1ra-358/2023 — art.192-1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.192-1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6, 10 CPP
1ra-358/2023 — art.192-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-358/23
1-21023268-01-1ra-02032023
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 iunie 2023 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Guzun Ion,
Judecători – Daguța Sergiu, Eremciuc Ghenadie,
examinând, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a
recursului ordinar declarat de către avocatul Anton Vasile în numele
inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14
decembrie 2022, în cauza penală în privința lui
Zăhăicanu Adrian XXXXXX, născut la
xxxx, originar și domiciliat xxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 15.02.2021 – 03.08.2022;
Instanța de apel: 23.08.2022 – 14.12.2022;
Instanța de recurs: 02.03.2023 – 07.06.2023.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița din 03 august 2022, a
fost încetat procesul penal în cauza penală de învinuirea lui Zăhăicanu
Adrian de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal în
legătură cu împăcarea părților.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a
constatat că, Zăhăicanu Adrian în seara zilei de 30.08.2020, împreună cu unchiul
său Liulenov Valerii, s-au deplasat cu automobilul ultimului de model „XXXXX”,
cu n/î XXX XXX, în satul Calarașeuca, raionul Ocnița, în ospeție la Gluh Roman. A
doua zi, la data de 31.08.2020, în jurul orelor 13.00, urmărind scopul răpirii
mijlocului de transport, fără scop de însușire, a răpit automobilul unchiului său de
model „XXXXX”, cu n/î XXX XXX, care era parcat în ograda gospodăriei cet. Gluh
Roman și s-a deplasat la domiciliul său, în raionul Cimișlia, unde ulterior a avut loc
un accident rutier și a deteriorat automobilul. La data de 04.09.2020, Zăhăicanu
Adrian l-a informat telefonic pe unchiul său despre faptul că automobilul răpit l-a
tamponat la ieșirea din s. Elpujeni, r-ul Cimișlia.
1
Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Zăhăicanu
Adrian a comis infracțiunea prevăzută de art. 1921 alin. (1) Cod penal, după
semnele: răpirea mijlocului de transport, fără scop de însușire.
Potrivit sentinței, partea vătămată Liulenov Valeri, atât în cadrul
urmăririi penale, cât și în cadrul examinării cauzei, a depus cereri prin care a
solicitat încetarea cauzei penale în privința lui Zăhăicanu Adrian, pe motiv că
s-au împăcat între ei și careva pretenții față de ultimul de ordin material sau
moral nu are.
Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura
raionului Ocnița, Moraru Liliana prin care a solicitat admiterea apelului,
casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță prin care Zăhăicanu Adrian să fie
declarat vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 1921 alin. (1) din
Codul penal și să-i fie aplicată pedeapsa cu închisoare pe termen de 2 ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform
art. 84 alin. (4) Cod penal, a adauga parțial, la pedeapsa stabilită, partea
neexecutată a pedepsei aplicată prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul
Central din 20.12.2021, cu stabilirea pedepsei definitive sub formă de
închisoare pe termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
3.1 În conținutul cererii de apel depuse, procurorul a invocat că:
- anterior inculpatul Zăhăieanu Adrian, în perioada ultimilor 5 ani, a
comis infracțiuni similare;
- prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Cimișlia, Bojin
Marcel din 15.01.2021, a fost încetată urmărirea penală în privința
învinuitului Zăhăieanu Adrian, în legătură cu împăcarea părților;
- în privința lui Zăhăicanu Adrian este necesar să fie aplicată o pedeapsă
corespunzătoare infracțiunii pe care a comis-o.
- sentința din 03.08.2022, emisă în privința lui Zăhăicanu Adrian este
ilegală, deoarece cu un an în urmă în privința lui a fost dispusă încetarea
procesului penal în temeiul art. 109 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 decembrie
2022 a fost admis apelul procurorului, casată sentință parțial, și pronunțată o
hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum
urmează:
Zăhăicanu Adrian s-a constatat vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, fiindu-i numită pedeapsa sub formă
de închisoare pe un termen de 2 /doi/ ani.
În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei stabilite
prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 20.12.2021, s-a stabilit
2
pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 /trei/ ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
S-a dispus calcularea termenului de pedeapsă pentru Zăhăicanu Adrian
din data de 14.12.2022, cu includerea în termenul pedepsei termenul aflării
lui Zăhăicanu Adrian în stare de arest de la data de 18.12.2021 până la
14.12.2022.
În rest au fost menținute dispozițiile din sentință.
4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, în
conformitate cu noile cerințe instituite prin Legea nr. 130 din 9 iunie 2016,
împăcarea poate fi încheiată dacă:
1) persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise
cu intenție; sau,
2) dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca
rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii
cinci ani.
Instanța de apel a reținut că, inculpatul Zăhăicanu Adrian anterior a fost
judecat:
- prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 24.03.2016 pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, la pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 6 ani 8 luni în penitenciar pentru
minori;
- prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 20.12.2021 pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2), 85 Cod penal la pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 2 ani 2 luni în penitenciar de tip
semiînchis.
Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Cimișlia, Bojinov
Marcel din 15.01.2021 s-a dispus încetarea urmăririi penale în privința cet.
Zăhăicanu Adrian, în legătură cu împăcarea părților, pe faptul stabilit,
precum că cet. Zăhăicanu Adrian, la 08.08.2020, aproximativ la orele 09:30, dându-
și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, având scopul răpirii unui
mijloc de transport, aflându-se în preajma pieții din or. Cimișlia, a răpit automobilul
de model „XXXXX” cu numerele de înmatriculare XXX XXX, fără scop de însușire,
ce aparține tatălui său Zahaican Vasile, locuitor a s. Javgur r-nul Cimișlia, astfel
pricinuindu-i o pagubă materială, astfel, prin acțiunile sale, Zăhăicanu Adrian a
comis infracțiunea prevăzută de art. 1921 alin.(1) Cod penal, răpirea mijlocului de
transport fără scop de însușire.
Instanța de apel a mai constatat că la materialele cauzei lipsesc cererile
inculpatului și a părții vătămate Liulenov Valeri privind împăcarea părților,
iar cererea la care s-a referit instanța de fond /f.d.134/ nu conține careva
mențiune despre împăcarea părții vătămate cu inculpatul, vizând doar lipsa
3
pretențiilor către inculpat.
În aspectul dat astfel, instanța de apel a considerat că soluția primei
instanțe de încetare a procesului penal în privința inculpatului Zăhăicanu
Adrian, care anterior a avut caz de împăcare la 15.01.2021 și a comis
infracțiunea incriminată pe cazul dat la 30.08.2020, deci după instituirea
modificărilor în art. 109 Cod penal, care stabilesc interdicții la aplicarea
împăcării, în urma împăcării părților în baza art. 109 alin. (1) Cod penal, este
contrară legii, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 109 Cod penal și
Legii nr. 130 din 09.06.2016, inculpatul la momentul judecării cauzei fiind
persoană în privința căruia a fost admisă anterior împăcare pentru
infracțiune similară, urmând a fi casată sentința în latura dată, cu
pronunțarea unei hotărâri noi, prin care a stabili pedeapsă penală
inculpatului.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale inculpatului, s-a
menționat în decizie că se rețin prevederile articolelor 61, 75 Cod penal, cât și
faptul că inculpatul a comis crimă calificată ca mai puțin gravă, că este de
vârstă tânără, că nu este angajat în câmpul muncii, recunoaște vina și se
căiește în cele comise, regretă cele comise și are o atitudine critică față de
fapta comisă.
Instanța de apel a mai reținut faptul că Zăhăicanu Adrian anterior a fost
judecat, nu este încadrat în câmpul muncii, a comis o infracțiune din
categoria infracțiunilor mai puțin grave, pentru care legea penală prevede
pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 4 ani, fiind
imposibilă aplicarea pedepselor mai blânde, instanța a considerat că în cazul
dat urmează de a aplica inculpatului o pedeapsă de o categorie mai gravă. În
aspectul dat, instanța de apel a considerat că scopul pedepsei penale poate fi
atins doar prin numirea inculpatului a unei categorii de pedeapsă mai severă,
și anume închisoare.
Faptul că inculpatul a depus în instanța de apel cerere privind împăcarea
cu partea vătămată nu a putut fi admisă, deoarece s-a constatat
necorespunderea cerinței prevederilor art. 109 Cod penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Anton Vasile în numele inculpatului, prin care neinvocând incidența
dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită casarea deciziei
cu menținerea sentinței.
5.1 În susținerea recursului, avocatul Anton Vasile menționează
următoarele:
- la individualizarea pedepsei inculpatului Zăhăiceanu Adrian, instanța
nu a ținut cont de circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunii și a celor
personale ale inculpatului, care nu prezintă pericol social, cît și de unele
4
circumstanțe în care s-au desfășurat evenimentele, ținând cont de gradul de
participație a inculpatului; de circumstanțele atenuante cum ar fi căința
sinceră de cele întâmplate, recunoașterea integrală a vinovăției, vârsta tânără
și faptul că partea vătămată l-a iertata și s-a împăcat cu inculpatul;
- reieșind din cele menționate mai sus și ținând cont de analiza
cumulativă a criteriilor de individualizare și coroborare a probelor care
furnizează informațiile respective, precum și indicarea temeiurilor care
fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin
caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul
de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, precum
și aplicând efectul circumstanțelor atenuante indicate de mai sus, consideră
că instanța de fond a emis o hotărâre legală și întemeiată prin care a încetata
procesul penal în legătură cu împăcarea părților.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431
alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care
pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat,
în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod
de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427, fiind
în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația
condamnaților.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Instanța de recurs nu poate evalua alte temeiuri în drept al cazului de
casare, decît cele invocate de recurent cu referire la textul de lege citat, cu
excepția cînd prin soluție, nu se agravează situația părții împotriva căreia este
declarat recursul.
Față de aspectele de drept relevate, se impune concluzia că în situația
cînd din cererea de recurs se desprinde un temei indicat în art. 427 Cod de
procedură penală, instanța de recurs este în drept să analizeze temeinicia
hotărîrii atacate, referindu-se numai la temeiul motivat de recurent și numai
în cazul cînd acesta se regăsește în textul de lege menționat.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
5
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este
în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul
declarat este vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursului ordinar rezultă că recurentul nu invocă vreun
temei de drept concret din cele 16 prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, însă reieșind din motivarea acestuia, avocatul Anton
Vasile, care reprezintă interesele inculpatului Zăhăicanu Adrian, invocă
dezacordul cu pedeapsa individualizată de către instanța de apel și pledează
pentru menținerea sentinței, prin care a fost încetat procesul penal în cauza
penală de învinuirea lui Zăhăicanu Adrian de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal în legătură cu împăcarea părților.
Colegiul penal atestă că din motivarea recursului declarat, rezultă
invocarea temeiului de drept prevăzut la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, și anume, autorul recursului, referindu-se la situațiile în
care hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Examinând argumentele invocate de recurent în raport cu materialele
cauzei, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile de a
impune necesitatea casării deciziei atacate.
Referitor la argumentele din recursul ordinar declarat de către avocatul
Anton Vasile în numele inculpatului Zăhăicanu Adrian, și anume în partea
criticilor precum că – prima instanță a emis o hotărâre legală și întemeiată prin care
a încetata procesul penal în legătură cu împăcarea părților, Colegiul penal atestă că
acestea au constituit obiect de dispută și în cadrul instanței de apel, asupra
cărora s-a formulat și s-a punctat explicit și veridic răspuns în decizia
adoptată (f.d. 208-209), pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform
practicii CtEDO.
Astfel, Colegiul acceptă motivarea instanței de apel în dezbaterea acestor
critici, deoarece, conducându-se de prevederile art. 109 alin. (1) Cod penal și
de noile cerințe instituite prin Legea nr. 130 din 9 iunie 2016, just s-a constatat
eroarea primei instanțe la emiterea sentinței de încetare, pe motivul împăcării
părților, odată ce, în privința lui Zăhăicanu Adrian anterior a fost admisă
împăcarea pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.
De altfel, din analiza materialelor cauzei penale, Colegiul penal atestă că
cererea de ”împăcare a părților”, în temeiul căreia prima instanță a dispus
încetarea procesului penal, nu conține formulări de intenție ale părții
vătămate de a se împăca cu inculpatul, fiind menționat: „Pretenții de ordin
material și moral față de Zăhăicanu Adrian nu am”, devenind astfel întemeiată
6
constatarea instanței de apel, precum că la materialele cauzei lipsesc cererile
inculpatului și a părții vătămate Liulenov Valeri privind împăcarea părților, iar
cererea la care s-a referit instanța de fond /f.d.134/ nu conține careva mențiune despre
împăcarea părții vătămate cu inculpatul, vizând doar lipsa pretențiilor către inculpat.
Faptul acceptării și însușirii motivării instanței de apel în acest sens, vine
în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în
cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși
obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând
un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie
1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță
internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt
mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Colegiul penal consideră că în prezenta speță nu și-au găsit confirmarea
criticile recurentului vis-a-vis de pedeapsa individualizată inculpatului,
deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină
eficiență prevederilor articolelor 6, 7, 61, 75-78 Cod penal.
Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal atestă că instanța de
apel, la individualizarea pedepsei inculpatului Zăhăicanu Adrian a ținut cont
de faptul că ultimul a comis o infracțiune mai puțin gravă la o vârstă tânără,
că anterior a fost judecat, nu este încadrat în câmpul muncii, a recunoscut
vina, s-a căit și a regretat cele comise și că are o atitudine critică față de fapta
comisă.
Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a concluzionat că o
pedeapsă privativă de libertate și durata executării acesteia, va asigura scopul
pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute și celelalte argumente ale
recurentului.
Colegiul penal atestă că instanța de apel a ținut cont de toate
circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei
inculpatului Zăhăicanu Adrian, stabilindu-i o pedeapsă corectă, echitabilă,
legală și pe deplin motivată, ce corespunde principiului proporționalității și
scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și
prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a
altor persoane.
Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis
erorile de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, deci, nu persistă temei de casare a deciziei, pedeapsa stabilită
inculpatului Zăhăicanu Adrian de către instanța de apel a fost aplicată în
limitele legii, a fost bine motivată soluția de casare a sentinței, iar decizia
atacată este legală și întemeiată, din care considerente se dispune
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Anton Vasile
7
în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Anton
Vasile în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 14 decembrie 2022, în cauza penală în privința lui
Zăhăicanu Adrian XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată este pronunțată la 13 iulie 2023.
Președinte Guzun Ion
Judecători Daguța Sergiu
Eremciuc Ghenadie
8