfel, acțiunile lui Postică Sergiu și Rîbcă Igor au fost încadrate de către organul

de urmărire penală în baza art.1661 alin.(2) lit. a), c), e) Cod penal, după indicii calificativi:

cauzarea intenționată de către o persoană publică a unei dureri sau a suferinței fizice și

psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, săvârșite cu bună-știință asupra

unui minor, de două sau mai multe persoane, de o persoană cu funcție de răspundere.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Rîbcă Igor să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.1661 alin.(2) lit. a), c),

e) Cod penal, și să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1 000 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe o durată de 7 ani, Postică

Sergiu să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.1661 alin.(2) lit. a), c), e) Cod

penal, și să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1 000 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe o durată de 7 ani.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță a dat o apreciere eronată probelor

cercetate, punând la baza sentinței declarațiile inculpaților, ignorând astfel probele

acuzării, din care motiv consideră că este greșită concluzia primei instanțe precum că fapta

inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.1661 alin.(2) lit. a), c), e)

Cod penal.

A indicat acuzarea, că nu poate fi considerată ca plauzibilă constatările instanței

precum că, lui Rîbca Igor nu i-a fost adus la cunoștință ordonanțele și raporturile de

expertiză medico-legală din 14.04.2014 nr. 051/D și respectiv expertiza medico-legală din

18.07.2014 nr. 686, întrucât calitatea de învinuit a lui Rîbca Igor în cauza penală a survenit

mai târziu timpului întocmirii acestor acte, totodată ultimul a luat cunoștință de ele și a avut

posibilitatea de a contesta unele prevederi în momentul când a făcut cunoștință cu

materialele cauzei penale.

3.1. Avocatul Vieru Vadim în numele reprezentantului legal al părții vătămate

minore Xxxx, Erhan Lilia, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpații Postică Sergiu și Rîbcă Igor să fie condamnați în baza comiterii

infracțiunii prevăzute de art.1661 alin.(2) lit. a), c), e) Cod penal.

În motivarea apelului a indicat, că declarațiile minorului și ale martorilor sunt

confirmate prin raportul de expertiză medico-legală și extrasul din fișa medicală nr. 1729

(efectuată conform prevederilor Protocolului de la Istanbul) întocmită de Centrul de

Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” care conține investigații medicale și

psihologice realizate în privința părții vătămate minore, Xxxx a fost constatat starea

pacientului este în corelare cu traumele relatate.

A precizat, că rezultatele examinării clinice și testărilor psihologice confirmă

prezența simptoamelor post-traumatice, care afectează mai multe domenii ale vieții părții

vătămate. Starea lui psiho-emoțională rămâne instabilă, cu agravări frecvente, îndeosebi în

situații de stres. Din acest motiv, el necesită monitorizare continuă și asistență complexă

de durată, pentru a diminua consecințele evenimentelor traumatizante și pentru a preveni

posibile agravări ale stării de sănătate. Se recomandă de asemenea investigare periodică în

dinamică, pentru identificarea altor consecințe, care ar putea apărea în timp.

Totodată, a precizat că constatările CRVT „Memoria” sunt confirmate și prin

raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 452 din 14.05.2015 prin care s-a constatat că, la

momentul examinării Xxxx prezintă tulburare de stres post-traumatic. Tulburare organică

de personalitate, sindrom anxios-depresiv. Constatările psihologice ale minorului Xxxx

sunt în concordanță cu pretinsa tortură.

Prin urmare, a menționat că conform raportului de expertiză medico-legală din

2

14.04.2014 nr. 051/D pe numele lui Xxxx, s-a depistat trei echimoze în regiunea fieții pe

stânga care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect dur contodent cu

suprafață de interacțiune limitată și se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Cu referire la declarațiile inculpaților, aceștia confirmă următoarele circumstanțe

importante, care pot fi calificate ca și tratament inuman și degradant: vizita la domiciliu,

reținerea de facto, escortarea la postul de poliție, realizarea acțiunilor operative în privința

unui minor, fără participarea unui psiholog sau cel puțin al rudelor, acțiuni care au fost

comise în privința unei persoane minore, din o familie social vulnerabilă, și care pot fi

calificate ca și tratament inuman sau degradant. Restul versiunilor expuse de inculpați sunt

cu titlu de apărare.

Cu referire la declarațiile altor martori ai apărării, consideră că declarațiile acestora

sunt irelevante, având în vedere că aceștia nu au fost martori care au observat acțiunile de

maltratare și în mare parte, au făcut doar unele presupuneri și declarații tendențioase care

au avut drept scop discreditarea imaginii părții vătămate, decât comunicarea unor fapte

importante pentru organul de urmărire penală.

respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței primei instanțe.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia privind

achitarea inculpaților Postică Sergiu și Rîbcă Igor, de sub învinuirea înaintată în baza

art.1661 alin.(2) lit. a), c) e) Cod penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește

elementele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a menționat, că prima instanță nu a comis careva erori de

fapt și de drept care ar impune casarea sentinței de achitare adoptată în privința inculpaților

Postică Sergiu și Rîbcă Igor învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.1661

alin.(2) lit. a), c) e) Cod penal, or, prima instanță în sentință corect și-a motivat soluția,

luând în considerație probele administrate de către organul de urmărire penală și cercetate

în ședința de judecată, fiind respectate prevederile art.100 alin.(4) Cod de procedură penală,

apreciindu-le corect în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării lor,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă

că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii imputate.

Examinând probatoriul administrat, instanța de apel a constatat că acuzarea a pus la

baza învinuirii lui Postică Sergiu și Rîbcă Igor, următoarele probe: declarațiile părții

vătămate xxxx, declarațiile martorilor Erhan Lilia, Telembici Larisa, Calmîc Valentina,

Nercaș Victor, Berzoi Andrei și Parnov Gheorghe, cât și documente acumulate în cadrul

urmăririi penale: raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 452 din 14.05.2015 prin care

s-a constatat că, la momentul examinării Xxxx prezintă tulburare de stres post-traumatic.

Tulburare organică de personalitate, sindrom anxios-depresiv. Constatările psihologice ale

minorului Xxxx sunt în concordanță cu pretinsa tortură (f.d.75, vol. I); raportul de expertiză

medico-legală nr. 051/D din 14.04.2014 prin care la Xxxx s-a depistat trei echimoze în

regiunea feței pe stânga care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect dur

contondent cu suprafața de interacțiune limitată și se califică ca vătămări corporale

neînsemnate (f.d.62, vol. I).

Prin urmare, analizând probele menționate, instanța de apel a conchis că acestea nu

demonstrează vinovăția inculpaților Postică Sergiu și Rîbcă Igor în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.1661 alin.(2) lit. a), c) e) Cod penal, iar în acest sens, prima instanță a făcut

o apreciere corectă a probatoriului administrat, concluzionând just că fapta incriminată lui

Postică Sergiu și Rîbcă Igor, nu întrunește elementele infracțiunii de cauzarea intenționată

3

de către o persoană publică a unei dureri sau a suferinței fizice și psihice, care reprezintă

tratament inuman ori degradant, săvârșite cu bună-știință asupra unui minor, de două sau

mai multe persoane, de o persoană cu funcție de răspundere.

În ceea ce privește declarațiile părții vătămate Xxxx și declarațiile martorilor audiați

în cadrul cercetării judecătorești și declarațiile inculpaților, instanța de apel a indicat că de

către organul de urmărire penală nu au fost înlăturate contradicțiile esențiale dintre

declarațiile acestora, iar prin urmare nu a fost confirmată acuzarea adusă inculpaților.

În acest sens, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor Berzoi Andrei,

Nercaș Victor, Telembici Larisa și a reprezentantului legal al părții vătămate Erhan Lilia,

întrucât acestea nu coroborează cu declarațiile părții vătămate Xxxx, deoarece acestea fac

referire la circumstanțele de fapt descrise de terțe persoane din satul Hîrbovăț (din auzite,

zvonuri) sau la acelea descrise de însăși partea vătămată minoră care susținea și povestea

acestora că a fost maltratat la sectorul de poliție.

Instanța de apel a menționat, că potrivit rechizitoriului, inculpaților Postica Sergiu

și Rîbca Igor li s-au incriminat fapta prevăzută de art.1661 alin.(2) lit. a), c), e) Cod penal

precum că, dânșii fiind colaboratori de poliție, angajați ai IP Anenii Noi, au maltratat

minorul xxxx, lovindu-1 cu palmele în regiunea capului și apoi i-au aplicat lovituri cu

pumnii în regiunea toracelui, provocându-i astfel dureri fizice.

Astfel, instanța de apel a precizat că din probele cercetate pe parcursul cercetării

judecătorești, nu a fost demonstrat faptul că, inculpații Postica Serghi și Rîbca Igor l-au

maltratat pe minorul Xxxx, prin lovituri cu palmele în regiunea capului și lovituri cu pumnii

în regiunea toracelui, or, rapoartele de expertiză prezentate instanței de judecată conțin

concluzii contradictorii cu declarațiile părții vătămate, concluzii incerte cu referire la cele

depistate, din care motive, acestea nu pot sta la baza unei sentințe de condamnare.

În acest sens, instanța de apel a precizat că reieșind din conținutul rapoartelor de

expertiză, acestea prezintă contradicții și anume că, cele depistate au fost cauzate prin

pretinsele acțiuni ilegale ale inculpaților Postica Serghi și Rîbca Igor, or, reieșind din actul

de învinuire s-a indicat că, minorul Xxxx a suportat lovituri cu palmele în regiunea capului

și lovituri cu pumnii în regiunea toracelui, însă în regiunea toracelui, careva leziuni sau

vătămări prin aceste raporturi nu au fost constatate, iar pretinsele lovituri cu palmele în

regiunea capului la fel nu se confirmă prin aceste raporturi de expertiză, fiindcă acestea se

contrazic între ele. Pe de o parte se menționează că, la minorul Xxxx s-au depistat trei

echimoze în regiunea feții pe stânga, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată, pe

de altă parte că, partea vătămată minoră a suferit un traumatism cranio-cerebral acut ce a

fost tratat prin internarea sa în IMSP Institutul Mamei și Copilului, fără a fi specificată

gravitatea vătămării și cauzele ei.

Instanța de apel a menționat că rapoartele de expertiză în cauză, nu pot avea pentru

instanța de judecată o putere probatorie prestabilită și reieșind din coroborarea concluziilor

formulate în actele de expertiză cu declarațiile părților și participanților audiați în ședință

de judecată, iar, în acțiunile inculpaților Postica Sergiu și Rîbca Igor nu se stabilește

întregirea laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.1661 alin.(2) lit. a), c), e) Cod

penal.

În acest sens, instanța de apel a reținut că o sentință de condamnare nu poate fi

pronunțată doar în temeiul declarațiilor făcute de partea vătămată Xxxx, fără ca această

versiune să fie confirmată și să se afle în coroborare cu alte probe obținute de organul de

urmărire penală cu respectarea prevederilor legale, întrucât declarațiile părții vătămate nu

coroborează cu celelalte probe administrate de acuzatorul de stat, fiind constatate inclusiv

și contradicții dintre declarațiile părții vătămate și raportul de expertiză medico-legală nr.

051/D din 14.04.2014 și raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 452 din 14.05.2015.

4

Cu referire la alegațiile apelanților referitor la faptul că, declarațiile părții vătămate

și ale martorilor sunt confirmate prin raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 452 din

14.05.2015, prin raportul de expertiză medico-legală și extrasul din fișa medicală nr. 1729

întocmită de Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, prin care s-a

constatat că, la momentul examinării Xxxx prezintă tulburare de stres post-traumatic.

Tulburare organică de personalitate, sindrom anxios-depresiv. Constatările psihologice ale

minorului Xxxx sunt în concordanță cu pretinsa tortură, instanța de apel a reiterat că

concluziile expuse în raportul menționat nu confirmă pertinența și concludența declarațiilor

părții vătămate, sub aspectul că, inculpații Postica Sergiu și Rîbca Igor au comis faptele

prejudiciabile îndreptate spre partea vătămată.

recurs ordinar, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel nu a răspuns motivat la

fiecare argument invocat în cererea de apel, având în vedere că acuzarea, a criticat în

cererea de apel modalitatea în care prima instanță a apreciat probele administrate, însă

instanța de apel nu s-a expus asupra acestor aspecte.

În continuare, recurentul indică instanța de apel, la baza deciziei de achitare a pus

doar declarațiile de autoapărare ale inculpaților, interpretând greșit probele pe care le-a

prezentat acuzarea în sprijinul învinuirii lui Postica Sergiu și Rîbca Igor de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.1661 alin.(2) lit. a), c), e) Cod penal.

Mai mult, indică că instanța de apel nu și-a motivat aprecierea critică a probelor

acuzării și s-a limitat la o expunere succintă și pur teoretică a semnelor subiective și

obiective ale componenței de infracțiune prevăzute de art.1661 alin.(2) lit. a), c), e) Cod

penal, fără a examina corespunderea între semne și acțiunile inculpaților.

Susține, că în cazul în care instanța de apel nu a fost de acord cu aprecierea probelor

prezentate de partea acuzării și a ajuns la concluzia menținerii achitării inculpaților de sub

învinuirea înaintată în baza art.1661 alin.(2) lit. a), c), e) Cod penal, urma să dezvăluie

această concluzie și să-și expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în

sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de achitare, fapt care la caz nu a avut loc, fiind

efectuată o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor

cauzei penale.

A elucidat conținutul probelor acuzării și a punctat că instanța de apel nu a efectuat

o analiză amplă a acestora, ce ar fi conformă cu regulile de apreciere a probelor, prevăzute

de art.101 Cod de procedură penală.

La caz, instanța de apel greșit a apreciat critic declarațiile părții vătămate Xxxx cât

și a martorului acuzării Nercaș Victor, fără a argumenta considerentele care a determinat

de a menține o soluție de achitare a inculpaților.

De asemenea, susține că instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile

inculpaților, or acestea nu coroborează cu probe din dosar prezentate de acuzare în sprijinul

învinuirii.

Susține acuzarea, că omisiunea de a se expune motivat asupra argumentului invocat

în cererea de apel cu privire la modalitatea de apreciere a probelor, echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului.

5.1. Avocatul Donica Victoria în numele părții vătămate minore Xxxx, în temeiul

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs, solicită casarea deciziei

casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de recurs invocă temeiuri similare ca și în cererea de apel,

menționând totodată faptul că, declarațiile minorului și ale martorilor sunt confirmate prin

raportul de expertiză medico-legală și extrasul din fișa medicală nr.1729 (efectuată

5

conform prevederilor Protocolului de la Istanbul) întocmită de Centrul de Reabilitare a

Victimelor Torturii „Memoria” care conține investigații medicale și psihologice realizate

în privința părții vătămate minore, Xxxx, a fost constatat că starea pacientului este în

corelare cu traumele relatate.

La fel, rezultatele examinării clinice și testărilor psihologice confirmă prezența

simptoamelor post-traumatice, care afectează mai multe domenii ale vieții părții vătămate.

Starea lui psiho-emoțională rămâne instabilă, cu agravări frecvente, îndeosebi în situații de

stres. Din acest motiv, el necesită monitorizare continuă și asistență complexă de durată,

pentru a diminua consecințele evenimentelor traumatizante și pentru a preveni posibile

agravări ale stării de sănătate. Se recomandă de asemenea investigare periodică în

dinamică, pentru identificarea altor consecințe, care ar putea apărea în timp.

Susține apărarea că analizând declarațiile inculpaților, aceștia confirmă

circumstanțe importante, ce pot fi calificate ca prezența unui tratament inuman și

degradant: vizita la domiciliu, reținerea, escortarea la postul de poliție, realizarea acțiunilor

operative în privința unui minor, fără participarea unui psiholog sau cel puțin al rudelor,

acțiuni care au fost comise în privința unei persoane minore, dintr-o familie social

vulnerabilă, care pot fi calificate ca și tratament inuman, degradant.

Restul versiunilor expuse de inculpați sunt cu titlu de apărare, la fel ca și declarațiile

unor martori ai apărării, care sunt irelevante, având în vedere că aceștia de fapt nici nu au

fost martori care să fi observat acțiunile de maltratare. În mare parte, martorii respectiv au

făcut doar unele presupuneri și declarații tendențioase care au avut drept scop discreditarea

imaginii părții vătămate, decât comunicarea unor fapte importante pentru organul de

urmărire penală.

judecată concluzionează că acestea urmează a fi admise din considerentele ce succed.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, acestea sunt

bazate pe temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recursuri

și temeiurilor de casare nominalizate, Completul de judecată constată că criticile aduse de

către titularii cererilor de recursuri și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar

hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată.

În acest context, Completul de judecată menționează că conform art.414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din

dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

6

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și

administrate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au

fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

Analizând motivele aduse de către recurenți, Completul de judecată subliniază, că

în cazul în care instanța de apel nu a fost de acord cu probele prezentate de către procuror,

atunci aceasta urma să dezvăluie soluția adoptată și să își expună punctul său de vedere

asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind

înfăptuită o apreciere formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără

justă apreciere probatoriul administrat pe cauză.

Potrivit rigorilor impuse de prevederile art.art.414, 417 Cod de procedură penală, în

partea descriptivă a deciziei instanța de apel urma să desfășoare analiza probelor pe care s-

a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei

asemenea soluții și din care considerente ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse

ca probe.

Completul de judecată, reținând prevederile art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4)

Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a instanței

privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor administrate,

coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost

obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de Codul

de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a expune esența

acestor și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Contrar dezideratelor enunțate, Completul de judecată atestă că instanța de apel a

criticat probele acumulate de către organul de urmărire penală în susținerea învinuirii, la

rândul său instanța de apel, a omis să facă o analiză a fiecărei probe separat, iar apoi să le

aprecieze în cumul prin coroborare.

Astfel, Completul de judecată constată că, la adoptarea soluției, nu au fost elucidate

fapte importante pentru soluționarea justă a cauzei date, nu sa pătruns în esența învinuirii

și nici nu sa apreciat corespunzător faptele inculpaților, doar apreciind critic declarațiile

părții vătămate minore.

În acest sens, Completul de judecată notează că potrivit raportului de expertiză

medico-legală din 14 aprilie 2014 nr.051/D, pe numele lui Xxxx, s-au depistat trei

echimoze în regiunea feții pe stânga, produse prin acțiunea traumatică a unui obiect dur

contondent cu suprafață de interacțiune limitată și se califică ca vătămări corporale

neînsemnate.

7

Totodată, conform extrasului din fișa medicală nr.1729 minorul Xxxx acuză dureri

și hiperemie în regiunea temporală stânga și a ochiului stâng, dureri în regiunea sternului,

cefalee intense, amețeli, senzație de greață.

Urmează de reținut faptul că, pe data de 10 aprilie 2014, fiind internat în IMSP

Institutul Mamei și Copilului și supus unor investigații complexe, minorul Xxxx a fost

diagnosticat cu traumatism craniu-cerebral acut.

Cu toate acestea, atât instanța de fond cât și instanța de apel au pus la îndoială

conținutul rapoartelor de expertiză prezentate prin faptul că se contrazic.

În acest context, este de menționat faptul că raportului de expertiză medico-legală

din 14 aprilie 2014, a fost efectuat de către medical legist la simpla examinare corporală a

minorului, iar traumatismul craniu-cerebral acut a fost stabilit în urma investigațiilor

suplimentare, în urma internării minorului.

Cu referire la alegațiile instanței de apel precum că acuzarea nu a prezentat

suficiente probe pentru a demonstra vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.1661 alin.(2) lit. a), c), e) Cod penal, Completul de judecată indică că

acestea la fel urmează a fi apreciate critic, or de către acuzare au fost acumulate un șir de

probe pertinente, concludente și utile, care demonstrează contrariu celor invocate de către

instanța de apel, cum ar fi: declarațiile părții vătămate minore Xxxx; declarațiile

reprezentantului legal al părții vătămate Erhan Lilia; declarațiile martorilor Dogari Valeriu,

Telembici Larisa, Nercaș Victor, Oltu Petru, Calmîc Pavel, Lungu Mihail, Dogari Valeriu,

Delipovici Igor și Parnov Gheorghe, precum și mijloacele de probă: ordonanța de pornire

a urmăririi penale din 10 aprilie 2014 (f.d.1); proces-verbal de sesizare despre săvârșirea

sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 09 aprilie 2014 (f.d.2); planșă fotografică

(f.d.18-20); copia sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 10 noiembrie 2014 prin care Boț

Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.186 alin.(2) Cod penal, privind comiterea furtului din biserica satul Hîrbovăț la 07

aprilie 2014 (f.d.51); raportul de constatare medico-legală nr.120 din 09 aprilie 2014

(f.d.54); proces-verbal de anunțare despre dispunerea expertizei (f.d.57-58); raportul de

expertiză medico-legală din 14 aprilie 2014 nr.051/D, potrivit căruia pătimitului i s-au

depistat trei echimoze în regiunea feții pe stânga care au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui obiect dur contondent cu suprafața de interacțiune limitată și se califică

ca vătămări corporale neînsemnate (f.d.59); proces-verbal de comunicare a raportului de

expertiză (f.d.61); expertiza psihiatrică-legală ambulatorie nr.686 din 18 iulie 2014

(f.d.66); raportul de expertiză psihiatrică-legală, nr.452 din 14 mai 2015, potrivit căruia s-

a constatat că, la momentul examinării Xxxx prezintă tulburare de stres post-traumatic.

La fel, Completul de judecată consideră relevante la caz și constatările Centrului de

Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” recunoscute de CEDO ca fiind pertinente și

concludente prin prisma jurisprudenței în cauzele: Colibaba vs. Moldova (nr.29089/06),

De asemenea, constatările Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”

sunt confirmate inclusiv de procesul de audiere a părții vătămate, unde chiar dacă acesta se

afla izolat în camera de audiere a minorilor, acesta a manifestat un comportament stresat și

anxios.

În acest sens, Completul de judecată evidențiază că constatările menționate supra

sunt confirmate și prin raportul de expertiză psihiatrică-legală nr.452 din 14 mai 2015

prin care s-a constatat că, la momentul examinării Xxxx prezintă tulburare de stres post-

traumatic, tulburare organică de personalitate, sindrom anxios-depresiv.

8

În concluzie, în baza probelor sus-menționate, Completul de judecată conchide

că, instanța de apel incorect a motivat că, de către acuzare, nu au fost acumulate

suficiente probe, care ar confirma prezența unei fapte infracționale.

Subsecvent, Completul de judecată notează că, instanța de apel neargumentat a

dat o apreciere critică declarațiilor martorilor Berzoi Andrei, Nercaș Victor, Telembici

Larisa și a reprezentantului legal al părții vătămate Erhan Lilia, fără a descrie explicit

considerentele care au determinat de a menține o soluție de achitare a inculpaților.

Totodată, Completul de judecată reține că alegațiile instanței de apel potrivit

cărora lui Rîbca Igor nu i-a fost adus la cunoștință ordonanțele și raportul de expertiză

medico-legala din 14 aprilie 2014 nr.051/D cât și raportul de expertiză medico-legală din

18 iulie 2014 nr.686, nu pot fi luate în considerație, deoarece ultimul a luat cunoștință cu

ele și a avut posibilitatea de a le contesta în momentul când a făcut cunoștință cu materialele

cauzei penale.

În consecință, Completul de judecată atestă că instanța de apel nu a cercetat

minuțios probele prezentate de partea acuzării ce urmau a fi cercetate și apreciate la

justa lor valoare, astfel că toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică, iar prin

această inactivitate instanța de a apel a provocat o stare de incertitudine și neclaritate

cu privire la soluția adoptată, or probele acuzării au fost doar enumerate și indicate, iar

criticile invocate de către instanța de apel se axează în exclusivitate doar pe unele

argumente preluate selectiv din soluția adoptată în speța dată.

Completul de judecată reiterează că, instanța de recurs doar verifică dacă

procedurile au fost conforme cerințelor art.6 din Convenție și dacă argumentele

invocate au fost motivate în sensul acceptării sau respingerii acestora.

În accepțiunea Completului de judecată, pentru justa soluționare a acestei cauze,

este imperios de a se atrage o atenție sporită la cele consemnate de către recurenți în

cererile de recurs, în vederea respectării tuturor garanțiilor unui proces echitabil, în

sensul art.6 § 1 din Convenție.

În concluzie, având în vedere motivarea insuficientă a soluției de achitare

pronunțată de către instanța de apel, Colegiul penal lărgit constată că în speța discutată

și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurenți și prevăzute în art.427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în cadrul

căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea

unei soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art.436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererile de

apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursurile ordinare declarate,

nominalizate în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru soluționarea

justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în cadrul

unui proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Completul de judecată

9

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana și de către avocatul Donica Victoria în numele

părții vătămate Xxxx, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

05 mai 2022, în cauza penală în privința inculpaților Postica Sergiu Mihail și Rîbca Igor

Valentin, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet

de judecată.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral pe 19 septembrie 2023.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Talpă Boris

Daguța Sergiu

Eremciuc Ghenadie

Miron Aliona

10