1re-25/2023 — art. 473/2-473/4 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 473/2-473/4 CPP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-25/2023 — art. 473/2-473/4 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1re-25/2023
1-19028347-01-1r/e-14022023
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 iulie 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Guzun Ion,
Judecători – Țurcan Anatolie și Talpă Boris,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2022,
declarat de condamnatul Copăceanu Ion,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 08.08.2019 – 11.09.2019;
Instanța de recurs: 17.10.2019 – 10.12.2019;
Prima instanță: 18.12.2019 – 04.08.2020;
Instanța de recurs: 23.12.2020 – 27.01.2021;
Prima instanță: 17.02.2021 – 15.12.2021;
Instanța de recurs: 11.05.2022 – 11.10.2022;
Instanța de recurs în anulare: 14.02.2023 – 26.07.2023.
a c o n s t a t a t:
Prin încheierea Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova din 11 septembrie 2019, a
fost admisă plângerea condamnatului Copăceanu Ion, privind constatarea deținerii în
condiții de detenție care afectează grav drepturile sale, fiindu-i reduse 296 zile din
pedeapsa neexecutată și încasarea unor despăgubirii pecuniare în sumă de 400 lei, pentru
4 zile rămase de detenție.
Condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea încheierii și adoptarea unei
noi hotărâri, prin care să fie efectuat un calcul corect al zilelor ce urmează a-i fi reduse.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 10 decembrie 2019
a fost admis recursul declarat, casată integral încheierea primei instanțe, cu dispunerea
rejudecării cauzei în aceeași instanță.
Instanța de recurs a indicat că, prima instanță nu a verificat complet și obiectiv
toate circumstanțele cauzei.
Prin încheierea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 04 august 2020, a fost
admisă plângerea condamnatului Copăceanu Ion, fiind constatată deținerea în condiții de
detenție care afectează grav drepturile sale, fiindu-i redusă în total pedeapsa cu 1 213 zile
și încasarea sumei de 800 lei pentru 8 zile de detenție rămase.
Reprezentantul Penitenciarului nr.3 Leova, Directorul adjunct, comisar principal
de justiție, Ceban Andrei, a contestat cu recurs încheierea, solicitând casarea acesteia și
1
adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă plângerea condamnatului ca fiind
neîntemeiată și depusă tardiv.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 ianuarie 2021, a
fost admis recursul declarat, casată integral încheierea din 04 august 2020, cu dispunerea
rejudecării cauzei în alt complet de judecată.
Instanța de recurs a constatat că, instanța de fond a adoptat o încheiere nefondată,
examinând plângerea în lipsa materialelor confirmative asupra circumstanțelor cauzei, or,
nefiind verificat termenul arestului preventiv și detenției în calitate de condamnat
executat de către Copăceanu Ion, nu este posibilă soluționarea corectă a plângerii depuse.
Potrivit încheierii Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 15 decembrie 2021, a
fost admisă parțial plângerea condamnatului, fiind constatat că a fost deținut: - în
perioada 02 decembrie 2016 – 13 mai 2019 și 08 iulie 2019 – 15 decembrie 2021, în
Penitenciarul nr. 3 Leova; - în perioada 13 mai 2019 – 08 iulie 2019 în Penitenciarul nr.5
Cahul, contrar art.3 din CEDO și i-a fost redusă pedeapsa pentru perioada aflării în
instituțiile penitenciare în calitate de condamnat de 2 471 zile, în condițiile art.art.4732 –
4734 Cod de procedură penală, calculându-se două zile de reduceri pentru 10 zile de
detenție, în total cu 495 zile. În privința perioadei rămase de 5 zile, i s-a acordat cu titlu
de despăgubire suma de 250 lei. Totodată, a fost respinsă plângerea condamnatului în
partea referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art.3 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având calitatea de
prevenit, ca fiind tardivă.
7.1. Prin încheierea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 15 decembrie 2021, a
fost dispusă corectarea erorii materiale admise în partea dispozitivă a încheierii din 15
decembrie 2021, cu indicarea corectă: condamnatul a fost deținut în perioada 10 martie
2016 – 02 decembrie 2016, în Penitenciarul nr.13 Chișinău, 02 decembrie 2016 – 13 mai
2019 și 08 iulie 2019 – 15 decembrie 2021 în Penitenciarul nr.3 Leova, în perioada 13
mai 2019 – 08 iulie 2019 în Penitenciarul nr.5 Cahul, în condiții contrare art.3 din CEDO
și pentru perioada aflării în instituțiile penitenciare în calitate de condamnat de 2 106 zile,
în condițiile art.art.4732 – 4734 Cod de procedură penală, calculându-se două zile de
reduceri pentru 10 zile de detenție, în total de 422 zile. În privința perioadei rămase de 2
zile, i s-a acordat cu titlu de despăgubire suma de 100 lei.
Condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea încheierii și adoptarea unei
noi hotărâri, prin care să fie recalculată perioada aflării în condiții precare de detenție în
conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
Consideră că, încheierea primei instanțe este neîntemeiată, fiind calculat incorect
termenul aflării sale în condiții precare de detenție. Totodată, este corectă reducerea
pedepsei aplicată prin încheierea din 08.04.2020, prin care i-a fost redus termenul
pedepsei cu 1 213 zile.
8.1. Reprezentantul Penitenciarului nr.3 Leova, Directorul, comisar principal de
justiție, Barcari Vladimir, a contestat cu recurs încheierea, solicitând casarea acesteia și
adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă plângerea condamnatului ca fiind
neîntemeiată.
Recurentul a indicat că la examinarea plângerii condamnatului, instanța de fond a
constatat existența condițiilor de detenție inumane și degradante reieșind din explicațiile
participanților la proces, fiind omise materialele prezentate de reprezentantul instituției
penitenciare.
2
Totodată, condamnatul nu a concretizat încălcările admise în privința lui,
invocările privind deținerea în condiții precare de detenție având un caracter general. Mai
mult, a fost demonstrat că pe parcursul deținerii condamnatului au fost respectate
standardele minime de întreținere a condamnaților, care nu pot fi apreciate ca inumane
sau degradante.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2022,
a fost respins recursul declarat de Penitenciarul nr.3 Leova, a fost admis recursul
condamnatului casată integral încheierea din 15 decembrie 2021, cu pronunțarea unei
hotărâri noi, prin care s-a constatat deținerea - în calitate de prevenit, contrar art.3 CEDO
perioada 12 august 2015 - 10 martie 2016, în total 180 zile; - în calitate de condamnat,
contrar art.3 CEDO perioada 11 martie 2016 - 15 decembrie 2021, în total 2 065 zile,
fiindu-i redusă din pedeapsa neexecutată: - în calitate de prevenit (calculând 2 zile de
reducere pentru 1 zi de detenție) – 360 zile; - în calitate de condamnat (calculând 2 zile
de reducere pentru 10 zile de detenție) – 413 zile, iar, în total, i-a fost redusă pedeapsa cu
773 zile.
Instanța de recurs a constatat că administrația Penitenciarului nr.3 Leova nu a
demonstrat prin probe că condamnatul nu s-a deținut în condiții precare de detenție.
În același timp, a fost stabilit că plângerea condamnatului se încadrează în
prevederile art.art.4732 - 4734 Cod de procedură penală, fiind dovedite afirmațiile lui
privind condițiile inumane de detenție.
Condamnatul la 10 ianuarie 2023 a declarat recurs în anulare, solicitând
casarea deciziei și adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie calculată perioada reducerii
pedepsei în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
Recurentul a invocat că instanța de recurs nu a ținut cont de toate argumentele
menționate în plângere, iar prin încheierea judecătorului de instrucție din 04 august 2020
corect i-a fost redusă pedeapsa.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că, acesta urmează a fi
declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Hotărârea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului penal cu
excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în
cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.
În conformitate cu art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și
adjuncții lui, persoanele menționate în art.401 alin.(1) pct.2) și 3) Cod de procedură
penală și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara recurs în
anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.
În corespundere cu prevederile art.455 alin.(2) pct. 7) Cod de procedură penală,
cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu
menționarea cazurilor prevăzute în art.453 Cod de procedură penală și cu argumentarea
ilegalității hotărârii atacate.
Prin trimitere la dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, se
menționează că, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când
Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre
depunerea cererii.
3
Potrivit art.456 alin.(1) coroborat cu art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în
care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art.455 Cod
de procedură penală.
În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată.
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în
anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost
judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare
sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate
de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică
calea apelului și recursului ordinar.
Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că,
decizia instanței de recurs, adoptată în ordinea reglementată de art.art.469-471 Cod de
procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la
alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, ce poate fi contestată cu recurs în anulare la
Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil,
deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare.
Așadar, având ca reper prevederile art.art.455 alin.(2) pct.7), 453 Cod de
procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu
corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.art.456, 432 alin.(1), (2) pct. 1), alin.(3) Cod
de procedură penală, Colegiul penal
d e c i d e:
Inadmisibilitatea recursului în anular declarate de condamnatul Copăceanu Ion,
împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2022, pe
motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 26 iulie 2023.
Președinte /semnătura/ Guzun Ion
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
/semnătura/ Talpă Boris
4