1ra-133/2023 — art.320/1 CP

1ra-133/2023 — art.320/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-133/2023

1-22063010-01-1ra-24012023

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

13 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecătorii – Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Bîrca Alexandru, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, (sediul Ialoveni) din 13 mai 2022

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2022, în

cauza penală în privința lui

Bîrca Alexandru Xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în s.Xxxx, r-nul Xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

pronunțată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364 1 Cod de procedură penală, Bîrca Alexandru a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 3201 Cod penal, la 9 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința

Judecătoriei Hîncești, (sediul Central) din 16 iulie 2021, definitiv fiindu-i stabilită

pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Alexandru, urmărind scopul neexecutării intenționate a măsurilor stabilite de

instanța de judecată în ordonanța de protecție din 15.03.2022, emisă de

Judecătoria Hîncești (sediul Ialoveni), care i-a fost adus la cunoștință la data de

15.03.2022, prin care a fost obligat să stea departe de locuința victimei Tulumari

1

Aliona și a copiilor minori Xxxx, născut la xxxx și Xxxx, născută la xxxx din r-

nul Xxxx, s.Xxxx, să stea departe de locul aflării victimei, precum și a copiilor

minori, excluzând orice contact vizual cu aceștea, să nu contacteze victima,

precum și copiii minori prin intermediul telefonului, prin corespondență, prin

rețelele de socializare sau prin orice alt mijloc de comunicare, pe un termen de 3

luni începând cu data de 15.03.2022, Bîrca Alexandru intenționat a încălcat

restricțiile menționate.

Astfel, la data de 14 aprilie 2022, în jurul orei 22 30, Bîrca Alexandru,

cunoscând despre emiterea ordonanței de protecție, aflându-se în stare de

ebrietate, cunoscând despre faptul că partea vătămată Tulumari Aliona se află la

domiciliul său, din s. Xxxx, r-nul Xxxx, s-a deplasat la locul aflării ultimei și

intenționat a ignorat interdicțiile stabilite de instanța de judecată prin ordonanța

de protecție menționată supra, a pătruns în domiciliu, s-a apropiat de ultima

numind-o cu cuvinte necenzurate și amenințând-o că va da foc la casă, după care

a fugit într-o direcție necunoscută.

inculpatului Bîrca Alexandru, care a solicitat, casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a-i stabili inculpatului o pedeapsă mai

blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, cu executarea

separată a pedepselor penale.

În argumentarea apelului a indicat că inculpatul a recunoscut vina în

săvârșirea infracțiunii imputate, solicitând examinarea cauzei conform

prevederilor art.3641 CPP, a participat la examinarea ordonanței de protecție și a

cunoscut despre restricțiile aplicate, dar a mers la domiciliu din motiv că era

flămând și a vrut să-și ia produse alimentare din podul casei, însă aflându-se în

stare de ebrietate a inițiat un conflict cu concubina, susținând totodată că se

căiește de cele întâmplate.

Astfel pedeapsa aplicată lui Bîrca A. este prea aspră, iar privarea lui de

liberate nu ar avea drept scop educarea lui, ci din contra i-ar înrăutăți situația,

totodată nu s-a ținut cont că inculpatul este caracterizat pozitiv, are la întreținere

doi copii minori și îngrijește de tatăl care este bolnav, fiind unicul întreținător al

familiei.

octombrie 2022, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocat.

probelor și circumstanțelor din dosar, a apreciat probele cauzei din punct de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a

inculpatului Bîrca A. în săvârșirea infracțiunii incriminate.

2

Totodată, instanța a respins solicitarea avocatului privind stabilirea unei

pedepse mai blânde, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, cu

executarea separată a pedepselor penale, concluzionând că necătând la faptul că

a recunoscut vina, căindu-se sincer în cele comise, la momentul săvârșirii

infracțiunii Bîrca A. avea antecedente penale nestinse, acesta nu este la prima

abatere, fiind condamnat anterior prin sentința Judecătoriei Hîncești, (sediul

Central) din 16.07.2021 în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art. 90

Cod penal, astfel nu a făcut concluziile necesare, iar în perioada de probațiune, în

mod conștient și intenționat a comis o nouă infracțiune, nu a executat măsurile

stabilite în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie din 15.03.2022,

dând dovadă de comportament negativ, ceia ce denotă că pedeapsa stabilită nu

poate fi alta, decât cu executarea reală a închisorii.

Cât privește argumentele avocatului privind executarea de sine stătătoare a

pedepselor aplicate inculpatului pe motiv că acestea sunt de aceiași categorie,

instanța a menționat că inculpatul Bîrca A. anterior a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 16.07.2021, iar infracțiunea prevăzută

de art. 3201 Cod penal a fost comisă de Bîrca A. în perioada de probațiune.

avocata Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, care invocând temeiul prevăzut

la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Bîrca A. să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

totodată pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Hîncești, (sediul Central) din

16.07.2021 să fie executată separat.

În motivare recurenta a indicat că hotărârile judecătorești sunt ilegale și

neîntemeiate, pedeapsa stabilită este prea aspră, luând în considerare faptul că

inculpatul a recunoscut vina, se căiește de cele comise, a cooperat activ cu organul

de urmărire penală, are la întreținere doi copii minori și tatăl invalid de care nu

are cine avea grijă, el fiind unicul întreținător. Partea vătămată a declarat instanței

că nu are pretenții față de inculpat și solicită o pedeapsa non-privativă de libertate,

din care motiv urmează să fie stabilită o pedeapsă mai blândă iar sentințele

executate separat.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

3

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând recursul declarat Colegiul penal constată, că avocatul Mîrzîncu

A. în numele inculpatului, invocă temei de casare a deciziei instanței de apel

pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, când nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, însă aceasta critică hotărârea atacată în latura stabilirii

pedepsei, astfel se întrevede temeiul pentru recurs de la pct.10) al normei

nominalizate – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de către instanțele

de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, criticând

hotărârile adoptate doar în partea stabilirii pedepsei, pe care o consideră prea

aspră în coraport cu circumstanțele cauzei, solicitând muncă neremunerată în

folosul comunității.

Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa

inculpatului, neacordând deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal,

Colegiul penal le consideră drept lipsite de temei, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,

în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a Codului Penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7 Cod

penal, în coroborare cu criteriile generale de individualizare a acesteia, reflectate

la art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii și pedepsei penale, prevăzute la art. 61 Cod penal.

În același rând, Colegiul reține că, categoria și termenul de pedeapsă ce

urmeaza a fi stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante,

prevăzute de art. 76-77 Cod penal

Colegiul penal reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut

loc în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

4

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul potrivit

alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 320 1 Cod penal în baza căruia

a fost condamnat Bîrca Alexandru, se pedepsește cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 160 la 200 de ore sau cu închisoare de până la 3 ani.

Așadar, lui Bîrca Alexandru în baza art. 320 1 Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 9 luni închisoare, iar în temeiul art. 85 alin.(1) Cod penal, prin

cumularea pedepselor stabilite prin sentința respectivă și prin sentința

Judecătoriei Hîncești, (sediul Central) din 16 iulie 2021, i-a stabilit pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 4 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

De rând cu cele menționate, Colegiul constată că, pedeapsa stabilită și

individualizată de către instanțele inferioare, corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, iar stabilirea unei pedepse mai blânde sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității, luând în considerație gravitatea infracțiunii comise și

urmările acesteia nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale și nu ar

contracara săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și altor

persoane.

Totodată, instanța de recurs atestă că, circumstanțele la care a făcut referire

avocatul Mîrzîncu A. în cererea de recurs, (recunoașterea vinovăției, căința

sinceră, persoana inculpatului) au fost reținute de către instanțele judecătorești,

fapt care a permis stabilirea pedepsei inculpatului în limita prevăzută de

sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat. Instanțele de judecată

au constatat circumstanțe atenuante reducând pedeapsa, apoi au motivat punerea

în executare a pedepsei stabilite.

Mai mult, faptul că inculpatul are la întreținere doi copii minori, tatăl

invalid de care nu are cine avea grijă, Bîrca A. fiind unicul întreținător, precum

și partea vătămată Tulumari A. nu are careva pretenții față de el, aceasta nu

constituie un temei de aplicare a unei pedepse mai blânde, sub formă de muncă

neremunerată față de inculpat, or, ultimul nu a conștientizat acțiunile comise,

având în vedere că inculpatul nu este la prima abatere, anterior fiind condamnat

pentru comiterea altei categorii de infracțiuni, însă nu a făcut concluziile

necesare, nu s-a corectat, dând dovadă de un comportament negativ, unde în mod

conștient și intenționat nu a executat măsurile stabilite în ordonanța de protecție

a victimei violenței în familie din 15.03.2022 și în perioada de probațiune a

comis din nou o infracțiune.

Cât privește argumentul recurentului precum că pedeapsa stabilită prin

sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 16.07.2021 urmează să fie

executată separat, instanța de recurs menționează că, din materialele cauzei

5

rezultă că, Bîrca Alexandru a fost anterior condamnat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în

temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani (f.d.26-33).

Potrivit art. 85 alin.(1) Cod penal, dacă, după pronunțarea sentinței, dar

înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă

infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

anterioară.

Astfel, se evidențiază că atunci când se pune în discuție oportunitatea

aplicării prevederilor art. 85 Cod penal, instanța de judecată trebuie să țină cont

de elementul cronologic, mai cu seamă, de timpul exact când a fost comisă cea

de a doua faptă, pentru a stabili prezența cumulului de sentințe.

Pedeapsa, în cazul unui cumul de sentințe, se aplică conform regulilor

prevăzute în art. 85 Cod penal. Mai întâi se stabilește pedeapsa pentru

infracțiunea săvârșită după pronunțarea primei sentințe. Pedeapsa pentru noua

infracțiune se stabilește conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 75 Cod penal, iar în cazul prevăzut de lege, conform criteriilor

speciale prescrise de lege. La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită

după pronunțarea primei sentințe, instanța de judecată trebuie să adauge la această

pedeapsă, în întregime sau parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite de

sentința anterioară.

Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare

decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea

neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată.

După cum s-a menționat, recurenta solicită aplicarea în privința

inculpatului pentru ultima infracțiune pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, iar în temeiul art. 85 Cod penal solicită

dispunerea executării pedepselor de sine stătător, însă, recurenta nu ține cont de

prevederile art. 87 Cod penal care dispune modul de determinare a termenului

pedepsei definitive în cazul cumulării diferitelor pedepse, și anume, că la

cumularea diferitelor pedepse principale, unei zile de închisoare îi corespund 4

ore de muncă neremunerată în folosul comunității și doar celelalte pedepse

cumulate cu închisoarea se execută de sine stătător. Deci și sub acest aspect

recursul este neîntemeiat.

Astfel, Colegiul statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de

executare a acesteia aplicată lui Bîrca Alexandru de către instanța de fond, fiind

menținută de instanța de apel, a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel

încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor săvârșirea unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate

încuraja săvârșirea altor infracțiuni.

Subsidiar, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate în recurs de

6

către apărare au fost deja obiect de judecare în instanța de apel și aceasta,

respectând prevederile art. 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și-a motivat

temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct.5 al prezentei decizii,

motivare pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră

necesară, deoarece motivarea și soluția instanței de apel sunt pe deplin conforme

circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare

constante.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de

drept ce ar afecta legalitatea hotărârilor judecătorești contestate sub aspectele

invocate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform

prevederilor legale, astfel, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatului Bîrca Alexandru, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2022, în cauza penală în

privința lui Bîrca Alexandru Xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 iunie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecătorii Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

7