1ra-78/2023 — art. 201-1 al. 3 lit. a CP

1ra-78/2023 — art. 201-1 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-78/2023

1-20115436-01-1ra-16012023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Țurcan Anatolie, Talpă Boris,

examinând în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către avocatul Moldovan Gabriela în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți

din 03 noiembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Farîma Elena XXXXX, născută la xxxxx, originară

și domiciliată în localitatea xxxx, r-ul xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.09.2020 – 13.09.2021;

Instanța de apel: 08.10.2021 – 03.11.2022;

Instanța de recurs: 16.01.2023 – 28.06.2023.

A C O N S T A T A T :

Farîma Elena a fost achitată de sub învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motiv, că există una din

cauzele care înlătură caracterul penal al faptei – legitima apărare.

A fost respinsă solicitarea părții acuzării de încasare de la Farîma Elena a

cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu investigarea prezentei cauze

penale.

Acțiunea civilă înaintată de Țurcan Sergiu ca prejudiciu moral și material în

sumă de 40 000 lei a fost lăsată fără soluționare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că, potrivit rechizitoriului, Farîma Elena se învinuiește în faptul, precum că

ea, la data de 03.02.2020 aproximativ pe la ora 23.00, aflându-se la domiciliul său

amplasat în sat. xxxxx, r-ul xxxx, urmare a conflictului izbucnit, a manifestat un

comportament agresiv și violent față de concubinul său Țurcan și urmărind scopul

provocării suferințelor fizice i-a aplicat ultimului mai multe lovituri cu un cuțit de

bucătărie în regiunea abdomenului, cauzându-i conform raportului de expertiză

1

judiciară nr. 202019P0081 din 06.02.2020 plăgi la hemitoracele stâng, penetrante în

cavitatea pleurală, plăgile peretelui abdominal pe dreapta și coapsa stânga, care au fost

produse prin acțiunea traumatică a unui obiect vulnerant tăietor - înțepător, posibil la

data și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă

pentru viață.

Acțiunile lui Farîma Elena, de către organul de urmărire penală au fost încadrate

în prevederile art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal - violența în familie, adică acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare gravă a

integrității corporale sau a sănătății.

Prima instanță a constatat la caz existența uneia din cauzele care înlătură

caracterul penal al faptei cum ar fi legitima apărare, dat fiind:

- lipsa intenției inculpatei de cauzare a vătămărilor corporale, îndreptându-

și acțiunile spre apărare de agresivitatea manifestată de către Țurcan Sergiu, care

după consumarea băuturilor alcoolice, intenționa forțat să întrețină cu ea raport

sexual, lovind-o peste tot corpul, ceea ce se confirmă prin raportul de expertiză

din 04.02.2020, susținut prin declarațiile victimei de recunoaștere a faptului

inițierii conflictului pe fonul stării de ebrietate alcoolice și comportamentului

agresiv manifestat prin lovituri cu picioarele;

- acceptarea de către inculpată a situației din seara zilei de 03.02.2022 ca un

atac direct, imediat și real îndreptat asupra sa, de care urma să se apere, ceea ce-i

reduce vinovăția.

Nadejda Podgurschi, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei soluții noi de condamnare a Elenei Farîma pe art. 2011 alin. (3)

lit. a) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa prin aplicarea art. 79 Cod penal, de cinci

ani închisoare, cu suspendare condiționată a executării în temeiul art. 90 Cod

penal, pentru perioada probațiunii de cinci ani, încasarea cheltuielilor de

judecată pentru efectuarea expertizelor în sumă de 1714 lei și admiterea în tot a

acțiunii civile.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, procurorul a invocat că:

- prima instanță nu a apreciat obiectiv probele, prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Țurcan Sergiu;

procesul-verbal de cercetare la fața locului; raportul de expertiză judiciară nr.

202019D0037 din 18.02.2020, potrivit cărui la S. Țurcan au fost constatate

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, produse posibil la data și

circumstanțele indicate; raport de expertiză judiciară nr. 202037A0185 din

24.08.2020, conform căruia E. Farîma în momentele importante pentru dosarul

penal avea capacitatea de a conștientiza și dirija acțiunile sale, fiind recunoscută

responsabilă;

- instanță și-a bazat soluția doar pe declarațiile inculpatei și selectiv a părții

2

vătămate, cărui i-au fost cauzate vătămări corporale grave cu aplicarea cuțitului,

ce nu puteau să survină în lipsa faptei imputate, iar caracterul lui provocator

putea fi anihilat fără cauzare de daune integtității corporale, fiind doar o

circumstanță atenuantă a predepsei penale.

noiembrie 2022 a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o

soluție nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

Farîma Elena a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii,

prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită prin coroborare

cu art. 79 Cod de procedură penală, pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În corespundere cu dispozițiile art. 90 alin. (1) Cod penal, s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pentru perioadă de

probațiune de 5 (cinci) ani, obligând-o în conformitate cu prevederile art. 90 alin.

(6) lit. a) Cod penal să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără

consimțământul organului competent.

În temeiul art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, cerințele lui Țurcan

Sergiu referitor la despăgubirile de ordin material și moral, s-a dispus a fi

soluționate în ordinea procedurii civile.

În temeiul art. 229 Cod de procedură penală, s-a dispus încasarea de la

inculpata Farîma Elena a cheltuielilor de judecată în mărime de 1714 lei, pentru

efectuarea expertizelor medico-legale, cu trecerea lor în contul statului.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, cumulul

probelor verbale și celor materiale administrate în prezenta cauză, ce au fost

supuse unei cercetări suplimentare în instanța de apel, denotă cu certitudine

vinovăția inculpatei Farîma Elena în aceea, că la 03.02.2020 aproximativ la ora

23:00, aflându-se la domiciliul din localitatea xxxxx, xxxxx, urmare a conflictului

izbucnit, a manifestat un comportament agresiv și violent față de concubinul său

Țurcan Sergiu și urmărind scopul provocării suferințelor fizice i-a aplicat acestui mai

multe lovituri cu un cuțit de bucătărie în regiunea abdomenului, cauzându-i conform

raportului de expertiză judiciară nr. 202019P0081 din 06.02.2020, plăgi la hemitoracele

stâng, penetrante în cavitatea pleurală, plăgile peretelui abdominal pe dreapta și coapsa

stânga, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect vulnerant tăietor -

înțepător, posibil la data și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare corporală

gravă, periculoasă pentru viață, respectivele acțiuni încadrându-se la art. 2011 alin.

(3) lit. a) Cod penal cu calificativele: violența în familie, adică acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare

gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Instanța de apel a statuat că probele administrate pe dosar atestă faptul, că

în rezultatul acțiunilor ilegale ale inculpatei Farîma Elena, fostul ei soț Țurcan

3

Sergiu a avut de suferit fizic, fapt confirmat prin raportul de expertiză judiciară

nr. 202019P0081 din 06.02.2020, fiindu-i cauzate vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață, prin aplicarea a patru lovituri cu cuțitul, două dintre

care în abdomen cu penetrare în pleură.

Instanța de apel a respins argumentul apărării preluat de instanță referitor

la pretinsa comitere a faptei în situația legitimei apărări, or, din momentul

agresivității la care inculpata a fost supusă de către victimă, până la momentul

în care ea de repetate ori l-a înjunghiat, trecuse un anumit interval de timp, ceea

ce denotă faptul, că conflictul a fost anihilat, lipsind pericolul real și iminent al

securității integrității ei corporale.

Instanța de apel a reținut că, în sensul art. 36 alin. (2) Cod penal, este în

stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un

atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, (...); adică, legitima

apărare este admisibilă pentru a respinge un atac îndreptat împotriva unei

persoane sau a unui interes public; realizată printr-o faptă prevăzută de legea

penală; îndreptată împotriva atacantului, concomitentă cu atacul și

proporțională gravității lui. Apărarea este legitimă numai în măsura în care

aceasta este îndreptată împotriva unui atac agresiv, urmărind înlăturarea

acestuia și a pericolului pe care el îl generează, fiind proporțională cu gravitatea

atacului.

Instanța a concluzionat că, în seara cu pricina, urmare a unui conflict pe fon

de gelozie și stare de ebrietate alcoolică, foștii soți s-au certat, inițial victima

maltratând inculpata, fapt ce rezultă din raportul de expertiză judiciară și

pentru care acesta a fost condamnat, după care inculpata E. Farămă la un

interval de timp ce s-a scurs dintre acțiuni, neavând pericol real și imediat

asupra integrității corporale, intenționat i-a aplicat victimei S. Țurcan patru

lovituri cu cuțitul două dintre care în abdomen cu penetrarea pleurii, fapt ce

denotă prezența în acțiunile ei a elementelor componenței de infracțiune,

prevăzută la art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Concluzia reținută supra de către instanța de apel, s-a menționat că se

întemeiază pe baza probantă administrată în prezenta cauză, ce denotă

caracterul infracțional a faptei comise de către inculpată, nerecunoașterea cărei

de către aceasta nu este altceva decât o tentativă de evitare a răspunderii și

pedepsei penale, de vreme ce există probe pertinente și concludente, care, în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, îi dovedesc inculpatei

integral vinovăția în comiterea violenței în familie asupra lui S. Țurcan.

Instanța de apel a constatat că caracterul violent al victimei în seara cu

pricina și anterior acestui caz, confirmat prin lucrările cauzei, din care rezultă

atragerea lui repetată la răspundere pentru violență domestică, nu îndreptățește

acțiunile inculpatei și nu-i justifică fapta comisă, atâta timp cât pericolul pentru

integritatea ei corporală era depășit, ea ne având temei pentru a acționa violent

4

în apărarea sa.

La individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a reținut drept

circumstanțe ce-i atenuează răspunderea penală: caracteristica pozitivă de la

locul de trai (f. d. 61, vol. 1); lipsa antecedentelor penale (f.d. 92, vol. 1), prezența

la întreținere a unui copil minor și mamei cu vârstă înaintată (f. d. 60, vol. 1),

aplicarea asupra ei, în ziua incidentului, a violenței de către partea vătămată,

poziția acestuia de nesancționare a Elenei Farîma pentru faptele comise,

considerând posibilă aplicarea în speță a prevederilor articolelor 79; 90 Cod

penal, stabilindu-i inculpatei pedeapsa sub limita minimă a normei penale, cu

suspendarea executării ei, pentru perioada de probațiune, în care urmează să-și

demonstreze corectarea, astfel atingându-se scopul legii penale și a principiului

umanismului, statuat la art. 4 Cod de procedură penală, potrivit cărui legea

penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea

omului, urmând să fie de așa natură ca cel vinovat să se simte pe deoparte

protejat de legea penală, iar pe de altă parte să se conformeze restricțiilor

impuse de ea în scopul conștientizării rolului ei educativ.

Moldovan Gabriela în numele inculpatei, prin care invocând incidența pct. 8) și

12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită admiterea

recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței.

5.1 În susținerea recursului, avocatul Moldovan Gabriela menționează

următoarele:

- instanța de apel nu a luat în considerație faptul că în cadrul judecării

cauzei în ordine de apel, partea vătămată, Țurcan Sergiu a declarat că el este

vinovat de cele întâmplate. Mai mult ca atât, că în urma conflictului apărut între

părți, pe ambii soți au fost intentate dosare penale;

- instanța de apel eronat a apreciat probele și materialele din cauza penală,

or aceasta urma să ia în considerație personalitatea inculpatei, care conform

caracteristicii eliberate se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se află, anterior nu a fost condamnată și în privința acesteia nu au

fost pornite cauze penale, iar conform cazierului contravențional în privința lui

Farîma Elena nu au fost întocmite procese-verbale cu privire la contravenție. Pe

când partea vătămată Țurcan Sergiu a fost atras la răspundere penală pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (l) Cod penal, prin sentința

din 16.03.2018, art. 2011 alin. (1) Cod penal, prin sentința din 03.03.2021, și art.

2011 alin. (1) Cod penal, prin sentința din 20.07.2021;

- de către instanța de apel au fost încălcate prevederile alin. (2) al art. 414

Cod de procedură penală, or în motivarea deciziei instanța de apel indică că

potrivit lui Țurcan Sergiu revenind în seara de 03.02.2021, pe la orele 18:00-19:00 de la

serviciu, urmare a consumului de băuturi alcoolice și conflictului avut cu fosta soție E.

Farîma pe motiv de gelozie, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și piciorul, după

5

care s-a culcat pe pat, ținând-o de mână, moment în care ea posibil a luat cuțitul de pe

masă înjunghiindu-I repetat, după ce a chemat salvarea cu care a fost transportat la

spital;

- nu se regăsește confirmarea intenției directe sau indirecte a inculpatei la

comiterea infracțiunii incriminate, de violența în familie, adică acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei. Or în timp ce a fost maltratată, Farîma Elena a luat cuțitul de pe masă și

l-a lovit pe Țurcan Sergiu ca să curme acțiunile violente a acestuia.

Circumstanțele date au fost confirmate atât de declarațiile inculpatei Farîma

Elena, cât și declarațiile părții vătămate Țurcan Sergiu, care a declarat că el a fost

inițiatorul conflictului; era în stare de ebrietate și agresiv atât față de inculpata,

cât și față de copilul acesteia; a lovit-o pe inculpată cu picioarele și o ținea strâns

să nu fugă afară, ca soacra să nu vadă toate acțiunile sale;

- eronată concluzia instanței de apel că din momentul agresivității la care

inculpata a fost supusă de către victimă, până la momentul în care ea l-a

înjunghiat, trecuse un anumit interval de timp, ceea ce denotă faptul, că

conflictul a fost anihilat, lipsind pericolul real și iminent al securituții integrității

ei corporale. Or în instanță nu au fost prezentate careva probe noi care ar

demonstra acest fapt, or nici în raporturile de expertiză judiciară nu se indică

ora concretă sau cea aproximativă când părțile pe dosar au aplicat loviturile;

- instanța de fond corect a apreciat atât probele prezentate de către partea

apărării, cât și de către partea acuzării și a ajuns la concluzia că comiterea faptei

de către inculpata Farîma Elena a fost în situația legitimei apărări;

- instanța de apel indică precum că pericolul pentru integritatea corporală a

inculpatei era depășit, ea ne având temei pentru a acționa violent în apărarea sa.

Concluzia care de asemenea este una eronată și lipsită de probe, or însăși partea

vătămată a declarat el este vinovat de cele întâmplate, iar loviturile aplicate cu

cuțitul de către inculpata au fost produse anume în momentul când Țurcan

Sergiu o lovea. Astfel, atacul îndreptat asupra inculpatei era unul direct,

imediat, și real, fiind necesară întreprinderea unor acțiuni imediate în scop de

apărare;

- instanța de apel nu a judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece a

adoptat o hotărâre prin care s-a comis o eroarea de drept;

- acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

încriminate. În acțiunile lui Farîma Elena lipsește vinovăția, deoarece aceasta,

fiind în stare de legitima apărare, a fost forțată să acționeze de necesitatea

apărării valorilor sociale periclitate de un atac (integritatea corporală și sănătatea

- a fost bătută, libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei - Țurcan Sergiu a

încercat să întrețină un raport sexual forțat; apărarea copilului său - deoarece

admitea faptul că Țurcan Sergiu putea să se răzbune pe fiul inculpatei, asupra

căruia acesta de asemenea a aplicat violență).

6

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază criticile,

prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, și anume, referindu-se la situațiile în care nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că partea

apărării consideră că inculpata Farîma Elena urmează a fi achitată, deoarece

ultima a acționat în stare de legitimă apărare.

Colegiul constată că, temeiurile invocate nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de

recurent, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat

prevederile articolelor 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală și prin decizia adoptată, legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatei, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor ei infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material,

prin prisma cumulului de probe consemnate în procesul-verbal al ședinței de

judecată în Curtea de apel, cercetate, verificate și analizate în decizia pronunțată.

7

Colegiul penal menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală. Acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, precum că, instanța de apel eronat a apreciat probele și materialele din

cauza penală, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților orice probe

noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Colegiul penal constată că, instanța de apel, rejudecând cauza, a cercetat

nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpata,

partea vătămată, a analizat amănunțit și probele scrise, pe care le-a apreciat în

mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția inculpatei Farîma

Elena în săvîrșirea infracțiunii de violență în familie soldată cu vătămare gravă a

integrității corporale sau a sănătății, a fost dovedită integral.

În dezbaterea argumentelor recurentului, precum că inculpata Farîma Elena

a acționat în stare de legitimă apărare, Colegiul penal menționează următoarele:

Potrivit art. 36 alin. (2) Cod penal, este în stare de legitimă apărare persoana care

săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat

împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol

grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Potrivit normei de drept enunțate, o faptă se consideră săvârșită în stare de

legitimă apărare în condițiile în care:

a) să fie săvârșită o faptă prevăzută de legea penală;

b) fapta să fie săvârșită ca urmare a unui atac material, direct, imediat și

real;

c) atacul să fie îndreptat împotriva persoanei sau împotriva unui interes

public;

d) atacul să prezinte un pericol grav pentru persoană, drepturile celui

atacat ori interesul public.

Pe lângă aceste condiții, direct indicate în lege, mai sunt două condiții ce

8

caracterizează apărarea, în lipsa cărora fapta nu poate fi considerată ca săvârșită

în condițiile limitelor legitimei apărări:

a) apărarea să fie proporțională cu împrejurările și gravitatea atacului, și

b) apărarea să rămână în limitele necesare.

Astfel, potrivit condiției proporționalității, se cere ca în caz de atac grav, să

fie o apărare gravă, iar în caz de atac mai ușor, și apărarea să fie mai ușoară (de

exemplu, în caz de atac asupra vieții, se poate răspunde cu apărare contra vieții

agresorului, în caz de atac contra integrității corporale, să se răspundă cu

apărare contra integrității corporale a agresorului etc.). Nu se poate face un

calcul matematic în astfel de cazuri, de aceea se va ține cont de tulburarea și

emoția inerentă conflictului dintre agresor și agresat.

Cu toate că nu este direct stipulat în lege, apărarea trebuie să rămână în

limitele necesare, adică acțiunile agresatului să nu depășească limitele legitimei

apărări. Potrivit acestei condiții, apărarea trebuie să înceapă în momentul

declanșării atacului sau imediat după începerea atacului și trebuie să se termine

odată cu înlăturarea atacului. Fapta nu poate fi considerată ca săvârșită în

condițiile limitei legitimei apărări, când a fost săvârșită după ce atacul a fost

preîntâmpinat sau produs deja consecințele atacului și a decăzut vădit

necesitatea apărării.

Colegiul penal consideră neîntemeiate criticile recurentului în aspectul dat

și susține concluziile instanței de apel, potrivi cărora, caracterul violent al victimei

în seara cu pricina și anterior acestui caz, confirmat prin lucrările cauzei, din care

rezultă atragerea lui repetată la răspundere pentru violență domestică, nu îndreptățește

acțiunile inculpatei și nu-i justifică fapta comisă, atâta timp cât pericolul pentru

integritatea ei corporală era depășit, ea ne având temei pentru a acționa violent în

apărarea sa.

Colegiul penal reține că instanța de apel, judecând cauza și verificând

probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma

propriei analize și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru

soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se

sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat, din

care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatei de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe

care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, statuează că,

temeiurile invocat de către avocatul Moldovan Gabriela, prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza dată,

iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

9

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Moldovan

Gabriela în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al

Curții de Apel Bălți din 03 noiembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Farîma Elena XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 10 august 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Talpă Boris

10