1ra-167/2023 — art. 264 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-167/2023

1-21001807-01-1ra-26012023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Sandu Alexandr, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

septembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Sandu XXXXX, născut la XXXXX, originar și domiciliat

în mun. XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 06.01.2021 până la 17.12.2021;

Instanța de apel de la 11.01.2022 până la 20.09.2022;

Instanța de recurs ordinar de la 26.01.2023 până la 29.03.2023.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Sandu Alexandr a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 08 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a adăugat, la pedeapsa aplicată

prin prezenta sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 25 aprilie 2019, și i s-a stabilit lui Sandu

Alexandr pedeapsa definitivă de 10 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

la 22 noiembrie 2020, aproximativ la ora 01:45, aflându-se în com. XXXXX,

nedeținând permis de conducere pentru mijlocul de transport pe care îl conducea,

conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate, neglijând

1

prevederile pct.14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia,

„conducătorului vehiculului îi este interzis să conducă unitatea de transport în stare

de ebrietate...”, cât și a pct.10 subpct.2) lit. a) al aceluiași Regulament, care prevede

că, „persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede permisul de conducere

perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte

autovehiculul condus”, deplasându-se cu automobilul de model „XXXXX, a fost

stopat de către angajații INSP al IGP al MAI, iar în urma discuțiilor cu conducătorul

automobilului, din cavitatea bucală a acestuia se simțea miros specific de alcool.

Fiind supus testării alcoolscopice la Dispensarul Republican de Narcologie cu

alcooltestul de model „Drager 6820”, s-a constatat că, concentrația vaporilor de alcool

în aerul expirat a constituit 0,99 mg/l, care, conform procesului-verbal nr. 9502 din

22.11.2020 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei, s-a constatat că concentrația alcoolului în sânge al cet.

Sandu Alexandr XXXXXconstituie 1,85 g/l, care, conform art. 134/12 alin. (3) Cod

penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Alexandru în numele inculpatului Sandu Alexandr, prin care a solicitat casarea

acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu suspendare condiționată a executării

acesteia, din motiv că aplicarea unei pedepse în baza art. 90 Cod penal ar fi fost

suficientă pentru corectarea și reeducarea inculpatului.

2022 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a statuat că prima instanță, la

stabilirea pedepsei, a luat în considerație circumstanțele cauzei, faptul că inculpatul

anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare, inclusiv, la pedeapsă

neprivativă de libertate, însă nu a conștientizat urmările negative ale faptelor comise.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță, în partea descriptivă a

sentinței, a motivat aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, nefiind constatate

temeiuri de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, din ce considerente afirmațiile

invocate în apelul declarat, sunt lipsite de temei și nu pot fi reținute.

ordinar de către avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Sandu

Alexandr, prin care, invocând temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia în latura stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, prin

care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

2

Apărarea indică că instanța de apel, respingând solicitările invocate în cererea sa

de apel, a ignorat faptul că inculpatul a recunoscut pe deplin vinovăția, s-a căit de

cele comise, a conștientizat fapta săvârșită, a solicitat examinarea cauzei în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală (art.3641 Cod de procedură penală),

precum și că are la întreținere doi copii minori.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că potrivit textului recursului, recurentul invocă temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, însă, în esență,

critică decizia contestată în latura pedepsei aplicată inculpatului, considerând-o prea

aspră, solicitând, în acest sens, numirea unei pedepse cu aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că

argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei și în contextul ce urmează va puncta raționamentele care au stat

la baza respingerii acestora.

Întru elucidarea acestora raționamente, instanța de recurs ordinar reiterează

că prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă

instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

3

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Subsidiar, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, instanța de recurs reamintește că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Revenind la cazul supus judecății, instanța de recurs consideră că instanța de

apel corect a statuat asupra faptului că, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal și întemeiat a ajuns la concluzia privind

neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Cu referire la argumentele recurentului prin care se invocă că instanța de apel

nu a ținut cont de principiile generale de individualizare a pedepsei, nu a adus

suficiente argumente în motivarea soluției prin care a fost dispus stabilirea unei

pedepse privative de libertate, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a

conchis că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința inculpatului

nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, luându-se în

considerare gravitatea infracțiunii comise, care potrivit art. 16 Cod penal, face parte

din categoria celor ușoare, inclusiv, face parte din categoria infracțiunilor din

domeniul transportului, care, la moment, prezintă un pericol social sporit în

Republica Moldova, examinarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, precum și faptul că, anterior inculpatul a comis infracțiuni

similare, fiindu-i aplicată atât pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, cât și cu suspendare condiționată a executării pedepsei, însă acesta

careva concluzii nu și-a făcut, nu a pășit pe cale corijării, deși i s-a acordat șansa de

a-și corecta conduita și a demonstra că cele comise constituie un incident în viața sa,

4

drept urmare, săvârșind o infracțiune identică, cu toate că nu deținea permis de

conducere a mijloacelor de transport.

În aserțiunea dată, Colegiul penal conchide că instanța de apel, la stabilirea

pedepsei inculpatului pentru infracțiunea comisă, a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și întemeiat a

concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin stabilirea față de

inculpat a pedepsei cu închisoare, pe care ultimul o va executa în instituția

penitenciară de tip semideschis.

Față de cele ce preced, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind

motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către avocatul Pavalatii Alexandru în numele

inculpatului Sandu Alexandr, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pavalatii

Alexandru în numele inculpatului Sandu Alexandr, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2022, în cauza penală în privința

lui Sandu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată semnată la 30 martie 2023, pronunțată la 13 aprilie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

5