1ra-1543/ 2022 — art.187 alin.2 lit. b, d, e, f CP

1ra-1543/ 2022 — art.187 alin.2 lit. b, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1543/2022

1-21042450-01-1ra-07112022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componenta:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Țurcan Anatolie, Talpă Boris,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Sanduleac Diana în numele

inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19

iulie 2022, în cauza penală în privința lui,

Ciorap Vladimir xxxxx, născut xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 23.03.2021 – 29.10.2021;

Instanța de apel: 24.11.2021 – 19.07.2022;

Instanța de recurs: 07.11.2022 – 26.07.2023.

C O N S T A T Ă:

Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art.187 alin.(2) lit.

b), d), e), f) Cod penal și aplicată pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, fără amendă.

În baza art.90 Cod penal executarea pedepsei stabilite lui Ciorap Vladimir s-a suspendat

condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci ) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune și

prin comportarea sa exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

S-a încasat de la Ciorap Vladimir în folosul lui Indricean Alexandra suma de 4000 (patru

mii) lei, spre recuperarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

aproximativ la ora xxx, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu alte două persoane față

de care procesul a fost disjuns într-o procedură separată simplificată, intenționat, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod

conștient survenirea acestor urmări, având scopul comun de sustragere deschisă a bunurilor

altei persoane, prin repartizarea rolurilor între ei, au pătruns în gospodăria lui Indricean

Alexandra, amplasată în s. xxx, r-nul. xxxx. Apoi, în timp ce unul din coparticipanți stătea de

veghe să nu fie observați de oarecare persoane, Ciorap Vladimir și cea dea doua persoană, prin

forțarea ușii au pătruns în locuința lui Indricean Alexandra.

Ulterior, Ciorap Vladimir, aflându-se în locuința lui Indricean Alexandra, a apucat-o pe

ultima de haină în regiunea pieptului, strigând la ea să-i dea banii. După ce Indricean Alexandra

i-a transmis lui Ciorap Vladimir suma de 1500 lei, acesta a transmis respectivele mijloace

bănești complicei.

Tot atunci, ieșind din locuința lui Indricean Alexandra, în continuarea acțiunilor sale

infracționale, Ciorap Vladimir s-a deplasat spre cotețul cu păsări din aceiași gospodărie, de

1

unde a sustras două găinii în valoare de 100 lei fiecare, pe care le-a transmis celui de-al treilea

complice, după ce toți împreună au părăsit gospodăria lui Indricean Alexandra. Părții vătămate

i-a fost cauzat un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 1700 lei.

- procurorul în Procuratura raionului Soroca, Haric Evghenii, prin care a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie recunoscut

vinovat Ciorap Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e) și

f) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa în baza acestui articol sub formă de închisoare pe un

termen de 6 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Corpul delict telefonul

de model „Nokia 26” cu numărul de xxx, recunoscut în calitate de corp delict la 25 februarie

2021 care la moment se păstrează în camera corpurilor delicte a IP Soroca, după intrarea

sentinței în vigoare a transmite proprietarului Ciorap Irina. A include în termenul de pedeapsă

perioada aflării inculpatului în domiciliu de la 24 februarie 2021, pe o perioadă de 30 zile, până

în martie 2021. A admite integral acțiunea civilă a părții vătămate;

- avocatul Olșanski Alexandru în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

integrală a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, cu achitarea inculpatului Ciorap Vladimir pe art. 187 Cod penal, întrucât fapta n-a

fost săvârșită de el, și recalificarea acțiunilor lui în baza art. 179 Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa mai blândă posibilă.

3.1 În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că, instanța de judecată a stabilit

just circumstanțele cauzei și corect a calificat acțiunile inculpatului Ciorap Vladimir în baza

art.187 alin.(2) lit. b), d), e) și f) Cod Penal, însă i-a numit inculpatului o pedeapsă prea blândă

pentru infracțiunea comisă. Instanța de judecată, la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație

faptul, că inculpatul nu a dat dovadă de o căință activă, un factor nu mai puțin important, este

că Ciorap Vladimir nu este la prima abatere de acest gen, or, prin sentința Judecătoriei Soroca

din 18 decembrie 2020, procesul penal în privința lui Ciorap Vladimir, învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal a fost încetat pe motivul împăcării

părților, fapt ce denotă că ultimul este predispus la comiterea infracțiunilor de acest gen.

A menționat că, în privința inculpatului urmează a fi aplicată o pedeapsă privativă de

libertate, deoarece într-o perioadă relativ scurtă de timp a comis două infracțiuni din același

capitol a Codului penal. Mai mult decât atât, infracțiunea de care este învinuit, este mai gravă

decât infracțiunea comisă anterior. Acesta, nu a îndreptățit încrederea acordată de instanța de

judecată și a comis o infracțiune și mai gravă, fapt ce denotă că izolarea acestuia de societate

este o măsură stringentă în vederea, prevenirii de a săvârși noi infracțiuni, precum și întru

stabilirea echității sociale.

A conchis că, în privința inculpatului Ciorap Vladimir este necesară aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia. În astfel de circumstanțe,

prima instanță neîntemeiat i-a aplicat lui Ciorap Vladimir prevederile art. 90 Cod penal.

3.2 În motivarea cererii de apel avocatul Olșanski Alexandru în numele inculpatului a

invocat că, probele de instanța au fost apreciate unilateral, fiind lăsate fără analiză argumentele

avocatului în favoarea inculpatului, expuse în pledoarie, or, inculpatul a declarat, că în casa

părții vătămate a intrat pentru a cumpăra vin, a intrat Sochirca și după el Ciorap Irina, dar el a

stat în ogradă. Peste 10 min. el a auzit zgomot în casă și s-a pornit să vadă, ce s-a întâmplat,

însă ei doi au ieșit brusc din casă, spunând că gata, au luat tot, după ce el a căzut jos, lovindu-

l cu capul, curgea sânge. De aceea mai departe el pleca cu ajutorul Irinei, iar Sochirca a plecat

în altă direcție. Apoi lângă ultimul el a văzut două găini moarte. El n-a participat în jaful

încriminat.

A indicat că, învinuirea în privința lui Ciorap Vladimir se bazează în general pe

depozițiile depuse de partea vătămată, de Ciorap Irina și de V. Sochirca. Instanța n-a luat în

considerație faptul că, la urmărirea penală, A. Indricean ferm a declarat precum că, atunci

2

noaptea la dânsa acasă erau două persoane necunoscute, cine a comis infracțiunea, ea nu

cunoaște și nu bănuiește pe nimeni. Însă în ședința de judecată ea deja a povestit, că la dânsa

au fost Vladimir Ciorap și încă o persoană Irina Ciorap. Totuși partea vătămată în ședința a

specificat că, mai pe urmă ea a aflat direct de la colaboratorii de poliție și de la Ciorap Irina

despre aceea că - ultima împreună cu V. Ciorap au intrat noaptea în casă și au comis crima în

cauză. De asemenea A. Indricean a concretizat că, după incidentul de către inspectorul de sector

i-au fost arătate pantalonii, care îi aparțineau lui V. Ciorap, dar fără prezentarea spre

recunoaștere a altelor pantaloni. Nici un act procedural n-a fost întocmit de sectoristul. Tot așa

el nu i-a prezentat pantalonii, în care era îmbrăcat V. Sochirca (prin ce n-au fost respectate

normele din Codului de procedură penală). Însă, aceste declarații ale părții vătămate n-au fost

notate în sentință și n-au fost analizate.

A specificat că, instanța n-a apreciat critic și a ignorat depozițiile părții vătămate precum,

că ea în ședință afirmat că, jaful a fost comis anume de către V. Ciorap pantalonii a cărui i-a

fost arătate de sectorist, deoarece despre participarea presupusă a dânsului la jaf ea a

concluzionat doar din spusele auzite de la sectorist și de la Irina Ciorap, care a indicat că, în

ograda părții vătămate mai întâi V. Ciorap din cotețul a luat două găini, apoi pe pragul casei el

s-a împiedicat și s-a lovit cu capul, după ce el cu forță a deschis ușa, a intrat împreună cu ea în

casă, unde a strigat la A. Indricean să-i dea banii și a primit de la ultima 1 500 lei. Sochirca nu

a intrat în casă. În ședința de judecată Sochirca tot așa a declarat - că din coteț au fost luate

două găini de către Vladimir Ciorap, care pe urmă a intrat în casa părții vătămate împreună cu

concubina primului - Irina Ciorap, n-a intrat în casa și nu cunoaște, dacă atunci cei doi cu forță

au luat banii, el n-a văzut banii.

La aprecierea probelor, urma să se țină cont de faptul evident - că I. Ciorap și Sochirca

au mers la recunoașterea învinuirii formulate pentru a ușura situația lor și minimaliza pedeapsa.

Însă aceasta nu înseamnă, că ei în judecată au spus adevărul total, fiind persoanele cointeresate.

Inițial, la urmărirea penală Sochirca a declarat altfel. Numai la confruntarea cu concubina sa,

el a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate. În ședința de judecată el a declarat

cert - că nu știe, dacă Ciorap Vladimir și Irina au luat banii cu forța, și atunci deloc n-a văzut

banii. Din depozițiile lui reiese, că el nu recunoaște pe deplin vina sa în jaful banilor în sumă

de 1 500 lei, de aceea în privința lui ilegal a fost judecată cauza penală în conformitate cu

art.3641 Cod de procedură penală. Obiectiv, I. Ciorap n-a avut posibilitatea de a nega

participarea sa la jaf, fiindcă a pierdut telefonul mobil la fața locului.

Despre comiterea jafului anume de către V. Ciorap și aflarea concubinului doar ograda

părții vătămate, I. Ciorap a declarat cu scopul de a indica rolul concubinului în crimă cât mai

puțin posibil în comparație cu realitate și în rezultatul a minimaliza pedeapsa pentru dânsul,

depunând depozițiile incorecte în privința inculpatului, punând vina principală pe el și

arătîndu-1 ca autor de jaf. Faptul dat a confirmat în ședință și soția inculpatului, Oxana Ciorap,

care după eliberarea soțului discutat direct cu sora sa - Irina Ciorap. Depozițiile ultimei (ca și

declarațiile lui Sochirca) trezesc dubii în veridicitatea lor și din cauză, că a) partea vătămată a

declarat, că atunci noaptea unul din persoanele avea un baston din lemn, cu ea a fost

amenințată, și tot el a apucat-o de haină. Pe când I. Ciorap în ședință, preîntâmpinată jurământ,

a specificat că, ei doi (cine au intrat în casă) nu aveau în mâna nimic, nici un obiect, V. Ciorap

n-a apucat-o pe A. Indricean de haine; b) I. Ciorap a afirmat că, inculpatul a căzut, lovindu-se

cu capul, după ce a intrat în casa părții vătămate. însă din procesul verbal de cercetare la fața

locului urmează că n-au fost depistate urmele de sânge.

A remarcat că, lipsa urmelor de sânge în casa părții vătămate și declarațiile martorei O.

Ciorap obiectiv confirmă poziția inculpatului precum, că el n-a participai în jaful, și infirmă cu

certitudine declarațiile așa numiților martori - în cauza penală prezentă - I. Ciorap și Sochirca.

Deoarece cu plaga capului, cauzată de la lovitură prin căderea, Vladimir Ciorap nicidecum nu

putea să se afle în casă părții vătămate fără urme de sânge.

3

Învinuirea formulată în partea sustragerii găinilor, care este bazată doar depozițiile Irinei

Ciorap, n-a fost probată în privința inculpatului. Întrucât ultima a afirmat că, în casa părții

vătămate ei au intrat după ce au sustras găini, dar în învinuire s-a notat exact că, găinile au fost

sustrase după ce ei au ieșit din locuință cu banii.

avocatului Olșanski Alexandru în numele inculpatului s-a respins ca nefondat.

A fost admis apelul procurorului în procuratura raionului Soroca, Haric Evghenii, casată

sentința în latura pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Ciorap Vladimir xxx

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod

penal i s-a stabilit pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.

Conform art.72 alin.(3) Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului Ciorap Vladimir

urmând a fi executată de către acesta în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus arestarea lui Ciorap Vladimir imediat din sala de ședință.

Termenul de ispășire a pedepsei lui Ciorap Vladimir urmând a fi calculat începând cu

19.07.2022, cu includerea termenului aflării acestuia în arest la domiciliu de la 24.02.2021

până la 25.03.2021.

Dispozițiile sentinței referitor la acțiunea civilă și corpurile delicte s-au menținut fără

modificări.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a invocat că, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, prima instanță a verificat complet sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului, acțiunile lui Ciorap Vladimir fiind corect calificate de către

instanța de fond, după indicii – “jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în locuință, cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei, cu amenințarea aplicării unei asemenea violenței și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”, fapte ce pe deplin se încadrează în prevederile

art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal.

A indicat că, prima instanță întemeiat a bazat sentința de condamnare cumulul probelor

scrise, și anume: comunicare telefonică R-2 NR. 1170 din 24.02.2021, parvenită de la Idrician

Alexandra (f.d.4); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.02.2021 a fost supus

cercetării locuința (f.d.6-7); foto-tabel anexa la procesul verbal de cercetare la fața locului din

data de 24.02.2021 (f.d.8-13); proces-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii

din data de 24.02.2021 (f.d.24); proces-verbal de recunoaștere a obiectului din data de

24.02.2021 cu foto-tabel (f.d.26-28); ordonanță de recunoaștere și de anexare a corpurilor

delicte la cauza penală din 25.02.2021 (f.d.29); proces-verbal de confruntare din data de

25.02.2021 confruntare dintre partea vătămată și Ciorap Irina (f.d.32); proces-verbal de

confruntare din data de 25.02.2021 confruntare dintre Sochircă Vitalie și Ciorap Irina (f.d.33);

declarațiile părții vătămate Indrician Alexandra din data de 02.09.2021 depuse în instanța de

fond (f.d.172-177); declarațiile martorului Dănilă Larisa din data de 02.03.2021 depuse în

instanța de fond (f.d.179-181); declarațiile martorului Ciorap Irina din data de 02.09.2021

depuse în instanța de fond (f.d.183-187); declarațiile martorului Sochircă Vitalie din data de

02.09.2021 depuse în instanța de fond (f.d.189-191); declarațiile martorului Ciorap Oxana din

data de 15.10.2021 depuse în prima instanță(f.d.201-215).

Instanța de apel a respins argumentele apărării precum că inculpatul nu este vinovat de

cele incriminate, dat fiind faptul că potrivit declarațiile martorilor Ciorap Irina, Sochircă

Vitalie, declarațiile părții vătămate se subînțelege comiterea faptei de către inculpat în

participație cu aceste două persoane. Prima instanță corect a stabilit faptul că inculpatul a

pătruns în locuință, anume din năzuința de acaparare. Astfel, în scopul obținerii beneficiului

material, făptuitorul a acționat prin aplicarea violenței nepericuloase manifestate anume prin:

4

strângerea cu forță de haină, în regiunea pieptului părții vătămate și amenințarea cu aplicarea

violenței a ei. Potrivit declarațiilor părții vătămate reiese, că odată cu obținerea banilor,

inculpatul a încetat și acțiunile de amenințare cu violență. Banii sustrași i-a primit ca pensie și

luând în calcul vârsta ei înaintată, pensia fiind unica sursă de venit, ce reprezintă o valoare

materială esențială. Deci, probele enunțate incontestabil demonstrează vinovăția inculpatului

și acestea au fost prezentate de partea acuzării în cadrul ședinței instanței de apel în respingerea

argumentelor din apelul avocatului în interesele inculpatului.

Tot odată, instanța de apel a considerat că, prima instanță greșit și-a motivat soluția de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului Ciorap Vladimir și nu a pătruns

în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față

de inculpat a dispoziției art.90 Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut

drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării

pedepsei cu executarea suspendată.

În acest context, instanța de apel a reținut că, potrivit prevederilor art.75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia. Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea

cu privire la vinovăția inculpatului Ciorap Vladimir, de jure și de facto, instanța de judecată

urmează să constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-

l supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a

le fi stabilite acestuia. Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii

penale și pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială a acestuia. Aplicarea unei

pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea drepturilor omului protejate de

Convenția Europeană. Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sânt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunilor săvârșite. Gravitatea acesteia

constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care

fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în

afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat,

care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială,

prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după

săvârșirea infracțiunii.

Instanța de apel a constatat că, criteriile generale și speciale privind individualizarea

pedepsei, s-au valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului Ciorap Vladimir

termenul de pedeapsă, prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e) și f) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în

cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită

inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta

și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea

suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de probă stabilit de

instanța de judecată.

5

Instanța de apel a invocat că, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea

pedepsei principale, instanța urma să de-a o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că inculpatul Ciorap Vladimir nu este rațional să execute real termenul pedepsei

stabilite. Astfel, prima instanță a omis să se expună argumentat asupra necesității aplicării față

de a unei pedepse cu suspendarea condiționată a acestuia. Sau, reieșind din soluția adoptată de

prima instanță se constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța

nu au avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75

Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind

analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării ei.

Astfel, instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă în privința lui

Ciorap Vladimir nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta comisă

și urmările grave produse și comportamentul inculpatului pe parcursul comiterii faptelor

prejudiciabile, care a fost unul cinic, obraznic și sfidător față de normele morale.

Mai mult, instanța de apel a specifică că, așa cum rezultă din textul sentinței primei

instanțe, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate

inculpatului menționând că acesta nu are antecedente penale și se poate corija fără a executa

real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de apel drept o concluzie eronată,

care nu poate fi menținută.

În prezenta cauză instanța de apel a găsit întemeiate motivele apelului declarat de partea

acuzării constatând, că concluzia instanței inferioare precum că corijarea inculpatului este

posibilă prin aplicarea prevederii art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a pedepsei este

greșită, neîntemeiată și din aceste motive o va exclude.

Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de apel a conchis că în privința lui Ciorap

Vladimir, care a fost condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b), d), e) și f) Cod penal urmează a

i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, întrucât în cauza dată nu este

rațional de a fi aplicată condamnarea inculpatului cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei și dat fiind, că nominalizatul se învinuiește în comiterea unei infracțiuni grave

săvârșită cu intenție, săvârșit în privința unei persoane minore, în stare de ebrietate, fapt ce

constituie un pericol social sporit pentru cetățeni și sfidează normele morale într-o societate

democratică.

Instanța de apel a opinat că argumentele invocate de apelant sunt întemeiate în partea

excluderii aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Ciorap Vladimir.

Diana în numele inculpatului, prin care invocând ca temei pentru recurs prevederile art.427

alin.(1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

5.1. În motivarea recursului avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului invocă că,

inculpatul nu recunoaște învinuirea adusă în temeiul art.187 alin.(2) Cod penal, deoarece el nu

a comis infracțiunea de jaf, el de la partea vătămată nu a sustras deschis nimic și nici, ultimul

menționează că unica pentru ce poate fi el pedepsit este pentru violare de domiciliu, motiv

pentru care și a solicitat recalificare acțiunilor sale la prevederile art.179 Cod penal.

Menționează că, toată învinuirea adusă ultimului în temeiul art.187 alin.(2) Cod penal,

se bazează doar pe declarațiile părții vătămate care dă declarații contradictorii, ultima la

urmărire penală declară că la dânsa în casă erau două persoane necunoscute cine a comis

infracțiunea ea nu știe și nu bănuiește pe nimeni, ca după aceea în instanța de judecată să

declare că la ea acasă a fost Ciorap și încă o persoană.

A relevat că, ne cătând la cele arătate mai sus, în instanța de apel, Ciorap Vladimir a

pledat pentru menținerea sentinței primei instanțe, adică cu aplicarea în privința lui a unei

pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

6

Consideră că, de către instanța de apel incorect a fost admisă cererea de apel depusă de

acuzatorul de stat, fiindu-i aplicată lui Ciorap Vladimir una din cele mai aspre pedepse

prevăzute la articolul dat, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că ultimul are la

întreținere 7 copii, care au rămas fără întreținere, antecedente penale nu are, de la momentul

comiterii faptei pentru care a fost condamnat și până la admiterea cererii de apel depusă de

acuzatorul de stat ultimul careva fapte ilegale nu a comis. În situația creată chiar dacă instanța

de judecată va ajunge la concluzia că Ciorap Vladimir a comis fapta încriminată lui, atunci

consider că scopul pedepsei penale va fi atins și fără privarea acestuia de libertate cu aplicare

în privința ultimului a unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate,

în acest fel ultimul ar avea posibilitate să achite în folosul părții vătămate suma de 4 000 lei ca

prejudiciu moral.

Pedeapsa aplicată în privința lui Ciorap Vladimir este una prea aspră și consideră că,

scopul pedepsei penale și reeducarea lui Ciorap Vladimir va fi atins și prin aplicarea unei

pedepse cu suspendarea condiționată a acesteia în temeiul art. 90 Cod penal. În fața instanței

nu a fost prezentată nici o probă că în privința inculpatului Ciorap Vladimir, urmează să fie

aplicată cea mai aspră pedeapsă deoarece o pedeapsă mai blândă, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Consideră că, o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal va contribui la

corectarea inculpatului Ciorap Vladimir, precum și la prevenirea săvârșirii de către el a altor

acțiuni infracționale sau de alt ordin, dânsul fiind sub supravegherea organelor care pun în

executare sentința și sub pericolul de a executa pedeapsa cu închisoarea stabilită în caz dacă

va mai admite acțiuni ce sunt incompatibile cu ordinea stabilită de lege.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele descrise mai sus, conchide că corectarea și

reeducarea inculpatului, Ciorap Vladimir este posibilă fără aplicarea în privința lui a pedepsei

cu închisoarea cu executare reală, acordându-i o șansă prin suspendarea executării pedepsei și

stabilirea unei perioade de probă, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

asupra inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs

ordinar în termen.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură penală,

care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Colegiul penal constată că, avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului, nu invocă

nici un temei din cele 16 prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă din textul

recursului se atestă că, recurentul face referire la prevederile art.427 alin.(1) pct. 10), 12) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, precum și faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

7

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că,

temeiurile invocate de către recurent, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocând în acest context următoarele.

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei, insistând ca

pedeapsa aplicată lui Ciorap Vladimir să fie suspendată condiționat potrivit art.90 Cod penal,

menționând că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile legale, de

circumstanțele cauzei și a individualizat greșit pedeapsa.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-au găsit confirmarea

criticile recurentului, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată,

acordând deplină eficientă prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu a admis careva erori, stabilind justificat

în privința inculpatului Ciorap Vladimir pedeapsa cu închisoare pe un termen de 6 ani, în

penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost efectuată o individualizare

injustă a pedepsei în privința inculpatului, instanța de recurs relevă că, în cazul săvârșirii unei

infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă

să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale,

potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal

și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art.75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului

Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând

anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii penale. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi

argumentat de către instanța de judecată. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă

de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect i-a aplicat inculpatului

Ciorap Vladimir o pedeapsă privativă de libertate conducându-se de principiul individualizării

pedepsei în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul apărătorului precum că,

pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, din considerentul că aceasta este echitabilă și

direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, motivul și

8

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, și

anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a comis o infracțiune gravă.

De asemenea, se menționează faptul că, instanța de apel s-au expus motivat și detaliat

asupra faptului aplicării unei pedepse privative de libertate în privința inculpatului, fiind

respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea incriminată art.187 alin.(2) lit.

b), d), e), f) Cod penal, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune

repetat asupra acesteia.

Instanța de recurs respinge solicitarea apărării privind aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal în privința inculpatului, și atestă că, suspendarea condiționată ca mijloc de

individualizare a pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lângă stabilirea

mărimii pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare a acesteia.

O condiție prevăzută expres în art.90 alin.(1) Cod penal, constituie concluzia instanței

că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este prerogativa instanței

de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a

acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată tine cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de

săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății.

În acest context, instanța de recurs notează că, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor

prevăzute de prevederile art.90 alin.(1) Cod penal, nu se creează un drept pentru inculpat, ci

doar se întrunesc circumstanțele necesare care constituie temei de drept pentru instanța de

judecată de a decide, potrivit propriei convingeri, asupra oportunității suspendării executării

pedepsei închisorii.

La caz, Colegiul penal atestă faptul că, Ciorap Vladimir nu este la prima abatere de acest

gen, or, prin sentința Judecătoriei Soroca din 18 decembrie 2020, procesul penal în privința lui

Ciorap Vladimir, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod

penal a fost încetat pe motivul împăcării părților, fapt ce denotă că ultimul este predispus la

comiterea infracțiunilor de acest gen, nu a dat dovadă de o căință, iar având în vedere că acesta

a comis o infracțiune gravă, instanța de apel just a concluzionat că este necesară condamnarea

inculpatului potrivit legislației în vigoare, cu dispunerea executării reale a pedepsei închisorii.

Astfel, instanța de recurs remarcă faptul că, împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate (pct. 4.1, din prezenta decizie), relevă în mod concludent că,

instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

aplicată inculpatului, just ajungând la concluzia de a dispune executarea reală a pedepsei

stabilite inculpatului.

În concluzie - pedeapsa stabilită de către instanța de apel inculpatului, este echitabilă,

întru-cât este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât de către aceasta, precum și de către alte persoane. Practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, nu se constatată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea deciziei atacate

sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată și

motivată, măsura de pedeapsă aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, este

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al

infracțiunii săvârșite.

Colegiul penal mai reține că, avocatul Sanduleac Diana invocă în prezenta speță și

incidența cazului de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală.

Respectiv, instanța de recurs reține că, din argumentele recursului declarat se constată că, în

opinia acestuia, nu a fost confirmată vinovăția inculpatului Ciorap Vladimir în comiterea

9

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal și faptei acestuia i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Lecturând materialele cauzei și cercetând fapta incriminată inculpatului, Colegiul

apreciază ca fiind eronată invocarea temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

întrucât din materialele cauzei se atestă că la etapa urmăririi penale cât și la judecarea cauzei

în primă instanță, partea apărării nu a invocat careva erori cu privire la încadrarea greșită a

faptei inculpatului.

Prin urmare, potrivit art.427 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiurile pentru recurs

menționate la alin.(1) pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea

a avut loc în instanță de apel, iar la caz instanța de apel nu a recalificat acțiunile inculpatului,

însă a casat sentința primei instanțe în latura pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care lui Ciorap Vladimir recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, cu excluderea

art.90 Cod penal.

Colegiul atestă că, circumstanțele pentru calificarea faptei au fost constatate de către

prima instanță și menținute de către instanța de apel, inclusiv din declarațiile părții vătămate

Indricean Alexandra și a martorilor Dănilă Larisa, Sochircă Vitalie, Ciorap Irina, Ciorap

Oxana, pe care, instanța de recurs le apreciază ca fiind consecvente, care au fost depuse sub

jurământ, fiind avertizați de răspundere penală pentru declarații false.

Totodată, Colegiul constată discrepanță în alegațiile recurentului, or, avocatul Sanduleac

Diana pe de o parte solicită menținerea sentinței primei instanțe, iar pe de altă parte invocă că

faptelor săvârșite de acesta li s-a dat o încadrare juridică greșită și solicită ca inculpatul să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.179 Cod penal.

Astfel, ținând cont de cele stabilite de către instanța de apel și de argumentele care au

stat la baza menținerii calificării faptei inculpatului, conform învinuirii înaintate prin

rechizitoriu, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind declarativ invocată prezența la caz a erorii

prevăzute la pct. 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, întrucât instanța de apel la

capitolul respectiv a dat deplină eficiență prevederilor legale ce țin de aprecierea materialului

probator, care a confirmat întrunirea în acțiunile inculpatului Ciorap Vladimir a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, argumentele din recursul declarat de către

avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în

susținerea temeiurilor invocate nu pot fi reținute, hotărârea instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată, pronunțată cu respectarea

garanțiilor procesului echitabil prevăzute la art.6 CEDO.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar conchide că, temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică,

pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către recurent prevăzut de

art.427 alin.(1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauza dată, iar decizia

atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

10

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sanduleac Diana în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 iulie

2022, în cauza penală în privința lui Ciorap Vladimir xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Talpă Boris

11