1ra-1691/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, e CP

1ra-1691/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1691/2022

1-21070846-01-1ra-16122022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Cobzac Elena,

examinând în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către avocatul Pavliuc Ghenadie în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 16 septembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Nemissi Ahmed XXXXX, născut la xxxxxx,

originar din xxxx, domiciliat în xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 13.05.2021 – 25.06.2021.

Instanța de apel: 20.07.2021 – 16.09.2022.

Instanța de recurs: 16.12.2022 – 08.02.2023.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Nemissi Ahmed a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. b) și e) Cod penal, cu aplicarea prevederilor articolelor

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, 70 alin. (31) și 79 alin. (1) Cod penal, i

s-a stabilit o pedeapsă sub formă de 3 (trei) ani 1 (o) lună 10 (zece) zile

închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus a calcula termenul pedepsei lui Nemissi Ahmed din 26 iunie

2021, cu includerea în termenul pedepsei stabilite timpul reținerii și arestării

preventive de la 26 aprilie 2021 până la 25 iunie 2021.

S-a dispus a lăsa fără modificări, până la intrarea sentinței în vigoare,

măsura preventivă sub formă de arestare preventivă în privința lui Nemissi

Ahmed.

Totodată, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25

iunie 2021 a fost recunoscut vinovat și cet. Mutelica Sergiu, însă în privința

acestuia nu a fost depus recurs ordinar.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte și a mijloacelor materiale de

1

probă.

constatat că, la 23 aprilie 2021, aproximativ la ora 16:10, inculpații Mutelica Sergiu

și Nemissi Ahmed, prin înțelegere prealabilă între ei, urmărind scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se pe str. Bulgară, 46, mun. Chișinău, în

timp ce inculpatul Mutelica Sergiu i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii peste față

Căpățână Cătălin, inculpatul Nemissi Ahmed i-a sustras în mod deschis telefonul

mobil de model „Meizu 900 E”, cu nr. xxxxxx, la prețul de 500 lei, după ce au

părăsit locul faptei, cauzându-i ultimului o daună materială în mărimea indicată.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Nemissi

Ahmed a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b) și e) Cod

penal – jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei.

- avocatul Ghenadie Pavliuc în numele inculpatului Nemissi Ahmed,

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

inculpatului Nemissi Ahmed să-i fie stabilită o pedeapsă non-privată de

libertate;

- avocatul Vitalie Rotaru în numele inculpatului Mutelica Sergiu, prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului

Mutelica Sergiu să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, avocatul Ghenadie Pavliuc în

numele inculpatului Nemissi Ahmed a invocat că, de către instanța de

judecată nu a fost luat în vedere personalitatea inculpatului Nemissi Ahmed,

precum că are o vârstă fragedă și nu are antecedente penale. Totodată,

inculpatul Nemissi Ahmed în timpul apropiat intenționa să se căsătorească și

aceasta dovedește faptul că, ultimul întemeind familia, își asumă mai multă

responsabilitate de acțiunile sale în societate și este evident că a pornit pe

calea corectării, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află.

septembrie 2022 au fost respinse ca nefondate, apelul avocatului Ghenadie

Pavliuc în numele inculpatului Nemissi Ahmed și apelul avocatului Vitalie

Rotaru în numele inculpatului Mutelica Sergiu și menținută sentința fără

modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 6, 7, 61, 75 Cod

penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

2

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanța de apel a reținut că, după caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei, infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) Cod penal se califică ca

infracțiune „gravă”, pentru care legea penală prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350

unități convenționale, iar inculpații Mutelica Sergiu și Nemissi Ahmed au

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, au solicitat examinarea

cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-au căit de cele comise.

Instanța de apel a statuat că, la stabilirea felului și cuantumului pedepsei,

prima instanță, în conformitate cu art. 75 alin. (1) Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite (face parte din categoria grave), de motivul

acestora (dobândirea ilicită a surselor pentru existență), de persoana

inculpaților Mutelica Sergiu și Nemissi Ahmed (anterior n-au fost judecați,

dar pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani se află mai multe cauze

penale, iar în privința inculpatului Nemissi Ahmed au fost adoptate două

sentințe de condamnare, care la moment nu sunt definitive), de

circumstanțele atenuante (săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a

atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani, recunoașterea

vinovăției și căința sinceră); circumstanțele agravante pe dosar n-au fost

stabilite.

Constatând tendința inculpaților Mutelica Sergiu și Nemissi Ahmed de a

comite infracțiuni în timp, instanța de apel a reținut că numai izolarea

acestora de societate prin aplicarea în privința lor a măsurii preventive sub

formă de arestare preventivă i-ar opri din activitatea infracțională, care a

devenit unica îndeletnicire pentru ei, neavând nici locuri de muncă, nici

ocupații social-utile, instanța de judecată a considerat că stabilirea unor

pedepse alternative, non-privative de libertate sau stabilirea unor pedepse cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu-și vor atinge scopurile de

corectare și reeducare a acestora, de aceea în privința lor este necesară

aplicarea pedepselor sub formă de închisoare.

Instanța de apel a constat că, la individualizarea pedepsei penale, prima

instanță a ținut cont de prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal și a redus cu o

treime maximul pedepselor aplicate în privința inculpaților; de prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și de prevederile art. 79 alin. (1)

Cod penal.

Instanța de apel a reținut că prima instanță, având în vedere prevederile

legale prevăzute de art. 79 alin. (1) Cod penal, precum și persoana

3

inculpaților (lipsa unui loc stabil de muncă și, respectiv, a surselor financiare

constante), atitudinea lor față de fapta comisă (recunoașterea deplină a

vinovăției și căința sinceră), influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării acestora, a considerat necesar a aprecia comiterea faptei de către

primii la vârsta de la 18 până la 21 de ani drept circumstanță excepțională și a

nu aplica în privința dânșilor amenda în calitate de pedeapsă complementară.

Având în vedere faptul că a fost comisă o infracțiune gravă, anterior

inculpații nu au fost judecați, pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

se află mai multe cauze penale, iar în privința inculpatului Nemissi Ahmed

au fost adoptate două sentințe de condamnare, care la moment nu sunt

definitive, instanța de apel a considerat că pedeapsa penală aplicată

inculpaților Mutelica Sergiu și Nemissi Ahmed sub formă de închisoare, cu

executarea pedepsei penale în penitenciar de tip semiînchis, va atinge scopul

pedepsei, de reeducare a acestora.

Cu referire la argumentele avocatului Ghenadie Pavliuc precum că,

instanța de judecată nu a luat în vedere personalitatea inculpatului Nemissi

Ahmed, precum că are o vârstă fragedă și nu are antecedente penale, instanța

de apel nu le-a putut reține ca fiind pertinente, sub aspectul stabilirii unei

pedepse non-privativă de libertate, deoarece prima instanță a ținut cont de

vârsta inculpatului, în acest sens fiind aplicate prevederile art. 70 alin. (31)

Cod Penal și art. 79 alin. (1) Cod Penal.

În ceea ce privește circumstanța invocată de către partea apărării precum

că, inculpatul nu are antecedente penale, instanța de apel a apreciat că, nici

această circumstanță nu poate impune soluția aplicării unei pedepse non-

privativă de libertate, deoarece din materiale cauzei penale rezultă că, în

privința inculpatului Nemissi Ahmed au fost adoptate două sentințe de

condamnare, care la moment nu sunt definitive, iar aceste circumstanțe

denotă comportamentul negativ al inculpatului pe care îl manifestă în

societate și tendința acestuia de a comise fapte ilicite, din care considerente s-

a apreciat că, doar o pedeapsă sub formă de închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis va asigura realizarea scopului pedepsei penale.

La fel, instanța de apel a respins și celelalte alegații invocate de avocatul

Ghenadie Pavliuc și anume că, inculpatul Nemissi Ahmed în timpul apropiat

intenționa să se căsătorească, ultimul întemeind familia își asumă mai multă

responsabilitate de acțiunile sale în societate și este evident că a pornit pe

calea corectării, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, or,

reieșind din circumstanțele comiterii faptei penale și personalitatea

inculpatului s-a atestat că, scopul pedepsei penale poate fi realizat doar prin

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

4

În decizie s-a menționat că, raportat la conduita inculpaților dovedită pe

întreg parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, la atitudinea față

de faptele comise, comportamentul lor, dar și luând în considerație faptul că,

inculpații se caracterizează deja ca persoane bănuite spre desfășurarea unei

activități infracționale în timp, neavând nici loc de muncă și nici altă ocupație

social-utilă au permis instanței de a concluziona și faptul că corectarea și

reeducarea inculpaților este posibilă doar aplicându-le o pedeapsă penală cu

închisoare în limitele sancțiunii normei penale incriminate și prin prisma art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, art. 70 alin. (31) Cod penal, dar și

prevederilor art. 79 Cod penal.

Instanța de apel a apreciat că pedeapsa penală stabilită de prima instanță

nu reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea

inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu

scopul preventiv sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în Codul

penal.

Instanța de apel a respins ca nefondată cererile inculpaților Mutelica

Sergiu și Nemissi Ahmed privind aplicarea actului de amnistie în baza Legii

nr. 243 din 24.12.2021, deoarece la caz sunt incidente excepțiile reglementate

la art. 6 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, deoarece în privința

inculpaților s-a pronunțat o sentință de condamnare în baza art. 187 alin. (2)

Cod penal, iar în privința acestei componențe de infracțiune nu sunt

aplicabile prevederile art. 1–5 din Legea nr. 243 din 24.12.2021.

avocatul Pavliuc Ghenadie în numele inculpatului Nemissi Ahmed, prin care

neinvocând incidența dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal,

solicită examinarea și admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă

aplicarea unei pedepse mai blânde sau prin prisma aplicării Legii nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, să fie încetat procesul penal

în privința lui Nemissi Ahmed.

5.1 În susținerea recursului, avocatul Pavliuc Ghenadie în numele

inculpatului Nemissi Ahmed menționează următoarele:

- la aplicarea pedepsei, instanțele de fond nu au luat în considerație

personalitatea inculpatului Nemissi Ahmed, precum că are o vârstă fragedă

și nu are antecedente penale. Totodată, inculpatul Nemissi Ahmed în timpul

apropiat intenționa să se căsătorească și aceasta dovedește faptul că, ultimul

întemeind familia, își asumă mai multă responsabilitate de acțiunile sale în

societate și este evident că a pornit pe calea corectării, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află;

5

- instanțele nu au luat în considerație cerințele articolelor 61, 75 Cod

penal;

- pedeapsa aplicată inculpatului Nemissi Ahmed nu este una echitabilă

în raport cu fapta comisă, personalitatea inculpatului și circumstanțele

atenuante existente pe cauza penală;

- inculpatul, în cadrul urmăririi penale, cât și la examinarea cauzei în

instanța de judecată, a recunoscut vina pe deplin, se căiește de cele săvârșite,

a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a înțeles caracterul social

periculos al acțiunilor sale și este evident că a pornit pe calea corectării, a fost

de acord cu toate probele prezentate de procuror în instanța de judecată,

sperând la o pedeapsă mai blândă;

- de către instanțele de judecată nu a fost luată în considerație efectele

circumstanțelor atenuante, ca pedeapsa principală – închisoarea, să fie

înlocuită cu o alternativă a pedepsei, prevăzută pentru săvârșirea infracțiunii

date;

- la stabilirea pedepsei nu au fost luate în considerație lipsa

circumstanțelor agravante;

- infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b) și e) Cod penal și

incriminată lui Nemissi Ahmed a fost comisă până la adoptarea Legii nr. 243

din 24.12.2021 privind amnistia, iar sancțiunea pentru infracțiunea comisă,

prevede pedeapsa maximă cu închisoare de până la 7 ani, iar potrivit art. 2

alin. (1) și (2) al Legii nominalizate, procesul penal încetează la faza de

urmărire penală sau la cea de judecată referitor la infracțiunea săvârșită până

la adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18.04.2002

prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani;

- Nemissi Ahmed își recunoaște vina integral, se căiește sincer de cele

săvârșite și solicită aplicarea amnistiei.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală

instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.

6

(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Instanța de recurs nu poate evalua alte temeiuri în drept al cazului de

casare, decât cele invocate de recurent cu referire la textul de lege citat, cu

excepția când prin soluție, nu se agravează situația părții împotriva căreia

este declarat recursul.

Față de aspectele de drept relevate, se impune concluzia că în situația

cînd din cererea de recurs se desprinde un temei indicat în art. 427 Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să analizeze temeinicia

hotărîrii atacate, referindu-se numai la temeiul motivat de recurent și numai

în cazul cînd acesta se regăsește în textul de lege menționat.

Potrivit recursului declarat, avocatul inculpatului nu face referire la

vreun temei pentru recurs, din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

expunându-și dezacordul cu soluția instanței de apel în partea pedepsei

aplicate lui Nemissi Ahmed.

Colegiul penal atestă că din motivarea recursului declarat, rezultă

invocarea temeiurile de recurs prevăzut la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, și anume, autorul recursului, referindu-se la situațiile în

care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Potrivit art. 414 alineatele (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. Articolul 417 alin. (1) pct. 8) al aceleiași

Legi, prevede că decizia instanței de apel trebuie să cuprindă și temeiurile de fapt și

de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Analizând argumentele expuse în recurs, în raport cu decizia contestată

și conducându-se de prevederile legale în vigoare, Colegiul penal constată că

instanța de apel a examinat prezenta cauză penală fără careva abateri de la

normele de procedură, decizia adoptată fiind legală, întemeiată și

argumentată și instanța s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, decizia acesteia cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

pedeapsa aplicată inculpatului Nemissi Ahmed a fost individualizată în

conformitate cu prevederile legale.

7

Pentru a statua astfel, Colegiul penal menționează următoarele:

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

8

Din actele cauzei rezultă că, prin sentință, Nemissi Ahmed a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.

b) și e) Cod penal, cu aplicarea prevederilor articolelor 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, 70 alin. (31) și 79 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit o

pedeapsă sub formă de 3 (trei) ani 1 (o) lună 10 (zece) zile închisoare, fără

amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, soluție menținută și de

către instanța de apel.

Pedeapsa la art. 187 alin. (2) Cod penal prevede închisoare de la 5 la 7 ani

cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale.

Colegiul penal consideră că în prezenta speță nu și-au găsit confirmarea

criticile recurentului vis-a-vis de pedeapsa individualizată inculpatului,

deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor articolelor 6, 7, 61, 75-78 Cod penal.

Colegiul penal atestă că atât prima instanță, cât și instanța de apel, la

individualizarea pedepsei inculpatului Nemissi Ahmed au ținut cont de

faptul că ultimul a săvârșit o infracțiune gravă, că în privința lui au fost

adoptate două sentințe de condamnare, care la acel moment nu erau

definitive, că nu este angajat în câmpul muncii, au reținut drept circumstanțe

atenuante: săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18

ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani, recunoașterea vinovăției și căința

sinceră; circumstanțele agravante la caz nu au stabilit.

Totodată, instanța de recurs constată că vârsta lui Nemissi Ahmed a fost

luată în considerație la neaplicarea pedepsei amenzii în calitate de pedeapsă

complementară.

Mai mult ca atât, instanțele de fond au ținut cont de vârsta inculpatului,

atunci când i-au redus pedeapsa închisorii, în temeiul art. 70 alin. (31) Cod

penal.

Totodată, Colegiul penal consideră întemeiată constatarea instanței de

apel, precum că, izolarea inculpaților de societate prin aplicarea în privința lor a

măsurii preventive sub formă de arestare preventivă i-ar opri din activitatea

infracțională și că stabilirea unor pedepse alternative, non-privative de libertate sau

stabilirea unor pedepse cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu-și vor atinge

scopurile de corectare și reeducare a acestora, de aceea în privința lor este necesară

aplicarea pedepselor sub formă de închisoare.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul

recurentului precum că, pedeapsa aplicată inculpatului Nemissi Ahmed nu este

una echitabilă în raport cu fapta comisă, personalitatea inculpatului și circumstanțele

atenuante existente pe cauza penală, din motiv că instanțele de fond,

individualizând pedeapsa inculpatului, au ținut cont de prevederile legale

expuse supra și au motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, a

9

termenului și modului de executare a acesteia, în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,

și prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele inferioare corect au

concluzionat că o pedeapsă privativă de libertate și durata executării acesteia,

va asigura scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute și celelalte

argumente ale recurentului.

Colegiul penal atestă că instanța de apel a ținut cont de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei

inculpatului Nemissi Ahmed, stabilindu-i o pedeapsă corectă, echitabilă,

legală și pe deplin motivată, ce corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane.

Cu referire la solicitarea recurentului, privind aplicarea prevederilor

Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, Colegiul penal

constată că instanța de apel, la fel de întemeiat și motivat a menționat în

decizie că, în cazul lui Nemissi Ahmed sunt incidente excepțiile reglementate la art.

6 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, deoarece în privința inculpatului

s-a pronunțat o sentință de condamnare în baza art. 187 alin. (2) Cod Penal, iar în

privința acestei componențe de infracțiune nu sunt aplicabile prevederile art. 1–5 din

Legea nr. 243 din 24.12.2021.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este

în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul

declarat este vădit neîntemeiat.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis

erorile de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, deci, nu persistă temei de casare a deciziei, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Nemissi Ahmed, de către instanțele de fond, a fost aplicată în

limitele legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului

declarat de către avocatul Pavliuc Ghenadie în numele inculpatului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pavliuc

Ghenadie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

10

Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2022, în cauza penală în privința

lui Nemissi Ahmed XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este semnată la 28 februarie 2023 și pronunțată la 23

martie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Cobzac Elena

11