1ra-1649/22 — art. 190 al. 2 lit. d CP

1ra-1649/22 — art. 190 al. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1649/22

1-18099598-01-1ra-07122022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Daguța Sergiu

Judecători – Eremciuc Ghenadie, Pitic Mariana

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Cicora Vitalie xxxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat xxxxxx

Termenii de examinare:

prima instanță:13.02.2018 – 06.08.2019;

instanța de apel: 24.09.2019 – 11.02.2020;

instanța de recurs:11.05.2020 – 30.06.2020;

instanța de apel: 06.08.2020 – 27.01.2021;

instanța de recurs:19.04.2021 – 15.06.2021;

instanța de apel::05.08.2021 – 23.09.2022;

instanța de recurs:07.12.2022 – 07.06.2023.

Asupra motivelor recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

xxxx a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2), lit. d) Cod penal la amendă în mărime de 600

unități convenționale, ce constituie 12.000 lei, cu privarea de dreptul de a presta prestații în

domeniul comerțului pentru o perioadă de 1 an.

De la inculpat s-au încasat, în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 45,70

lei.

Cicora Vitalie, la 11 iunie 2016, Cicora Vitalie fiind angajat al SRL „Andix”, cu sediul

juridic în mun. Bălți, str. Lesiecici 18/49, în baza contractului individual de muncă nr. 01/16

din 04.01.2016, profitând de împuternicirile acordate de a reprezenta interesele întreprinderii,

la efectuarea lucrărilor de instalare a sistemului de supraveghere video, la ferma de păsări din

extravilanul s. Mândrești r-nul Telenești, ce aparține lui Marandici Serghei, urmărind scopul

1

de profit și dobândire a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, a falsificat actul lucrărilor

executate nr. 127 din 11.06.2016, anexă a contractului nr. 2127 privind furnizarea

echipamentelor și montarea sistemelor de comunicație cu tensiune joasă, încheiat între SRL

„Andix” și Marandici Serghei indicând suma totală a lucrărilor executate - 11.950 lei, în loc

de 9820 lei, însușind ilegal de la Marandici Serghei suma de 2130 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului Cicora Vitalie au fost încadrate juridic în baza art. 190 alin.

(2), lit. d) Cod penal, conform indicilor calificativi – „escrocheria, adică dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, săvârșita cu folosirea situației de serviciu.”

apeluri, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cicora Vitalie

să fie achitat.

3.1. În motivarea apelurilor declarate, apelanții au invocat că, urmărirea penală a fost

pornită în baza art. art. 190 alin. (2) lit. d) și 361 alin. (1) Cod penal, pe faptul însușirii

bunurilor proprietarului în sumă de 2000 lei și falsificarea documentelor oficiale, în privința

lui Cicora Vitalie fiind emisă ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit pe art. 190 alin.

(2) lit. d) și art. 361 alin. (1) Cod penal.

La 21.04.2017, lui Cicora Vitalie i-a fost înaintată învinuirea doar în baza art. 190 alin.

(2) lit. d) Cod penal, acesta fiind scos de sub urmărire penală pe art.361 alin. (1) Cod penal și

încetat procesul penal, pe acest capăt de acuzare. Însă în acțiunile inculpatului nu este prezentă

fapta infracțiunii de însușire, cu semnele laturii obiective de escrocherie.

Prin rechizitoriu, Cicora Vitalie a fost învinuit în baza art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal,

pentru faptul că, la 11 iunie 2016 în scopul dobândirii bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune, a falsificat actul de executare a lucrărilor nr. 127 din aceiași dată, indicând suma

de 11.950 lei, în loc de 9820 lei, însușind suma de 2130 lei, de la Marandici Serghei prin

escrocherie, folosind situația de serviciu.

Potrivit modificărilor la art. 190 Cod penal, prin Legea nr. 179 din 17.08.2018,

răspunderea survine pentru comiterea escrocheriei, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea adevărată a

unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actul juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile, însă, aceste semne ale laturii obiective nu i-au fost încriminate inculpatului, iar

potrivit art. art. 10 - 101 Cod penal, principiului retroactivității legii penale, nu poate fi aplicat,

pentru că agravează situația inculpatului.

Astfel, apelanții au susținut că Marandici Serghei nu a declarat că a fost înșelat, deoarece

cunoștea ce sumă de bani urma să achite, nu i s-au cauzat prejudicii materiale ca urmare a

acestor acțiuni, nu se consideră parte vătămată, nu are careva pretenții, nu insistă la

recuperarea acestei sume, deci lipsește semnul laturii obiective - înșelarea, cu folosirea

situației de serviciu, mai mult suma de 2000 lei pentru el constituie prejudiciu considerabil,

dar nu reprezintă proporții mari, în corespundere cu art. 126 Cod penal.

Totodată, au invocat că urmărirea penală nu este completă, iar probele cauzei nu denotă

fapta încriminată inculpatului, mai ales prin declarația de venituri care dovedește că suma

dată nu este însușită ilegal, dar ca urmare a prestării serviciului ca persoană fizică, suma fiind

2

declarată către organul fiscal teritorial, fiind achitate impozite. Partea acuzării nu a demonstrat

că această plată a fost însușită de inculpat ilicit, lipsind faptul infracțiunii de escrocherie.

La fel, în opinia apelanților învinuirea este contradictorie, or, în ordonanța de învinuire

este prezent semnul calificativ falsificarea sumei, iar prin ordonanța procurorului s-a încetat

urmărirea penală pe art. 361 Cod penal, fapt ce denotă despre încălcarea principiului

preeminenței dreptului, care include principiul legalității, delictelor și pedepselor și principiul

inadmisibilității aplicării extensive a legii penale în detrimentul persoanei, în special, prin

analogie.

De asemenea, au invocat că plângerea și declarațiile martorului Gogol A. nu puteau fi

puse la baza sentinței, deoarece la urmărirea penală confruntări între acesta și învinuit (bănuit)

nu au avut loc, a nu a fost audiat de judecătorul de instrucție și nu s-a asigurat dreptul

inculpatului de a-i pune întrebări, respectiv instanța de fond a încălcat dreptul la un proces

echitabil și contradictoriu stabilit de art. 6 CEDO.

Instanța de fond a calificat acțiunile inculpatului conform semnelor laturii obiective, care

la momentul de față nu mai constituie escrocherie, prin Legea nr. 179 din 26.07.2018 fiind

modificată dispoziția art. 190 Cod penal și a exclus semnele calificative ale infracțiunii

imputată lui, iar cele menținute se califică la o altă infracțiune - art. 196 Cod penal - cauzarea

de prejudicii fără semne de sustragere, în lipsa proporțiilor mari, fapta urmând a fi calificată

ca delict contravențional, prevăzut la art. 104 Cod contravențional, a cărui termen de

prescripție a expirat demult. Partea vătămata Marandici Serghei a declarat că nu i-a fost cauzat

nici un prejudiciu și nu se consideră victimă.

Prin urmare, acțiunile inculpatului nu constituie însușire, aceasta fiind dovedit prin

declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, precum și actele anexate la dosar, dar

neapreciate corespunzător de instanța de fond în actul ridicat de la companie fiind indicate

ambele sume - una cu litere, iar alta cu cifre, aceasta necoincidentă nu a putea să nu fie

observată de Marandici Serghei, deci, el cunoștea ce sumă urma să achite pentru servicii și

care este suma ce se achita în casă.

Acuzarea nu a prezentat careva bonuri de plată, facturi fiscale pentru a concretiza suma

încasată de întreprindere, acest fapt constituind un dubiu, ce urma a fi interpretat în favoarea

inculpatului.

Pe lângă aceasta, declarația fiscală de venituri nu a fost apreciată corespunzător art. 101

Cod de procedură penală, respectiv inculpatul nu a avut parte de un proces contradictoriu și

acces la justiții, deoarece pretențiile lui au rămas fără soluții și fără careva motivație, fiind

încălcat art. 6 din CEDO.

Nu este întemeiată nici încasarea cheltuielilor de judecata în sumă de 45,60 lei, or,

acuzarea nu a înaintat nici o pretenție civilă, inclusiv referitor la cheltuielile de judecată,

instanță de fond aplicând eronat prevederile art. art. 227-229 Cod de procedură penală.

În același timp, aplicarea pedepsei complementare nu este echitabilă, fiind stabilit că

inculpatul are la întreținere un copil minor, ce constituie circumstanță atenuantă, iar soția nu

este angajată, astfel că privarea de dreptul de a munci în domeniul prestări de servicii în

comerț direct afectează starea materială a inculpatului și a persoanelor aflate la întreține,

nefiind motivată aplicarea art. art. 69, 75, 76, 79 Cod penal în raport cu personalitatea

inculpatului și scopul pedepsei penale.

3

admis apelul declarat, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost

respinsă cererea acuzării privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a constatat că, prima instanță corect

a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, fapta săvârșită fiind încadrată corespunzător probelor administrate, apreciate cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor. Acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2), lit. b)

Cod penal, conform indicilor calificativi- escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune, săvârșită cu folosirea situației de serviciu.

acestuia, Procopciuc Angela, au declarat recurs, prin care au solicitat casarea acesteia, și

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, invocând

argumente similare celor indicate anterior în apel, descrise în pct. 3.1 al prezentei decizii .

5.1 Suplimentar, recurenții au invocat că, instanță de apel eronat a conchis că, calificarea

este corectă și s-a aplicat legea penală existentă la momentul comiterii faptei, și nu a motivat

suficient neaplicarea principiului retroactivității legii, aplicând o lege penală care exclude

răspunderea penală a inculpatului, adică mai blândă - Legea nr. 179 din 26.07.2018. Or, în

lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de escrocherie, după adoptarea legii penale mai

blânde, acțiunile inculpatului urmau a fi calificate în baza art. 196 Cod penal, ca cauzarea de

prejudicii materiale fără semne de însușire ilegală.

În rechizitoriu nu este specificat ce funcție a folosit inculpatul deoarece, potrivit

contractului individual de muncă, este vânzător, dar nu manager sau administrator, sau altă

funcție, în sensul art. 190 Cod penal.

La fel, au invocat că, proba apărării - declarația fiscală privind dobândirea licită a

veniturilor impozabile - nu a fost apreciată de instanțele de fond, fapt ce determină aprecierea

lipsei semnului calificativ al escrocheriei - dobândirea ilicită, prin abuz de încredere, după

cum este indicat în învinuire.

Au invocat că nu a fost evaluată nici ordonanța de încetare a procesului penal și scoatere

a inculpatului de sub urmărirea penală pe art. 361 Cod penal, act procedural care înlătură

semnul calificativ - falsificarea actului lucrărilor executate din 11.06.2016.

Mai mult ca atât, instanță de apel a constatat că, declarațiile martorului Gogol A. nu au

fost puse la baza sentinței, însă în materialele cauzei citite de acuzare și apreciate de instanță

de judecata se conține plângerea lui Gogol A. Procesul-verbal de confruntare nu poate fi pus

la baza sentinței, deoarece nu constituie probă, reieșind din prevederile art. 94 Cod de

procedură penală.

Nu a fost motivată excluderea din dosar a actelor procesuale întocmite cu încălcarea

dreptului la apărare, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, și anume, procesele-verbale

de confruntare efectuate în lipsa avocatului, puse la baza sentinței de condamnare, ca probe

ce dovedesc vinovăția inculpatului.

De asemenea, au invocat că cauza penală a fost pornită la 10.10.2016, iar învinuirea i-a

fost înaintată inculpatului numai la 21.04.2017, cu depășirea termenului de 3 luni, prevăzut

de art. 63 Cod de procedură penală, fapt ce constituie o încălcare a principiului privind

4

interzicere dublei urmăriri, prevăzut de art. 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO, acțiunile

procesuale efectuate peste perioada de 3 luni sunt nule, conform art. 251 Cod de procedură

penală, procesul penal urmând a fi încetat în temeiul art. 255 pct. 9) Cod de procedură penală.

fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției, instanță de recurs a reținut că, prima instanță nu a judecat

fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, deoarece:

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept concrete invocate în rechizitoriu, neindicând

motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de

fond și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi procesul-verbal de ridicare din 11.10.2016

(vol. I, f. d. 68-73), procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.06.2017 (vol. I, f. d. 88),

procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.06.2017 (vol. I, f. d. 87);

c) a pus la baza sentinței de condamnare plângerea și explicațiile martorului Gogol A.

(vol. I, f. d. 38, 47) depuse în timpul urmăririi penale, acesta nefiind audiat și în ședința de

judecată, fără a verifica condiția obligatorie de drept, dacă la urmărirea penală a avut loc

confruntarea lui cu bănuitul, învinuitul sau dacă el a fost audiat în condițiile art. 109 și 110,

în cazul în care inculpatul nu a participat la confruntare cu acesta în cadrul ședinței de judecată

(art. 371 alin. (1), 389 alin. (3) CPP);

d) nu a coroborat învinuirea indicată în rechizitoriu și descrisă în descriptivul sentinței

ca o faptă criminală considerată ca fiind dovedită, că inculpatul: „a falsificat actul lucrărilor

executate nr. 127 din 11.06.2016, anexă a contractului nr. 127...”, cu prescripțiile prezumției

de nevinovăție (art. 8 alin. (1) CPP).

La rândul său, instanță de apel, dispunând casarea parțiala a sentinței, nu a respectat

prescripțiile de drept nominalizate, deoarece:

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța

de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat total sentința și nu a

rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol și repetate în

recursul ordinar;

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de

apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f. d. 68- 73 v. I;

e) potrivit proceselor-verbale ale ședinței judiciare din 10.12.2019 și 11.02.2020, a

început examinarea cauzei completul format din judecătorii I. Iordan, S. Furdui și S. Teleucă,

dar au finisat judecarea cauzei și pronunțat decizia contestată judecătorii I. Iordan, S. Furdui

și S. Gîrbu (f. d. 105,107,120-124). Totodată, în materialele cauzei lipsește încheierea

președintelui instanței motivată pe criteriile prescrise în art. 31 alin. (3) Cod de procedură

penală și pct. 14 din Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbarea membrilor acestora, despre schimbarea judecătorului S. Teleucă.

5

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că, instanțele de fond și de apel nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe

care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat în modul prevăzut de lege

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și că recursul ordinar este întemeiat

admis apelul declarat, casată total sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Cicora Vitalie învinuit în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal, a fost achitat în temeiul art. 390 alin. (1) pct.

3) Cod de procedură penală, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

7.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că în acțiunile lui Cicora

Vitalie lipsește latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie, deoarece ultimul nu a însușit

ilegal, prin înșelăciuni și abuz de încredere mijloacele bănești ale părții vătămate Marandici

Serghei, deoarece ultimul a indicat că, cunoștea ce sumă de bani urma să achite, nu i s-au

cauzat prejudicii materiale ca urmare a acestor acțiuni, nu se consideră parte vătămată și nu

are careva pretenții,

La fel lipsește și latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie, deoarece acțiunile

inculpatului nu au fost îndreptate în mod direct sau indirect la comiterea unei infracțiuni, în

special a escrocheriei, respectiv nu a dobândit ilicit bani de la partea vătămată.

Cercetând materialele dosarului penal, instanța de apel a apreciat că, relațiile apărute

între Cicora Vitalie și Marandici Serghei poartă un caracter de ordin civil, care urmau a fi

soluționate în instanța de drept civil.

În baza celor relatate, instanța de apel a constatat că, în acțiunile inculpatului Cicora

Vitalie nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie.

solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

8.1. În argumentarea recursului a invocat că probele administrate în prezenta cauză

dovedesc că, anume inculpatul a săvârșit infracțiunea de escrocherie, încriminată de către

procuror la etapa urmăriri penale și reținute în sarcina sa de către instanța de fond.

A invocat că, instanța de apel a apreciat distorsionat declarațiile părții vătămate

Marandici Nicolae, reținând că partea vătămată cunoștea costul contractului și că a fost de

acord să-l achite.

Mai mult, instanța de apel a constatat că părții vătămate Marandici Nicolae nu i–a fost

cauzat nici un prejudiciu și că acesta nu ar fi fost indus în eroare de către Cicora Vitalie, la

efectuarea plății. Însă instanța de apel nu a indicat, dacă partea vătămată Marandici Nicolae a

cunoscut despre valoarea reală a tranzacției încheiate cu SRL „Andix”, or, acest aspect este

important pentru a se determina dacă a existat sau nu elementul de înșelăciune, în acțiunile

inculpatului Cicora Vitalie.

De asemenea, a invocat că din actele cauzei penale, nu rezultă faptul că, Cicora Vitalie

ar fi făcut careva prestații suplimentare din nume și cont propriu, ce ar fi justificat primirea

excedentului bănesc.

Faptul că partea vătămată Marandici Nicolae nu se mai consideră prejudiciată nu trebuia

interpretat în sensul lipsei elementului material al laturii obiective a componenței de

infracțiune, atitudinea părții vătămate Marandici Nicolae fiind pe deplin explicabil, aceasta

în condițiile în care dânsul a primit de la SRL „Andix” suma de 2 130 lei, pe care a achitat-o

6

excedentar lui Cicora Vitalie, fapt confirmat de către partea vătămată, atât la etapa urmăririi

penale, cât și în față primei instanțe.

fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1. În motivarea soluției adoptate, instanță de recurs a reținut că, instanța de apel pe de

o parte, a reținut că între inculpat și partea vătămată sunt relații civile, în acțiunile inculpatului

lipsind latura obiectivă și subiectivă și că părții vătămate nu i s-au cauzat prejudicii materiale

și nu se consideră parte vătămată, iar pe de altă parte a statuat că, din conținutul declarațiilor

părții vătămate Marandici Serghei rezultă că, suma de 2000 lei pentru el constituie prejudiciu

considerabil, dar nu reprezintă proporții mari, iar faptul lipsei de acuzatei pentru care să fie

prevăzută răspunderea penală duce la încetarea procesului penal, după care tot în motivarea

soluției, instanța de apel a stabilit și faptul că învinuirea înaintată este contradictorie.

Respectiv instanța de recurs a apreciat concluziile instanței de apel, ca fiind confuze și

care nu se conciliază reciproc.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că, deși instanța de apel în partea descriptivă

a deciziei a dispus achitarea inculpatului din lipsa elementelor infracțiunii, în partea

descriptivă a deciziei, a indicat concluzii din care rezultă și motive de încetare a procesului

penal, concluzii care se exclud reciproc, și constituie o eroare de procedură ce semnalează

prezența temeiului pentru recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”, care

este prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

La fel, instanța de apel nu a luat în considerație probele prezentate de către partea

acuzării și anume: declarațiile părții vătămate Marandici Sergiu, procesul-verbal de ridicare

din 11.10.2016 și procesul-verbal de ridicare din 17.05.2017, apreciind prioritar declarațiile

inculpatului, care are dreptul de a nu se autoincrimina, și cele selective ale părții vătămate,

fără o evaluare în cumul a acestora, fără a motiva admiterea unor probe sau respingerea altora,

fără a verifica dacă partea vătămată la momentul încheierii contractului, a cunoscut despre

valoarea reală a tranzacției încheiate cu SRL „Andix” și dacă a existat elementul de

înșelăciune în acțiunile inculpatului.

Astfel, instanța de apel, ignorând un cumul de probe administrate la dosar, a admis și a

apreciat prioritar numai declarațiile inculpatului și cele selective ale părții vătămate, care și

au fost puse la baza hotărârii de achitare în privința lui Cicora V., fără o analiză în cumul a

tuturor probelor prezentate de părți, neelucidând faptele importante pentru soluționarea justă

și promptă a cauzei date.

fost admis apelul comun al inculpatului Cicora Vitalie și al avocatului în numele acestuia,

casată total sentința, din alte motive, în baza art.409 Cod de procedură penală, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal pornit

în baza art.190 alin.(2) lit. d) Cod penal, în privința lui Cicora Vitalie, s-a încetat în baza

art.391 alin.(1), pct.6) Cod procedură penală, deoarece există circumstanțe care condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

10.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că la 10.10.2016 a fost

emisă ordonanța cu privire la începerea urmăririi penale prin care s-a dispus începerea

urmăririi penale în baza materialelor procesului penal nr. 20160401770 din 14.09.2016

potrivit elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal și art. 361

7

alin. (1) Cod penal, pe faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false

cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

comis de către cet. Cicora Vitalie, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și folosirea

situației de serviciu. Totodată s-a dispus informarea persoanelor interesate despre decizia

adoptată. (f. d. 1, vol. I).

La 24.01.2017, Cicora Vitalie a fost recunoscut în calitate de bănuit în cadrul cauzei

penale nr. 2016041513, în baza art.190 alin.(2) lit.c), d) și art.361 alin.(1) Cod penal (f.d.137,

vol. I).

Ulterior, la 21 aprilie 2017, Cicora Vitalie a fost pus sub învinuire, încriminându-i-se

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal (f.d.143, vol. I).

În acest sens, instanța de apel a notat că, potrivit art. 63 alin. (2), pct. 3) Cod de procedură

penală, persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate

– mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi – mai mult de 6

luni.

Iar conform art. 251 Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale care

reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în

cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât

prin anularea acelui act. Încălcarea prevederilor legale referitoare la competența după materie

sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea

ședinței de judecată, la participarea părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului,

traducătorului, dacă sânt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural.

Nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a

procesului de către părți, și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea

actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Încălcarea oricărei alte prevederi legale decât cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau la terminarea

urmăririi penale – când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de

judecată – când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în

care proba este prezentată nemijlocit în instanță

Subsidiar, instanța de apel a reținut că potrivit art. 63 alin. (1), (1/1) Cod de procedură

penală, ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit și informația despre

drepturile prevăzute la articolul 64 se aduc la cunoștință în decurs de 5 zile [...] din momentul

de începere a primei acțiuni procedurale efectuate în raport cu acesta.

Astfel, instanța de apel a specificat că soluția legislativă prevăzută de alin. (1/1 ) din

articolul 63 din cod reprezintă o excepție de la alin. (1) din același articol și corespunde celui

de-a doilea element al noțiunii de „acuzație în materie penală” în sensul Convenției, care se

manifestă prin existența unor „repercusiuni importante asupra situației (persoanei)”. Excepția

menționată constă în faptul că, în cazul în care față de o persoană există anumite bănuieli

rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și în raport cu aceasta sunt efectuate

anumite acțiuni procedurale, care creează repercusiuni importante asupra situației persoanei,

organele de urmărire penală au obligația de a recunoaște această persoană în calitate de bănuit

în decurs de 5 zile din momentul de începere a primei acțiuni procedurale.

În acest sens, legislatorul le-a acordat organelor de urmărire penală și instanțelor de

judecată competența de a aprecia, în fiecare caz concret, dacă acțiunile procedurale efectuate

în cadrul urmăririi penale au produs sau nu repercusiuni importante pentru situația persoanei

8

și dacă, în consecință, persoanei trebuie să fie recunoscută calitatea de bănuit în sensul alin.

(1/1 ) al articolului 63 din Cod, având în vedere particularitățile fiecărui caz concret.

Prin urmare, art. 63 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede o listă exhaustivă

de acte procedurale prin care persoanei îi poate fi recunoscută calitatea de bănuit, însă, prin

excepția instituită de alin. (1/1) din același articol, legislatorul a stabilit anumite garanții

pentru situațiile în care organele de urmărire penală desfășoară acțiuni procedurale care au

consecințe importante pentru persoană, fapt care corespunde rigorilor dreptului la un proces

echitabil stabilit de articolul 20 din Constituție.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a apreciat că calitatea de bănuit Cicora Vasile

în cadrul cauzei penale nr.2016041513 a obținut-o la momentul emiterii de către Ofițerul

superior de urmărire penală al SUP IP Bălți, a ordonanței cu privire la începerea urmăririi

penale la 10.10.2016. Or, potrivit acesteia s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, în

privința faptului, cât și in personam, în privința persoanei.

Totodată, potrivit textului ordonanței menționate supra s-a dispus informarea

persoanelor interesate despre decizia adoptată (f. d. 1, vol. I) 25.

În contextul celor relatate, instanța a considerat că, ordonanța cu privire la începerea

urmăririi penale la 10.10.2016, întrunește definiția „Acuzației”, în sensul articolului 6

alineatul 1 din Convenție, care potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului

poate fi definită „ca notificarea oficială, provenind de la autoritatea competentă, cu privire la

reproșul ce i se aduce unei persoane de a fi săvârșit o infracțiune”.

În continuare, instanța de apel a reținut că la 22.11.2016, după emiterea ordonanței cu

privire la urmărirea penală, Cicora Vitalie a înaintat cerere privind eliberarea actelor din cauza

penală nr.2016041513, fapt ce denotă că, acesta cunoștea despre acuzația penală înaintată, or

potrivit textului ordonanței cu privire la începerea urmăririi penale s-a dispus începerea

urmăririi penale potrivit elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c) și d) Cod

penal și art. 361 alin. (1) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a constatat că, asupra situației lui Cicora Vitalie au existat

repercusiuni importante începând de la data la care organul de urmărire penală a dispus, prin

ordonanța din 10.10.2016, începerea urmăririi penale împotriva sa.

Astfel, instanța de apel a reținut existența cumulativă a celor trei condiții: existența unei

,,acuzații în materie penală”; notificarea oficială despre această acuzație (cu categoriile

stabilite în art.63 alin.(1) Cod de procedură penală, această condiție exceptând situațiile când

se probează când partea acuzării a ezitat să-și onoreze obligațiile de informare); constatarea

,,repercusiunilor importante” pentru persoana suspectă de comiterea infracțiuni.), pentru

justificarea concluziei de apreciere a ordonanței cu privire la pornirea urmăririi penale din

10.10.2016 (f.d.1, vol I) ca ordonanță prin care lui Cicora Vitalie i se aduc acuzații în materie

penală, termen de la care a fost calculat de către instanța de apel că Cicora Vitalie a căpătat

calitatea de bănuit.

La caz, nu putea fi reținut curgerea termenului din momentul înaintării ordonanței de

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit înaintată la 24.01.2017, or, în speță, momentul

aducerii „acuzației penale” s-a constatat a fi ordonanța in personam în privința lui Cicora

Vitalie cu privire la începerea urmăririi penale (f.d.1, vol I) 30.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că, de la momentul aducerii „acuzației în

materie penală” la 10.10.2016 prin ordonanța cu privire la începerea urmăririi penale în

privința lui Cicora Vitalie pe faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale

9

false cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și folosirea situației de serviciu,

până la momentul înaintării învinuirii în privința sa la 21.04.2017, s-a depășit termenul de 3

luni, prevăzut de art.63 alin.(2) pct. 3) Cod procedură penală. Încălcarea prevederilor art. 63

alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală constituie circumstanțe care exclud tragerea la

răspundere penală a lui Cicora Vitalie în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (2)

lit. d) Cod penal, și se impune încetarea procesului penal.

declară recurs ordinar, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanța de apel, în alt complet de judecată.

11.1. Recurentul nu este de acord cu expunerea și motivarea instanței de apel privind

existența circumstanțelor care condiționează tragerea la răspunderea penală a lui Cicora

Vitalie prin încălcarea prevederilor art.63 Cod de procedură penală.

Procurorul susține că, termenul de 3 luni începe a curge nu din data pornirii urmării

penale - 10.10.2016, dar din data emiterii ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit -

24.01.2017. respectiv la data înaintării învinuirii – 21.04.2017 termenul nu era expirat.

În acest sens, recurentul menționează că instanța de apel constată că în privința lui

Cicora Vitalie au existat repercusiuni importante" începând cu data pornirii urmăririi penale

adică din 10.10.2016, însă nu motivează nici într-un fel soluția sub aspectul cărora acțiuni ale

organului de urmărire penală au existat pretinsele repercusiuni,

Consideră că, instanța de apel urma să verifice și să se expună asupra existenței

cumulative a celor trei condiții și anume concret să identifice care anume acțiuni procedurale

efectuate în cadrul urmăririi penale au produs repercusiuni importante pentru situația lui

Cicora Vitalie, pentru a justifica concluzia de apreciere a ordonanței de pornire a urmăririi

penale din 10.10.2016, ca ordonanța prin care lui Cicora Vitalie i se aduc acuzații în materie

penală, termen de la care a fost calculată înaintarea învinuirii, or, în ordonanța menționata

numele inculpatului Cicora Vitalie a fost redat doar în partea constatatoare a acesteia, iar în

partea dispozitivă a fost indicat clar și concret că începerea urmăririi penale, conform

elementelor infracțiunii prevăzute art. 190 și 361 Cod penal, în temeiul unei bănuieli

rezonabile privind săvârșirea infracțiunilor.

La caz, de la adoptarea ordonanței de pornire a urmăririi penale (10.10.2016) și până la

recunoașterea în calitate de bănuit (24.01.2017) situația lui Cicora Vitalie nu a fost modificată

prin acțiuni ale organului de urmărire penală.

Cod de procedură penală, a depus referință inculpatul și avocatul acestuia, Procopciuc Angela

care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În acest sens, a argumentat că instanța de apel, judecând cauza just a constatat încălcarea

termenului de ținere sub bănuire a lui Cicora Vitalie peste termenul de 3 luni, contrar

prevederilor

art. 63 Cod de procedură penală și corect a apreciat că încălcările admise constituie

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală a lui Cicora Vitalie în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal și impune încetarea procesului

penal.

10

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat

din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură

penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că titularul acestuia

invocă în calitate de temei pentru casarea hotărârii instanței de apel prevederile art. 427 alin.

(1), pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art.427

alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel de erori de drept

nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat cu strictețe prevederile art. art. 414 alin.(1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, acesta

fiind clar.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile recurentului prin care susține

că instanța de apel nu s-a expus argumentat asupra tuturor motivelor din cererea de apel,

întrucât recurentul în recurs nu indică expres asupra căror anume motive instanța

nominalizată nu s-a pronunțat, or invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării

cauzei de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind

esență acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

De asemenea, Colegiul penal nu poate să susțină poziția procurorului precum că

instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, care obligă

instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, având în vedere că motivarea

hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune

în mod obligatoriu expunerea amănunțită asupra tuturor elementelor de fapt menționate de

părți, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu

și sunt menționate componentele obligatorii ale unei hotărâri motivate.

De altfel, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, corect a concluzionat asupra încetării procesului penal în privința lui

11

Cicora Vitalie constatând că, la caz, sunt incidente temeiuri care exclud tragerea acestuia la

răspunderea penală.

În continuare, Colegiul consideră relevant de a se expune, prin aducerea unor

argumente subsidiare celor formulate de instanța de apel, privitor la corectitudinea soluției de

încetare a procesului penal adoptată în această cauză.

Reieșind din actele dosarului, se constată că, la 10 octombrie 2016, de către ofițerul de

urmărire penală al SUP a IP Bălți, Tabarcea Andrei a fost emisă ordonanța de pornire a

urmăririi penale în privința lui Cicora Vitalie conform semnelor componenței de infracțiune

prevăzute de art. art. 190 alin.(2) lit. c), d), 361 alin. (1) Cod penal, cu informarea persoanelor

interesate despre decizia adoptată (f.d.1, vol. I).

Ulterior, prin ordonanța Șefului adjunct al SUP a IP Telenești, Begu Ion din 24 ianuarie

2017, cet. Cicora Vitalie a fost recunoscut în calitate de bănuit în cauza penală respectivă

fiindu-i încriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 190 alin.(2), lit. c), d), art. 361

alin. (1) Cod penal (f.d.137, vol. I).

Prin ordonanța procurorului delegat în Procuratura r-lui Telenești, Bunduchi Anatolie

din 21 aprilie 2017, cet. Cicora Vitalie a fost pus sub învinuire în baza art. 190 alin.(2), lit. c),

d) (f. d.143-144, vol. I).

Astfel, din partea dispozitivă a ordonanței emise la 10 octombrie 2016, cu certitudine

se stabilește că cauza dată a fost pornită concret în privința unei persoane, adică împotriva lui

Cicora Vitalie, în baza existenței bănuielii rezonabile că, anume dânsul a confecționat, deținut

și folosit documentele oficiale false cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și folosirea

situației de serviciu.

Totodată, potrivit textului ordonanței menționate supra s-a dispus informarea

persoanelor interesate despre decizia adoptată.

În acest sens, Colegiul penal apreciază că, instanța de apel corect a statuat că: „ ...

calitatea de bănuit, Cicora Vitalie în cadrul cauzei penale nr.2016041513 a căpătat-o în

momentul emiterii de către Ofițerul superior de urmărire penală al SUP IP Bălți, a

ordonanței cu privire la începerea urmăririi penale la 10.10.2016. Or, potrivit acesteia s-a

dispus începerea urmăririi penale in rem, în privința faptului, cât și in personam, în privința

persoanei”.

Prin urmare, ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit în sensul dispoziției art.

63 alin. (1) Cod de procedură penală, este considerată acea ordonanță în care organul de

urmărire penală pentru prima dată de la pornirea urmăririi penale expune fapta infracțională

ca pe o faptă deja constatată și săvârșită de o persoană concretă, în speța dată, această persoană

fiind Cicora Vitalie, însoțita de calificarea juridico-penală a faptei.

Prin aceasta organul de urmărire penală oficializează suspiciunile existente privind

săvîrșirea unei infracțiuni concrete de către o persoană determinată deja, iar în continuare

toate acțiunile organului sunt îndreptate spre acumularea de probe întru confirmarea

vinovăției acesteia.

În contextul dat, urmează a se consemna și despre statuările din jurisprudența constantă

a Curții Europene, potrivit căreia în materie penală noțiunea de acuzație are un sens autonom,

aceasta fiind interpretată ca o notificare oficială care emană de la autoritatea competentă a

unui reproș de a fi comis o infracțiune.

12

Notificarea nu trebuie să aibă o anumită formă, având acest caracter orice act implicit,

care emană de la autoritatea de stat și care produce efecte importante asupra situației

persoanei, conținând o acuzație penală implicită.

Față de cele ce preced, se impune constatarea că, reieșind din legea procesual-penală

națională coroborată cu jurisprudența Curții Europene, statutul de bănuit al unei persoane nu

este atribuit acesteia nemijlocit doar prin ordonanța de recunoaștere în această calitate, după

cum pretinde procurorul, ci poate îmbrăca și alte forme, acest caracter avându-l orice act

implicit, care întrunește condițiile enumerate de legiuitor și conține o acuzație penală directă

în privința unei persoane.

Așadar, pornirea urmăririi penale în privința unei persoane concrete prezintă

particularități aparte, despre acest fapt fiind menționat corect și de către instanța de apel.

La acest capitol, Colegiul penal ține să evidențieze că, în decizia Curții Constituționale

de inadmisibilitate a sesizării nr.123g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a art.

274 alin.(7) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (începerea urmăririi

penale) nr. 12 din 07.02.2017, Monitorul Oficial nr.85-91/38 din 24.03.2017, s-a indicat

expres că toate acțiunile procesuale care se desfășoară la etapa premergătoare urmăririi penale

au un caracter, sui generis, concentrat asupra scopului de a stabili și confirma existența

bănuielii rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și este circumscrisă termenului

de 30 de zile de la momentul sesizării sau autosesizării organului de urmărire penală sau a

procurorului.

În același context, Curtea a mai notat că, pornind de la natura scopului acțiunilor la

etapa premergătoare urmăririi penale, acestea se rezumă la constatarea faptei infracționale (in

rem), însă nu și la formularea unei învinuiri în privința persoanei (in personam). Această

regulă se aplică și la etapa pornirii urmăririi penale.

Așadar, în ordonanța de începere a urmăririi penale se menționează doar fapta care a

condiționat emiterea acesteia (in rem), or, în cazul existenței unei bănuieli rezonabile cu

privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană concretă, organul de urmărire penală

în asemenea situație trebuie să-i acorde toate garanțiile caracteristice unei acuzații în materie

penală.

Totodată, Colegiul penal amintește că potrivit art. 7 alin. (6) Cod de procedură penală,

hotărârile Curții Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind

neconstituționalitatea unor prevederi legale sânt obligatorii pentru organele de urmărire

penală, instanțele de judecată și pentru persoanele participante la procesul penal.

Respectiv, în sensul art.63 alin. (1) Cod de procedură penală, bănuit este persoana față

de care există anumite suspiciuni sau probe privind săvîrșirea infracțiunii, dar nu există

suficiente probe pentru a înainta învinuirea și a o recunoaște în calitate de învinuit. Aceeași

normă procesuală prevede trei acte procedurale prin care persoana poate fi recunoscută în

calitate de bănuit: 1) procesul-verbal de reținere, 2) ordonanța sau încheierea de aplicare a

unei măsuri preventive neprivative de libertate și 3) ordonanța de recunoaștere a persoanei

în calitate de bănuit.

De asemenea, potrivit pct. 3) din alin. (2) al aceluiași articol, organul de urmărire

penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit mai mult de 3 luni sau mai mult de 6

luni doar persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate.

Pentru a conferi previzibilitate și claritate normei restrictive enunțate supra, Codul de

procedură penală, la alin.(2) din art.63, reglementează termenele în care persoana poate avea

13

calitatea de bănuit. Aceste termene variază de la 72 ore în cazul reținerii persoanei, 10 zile în

cazul aplicării măsurii preventive neprivative de libertate până la 3 luni sau, cu acordul

Procurorului General sau al adjuncților săi, 6 luni în cazul emiterii unei ordonanțe.

În același scop legea procesuală, la alin.(3) din art.63, reglementează acțiunile pe care

trebuie să le întreprindă în mod obligatoriu organul de urmărire penală.

Astfel, la momentul expirării, după caz, a unui termen indicat în alin.(2), organul de

urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reținuta ori să revoce, în modul stabilit de

lege, măsura preventivă aplicată în privința lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau

punerea lui sub învinuire. În caz de prelungire a termenului de menținere în calitate de bănuit

mai mult de 3 luni, ofițerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat bănuitul

despre aceasta.

Potrivit alin. (5) art. 63 Cod de procedură penală „calitatea de bănuit încetează din

momentul eliberării reținutului, revocării măsurii preventive aplicate în privința lui ori, după

caz, anulării ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit și scoaterii lui de sub urmărire,

sau din momentul emiterii de către organul de urmărire penală a ordonanței de punere sub

învinuire.”

Punerea persoanei sub învinuire permite organelor de urmărire penală, pe de o parte,

să efectueze acțiunile necesare urmăririi penale, iar pe de altă parte, să facă previzibilă situația

persoanei fără a leza drepturile fundamentale ale acesteia. Procedura scoaterii bănuitului de

sub urmărire penală este reglementată de art.284 Cod de procedură penală.

Așadar, raportând prevederile legale menționate supra circumstanțelor de fapt ale

speței, Colegiul penal conchide că, calitatea de bănuit în privința lui Cicora Vitalie i-a fost

atribuită acestuia din momentul pornirii urmăririi penale, adică din 10 octombrie 2016 și a

expirat de drept la 10 ianuarie 2017, dată, la care organul de urmărire penală urma în mod

obligatoriu și necondiționat să-i înainteze învinuirea lui Cicora Vitalie sau să-l scoată de sub

urmărirea penală.

În speță, înaintarea învinuirii de către procuror a fost efectuată cu depășirea termenului

legal, or calitatea de bănuit în privința lui Cicora Vitalie expirase de drept la data de 10

ianuarie 2017, iar prin faptul că acesta a fost recunoscut în calitate de bănuit abia la 24 ianuarie

2017, apoi la 21 aprilie 2017, i-a fost înaintată învinuirea, organul de urmărire penală a admis

o ingerință în garanțiile prevăzute de art. 22 Cod de procedură penală. Or, scoaterea persoanei

de sub urmărirea penală este actul de finalizare în privința acesteia a oricăror acțiuni de

urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată, la expirarea termenului de 3 luni de

menținere în această calitate.

În contextul dat, se conchide că ordonanța procurorului din 24 ianuarie 2017 prin care

Cicora Vitalie a fost recunoscut în calitate de bănuit, este lovită de nulitate absolută, iar actele

și acțiunile organului de urmărire penală efectuate după expirarea termenului legal de ținere

a persoanei în calitate de bănuit, sunt nule.

Prin urmare, Colegiul penal ca instanță de control judiciar, se raliază la raționamentele

punctate de instanța de apel privitor la necesitatea încetării procesului penal în privința lui

Cicora Vitalie și își însușește integral argumentele de fapt și de drept expuse în decizie,

apreciind că criticele procurorului în acest sens sunt nefondate.

Instanța de recurs, în deplin acord cu instanța de apel, constată că ordonanța

procurorului din 24 ianuarie 2017, contravine legii procesual-penale și interpretărilor Curții

Constituționale date în hotărârile sale, care reieșind din stipulările art. 7 alin. (6) Cod de

14

procedură penală sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală și pentru instanțele de

judecată.

Nu în ultimul rând, Colegiul penal lărgit reiterează că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană, se enumeră și faptul că carențele

autorităților nu pot fi imputabile părților și nu trebuie să-i pună într-o situație defavorabilă,

ceea ce a fost realizat și în prezenta cauză de către instanța de apel, prin dispunerea încetării

procesului penal în privința lui Cicora Vitalie, astfel fiind respectate drepturile inculpatului

garantate atât de Constituția Republicii Moldova, Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

cât și de Codul de procedură penală.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză, nu se constată admiterea

erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, la etapa

judecării apelurilor, după cum pledează procurorul.

În acest context, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură

penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, astfel că nu există temei pentru admiterea

recursului ordinar în sensul declarat de procuror.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de

Apel Chișinău din 23 septembrie 2022, în cauza penală în privința lui Cicora Vitalie xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 11 iulie 2023.

Președinte Daguța Sergiu

Judecători Eremciuc Ghenadie

Pitic Mariana

15