1ra-1455/2022 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-1455/2022 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1455/2022

1-19078055-01-1ra-27092022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Ion Guzun

judecători Boris Talpă

Anatolie Țurcan

Ghenadie Eremciuc

Sergiu Daguța

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2022, de către avocatul

Gorencu Cornelia, în numele inculpatului Culaghin Vasilii, în cauza penală a lui

Culaghin Vasilii Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:04.03.2019 – 29.06.2021;

Instanța de apel: 29.07.2021 – 29.06.2022;

Instanța de recurs: 27.09.2022 – 27.06.2023.

Asupra recursului ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Culaghin Vasilii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 ore.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, dispunându-se încasarea din contul lui

Culaghin Vasilii în beneficiul lui Culeac Natalia 13 000 lei cu titlu de prejudiciu

material și 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

3641 Cod de procedură penală, a reținut că, Culaghin Vasilii, având intenția

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, profitând de încrederea ce i-a fost

acordată de Culeac Natalia, folosind atitudinea de încredere formată față de el din

partea victimei, în dauna ultimei, prin comportament dolosiv și viclean, inducând-o în

eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoasei, și anume, sub pretextul

procurării materialelor de construcție și efectuării lucrărilor de construcție, la 11 iulie

2017, aflându-se în xxxxx, acționând cu intenție directă la atingerea scopului stabilit

de a dobândi banii acesteia, a însușit de la Culeac Natalia suma de 10 000 lei,

cauzându-i un prejudiciu material în proporții considerabile.

În continuarea acțiunilor sale criminale, Culaghin Vasilii, la 12 iulie 2017,

urmărind scopul dobândirii ilicite a banilor de la Culeac Natalia, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod

1

conștient survenirea acestor urmări, aflându-se împreună cu Gangan Margareta care

este mama lui Culeac Natalia, în xxxxx, acționând cu intenție directă la atingerea

scopului stabilit de a dobândi banii ultimei, sub pretextul procurării suplimentare a

unor materiale de construcție pentru reparația fațadei apartamentului nominalizat.

Astfel, inducând-o în eroare pe Culeac Natalia asupra intențiilor sale adevărate,

a primit de la Gangan Margareta bani în sumă de 3 000 lei care aparțin lui Culeac

Natalia, pe care i-a însușit neonorându-și obligațiunile asumate, cauzându-i ultimei

un prejudiiu material considerabil în sumă totală de 13 000 lei.

Aceste acțiuni ale lui Culaghin Vasilii au fost încadrate de către instanță în baza

art. 190 alin. (1) Cod penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin comportament dolosiv și viclean cu inducere în eroare și prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, cu cauzarea de daune considerabil.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului, pentru prima

instanță, prin care Culaghin Vasilii, recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal, să fie condamnat, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la

închisoare pe un termen de 1 (unu) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea cererii de apel, acuzatorul de stat a invocat că, pedeapsa aplicată lui

Culaghin Vasilii nu corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei și că

instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61 și 75 Cod penal.

La caz, a fost săvârșită o infracțiune mai puțin grav și inculpatul se află la

evidența medicului narcolog.

În acest context, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, nu creează inculpatului careva incomodități ci doar îl instigă pe acesta de

a mai comite infracțiuni, doar pe viitor să fie mai prudent și să nu comită „greșelile”

care le-au comis și datorită cărora acțiunile acestora au fost deconspirate. Mai mult, o

pedeapsă atât de blândă va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a

comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și

echitatea sistemului de justiție.

Prin urmare, pentru a fi atinse scopurile pedepsei prevăzute de legiuitor la alin.

(2) art. 61 Cod penal, este necesar a fi aplicată pedeapsa cu închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

2022 a fost admis apelul, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, pentru prima instanță, prin care lui Culaghin

Vasilii, recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa – închisoare pe un termen de

1 (unu) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, menținându-se

celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1. În partea descriptivă a hotărârii, instanța de apel a reținut că, judecând

cauza în procedura prevăzută de art. 3641 Codul de procedură penală, prima instanță

motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția lui Culaghin Vasilii în

comiterea infracțiunii imputate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat că instanța de fond greșit și-a motivat

soluția de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului și nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, iar discordanța între cele reținute de instanță și

2

conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente,

au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în

privința aplicării unei pedepse prea blânde.

În acest context, instanța de apel a statuat că, soluționând chestiunea cu privire

la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate

dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe

inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se

stabili.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială a

acestuia.

Principalele elemente de care judecătorul (sau completul de judecată), trebuie să

țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală și când alege categoria de

pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art. 7, 61-78 Cod penal, sunt

termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții

speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă

în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare

psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor

penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă,

prevăzut de „art. 190 alin. (4) Cod penal”.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub

aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă

pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva

personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că

scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în

privința vinovatului pe un termen de probă stabilit de instanța de judecată.

În speță, s-a arătat că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința lui Culaghin

Vasilii, prima instanță nu a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, nu au ținut seama de circumstanțele

reale ale cauzei, de urmările prejudiciabile, circumstanțe care fiind analizate, per

ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse prea blânde în privința

inculpatului.

În această odine de idei, s-a menționat că, la stabilirea pedepsei, urmează de luat

în considerație faptul că inculpatul Culaghin Vasile a comis o infracțiune cu intenție,

care conform art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave, de

personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat, potrivit revendicării F-246

anexate la materialele cauzei (f.d. 62-63, vol. I), fapt ce denotă că inculpatul nu și-a

3

făcut careva concluzii pentru sine, continuând comportamentul antisocial prin

săvârșirea de noi infracțiuni, la evidența medicului psihiatru nu se află (f.d. 59, vol.

I), însă conform materialelor din dosar se atestă că inculpatul se află la evidența

medicului narcolog (f.d. 60, vol. I), nu este angajat în câmpul muncii, are la

întreținere doi copii minori, de comportamentul inculpatului înainte și după comiterea

infracțiunii, de lipsa circumstanțelor atenuante și circumstanțelor agravante, de faptul

că potrivit cazierului contravențional (f.d. 61, vol. I), Culaghin Vasilii a fost

recunoscut vinovat pe parcursul ultimei perioade de timp de comiterea mai multor

fapte contravenționale, fiind aplicate diferite sancțiuni contravenționale.

Prin urmare, ținând cont de scopul pedepsei penale, s-a considerat rațional de

aplicat pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1 (unu) ani cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, s-a reținut că pedeapsa stabilită inculpatului coraborează cu

Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de miniștri către statele membre

referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate, adoptată de

Comitetul de Miniștri la 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a

Delegațiilor de Miniștri, potrivit căreia „natura și durata sancțiunilor și măsurilor

aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie proporțională cu gravitatea

infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat sau o persoană este inculpată,

cât și cu situația personală a acesteia ținând cont de circumstanțele săvârșirii

infracțiunii”.

Corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei penale, presupune

conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui în

activitatea societății. El trebuie convins că respectarea legii penale este o necesitate și

că numai prin respectarea legii el va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse.

Colegiul penal atestă că, inculpatul Culaghin Vasilii anterior a fost judecat pentru mai

multe fapte penale, fiind condamnat atât la executarea unor pedepse non privative cât

și la pedepse cu privarea de libertate, prin urmare, munca neremunerată în folosul

comunității nu este suficientă pentru a atinge scopul de prevenire a comiterii de noi

infracțiuni de către inculpat.

Analizând aceste fapte, instanța de apel a constatat că „numirea unei sancțiuni

privative de libertate nu va fi capabilă” să realizeze scopul legii penale și anume

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

Prin urmare, pedeapsa stabilită de către instanța de fond cu aplicarea unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată nu este capabilă de a contribui la

realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire

și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

Instanța de fond neîntemeiat a conchis că împrejurările prezentei cauze penale,

îndeosebi cele reținute, ce vizează personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a

aplica pedeapsa sub formă de muncă neremunerată.

4

Prin urmare, în viziunea instanței de apel, fapta comisă de inculpat „prezintă un

pericol sporit pentru societate, care atentează la securitatea circulației rutiere”,

prima instanță urma să țină cont de gravitatea infracțiunii comise inclusiv de a

menționa că „prejudicierea relațiilor sociale cu privire la securitatea circulației

rutiere are consecințe cu un pronunțat caracter grav, reprezentând una din cele mai

importante probleme sociale, cu atât mai mult că acesta reprezintă tendințe

ascendente”.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de apel a considerat că

pedeapsa de 1 (unu) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

stabilită în sarcina inculpatului și modalitatea de executare a acesteia, sunt pe măsură

să convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor

săvârșirea altor infracțiuni, totodată în lumina obligației pozitive a statului în vederea

respectării art. 2 CoEDO (în privința unor potențiale victime) statul este obligat să ia

masuri adecvate pentru a proteja viața cetățenilor din jurisdicția sa.

inculpatului, care invocând prezența erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor, cu dispunerea

rejudecării cauzei de instanța de apel sau pronunțarea unei noi hotărâri prin care în

privința lui Culaghin Vasilii să fie aplicate prevederile art. 60 sau 107 Cod penal.

În susținerea cererii, apărarea indică că instanța de apel nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 414 și 417 Cod de procedură penală, hotărârea fiind

motivată insuficient și conține doar argumentele acuzării fără a le lua în considerație

și pe ale apărării.

La fel, instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a

pedepsei, ceea ce denotă ineficiența condamnării inculpatului la pedeapsa cu

închisoare, or Culaghin Vasilii a recunoscut vina, a colaborat cu organul de urmărire

penală, se căiește sincer de cele comise, ceea ce denotă faptul, că el a conștientizat

pericolul social al faptelor comise precum și urmările acestor fapte, consecințe grave

n-au survenit, are o vîrstă tînără, are doi copii minori la întreținere.

Astfel, instanța de apel nu a respectat toate cerințele prevăzute de legea penală

ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și

individualizate, nu și-a motivat suficient soluția adoptată, deoarece cele menționate în

ansamblul lor esențial reduc gradul de pericol social al infracțiunii comise.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, depune referință procurorul, pledând pentru

inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat și argumentând că

instanța de apel a adoptat o soluție în conformitate cu normele penale și hotărârea

este una motivată.

legal, pronunțarea integrală a deciziei având loc la 15 iulie 2022, iar recursul a fost

depus la 06 august 2022 și nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 432 Cod de

procedură penală, fiind admisibil.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, casată total decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

5

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că

apărătorul a indicat drept temeiuri pentru declararea recursului ordinar prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

La fel, potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Din interpretarea normelor descrise supra rezultă că, instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, din oficiu, atunci când se

constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la adoptarea unei hotărâri netemeinice,

în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material. Or, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, instanța de recurs

fiind obligată de a rectifica eroarea de procedură admisă de instanțele ierarhic-

inferioare, în caz contrar, art. 6 CoEDO este încălcat, fiind afectată echitatea

procedurii (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia).

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs

și motivelor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse

de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare și că decizia instanței de apel

urmează a fi casată total, inclusiv în afara temeiurilor invocate de recurent.

Astfel, în conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s -a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

contravențional au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

6

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

În sensul celor statuate, Colegiul penal lărgit reține că art. 325 Cod de procedură

penală obligă instanțele să judece cauza numai în privința persoanei puse sub

învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, modificarea

învinuirii admițându-se numai dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului

și nu se lezează dreptul lui la apărare, iar modificarea învinuirii în sensul agravării

situației inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 326

Cod de procedură penală.

De asemenea, în conformitate cu art. 393 pct. 6) Cod de procedură penală, în

partea introductivă a sentinței se arată legea penală care prevede infracțiunea de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, iar art. 394 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală prevede că partea descriptivă a sentinței de condamnare să cuprindă

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, motivele pentru modificarea învinuiri

dacă la judecată s-a efectuat așa ceva.

La caz, instanța de apel a admis derogări de la normele legale enunțate supra și

în tot textul deciziei a indicat la învinuiri ce nu i-au fost aduse lui Culaghin Vasilii,

depășind limitele învinuirii aduse, prin expunerea asupra unor învinuiri ce nu i-au fost

înaintate inculpatului.

Potrivit materialelor deduse judecării, Culaghin Vasilii a fost pus sub învinuire

(f.d. 79, vol. I) cauza și a fost trimisă în judecată (f.d. 191-194, vol. I) pentru fapta

prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Prima instanță examinând cauza, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, a constatat fapta indicată în ordonanța de punere sub învinuire și

rechizitoriu și a preluat încadrarea juridică făcută de către organul de urmărire penală

(f.d. 53-58, vol. II).

Lecturând hotărârea recurată, se constată că în partea introductivă a acestea a

fost indicat faptul că se examinează apelul declarat în cauza penală privind

condamnarea lui Culaghin Vasilii în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal (f.d. 105, vol. II) și în legătură cu aceasta în pct. 33 și 34 a deciziei

recurate (f.d. 108-verso, vol. II).

În continuare, în pct. 9 a deciziei recurate, instanța de apel concluzionează că, se

constată cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.

(1) Cod penal (f.d. 106-verso, vol. II), iar ulterior în pct. 25 a deciziei recurate deja se

face referire la o altă învinuire și anume acea prevăzută de art. 190 alin. (4) Cod penal

(f.d. 107-verso, vol. II).

Astfel, ținând cont de faptul că o modificare a învinuirii aduse lui Culaghin

Vasilii la faza judecării în primă instanță și în acea de apel nu a fost efectuată, instanța

de apel nu era în drept să se expună asupra altor învinuiri decât a celei prevăzute de

art. 190 alin. (1) Cod penal și a pedepsei ce urmează a fi aplicată pentru fapta

constatată ca fiind săvârșită.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

7

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

În speță, Colegiul penal lărgit ține să consemneze că decizia recurată este

motivată contradictoriu și insuficient cât privește chestiunile individualizării pedepsei

și nu conține o motivare a afirmației apărării privind aplicarea Legii nr. 243 din 24

decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independentei Republicii Moldova.

În sensul celor enunțate, Colegiul penal lărgit consideră relevant de a puncta că,

o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a

jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză.

Totodată, urmează a se reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea face

parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil. Or, potrivit

jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 CoEDO, s-a

conchis că în procedurile desfășurate în fața judecătorilor, înțelegerea condamnării se

bazează, în principal, pe motivele indicate în deciziile luate (hotărârea Taxquet versus

Belgia), iar o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal (hotărârea Suominen versus Finlanda).

La caz, apărătorul și inculpatul, în instanța de apel, au solicitat aplicarea Legii

nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a

de la proclamarea independentei Republicii Moldova (f.d. 99 și 101, vol. II).

Asupra acesteia procurorul a replicat că legea nominalizată nu este aplicabilă

(f.d. 102, vol. II), iar instanța de apel în partea descriptivă a hotărârii a omis să facă o

argumentare asupra chestiunii invocate de apărare.

Concomitent, instanța de apel în motivarea soluției de casare a sentinței, în

partea individualizării pedepsei, a indicat că, prima instanță a apreciat incorect că

scopurile prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal vor fi atinse prin stabilirea spre

executare a pedepsei cu muncă neremunerată (pct. 20 a deciziei recurate), iar în final

a concluzionat că „numirea unei sancțiuni privative de libertate nu va fi capabilă să

realizeze scopul legii penale” (pct. 31 a deciziei recurate), făcând astfel o motivarea

contradictorie.

În atare situație, se consideră, că decizia instanței de apel contravine prevederilor

art. 414 ,417, 419 Cod de procedură penală deoarece nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar erorile procesuale enunțate nu pot fi reparate în prezenta

procedură, impunându-se casarea totală a deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, or judecarea apelurilor a avut loc cu derogări de la normele

procesual-penale, iar instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza

pe fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele invocate în

prezenta decizie și de motivele casării, să înlăture erorile de drept admise și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

8

Reieșind din faptul că decizia instanței de apel este desființată și că prin sentință

inculpatului Culaghin Vasilii nu i-a fost aplicată măsură preventivă privativă de

libertate, se dispune eliberarea acestuia din arest preventiv, dacă a fost reținut în baza

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2022 și dacă în

privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau acesta nu

execută pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești, or, din oficiu, nu pot fi

invocate motive pentru a deține persoana în continuare în arest preventiv.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Gorencu Cornelia, în numele

inculpatului Culaghin Vasilii, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 iunie 2022 în cauza penală privindu-l pe Culaghin Vasilii xxxxx și

dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Culaghin Vasilii Xxxxx urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă a fost

reținut în baza deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2022

și dacă în privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau

acesta nu execută pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată și pronunțată integral la 27 iulie 2023.

Președinte Ion Guzun

Judecători Boris Talpă

Anatolie Țurcan

Ghenadie Eremciuc

Sergiu Daguța

9