1ra-1536/22 — art.326 alin.3, lit.b CP

1ra-1536/22 — art.326 alin.3, lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1536/22

1-18155387-01-1ra-31102022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 mai 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Guzun Ion,

Judecători: Eremciuc Ghenadie și Daguța Sergiu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită

casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai

2022, în cauza penală în privința lui

Lozovan Vitalie XXX, născut la XX XX

XX, originar din satul XX, r-nul XX,

domiciliat în mun. Chișinău, str.

XXX nr.X, ap. X.

Termenul de examinare:

prima instanță: 16.05.2018 – 30.01.2019

instanța de apel: 22.02.2019 – 03.09.2019

instanța de recurs: 15.11.2019 – 19.05.2020

instanța de apel: 24.07.2020 – 20.05.2022

instanța de recurs: 31.10.2022 – 24.05.2020

A C O N S T A T A T :

prevăzută de art. 326 alin. (3) lit. b) Cod penal, traficul de influență, adică,

pretinderea și primirea, personal, de bani, pentru sine și alte persoane, de către o

persoană care are influență și care susține că are influență asupra unei persoane

publice, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite, acțiuni comise în interesul unui grup criminal

organizat

1.1 Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 30 ianuarie 2019,

Lozovan Vitalie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

326 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

2000 (două mii) unități convenționale, echivalente cu 20 lei, ceea ce constituie suma

40000 (patruzeci mii) lei.

Ținând-se cont de termenul aflării inculpatului în stare de arest preventiv până

la numirea cauzei spre judecare, începând cu 26.10.2017 până la 02.04.2018, și

anume 5(cinci) luni și 7(șapte) zile, Lozovan Vitalie a fost liberat complet de

executarea pedepsei sub forma de amendă în sumă de 40000 (patruzeci mii) lei, în

conformitate cu prevederile art. 88 alin. (5) Cod penal.

A fost respinsă cerința acuzatorului de stat cu privire la compensarea de către

inculpat a cheltuielilor judiciare suportate de stat la investigarea prezentei cauze

penale, în sumă 743(șapte sute patruzeci și trei) lei.

1

perioada lunilor august-octombrie 2016, deținând funcția de ofițer superior de

investigații a Biroului crime grave a Serviciului poliției criminale a inspectoratului

de poliție Ciocana a DP, mun. Chișinău, realizându-și intenția de tindere și primire

de bani ce nu i se cuvin, susținând că va influența persoanele publice responsabile

de combaterea traficului ilicit de droguri să nu îndeplinească acțiuni de înregistrare

a informației privind faptul comercializării drogurilor și să-i asigure protecția lui

Bargan Valeriu în vederea realizării drogurilor, personal a primit de la Bargan

Valeriu câte 2000 lei lunar, pentru sine, afirmând că banii sunt destinați pentru alți

angajați ai IP Ciocana, acțiuni contrare exercitării funcțiilor sale de serviciu.

Astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiunile sale inculpatul

Lozovan Vitalie a comis infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod penal, cu

semnele calificative- pretinderea și primirea, personal, de bani, pentru sine, de către

o persoană care are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să

îndeplinească sau nu, ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.

3.1. Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, Tatiana Timofti – Rusanovscaia, prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

Lozovan Vitalie să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

326 alin. (3) lit. b) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 6 (șase) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții în organele drept, pe un termen de 5 ani.

În conformitate cu art. 88 alin. (3) Cod penal, timpul aflării lui

Lozovan Vitalie în arest preventiv, începînd cu 26.10.2017 până la 14.04.2018, cu

includerea în termenul închisorii și încasarea de la Lozovan Vitalie a cheltuielilor

judiciare în sumă de 743(șapte sute patruzeci și trei) lei.

A fost menționat că, acțiunile inculpatului a fost calificate de сătre organul de

urmărire penală conform indicilor infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.(3), lit. b)

Cod penal, iar de către instanța de fond acțiunile inculpatului au fost recalificate în

baza art. 326 alin.(1) Cod penal.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, la cercetarea bazei probante

instanța nu a dat apreciere probelor din punct de vedere al coroborării lor și a reținut

ca pertinente și utile doar declarațiile inculpatului Lozovan Vitalie, care este

persoana interesată în proces.

În opinia procurorului, prima instanță a încălcat prevederile art. 24 alin. (2) și

art. 101 Cod de procedură penală, or, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 326 alin. (3) lit. b) Cod penal a fost pe deplin confirmată prin

probele administrate. La fel, a considerat că prima instanță în mod neîntemeiat a

respins solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor

judiciare în sumă de 743 lei, eronat aplicând prevederile art. 227-229 Cod de

procedură penală.

3.2. Avocatul Balaban Sergiu în numele inculpatului Lozovan Vitalie, a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii de achitare,

2

în temeiul art. 390 alin. (1) Cod de procedură penală, pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În motivarea apelului înaintat, avocatul a menționat că la înaintarea

rechizitoriului, precum și la propunerea adoptării sentinței de condamnare, de către

acuzare, nu au fost respectate prevederile legale procesuale și nu a fost motivată

soluția propusă instanței. La fel, la adoptarea sentinței de condamnare instanța de

judecată nu a respectat prevederile procesuale și anume art. 384 alin. (3), 385 alin.

(1) pct. 1-4, 389 alin. (1), art. 99 alin. (2), art. 101 Cod de procedură penală, întrucât

partea acuzării nu a probat vinovăția inculpatului.

Totodată, apelantul a menționat că, nu pot fi admise ca probe concludente și

pertinente declarațiile așa numitor martori ai acuzării Bargan Valeriu, Chiparcă

Viorel și Edrașco Natalia, toți coacuzați a lui Lozovan Vitalie, date în cadrul altor

dosare penale în calitate de inculpați (dar audiați ca martori), pentru motivul că nu

au fost cercetate în cadrul urmăririi penale, cât și nici în instanța de judecată fapt

prin ce se încalcă evident principiul contradictorialității prevăzut art. 24 Cod de

procedură penală.

A fost invocat faptul că, prima instanță nu s-a expus referitor la motivele

apărării ce demonstrează nevinovăția inculpatului și anume circumstanțele

constatate prin declarațiile inculpatului audiat în cadrul urmăririi penale în calitate

de bănuit precum și în calitate de învinuit, or, Lozovan Vitalie, la acel moment

colaborator al poliției, a declarat și comunicat cert că declarațiile lui Bargan Valeriu

sunt acuzații date sub formă de răzbunare pentru că nu i-a acordat protecție

informatorului, inclusiv fiind provocat de colaboratorii poliției, fiindu-i promise

facilități, adică aplicarea alin. (5) art. 217 Cod penal, și, fiind evidente divergențele

dintre declarațiile lui Bargan V. și a lui Lozovan Vitalie, era obligatoriu de efectuat

acțiunea procesuală de confruntare.

A considerat că, în cazul dat urmează a fi pronunțată o hotărâre de achitare pe

motiv că fapta incriminată nu conține elementele infracțiunii, vinovăția nefiind

confirmată prin probele prezentate de partea acuzării care nu pot fi reținute ca probe

pertinente, deoarece nu conțin elemente de fapt, ce servesc la constatarea

împrejurărilor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei penale ce ar

demonstra fapta incriminată inculpatului, nefiind probată existența obiectului

material și a laturii obiective.

Prin pornirea urmăririi penale și înaintarea acuzării s-a admis o încercare a

organului de urmărire penală de a camufla eventual o reținere continuă a unui

învinuit, după expirarea a 12 luni de detenție permisă maxim de lege.

Totodată, anterior, Lozovan Vitalie, în calitatea procesuală de bănuit a fost

reținut de facto pe prima cauză penală intentată în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) și d)

Cod penal, la 26.10.2016 ora 17:05 și, odată ce a expirat termenul de detenție 12

luni, învinuitul deja pe actuala cauză pe art. 326 alin. (3) lit. b) Cod penal, Lozovan

Vitalie a fost reținut de facto la 26.10.2017 ora 17:10, măsura preventivă tot fiind

prelungită până la data de 14.04.2018. Iar ulterior măsura preventivă arestul a încetat

de drept prin Sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 02 aprilie 2018,

prin care Lozovan V. a fost condamnat la 13 ani și 6 luni închisoare cu executare.

Astfel, Lozovan Vitalie, a fost deținut continuu în stare de arest preventiv 1 an 5 luni

și 7 zile pe ambele cauze penale intentate în urma unei aceleiași acțiuni infracționale

3

imputate. Iar calculat separat doar pe actuala cauză penală intentată în temeiul art.

326 alin. (3) lit. b) Cod penal - 5 luni și 7 zile, tot termenul deținerii doar în faza

urmăririi penale.

2019, apelurile procurorului și avocatului în numele inculpatului, au fost respinse ca

nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

Prin Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 19 mai

2020, a fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și avocat în numele

inculpatului, a fost casată total decizia instanței de apel cu transmiterea cauzei la

rejudecare de către aceiași instanța în alt complet de judecată.

fost respins apelul avocatului Balaban Sergiu în numele inculpatului Lozovan

Vitalie.

A fost admis apelul procurorului, casată total sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 30 ianuarie 2019 cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Lozovan Vitalie a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.(3) lit. b) Cod penal, a fost aplicată

pedeapsa sub forma de amendă în mărime de 5000 unități convenționale, ceia ce

constituie 100 000 (una sută mii) lei în beneficiul statului.

Conform art. 88 alin. (5) Cod penal, pentru aflarea inculpatului Lozovan

Vitalie în arest preventiv în perioada 26 octombrie 2017-02 aprilie 2018, 5(cinci)

luni și 7(șapte) zile, a fost atenuată pedeapsa, cu stabilirea pedepsei finale 4000(patru

mii) unități convenționale, ceia ce constituie 80 000 (optzeci mii) lei.

A fost respinsă ca nefondată cererea acuzatorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare în suma de 743(șapte sute patruzeci și trei).

5.1. În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, consideră nefondate

motivațiile aduse de prima instanța în favoarea recalificării acțiunilor inculpatului

de la art. 326 alin.(3) lit. b) Cod penal, la art.326 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, atât în ședința de judecată primei instanțe cât și

în instanța de apel, acuzarea a administrat și prezentat suficiente probe, examinate

minuțios și sub toate aspectele, dobândite în procesul urmării penale în mod legal,

cu respectarea normelor procesuale, care demonstrează faptele comise de inculpat

Prin urmare, în cadrul cauzei penale există o concordanță deplină între probele

administrate și situația de fapt stabilită, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

în baza art. 326 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiind efectuată corect, care și-a găsit

confirmarea prin totalitatea probelor acumulate și examinate.

Astfel, prin acțiunile sale Lozovan Vitalie a comis infracțiunea prevăzută de

art. 326 alin. (3) lit. b) din Codul penal, conform indicilor calificativi - traficul de

influiență, adică, pretinderea și primirea, personal, de bani, pentru sine și alte

persoane, de către o persoană care are influență și care susține că are influență asupra

unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să

grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă

asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite, acțiuni comise în interesul unui grup

criminal organizat.

Mai mult ca atît, în cadrul cercetării judecătorești, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, s-a constatat că probele administrate

4

de acuzare coroborează între ele și confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii ce i-au fost incriminate.

În opinia instanței de apel, prima instanța incorect a dat apreciere probelor

administrate în cadrul cercetării judecătorești și nu a ținut cont că această infracțiune

este de o rezonată socială sporită, de gradul prejudiciabil a infracțiunii, propunțînd

o sentință incorectă deoarece în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. b) din Codul penal.

În opinia instanței de apel, prima instanța a pronunțat o sentință nefondată, care

urmează a fi casată, iar inculpatul Lozovan Vitalie - declarat vinovat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. b) din Codul penal.

Cu referire la stabilirea pedepsei, instanța de apel a menționat că, infracțiunea

prevăzută de art. 326 alin.(3) lit. b) Cod penal, se pedepsește cu amendă în mărime

de la 4000 la 6000 unirăți convenționale sau cu închisoare de la 3 la 8 ani.

Astfel, instanța de apel consideră că, în speța aplicarea unei pedepse sub forma

de amendă în mărime de 5000 unități convenționale, ce constituie echivalentul a 100

000 lei, este echitabilă în raport cu normele lezate.

Totodată a fost menționat că, potrivit art. 88 alin.(5) Cod penal, condamnatului

care s-a aflat sub arest preventiv pînă la numirea cauzei spre judecare, la stabilirea

în calitate de pedeapsă principală a amenzii, a privării de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate, instanța de judecată, ținînd cont de

termenul aflării sub arest preventiv, îi atenuează pedeapsa stabilită sau îl liberează

complet de executarea acesteia.

De către instanța de apel, a fost constatat că, inculpatul s-a aflat în stare de

arest preventive în perioada 26 octombrie 2017 pînă la 02 aprilie 2018, 5 luni și 7

zile, aplicînd prevederile art. 88 alin.(5) Cod penal, astfel a fost atenuată pedeapsa

stabilind pedeapsa finală sub forma 4000(patru mii) unității convenționale, ce

constituie 80 000(opt zeci mii) lei.

Instanța de apel a considerat că anume aceasta pedeapsa va fi aptă de a

îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextual gradului de pericol social a

faptei comise de inculpate, cât și personalitatea inculpatului.

către procurorul, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală și solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, dispunerea

rejudecării cauzei doar în partea stabilirii pedepsei.

În motivarea cererii de recurs indică că, nu este de acord cu concluzia instanței

de apel privind pedeapsa penală stabilită sub forma de amendă, consideră una prea

blândă și care nu corespunde principiului individualizării pedepsei penale.

Susține că, instanța de apel făcând trimitere la prevederile art. 61 Cod penal

nu a făcut referire la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri,

ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală.

Menționează că, circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul

inculpatului denotă că, cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa

cu închisoare, aceasta concluzie derivând și din gravitatea faptei comise și de

pericolul social al acestuia, sub aspectul prejudiciului cauzat relațiilor sociale

ocrotite de legea penală.

5

Consideră că, instanța de apel nu a ținut cont de gradul prejudiciabil a

infracțiunii săvârșite, de comportamentul inculpatului, personalitatea acestuia

Invocă că, concluziile instanței de apel, la capitolul individualizării pedepsei

stabilite inculpatului ca fiind greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la

etapa urmării penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet format

din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept procesual

sau formal și de drept material sau substanțial.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prevede eroarea de drept

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel

de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat

fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art.

414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu prevederile art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

6

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile recurentului prin care

se susține că instanța de apel, făcând trimitere la prevederile art. 61 Cod penal nu

s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri, contrar

prevederilor art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece, nu a fost comisă

nici o eroare de drept, așa precum se susține de către acuzare, or, pentru a constitui

caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat

asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea

pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o astfel de eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

Cu referire la temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală invocat de procuror, care prevede eroarea de drept când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că sub aspectul

acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că prima instanța neîntemeiat a

stabilit inculpatului o pedeapsă sub formă forma de 4000 (patru mii) unități

convenționale, ceia ce constituie 80 000 (optzeci mii) lei.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului, Colegiul

penal atestă, că instanța de apel a constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt

și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și cu prescripțiile de drept material, ținând cont de

prevederile art. 61, 75-78 Cod penal.

Conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat

și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

7

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Sancțiunea art. 326 alin.(3) lit. b) Cod penal prevede pedeapsa sub forma

amendă în mărime de la 4000 la 6000 unități convenționale sau cu închisoare de la

3 la 8 ani.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Astfel instanța de apel corect a statuat că, corectarea inculpatului este posibilă

prin aplicarea pedepsei penale sub forma de amenda în mărime de 5000 (cinci mii)

unități convenționale, ceia ce constituie 100000( una sută mii), iar baza art. 88

alin.(5) Cod penal, pentru aflarea inculpatului în arest preventiv începând cu 26

octombrie 2017- 02 aprilie 2018, în total 5 luni și 7 zile, pedeapsa a fost atenuată la

4000 unități convenționale, ceia ce constituie 80000 (optzeci mii) lei.

Cu referire la dezacordul procurorului cu aplicarea de către instanța de apel a

pedepsei sub formă amendă, Colegiul penal ține să sublinieze, că instanța de apel

corect au conchis și au motivat suficient că, anume această pedeapsă va fi aptă de a

îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a

faptei comise de inculpat, cât și personalitatea inculpatului.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că erorile invocate

în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată,

astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Sâli Radu împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 mai 2022, în cauza penală în privința lui Lozovan Vitalie,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 iunie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecătorii Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

8