1ra-1640/2022 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1640/2022 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1640/2022

(1-21006735-01-1ra-02122022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Cecalenco Denis în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 septembrie 2022, în cauza penală

privindu-l pe

PALII Serghei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în mun. XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.01.2021 - 13.01.2022;

Instanța de apel: 14.02.2022 - 13.09.2022;

Instanța de recurs: 02.12.2022– 20.01.2023.

C O N S T A T Ă:

Palii Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin. (1) Cod

penal la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus neexecutarea pedepsei stabilită, dacă în

termenul de probațiune de 1 (un) an condamnatul Palii Serghei, nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportarea sa va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost admisă integral acțiunea civilă și s-a încasat de la Palii Serghei în

beneficiul lui Lozinscaia Galina suma de 3630,42 lei cu titlu de prejudiciu material,

suma de 5000,00 mii lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 5000 (șase mii) lei cu

titlu de prejudiciu biologic și suma de 2500,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

pentru asistență juridică, iar în total suma de 16130,42 (șaisprezece mii o sută trei

zeci doi) lei.

S-a încasat de la Palii Serghei în contul statului, suma de 448 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Serghei în după amiaza zilei de 05 septembrie 2020, aflându-se în drumul din

apropierea garajului ce-i aparține, amplasat în municipiul XXXXX, strada XXXXX,

fiind în relații ostile cu cet. Lozinscaia Galina, urmărind scopul de a-i cauza

1

vătămări corporale, intenționat a lovit-o pe ultima cu pumnii în spate, doborând-o la

pământ, în rezultatul căruia fapt, victima Lozinscaia Galina și-a fracturat degetul V

de la mâna dreaptă, cauzându-i astfel vătămări corporale medii.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.202029D0152 din 12 octombrie

2020, la examinarea medico-legală a documentelor medicale a cet. Lozinscaia

Galina a.n.1952, se determină fractura cominutivă a metacarpului V mâna dreaptă

(degetul V), care s-a produs prin mecanism de lovire cu sau de obiect contondent,

poate data din 05.09.2020, condiționează o dereglare de sănătate de lungă durată și

în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. Leziunea corporală

depistată a putut fi produsă în rezultatul căderii cu sau fără accelerație.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.152 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată

medie a integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și

nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată de dereglare

îndelungată a sănătății.

inculpatului Palii Serghei, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și adoptarea unei noi decizii prin care, Palii Serghei să fie achitat în temeiul art. 390

alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

În motivarea cererii de apel a indicat că:

- instanța de fond nu a dat aprecierea argumentelor apărării ce ține de

ordonanța de reluare a urmăririi penale din 30.11.2020 pe care o consideră absolut

ilegală, pe faptul respective a depus o plângere în ordinea art. 313 CPP, care a fost

conexată la dosarul respective, însă instanța a omis să se pronunța asupra acesteia;

- procurorul ierarhic superior poate să reia urmărirea penală numai în baza

plângerii depusă conform art. 299 CPP, iar acesta poate să reia urmărirea penală

numai în cazurile prevăzute la alin. (1) art. 287 CPP. Din logica alin. (2) art. 287

CPP reiese că dacă instanța reia urmărirea penală în conformitate cu art. 313 CPP,

înseamnă că procurorul ierarhic superior se conduce de art. 299 CPP, la materialele

cauzei nu este nici o plângere în ordinea art. 299 CPP, iar în ordonanța din

30.11.2020 nu este indicat nici un argument care constată afectarea unui viciu

fundamental sau constatarea circumstanțelor noi;

- consideră că ordonanța de reluare a urmăririi penale din 30.11.2020

contravine și prevederilor Hotărârii Curții Constituționale al RM nr. 12 din

14.05.2015 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) din

Codul de procedură penală (reluarea urmăririi penale)";

- după emiterea Ordonanței din 30.11.2020 nu a fost efectuată nici o acțiune

procesuală, următorul act procesual fiind ordonanța de punere sub învinuire din

24.12.2020.

- potrivit art. 295 alin. (1) CPP cererea reprezentantului părții vătămate Grosu

2

Igor urma a fi examinată de procurorul Tatiana Andronic, conducătorul urmăririi

penale și nici de cum de procurorul ierarhic superior Serghei Cebotari (f.d. 74),

deoarece dosarul penal nu a fost retras de la procurorul Tatiana Andronic, or

ordonanța de punere sub o nouă învinuire este semnată de aceiași Tatiana Andronic

(f.d. 76);

- la materialele cauzei lipsește careva act al procurorului care avea statut de

conducător al urmăririi penale prin care se explică de ce nu a fost acceptată

propunerea ofițerului de urmărire penală, or, în conformitate cu prevederile art. 280,

281 CPP procurorul (dacă are statut de conducător al urmăririi penale) pune

persoana sub învinuire doar la propunerea ofițerului de urmărire penală. Iar, potrivit

alin. (8) art. 285 CPP, dacă constată că nu este cazul să dispună încetarea urmăririi

sau a dispus încetarea parțială ori dacă din alte considerente persistă necesitatea

continuării procesului penal, procurorul, după caz, restituie cauza penală organului

de urmărire penală, cu indicația respectivă, fixând termenul urmăririi penale, sau ia

o altă decizie în conformitate cu prezentul cod. Astfel, prevederile citate supra nu au

fost respectate de către partea acuzării, întru cât următoarea acțiune procesuală este

ordonanța de punere sub învinuire, fără a fi efectuate careva alte acțiuni procesuale

cum este prevăzut de CPP;

- la materialele cauzei nu au fost prezentate careva probe care ar dovedi

vinovăția lui Palii Serghei, instanța punând la baza sentinței de condamnare doar

declarațiile martorilor care au fost analizate și apreciate în favoarea acuzări;

- partea vătămată Lozinschi Galina a declarat printre altele că nu a avut loc o

lovitura, dar Palii Serghei a împins-o, adică cu cuvinte literare a bruscat-o, însă

instanța din motive neclare a constatat că a avut loc o lovitură, însă ulterior

înțelegând că a spus un adevăr în favoarea inculpatului, a început să-și corecteze

declarațiile, însă instanța nu a dat apreciere declarațiilor respective;

- careva urmări pe spate, după presupusa bruscătură nu au fost, iar partea

vătămată nu a simțit durere în spate, fapt care denotă că Palii Serghei nu a avut

intenția de a o lovi pe partea vătămată, or în caz contrar urma să fie careva urme și

leziuni;

- partea vătămată a confirmat că nici unul din garaje nu-i aparține ei, unul fiind

a lui Palii Serghei, iar a doilea aparține cet. Rotari, astfel nu este clar cine a permis

părții vătămate să intre în cooperativa de garaje care este teritoriu privat, și mai mult

ca atât, pe teritoriul conex al garajului cet. Palii Serghei;

- partea vătămată de mai multe ori a încurcat distanța la care stătea și alte

circumstanțe, fapt pentru care declarațiile acesteia urmau a fi apreciate critic;

- urmează a fi apreciate critic și contradictorii declarațiile martorilor Lozinschi

Oxana și Marin Roman, însuși cu declarațiile făcute de către partea vătămată;

- acuzarea din start l-a audiat pe Iacubovici Alexandru în calitate de martor, iar

din motiv că acesta dădea declarații la faza urmărire penală în favoarea lui Palii

Serghei, acuzarea s-a refuzat de martorul respectiv, iar faptul dat duce la încălcarea

3

prevederilor art. 19 CPP, or, martorul respectiv cu toate că s-a încurcat în declarații,

totuși a fost singurul martor ocular, care direct a indicat, că Palii a împins-o pe

partea vătămată din motiv că deschidea ușa garajului cu piciorul și nu a văzut-o pe

aceasta;

- ordonanțele privind prelungirea termenului de urmărire penală au fost emise

contrar prevederilor art. 259 CPP, adică procurorul având statut de conducător al

urmăririi penale are dreptul să emită ordonanța de prelungire a termenului de

urmărire penală numai în baza demersului ofițerului de urmărire penală. Astfel,

constată cu certitudine încălcarea prevederilor art. 20 si 259 CPP fapt care duce la

nulitatea ordonanțelor menționate, considerând că urmărirea penală a fost efectuată

în afara termenului stabilit prin ordonanța din 15.09.2021, iar toate acțiunile

procesuale efectuate după data de 15.10.2021 urmează a fi recunoscute nule;

- procesul-verbal de cercetare la fata locului fără număr, nefiind clar cum actul

respectiv a fost anexat la materialele cauzei (ordonanța și/sau proces-verbal de

ridicare, conexare etc.);

- raportul de expertiză medico-legală despre numirea căruia Palii Serghei nu a

fost înștiințat, fapt ce contravine prevederilor art. 144, 145 CPP;

- procesul-verbal de consemnare a declarațiilor cet. Palii Serghei din

10.09.2021, unde Palii Serghei a fost audiat fără a fi asigurat cu apărător, ultimului

nefiindu-i explicate drepturile, adică a fost audiat în calitate de martor, fapt care

duce la imposibilitatea, în circumstanțele descrise, atribuirea statului procesual de

bănuit sau învinuit;

- raportul ofițerului de urmărire penală cu propunere de încetare a urmăririi

penale, însă la materialele cauzei lipsește careva act al procurorului care avea statut

de conducător al urmăririi penale prin care se explică de ce nu a fost acceptată

propunerea ofițerului de urmărire penală;

- ordonanța de punere sub învinuire din 24.12.2020 prin care Palii Serghei a

fost pus sub învinuire contrar prevederilor legale, considerând că calitatea de bănuit

i-a fost menținută mai mult de 3 luni, adică cu încălcarea prevederilor art. 63 alin.

(2) pct. 3) CPP. Astfel, Palii Serghei a fost recunoscut în calitate de bănuit, de jure,

în baza ordonanței din 25.09.2020 (f.d. 40), ca apoi să fie recunoscut în calitate de

învinuit prin ordonanța din 24.12.2020. Prin urmare, consideră că termenul legal de

3 luni a fost încălcat, deoarece statutul de bănuit a fost dobândit de către Palii

Serghei, de facto, încă la data de 08.09.2020, data întocmirii procesului-verbal de

cercetare la fata locului (f.d. 11), când a fost dobândită prima probă din care rezultă

bănuiala rezonabilă că Palii Serghei ar fi comis o infracțiune, or conform

prevederilor art. 63 alin. (1) CPP, bănuitul este persoana față de care există anumite

probe că a săvârșit o infracțiune. Faptul respectiv se deduce și din pct. 29-30 al

Deciziei Curții Constituționale nr. 20g/2018 din 29.03.2018 care a statuat că în cazul

în care față de o persoană există anumite bănuieli rezonabile cu privire la săvârșirea

unei infracțiuni și în raport cu aceasta sunt efectuate anumite acțiuni procedurale,

4

care creează repercusiuni importante asupra situației persoanei, organele de urmărire

penală au obligația de a recunoaște această persoană în calitate de bănuit în decurs

de 5 zile din momentul de începere a primei acțiuni procedurale ...sub acest aspect,

Curtea reține că jurisprudența Curții Europene este constantă în privința faptului că

percheziția poate constitui o „ acuzație în materie penală" în sensul articolului 6 § 1

din Conventie". Relevantă fiind și Decizia CSJ din 14.03.2018 dosar nr. 1ra-

530/2018, unde Curtea a statuat la pct. 6 că „...potrivit jurisprudenței CtEDO,

calitatea de bănuit o are nu doar persoana care a fost recunoscută oficial astfel, dar și

persoana în privința cărei se întreprind anumite măsuri procesuale ce denotă o

bănuială din partea organului de urmărire penală despre implicarea ei în comiterea

infracțiunii, cum ar fi pornirea urmăririi penale în privința persoanei concrete, etc.

(Eckle versus Germania)".

În acest context, Palii Serghei a obținut statutul de bănuit încă din data de

08.09.2020 odată cu întocmirea procesului-verbal de cercetare la fața locului (f.d.

11), în care s-a specificat ,,...de unde a ieșit Palii Serghei", or cel târziu la data de

10.09.2020, data întocmirii procesului-verbal de consemnare a declarațiilor (f.d. 26)

prin care a fost audiat Palii Serghei, fiind astfel dobândită prima probă ce denotă

bănuiala rezonabilă precum că Palii Serghei ar fi comis o infracțiune.

Mai mult ca atât, în ordonanța de începere a urmăririi penale din 15.09.2020

(f.d.1) este direct indicat că anume Palii Serghei a comis infracțiunea incriminată,

ceea ce încă odată confirmă bănuiala rezonabilă, iar dacă începem să calculăm acest

termen din 15.09.2020 reiese că statutul de învinuit a fost atribuit peste 3 luni și 9

zile (la data de 24.12.2020), adică cu depășirea termenului stabilit de lege;

- de către acuzatorul de stat nu au fost demonstrată componența infracțiunii

prevăzută la art. 152 alin. (1) Cod penal, și anume:

Obiect juridic special - al infracțiunii de vătămare intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății îl constituie relațiile sociale cu privire la

sănătatea persoanei - la caz se constată lipsa obiectului juridic din motiv că nu a fost

demonstrat atacul asupra relațiilor sociale cu privire la sănătatea persoanei. Mai

mult ca atît acesta nu se diferă de obiectul juridic al infracțiunii prevăzută de art.

157 CP.

Latura subiectivă - procurorul nu a demonstrat absolut cu nici o probă, nici cel

puțin una indirectă, intenția și scopul lui Palii Serghei la comiterea infracțiunii

incriminate. Or, conform tratatelor de drept penal, latura subiectivă a infracțiunii

prevazută de art. 152 CP se caracterizează prin vinovăția sub formă de intenție

directă de a produce consecințe.

Astfel, constată cu certitudine că intenția directă sau chiar indirectă nu a fost

demonstrată și dovedită de acuzare, deoarece din declarațiile martorilor și a părții

vătămate reiese că Palii Serghei nici nu a aplicat careva lovitură părții vătămate. În

caz cel mai rău caz fiind vorba de manifestarea imprudenței.

Prin urmare, examinând în coroborare probele administrate în prezentul proces,

5

se constată lipsa în acțiunile lui Palii Serghei a laturii subiective a componenței de

infracțiune prevăzută de art. 152 Cod penal, deoarece s-a constatat cu certitudine că

incidentul nu a avut loc și nici nu putea să fie, fiind doar o aberație a părții vătămate,

care nu sunt însoțite de un suport probatoriu;

- referitor la admiterea acțiunii civile, instanța de fond în genere nu a analizat și

nici nu a dat aprecierea argumentelor părții vătămate indicând în sentință numai

"...apărarea părții vătămate suficient a motivat pretențiile morale și biologice..." prin

ce a motivat nu este clar, consideră că nu a fost prezentă nici o probă în susținerea

pretențiilor respective, nici nu a fost explicată din ce constă paguba morală și cea

biologică.

2022, a fost admis apelul declarat, din alte motive decât cele invocate, casată

parțială sentința în latura penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, după cum urmează:

Palii Serghei recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152

alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 2 alin. (4) din Legea nr. 243 din 24 decembrie

2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, s-a liberat de la executarea pedepsei penale

stabilite prin sentință.

În rest dispozițiile sentinței s-au menținut fără modificări.

4.1. Instanța de apel, în pofida faptului că inculpatul Palii Serghei în cadrul

cercetării judecătorești nu și-a recunoscut vina, a conchis că, la pronunțarea sentinței

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns

la concluzia că inculpatul Palii Serghei a săvârșit infracțiunea imputată.

În ședința instanței de apel inculpatul Palii Serghei a relatat că, învinuirea îi

este clară, vina nu o recunoaște și a solicitat adoptarea în privința sa a unei sentințe

de achitare, iar în situația în care instanța va stabili vinovăția sa, este de acord să fie

aplicate în privința sa prevederile Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Astfel, deși inculpatul Palii Serghei nu și-a recunoscut vina, instanța de apel

a conchis că vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate s-a confirmat

prin totalitatea probelor pertinente, concludente, utile și veridice și care coroborează

între ele, cercetate în ședința de judecată de către instanța de fond și verificate prin

citire în instanța de apel, și anume:

- declarațiile părții vătămate Lozinscaia Galina,(f.d.136-137);

- declarațiile martorului Lozinschii Oxana (f.d.142);

- declarațiile martorului Marin Roman care (f.d.147);

- plângerea (denunț) din 14.09.2020, prin care Lozinscaia Galina a solicitat să

fie luate măsurii conform legislației în vigoare cu Palii Serghei Vasile care la data

de 05.09.2020 orele 14:30 în timp ce se afla în preajma garajurilor situate în mun.

6

XXXXX a ieșit din garaj și i-a comunicat să nu mai de-a mâncare la căței și a lovit-

o cu pumnul întru cât a căzut jos la sol și i-a cauzat o fractură la mâna dreaptă și i-a

cauzat vătămării corporale medii (f.d. 8);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08.09.2020, cu foto-tabelă,

potrivit căruia a fost supus cercetării locul comiterii infracțiunii (f.d.11-12);

- raportul de constatare nr. 202029P0397 din 07.09.2020, potrivit căruia la

examinarea medico-legală a cet. Lozinscaia Galina s-a determinat fractura

cominutivă a metacarpului V mâna dreaptă (degetul V), care s-a produs prin

mecanism de lovire cu s-au de obiect contondent, care poate data din 05.09.2020

condiționează o dereglare de sănătate de lungă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală medie (f.d.14);

- raportul de expertiză judiciară nr. 202029D0152 din 12.10.2020, conform

căruia, la examinarea medico-legală a documentelor medicale a cet.Lozinscaia

Galina a.n.1952, se determină fractura cominutivă a metacarpului V mâna dreaptă

(degetul V), care s-a produs prin mecanism de lovire cu sau de obiect contondent,

poate data din 05.09.2020, condiționează o dereglare de sănătate de lungă durată și

în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. Leziunea corporală

depistată a putut fi produsă în rezultatul căderii cu sau fără accelerație (f.d. 18-19);

- procesul-verbal de confruntare din 01.10.2020, dintre bănuitul Palii Serghei

Vasile și partea vătămată Lozinscaia Galina (f.d.52-53);

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

27.10.2020, cu foto tabelă, potrivit căruia bănuitul Palii Serghei Vasile arată

circumstanțele în care s-a produs infracțiunea (f.d.54-59);

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

28.10.2020, cu foto tabelă, potrivit căruia partea vătămată Lozinscaia Galina arată

circumstanțele în care s-a produs infracțiunea (f.d.60-62).

Avocatul Cecalenco Denis, acționând în interesele inculpatului Palii Serghei

Vasile, în susținerea temeiniciei apelului declarat și adoptarea unei hotărârii de

achitare, în cererea de apel a făcut trimitere la următoarele probe:

- ordonanța de începere a urmăririi penale din 15.09.2020 (f.d.1);

- ordonanța procurorului-șef al procuraturii raionului Soroca Serghei

Cebotari din 15.09.2020 de fixare a termenului rezonabil pe cauza penală, potrivit

căruia a fost fixat termenul efectuării urmăririi penale pînă la 15.10.2020 (f.d.2);

- ordonanța procurorului în procuratura raionului Soroca Tatiana din

15.10.2020 privind prelungirea termenului de urmărire penală pînă la 15.11.2020

(f.d.5);

- ordonanța procurorului în procuratura raionului Soroca Tatiana din

15.11.2020 privind prelungirea termenului de urmărire penală pînă la 15.12.2020

(f.d.6);

- ordonanța procurorului în procuratura raionului Soroca Tatiana din

15.12.2020 privind prelungirea termenului de urmărire penală pînă la 15.01.2021

(f.d.7);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08.09.2020 (f.d.11);

7

- raportul de expertiză judiciară nr. 202029D0152 din 12.10.2020 conform

căruia, la examinarea medico-legală a documentelor medicale a cet.Lozinscaia

Galina a.n.1952, se determină fractura cominutivă a metacarpului V mâna dreaptă

(degetul V), care s-a produs prin mecanism de lovire cu sau de obiect contondent,

poate data din 05.09.2020, condiționează o dereglare de sănătate de lungă durată și

în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. Leziunea corporală

depistată a putut fi produsă în rezultatul căderii cu sau fără accelerație (f.d. 18-19);

- procesul-verbal de consemnare a declarațiilor lui Palii Serghei din

10.09.2020 (f.d.26);

- raportul ofițerului de urmărire penală al SUP a IP Soroca Denis Chiriac

din 30.10.2020 cu propunerea de încetare a urmăririi penale (f.d.63);

- ordonanța procurorului șef al procuraturii raionului Soroca Serghei

Cebotari din 30.11.2020 privind reluarea urmării penale (f.d.74);

- ordonanța procurorului în procuratura raionului Soroca Tatiana din

24.12.2020 privind punerea sub învinuire a lui Palii Serghei XXXX în baza art. 152

alin. (1) Cod penal (f.d.76).

Analizând motivele invocate în apelul declarat, instanța de apel a constatat că

acesta nu și-au găsit confirmare, autorul acestuia nu este de acord cu condamnarea

lui Palii Serghei, pe de o parte considerând că acțiunile lui Palii Serghei nu întrunesc

elementele infracțiunii incriminate, iar pe de altă parte consideră că există temeiuri

de încetare a urmării penale, pe motivul nulității probelor.

Colegiul penal a menționat că, inculpatul Palii Serghei nu recunoaște faptul

aplicării loviturilor părții vătămate Lozinscaia Galina ce au dus la vătămarea medie

a integrității corporale a acesteia, însă nu exclude faptul că leziunile depistate la

partea vătămată puteau să apară în rezultatul lovirii din imprudență a acesteia la

deschiderea ușii garajului.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a constatat dincolo de orice dubiu că

Palii Serghei se face vinovat de aplicarea violenței fizice în privința lui Lozinscaia

Galina, în rezultatul căruia lui Lozinscaia Galina i-au fost cauzate leziuni corporale

sub formă de fractura cominutivă a metacarpului V mâna dreaptă (degetul V), care

s-a produs prin mecanism de lovire cu s-au de obiect contondent, care poate data din

05.09.2020, condiționează o dereglare de sănătate de lungă durată și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămare corporală medie, fapt confirmat prin raportul de

constatare nr. 202029P0397 din 07.09.2020, cât și prin raportul de expertiză

judiciară nr. 202029D0152 din 12.10.2020, prin care este demonstrată legătura

cauzală directă dintre acțiunea prejudiciabilă comisă de inculpat și rezultatul

prejudiciabil exprimat prin apariția la victimă a leziunilor corporale medii care nu

sunt periculoase pentru viață, însă care au condiționat o dereglare de sănătate de

lungă durată. Or, prin raportul de expertiză menționat, s-a stabilit cu certitudine că

leziunile corporale au fost produse prin mecanism de lovire cu sau de obiect

contondent, inclusiv putea fi produsă în rezultatul căderii cu sau fără accelerație.

8

Rezultatele raportului de expertiză judiciară nr. 202029D0152 din 12.10.2020

i-a fost comunicate inculpatului Palii Serghei în prezența avocatului N. Musteață

care au menționat că nu au careva obiecții asupra acestuia (f.d.21).

În acest context, instanța de apel a reținut a fi parțial întemeiat argumentul

apelantului precum că inculpatul Palii Serghei nu a fost înștiințat cu privire la

numirea expertizei legale efectuată prin raportul de expertiză judiciară nr.

202029D0152 din 12.10.2020, fapt ce contravine prevederilor art. 144 și 145 Cod de

procedură penală, și anume constată încălcarea de către organul de urmărire penală

la dispunerea efectuării expertizei medicale a prevederilor art. 145 alin. (1) Cod de

procedură penală, potrivit căruia organul de urmărire penală, procurorul sau instanța

de judecată, în cazul în care dispune efectuarea expertizei judiciare, informează în

scris părțile despre obiectul expertizei judiciare și întrebările la care trebuie să dea

răspunsuri expertul și le explică părților că au dreptul de a face observații cu privire

la aceste întrebări și de a cere modificarea sau completarea lor, precum și dreptul de

a cere numirea a câte un expert recomandat de fiecare dintre ele pentru a participa la

efectuarea expertizei judiciare.

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că inculpatul Palii Serghei nu

a fost notificat cu privire la numirea expertizei medico-legală dispusă prin ordonanța

din 12.10.2020 (f.d.16), fiindu-i încălcat astfel dreptul lui Palii Serghei de a face

observații cu privire la aceste întrebări și de a cere modificarea sau completarea lor,

precum și dreptul de a cere numirea a câte un expert recomandat de fiecare dintre

ele pentru a participa la efectuarea expertizei judiciare, însă această încălcare a

organului de urmărire penală nu este de natură de a duce la nulitatea absolută a

raportul de expertiză judiciară nr. 202029D0152 din 12.10.2020, potrivit art. 251

alin. (1) Cod de procedură penală, întru cât această omisiune putea fi înlăturată prin

dispunerea efectuării unei expertize suplimentare potrivit art. 148 alin. (1) Cod de

procedură penală, la solicitarea persoanei interesate, la caz a inculpatului, care avea

posibilitatea de a înainta obiecții la etapa aducerii la cunoștință a raportului de

expertiză judiciară nr. 202029D0152 din 12.10.2020, inclusiv prin solicitarea

dispunerii unei expertize suplimentare, înaintând organului de urmărire penală

întrebării asupra căruia nu s-a expus expertul, cea ce nu a făcut.

Mai mult ca atât, dreptul respectiv inculpatul l-a avut atât la etapa cercetării

cauzei în instanța de fond, cât și la etapa examinării cauzei în instanța de apel, însă

inculpatul nu a profitat de dreptul respectiv și nu a solicitat efectuarea unei expertize

suplimentare, limitându-se doar la invocarea de către partea apărării în cadrul

dezbaterilor judiciare, cât și în cererea de apel a unor temeiuri declarative ce ar duce

la nulitatea raportului de expertiză numit supra, însă această încălcare, în opinia

instanței nu poate duce la nulitatea absolută a actului respectiv, deoarece

neinformarea sau informarea întârziată a inculpatului și părții apărării despre

dispunerea expertizei judiciare în cadrul urmăririi penale nu poate fi apreciată drept

o inacțiune de natură să aibă o incidență defavorabilă inculpatului care ar atrage

nulitatea sau inadmisibilitatea probei - raportul de expertiză judiciară, deoarece

9

legislația procesuală garantează părții apărării prin mai multe instrumente

posibilitatea contestării acestui procedeu probatoriu, inclusiv prin solicitarea unei

expertize repetate, a unei contraexpertize sau dispunerea unei expertize în comisie,

pârghii care nu au fost revendicate de partea apărării nici în cadrul urmăririi penale,

nici în procesul judecării cauzei.

La fel, instanța de apel a reținut a fi neîntemeiată poziția inculpatului și a

apărătorului acestuia precum că vătămarea integrității corporale ale lui Lozinscaia

Galina sun formă de fractura cominutivă a metacarpului V mâna dreaptă (degetul

V), putea să apară în rezultatul deschiderii ușii garajului de către inculpat, or, din

declarațiile părți vătămate Lozinscaia Galina colaborate cu procesul-verbal de

verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 27.10.2020, cu foto-tabelă, potrivit

căruia bănuitul Palii Serghei arată circumstanțele în care s-a produs infracțiunea

(f.d.54-59) și procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

28.10.2020, cu foto-tabelă, potrivit căruia partea vătămată Lozinscaia Galina arată

circumstanțele în care s-a produs infracțiunea (f.d.60-62), instanța de apel a conchis

că circumstanțele descrise de către Palii Serghei nu corespund evenimentelor ce au

avut loc în realitate, or, partea vătămată a susținut că în momentul deschiderii ușii ea

se afla la 1 metru distanță de la ușa garajului, ușa garajului are o lățime de 60 cm în

poziție închisă, iar la deschidere sub un unghi de 90o are lățimea de 55 cm, în

asemenea circumstanțe este exclusă poziția inculpatului precum că partea vătămată

ar fi putut fi lovită din imprudență la deschiderea ușii.

Mai mult ca atât, partea vătămată a susținut că a fost lovită de către inculpat la

o distanță de 2 metri de la garaj, iar inculpatul a susținut că partea vătămată era jos

la o distanță de 1 metru de la garaj.

O altă circumstanță care exclude probabilitatea lovirii părții vătămate cu ușa la

deschidere este și faptul că atât inculpatul cât și partea vătămată în cadrul verificării

declarațiilor la fața locului indică că cățelușii pe care îi hrănea partea vătămată se

aflau în partea dreaptă a garajului (vezi poza nr. 8 de laf.d.58 și nr. 3 de laf.d.62), iar

ușa garajului de deschide în partea stângă (a se vedea imaginile nr. 5 și 6 de la

f.d.57), în asemenea circumstanțe este exclusă posibilitatea lovirii părții vătămate cu

ușa la deschidere.

La fel, instanța de apel a constatat și faptul că ușa se află la centru garajului, iar

distanța peretelui din partea dreaptă și stângă, sau lățimea în asambla a garajului,

deși nu a fost stabilită de organul de urmărire penală, din punct de vedere simetric

este cu mult mai mare decât lățimea ușii, inclusiv și în raport cu locul de aflare a

cățeilor.

În consecință, Colegiul penal a conchis că argumentele inculpatului precum că

partea vătămată ar putut fi lovită cu ușa din imprudență, reprezintă o metodă de

apărarea și de atenuare a învinuirii aduse, poziție care însă nu este susținută de

careva probe.

Instanța de apel a respins alegațiile părții apărării cu privire la pretinsele

încălcări procesuale ale organului de urmărire penală ce duc la nulitatea probelor

acumulate, din următoarele considerente:

10

- cu privire la pretinsa încălcare de prelungire a termenului de desfășurare a

urmăririi penale, manifestate prin ignorarea prevederile art. 20 și 259 CPP, fapt care

duce la nulitatea ordonanțelor de prelungire a termenului de urmărire penală,

instanța de apel a conchis că prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din

15.09.2020 s-a dispus începerea urmăririi penal în baza art. 152 alin. (1) Cod penal

(f.d.1), iar prin ordonanța procurorului din aceiași dată a fost stabilit termenul de

desfășurare a urmăririi penale până la data de 15.10.2020 (f.d.2), prin demersul

ofițerului de urmărire penală din 10.10.2020 s-a solicitat prelungirea termenului

urmăririi penale (f.d.4), iar prin ordonanța procurorului din 15.10.2020 acest termen

a fost prelungit până la 15.11.2020 (f.d.5), ulterior prin ordonanțele procurorului din

15.11.2020 (f.d.6) și 15.12.2020 (f.d.7), termenul urmăririi penale a fost prelungit

până la 15.01.2021, inclusiv, urmărirea penală fiind finisată la data de 13.01.2021

prin întocmirea rechizitoriului de către procuror și aducerea acestuia la cunoștința

inculpatului Palii Serghei în aceiași zi (f.d.103), fără a fi atestate careva derogări de

la prevederile art. 20 și 259 Cod de procedură penală;

- invocarea lipsei demersurilor ofițerului de urmărire penală privind

prelungirea termenului urmăririi penale din cauza penală nu poate fi considerată una

plauzibilă, or omisiunea ofițerului de urmărire penală de a anexa la materialele

dosarului penal a respectivelor demersuri, nu sunt de natură să afecteze legalitatea

ordonanțelor procurorului de prelungire a termenului urmăririi penale, întru cât

acestea reprezintă niște acte procedurale intermediare, iar pentru instanță, în cazul

de față sunt relevante documentele de procedură utilizate în privința inculpatului

prin raportarea acestora la garanțiile procesuale care îi asigură ultimului dreptul la

un proces echitabil și la apărare eficientă;

- cât privește pretinsa încălcare a procedurii de anexare la materialele cauzei

penale a procesul-verbal de cercetare la fata locului din 08.09.2020 (f.d.11-12),

instanța de apel a reținut ca fiind una declarativă, or, din materialele dosarului s-a

constatat cu certitudine că acțiunile preliminare de examinare a informației

telefonice din 05.09.2020 și a cererii lui Lozinscaia Galina din aceiași dată, inclusiv

și acțiunea procesuală de cercetare la fața locului, au fost efectuate de către ofițerul

de sector al SP nr. 1 a IP Soroca Bezan Petru, care ca urmare a parvenirii raportului

de constatare nr. 202029P0397 din 07.09.2020, constatând faptul comiterii unei

infracțiunii a transmis materialele acumulate organului de urmărire penală pentru

examinare în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, iar în asemenea

circumstanțe nu era necesar emiterea unui act separat sub formă de ordonanța și/sau

proces-verbal de ridicare, conexare etc., după cum susține apelantul;

- nefondate fiind și afirmațiile apelantului precum că prin procesul-verbal de

consemnare a declarațiilor cet. Palii Serghei din 10.09.2021, Palii Serghei a fost

audiat fără a fi asigurat cu apărător, ultimului nefiindu-i explicate drepturile, adică a

fost audiat în calitate de martor, fapt care duce la imposibilitatea, în circumstanțele

descrise, atribuirea statului procesual de bănuit sau învinuit, or, după cum s-a

reiterat supra acțiunea respectivă a fost efectuată de către ofițerul de sector până la

începerea urmării penale, acțiunea respectivă având drept scop stabilirea bănuielii

11

rezonabile privind comiterea unei contravenții/infracțiunii. Mai mult ca atât, la etapa

respectivă Palii Serghei nu avea nici o calitate procesuală (martor, bănuit/învinuit),

nu a depus jurământul și nici nu a fost avertizat de răspunderea penală ce o poartă

potrivit art. 312-313 Cod penal, pentru dare declarațiilor false sau refuzul de a da

declarații, așa cum prevede Codul de procedură penală pentru audierea martorului,

acestea reprezentând doar simple informații a unei persoane implicată la o presupusă

faptă ilicită.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că Palii Serghei nu a fost audiat nici în

calitate de martor și nici în calitate de bănuit/învinuit, iar în asemenea împrejurării

organul de constatare nu avea obligația de al asigura pe ultimul cu avocat;

- cu referire la argumentele apelantului precum că procurorului care avea statut

de conducător al urmăririi penale, nu s-a expus asupra raportului ofițerului de

urmărire penală cu propunere de încetare a urmăririi penale, instanța de apel a notat

că în accepțiunea Codului de procedură penală, după acumularea probelor suficiente

privind săvârșirea unei infracțiunii de o anumită persoană concretă, fie lipsa

probelor privind comiterea unei infracțiunii, organul de urmărire penală întocmește

un raport cu propunerea de a pune persoana respectivă sub învinuire, fie de a înceta

urmărirea penală în corespundere cu prevederile art. 275 Cod de procedură penală.

Raportul cu materialele cauzei penale se înaintează procurorului.

Astfel, în speța dedusă judecății după examinarea raportului organului de

urmărire penală și a materialelor cauzei, procurorul poate emite una din următoarele

soluții: fie acceptă propunerea ofițerului de urmărire penală și emite o ordonanță de

încetare a procesului penal, fie respinge propunerea ofițerului de urmărire penală și

emite o ordonanță de punere sub învinuire, sau după caz, dispune în conformitate cu

prevederile art. 52 alin. (1) pct. 19 CPP, restituirea dosarului penal organului de

urmărire penală cu indicațiile sale în scris.

În acest sens, instanța de apel a menționat că raportul privind propunerea de

punere sub învinuire/încetare a urmăriri penale este facultativ pentru procuror,

procurorul nefiind legat de calificarea infracțiunii indicate în raport, or, dacă, după

examinarea raportului organului de urmărire penală și a materialelor cauzei,

procurorul consideră că probele acumulate sunt concludente și suficiente, el poate

emite o ordonanță de punere sub învinuire a persoanei, ceea ce a și avut loc în speță.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că procurorul nu este obligat să accepte

propunerea organului de urmărire penală expusă în raport și nici nu este obligat să

ofere un răspuns asupra argumentelor invocate în acesta, această obligație a

procurorului realizându-se doar în situația restituirii dosarului penal organului de

urmărire penală pentru efectuarea acțiunilor suplimentare;

- Instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele apărării cu privire la

invocarea încălcării de către procuror a termenului de punere sub învinuire a lui

Palii Serghei, or din materialele cauzei penale rezultă că prin ordonanța ofițerului de

urmărire penală al SUP a IP Soroca din 15.09.2020, s-a dispus începerea urmării

penale conform semnelor infracțiunii prevăzută la art. 152 alin. (1) Cod penal.

12

Lecturând ordonanța menționată, Colegiul a conchis că în partea constatatoare

a ordonanței, au fost menționate anumite acțiuni presupuse a fi comise de către

persoana cu numele Palii Serghei. Astfel, organul de urmărire penală a dispus

începerea urmăririi penale pe faptul comiterii infracțiunii prevăzută la art. 152 alin.

(1) Cod penal, fără a dispune concret în privința persoanei Palii Serghei Vasile.

Instanța de apel, lecturând prevederile întregului text al art. 63 Cod de

procedură penală, a atestat posibilitatea începerii urmăririi penale în exclusivitate cu

privire la o anumită faptă prevăzută de legea penală, iar atunci când din datele și

probele existente rezultă indici rezonabili că o anumită persoană a săvârșit

infracțiunea, atunci prin unul din cele trei acte procedurale enumerate exhaustiv în

art. 63 alin.(1) Cod de procedură penală, se dispune ca urmărirea penală să se facă și

in personam.

Această stare de lucruri, în primul rând, legitimează organul de urmărire penală

să demareze activitățile specifice care duc la realizarea obiectului urmăririi penale,

sens în care, după sesizare, are obligația să caute și să strângă datele ori informațiile

cu privire la existența infracțiunii, să ia măsuri pentru limitarea consecințelor

acesteia și să strângă și să administreze probele necesare. Începerea urmăririi penale

cu privire la faptă reprezintă o garanție justificată de necesitatea protejării

drepturilor persoanelor împotriva cărora a fost formulată o astfel de sesizare, pentru

ca acestea să nu fie supuse unor acuzații penale fără o minimă verificare a

susținerilor din care să rezulte atât existența faptei și inexistența vreunui caz care

împiedică exercitarea acțiunii penale, cât și suspiciunea rezonabilă că a fost

săvârșită o faptă prevăzută de legea penală.

Prin urmare, în pofida faptului că din jurisprudența națională rezultă

interpretarea neunitară a legii de procedură penală cu privire la efectul pe care îl

produce actul de începere a urmăririi penale, din perspectiva chestiunii asimilării

acestuia, actelor prevăzute expres de Codul de procedură penală prin care persoanei

i se atribuie calitatea de bănuit, instanțele de judecată în fiecare caz concret urmează

să stabilească atât existența cumulativă a celor trei condiții pentru aprecierea actului

emis, ca fiind act care acordă statut de bănuit persoanei menționate în acesta,

precum și noțiunea procesului echitabil în sensul art. 6 CEDO în privința părților

vătămate, care au declarat despre ilegalitatea comisă, care a atras nu numai crearea

unor prejudicii concrete acestora dar și solicitarea implicării statului prin

intermediul organelor specializate de a da o calificare faptei comise și de a aplica

pedeapsa corespunzătoare persoanei găsite vinovate, or, în caz contrar situația poate

fi interpretată ca o lipsă de reglementări și instrumente a statului pentru a curma

acțiunile infracționale a persoanelor.

În circumstanțele elucidate supra, instanța de apel a constatat că, de la data

începerii urmăririi penale - 15.09.2020 și până la 25.09.2020, când Palii Serghei a

fost recunoscut în calitate de bănuit (f.d.40), de către organul de urmărire au fost

întreprinse mai multe acțiuni însă nici una din ele nu au adus atingere drepturilor și

libertăților acestuia atât în sensul legislației naționale cât și celei internaționale.

13

La acest capitol, Colegiul a menționat că persoana poate fi recunoscută în

calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz: procesul-

verbal de reținere; ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive

neprivative de libertate; ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de

bănuit, deci, legiuitorul a stabilit expres și exhaustiv cele trei actele procedurale prin

care persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit, iar ordonanța de începere a

urmăririi penale nu face parte din acestea.

Recunoașterea calității de bănuit se aplică în interesul persoanei, pentru

apărarea sa, persoana dobândind astfel drepturi suplimentare reglementate prin art.

64 Cod de procedură penală, unul dintre care este „să știe de ce este bănuit și în

legătură cu aceasta, imediat după reținere sau după ce i s-a adus la cunoștință

hotărârea despre aplicarea măsurii preventive sau recunoașterea în calitate de bănuit,

să fie informat în prezenta apărătorului, în limba pe care o înțelege, despre

conținutul bănuielii și despre încadrarea juridică a faptelor infracționale de

săvârșirea cărora este suspectat".

În acest context,instanța de apel a reținut și Decizia CtEDO pe cazul Padin

Gestoso contra Spaniei, în care Curtea a constat că, cu toate că au fost dispuse

realizarea câtorva măsuri de anchetă în 1989, urmărirea penală a fost începută în

1990, până la momentul începerii urmării penale și arestării reclamantului, situația

sa nu a fost direct afectată de investigațiile dispuse de către judecătorul de instrucție,

în consecință, nefiind afectat de vreo măsură cu caracter penal până la acel moment,

reclamantul nu avea calitatea de acuzat în sensul art. 6, cererea fiind respinsă de

Curte ca nefondată.

Având în vedere aceste chestiuni, instanța de apel a constatat că situația lui

Palii Serghei prin ordonanța de pornire a urmăririi penale in rem nu a fost afectată

nici într-un fel, în privința lui nu au fost efectuate careva acțiuni de urmărire penală

sau măsuri speciale de investigație, mai mult ca atât potrivit practicii CtEDO,

„persoana obține calitatea de acuzat odată cu aducerea la cunoștință a actului

procesual corespunzător".

Afirmația apelantului precum că de facto statutul de bănuit Palii Serghei la

dobândit la data de 08.09.2020, data întocmirii procesului-verbal de cercetare la fata

locului (f.d. 11), instanța de apel a considerat-o pur declarativă, or, pe de o parte la

acțiunea respectivă Palii Serghei nu a participat, iar pe de altă parte, se reiterează

faptul că acțiunea respectivă a fost efectuată de către ofițerul de sector la etapa

verificării informației telefonice și cererii lui Lozinscaia Galina privind pretinsele

acțiunii ilegale ale lui Palii Serghei, iar la etapa respectivă neexistând bănuiala

rezonabilă privind comiterea de către Palii Serghei a unei infracțiunii.

În același context, decître instanța de apel s-a evidențiat că potrivit

jurisprudenței CtEDO, pentru a anula ordonanța de punere sub învinuire din motivul

că a expirat termenul de menținere în calitate de bănuit atribuit prin alte acte

procedurale decât cele prevăzute în art. 63 alin. (1) pct. 1) - 3) Cod de procedură

penală, instanțele naționale trebuie să stabilească dacă sunt întrunite cumulativ 3

condiții: - existența unei „acuzații în materie penală"; - notificarea oficială despre

14

această acuzație (cu categoriile stabilite în art.63 alin.(1) Cod de procedură penală,

această condiție exceptând situațiile când se probează când partea acuzării a ezitat

să-și onoreze obligațiile de informare); - constatarea „repercusiunilor importante"

pentru persoana suspectă de comiterea infracțiunii.

În speța condițiile descrise supra nu s-au constatat, or, punerea sub învinuire a

lui Palii Serghei s-a materializat prin emiterea de către procuror a ordonanței din

26.11.2020, prin înaintarea acesteia pe 26.11.2020, în strictă corespundere cu

prevederile art. 63 alin.(2) pct.3) și art. 282 alin.(1) Cod de procedură penală și prin

respectarea termenelor procesuale imperative.

District, cu privire la argumentele invocate de către apelant cu referire la

ordonanța de reluare a urmăririi penale din 30.11.2020 pe care o consideră absolut

ilegală, instanța de apel a constatat următoarele:

- prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Soroca Tatiana Andronic

din 26.11.2020 Palii Serghei a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută la art. 157 Cod penal;

- la data de 26.11.2020 ordonanța respectivă a fost adusă la cunoștința

învinuitului Palii Serghei și apărătorului acestuia, la aceiași dată învinuitul și

apărătorul acestuia au fost informații despre terminarea urmăririi penale, fiindu-le

prezentate pentru a lua cunoștință cu materialele urmăririi penale, ultimii nu au

înaintat careva obiecții (f.d.65-71);

- ulterior, prin procesele-verbale din 27.11.2020 partea vătămată Lozinscaia

Galina și apărătorul acestuia, avocatul Igor Grosu au fost informații despre

terminarea urmăririi penale, iar fiindu-le prezentate pentru cunoștință materialele

urmăririi penale, avocatul Igor Grosu a înaintat obiecții, solicitând reluarea urmăriri

penale, întru cât circumstanțele cauzei contravin învinuirii înaintate, în speță

cercetarea la fața locului și verificarea declarațiilor demonstrează că Lozinscaia

Galina nu putea fi lovită cu ușa (f.d.72-73).

În acest sens, instanța de apel a remarcat că potrivit art. 293 alin. (1) Cod de

procedură penală, după verificarea de către procuror a materialelor cauzei și

adoptarea uneia din soluțiile prevăzute în art.291, procurorul aduce la cunoștință

învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părții vătămate, părții civile,

părții civilmente responsabile și reprezentanților lor despre terminarea urmăririi

penale, locul și termenul în care ei pot lua cunoștință de materialele urmăririi penale.

Părții civile, părții civilmente responsabile și reprezentanților lor li se prezintă

pentru a lua cunoștință doar materialele referitoare la acțiunea civilă la care sânt

parte.

Iar, alin. (6) al aceluiași articol stipulează că după ce au luat cunoștință de

materialele urmăririi penale, persoanele menționate în alin. (1) pot formula cereri

noi în legătură cu urmărirea penală, care se soluționează conform prevederilor

art.245-247 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 295 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, cererile înaintate după

ce s-a luat cunoștință de materialele urmăririi penale se examinează de către

procuror în termen de cel mult 15 zile, prin ordonanță motivată se dispune admiterea

15

sau respingerea lor și, în termen de 24 de ore, se aduc la cunoștință persoanelor care

le-au înaintat.

În cazul în care procurorul dispune admiterea cererilor, dispune, totodată, în

cazurile necesare, și completarea urmăririi penale, indicând acțiunile suplimentare

care vor fi efectuate, și, după caz, transmite dosarul organului de urmărire penală

pentru executare, cu stabilirea termenului executării.

Conform art. 531 alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală, procurorul ierarhic

superior, pe lângă atribuțiile prevăzute la art.52 alin.(1), în cadrul urmăririi penale

realizează următoarele atribuții pentru exercitarea controlului ierarhic poate cere de

la procurorii ierarhic inferiori, pentru control, dosare penale, documente, acte

procedurale, materiale și alte date cu privire la infracțiunile săvârșite și la persoanele

identificate în cauzele penale în care exercită controlul.

Astfel, din interpretarea ad literam a prevederilor legale citate supra, Colegiul

penal a notat că legea procesuală penală nu prevede în mod imperative care procuror

urmează să examineze obiecțiile înaintate la etapa luării cunoștință cu materialele

urmăririi penale, cel ce conduce urmărirea penală, sau cel ierarhic superior.

Iar în asemenea împrejurării Colegiul penal a conchis că prin examinarea

obiecțiilor înaintate de către avocatul Igor Grosu în interesele părții vătămate

Lozinscaia Galina asupra materialelor urmăririi penale de către procurorul ierarhic

superior, procurorul șef al Procuraturii raionului Soroca, Serghei Cebotari, prin

ordonanța din 30.11.2020, nu a fost încălcată competența de examinare a obiecțiilor.

În același context, s-a reținut a fi neîntemeiate și lipsite de suport juridic

afirmația privind reluarea urmăririi penale doar în situația existenței unei plângeri

depuse în ordinea art. 299 Cod de procedură penală și doar în cazurile prevăzute la

art. 287 Cod de procedură penală, or, normele legale la care face trimitere partea

apărării se referă la situația reluării urmăririi penale ca urmare a încetării urmăririi

penale, scoaterii persoanei de sub urmărire și/sau după clasarea cauzei, pe când în

situația din speță urmărirea penală a fost reluată în temeiul art. 295 alin. (5) Cod de

procedură penală ca urmare a completării urmăririi penale.

Drept temei de reluare a urmăriri penale a servit faptul elucidării

circumstanțelor invocate de către avocatul Igor Grosu în interesele părții vătămate

Lozinscaia Galina referitor la calificarea acțiunilor lui Palii Serghei, și nu în legătură

cu existența temeiurilor art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală după cum susține

apelantul.

Astfel, după reluarea urmăririi penale, prin ordonanța procurorului în

Procuratura raionului Soroca, Tatiana Andronic, din 24.12.2020 lui Palii Serghei i s-

a înaintat o nouă învinuire, fiind învinuit în comiterea infracțiunii prevăzută la art.

152 alin. (1) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a notat că încadrarea juridică a faptei stabilită

prin ordonanța de începere a urmăririi penale reprezintă o versiune preliminară a

organului de urmărire penală, care poate evolua în timp, în funcție de probele

administrate.

16

În același timp, încadrarea juridică stabilită prin ordonanța de punere sub

învinuire nu este definitivă, aceasta putând fi schimbată până la elaborarea

rechizitoriului.

Dacă, în cursul urmăririi penale, apar temeiuri pentru schimbarea sau

completarea acuzării înaintate învinuitului, procurorul este obligat să înainteze

învinuitului o nouă acuzare sau să o completeze pe cea anterioară.

Tot aici, instanța de apel a reținut că prin Decizia Curții Constituționale nr.50

din 31.05.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 59g/2018 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 326 alin. (11) din Codul penal și a unor prevederi

din articolul 283 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a statuat că

încadrarea juridică stabilită prin ordonanța de începere a urmăririi penale nu

poate constitui un impediment pentru înaintarea unei noi învinuiri în privința unei

persoane, dacă noua învinuire are o legătură intrinsecă cu fapta în legătură cu care

a fost pornită urmărirea penală.

Prin urmare, în speță, instanța de apel a constatat că învinuirea înaintată lui

Palii Serghei prin ordonanța din 24.12.2020 de fapt reprezintă o modificare a

învinuirii înaintate prin ordonanța din 26.11.2020, iar pentru modificarea acesteia ne

fiind necesare efectuarea unor acțiunii procesuale, probele acumulate anterior de

organul de urmărire penală fiind suficiente pentru calificarea acțiunilor lui Palii

Serghei în baza art. 152 alin. (1) Cod penal.

Consecutiv, instanța de apel a reținut ca fiind pur declarativ și argumentul

apelantului precum că prima instanță nu s-a expus asupra plângerii înaintată de către

avocatul Victor Felișcan în interesele lui Palii Serghei în ordinea art. 313 CPP

împotriva ordonanței procurorului șef al Procuraturii raionului Soroca, Serghei

Cebotari, prin ordonanța din 30.11.2020 privind reluarea urmăririi penale, cât și

anularea ordonanței de punere sub învinuire din 24.12.2020, or, lecturând sentința

contestată, instanța de apel a constatat că prima instanță s-a expus asupra

argumentelor invocate de către avocatul Victor Felișcan în plângerea depusă în

ordinea art. 313 CPP și le-a considerat neîntemeiate.

Distinct de cele invocate supra, instanța de apel a menționat și faptul că potrivit

art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea oricărei alte prevederi legale

decât cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale -

partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când

partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care

proba este prezentată nemijlocit în instanță.

În acest sens, instanța de apel a reliefat că la etapa informării învinuitului Palii

Serghei și apărătorului acestuia despre terminarea urmăririi penale și prezentarea

materialelor dosarului pentru a face cunoștință, acestea nu au invocat prezența

cărorva temeiuri de nulitate a probelor acumulate, ceea ce creează o prezumție

puternică că a acceptat toate probele acumulate de organul de urmărire penală, iar la

etapa respectivă a procesului, acestea sunt decăzuții din dreptul de a mai invoca

17

prezența temeiurilor de nulitate, cu excepția celor prevăzute la art. 251 alin. (2) CPP,

care în speța dată nu s-au stabilit.

Nu a fost reținută de către instanța de apel nici versiunea avocatului

inculpatului, precum că acuzarea din start la audiat pe Iacubovici Alexandru în

calitate de martor, iar din motiv că acesta dădea declarații la faza urmăririi penale în

favoarea lui Palii Serghei, acuzarea s-a refuzat de martorul respectiv, iar faptul dat

duce la încălcarea prevederilor art. 19 CPP, or, potrivit prevederilor art. 328 alin. (1)

Cod de procedură penală este dreptul de a renunța la unele probe pe care le-a propus

anterior.

Astfel, argumentele invocate de partea apărării precum că Iacubovici

Alexandru a fost singurul martor ocular, care direct a indicat, că Palii Serghei a

împins-o pe partea vătămată din motiv că deschidea ușa garajului cu piciorul și nu a

văzut-o pe aceasta, instanța de apel a conchis că prima instanță corect la apreciat

critic, or, declarațiile martorului respectiv vin în contradicție atât cu declarațiile

părții vătămate, cât și a inculpatului făcute atât în cadrul urmăririi penale cât și cele

făcute în fața instanței de judecată.

Asemenea poziție instanța de apel a apreciat-o ca fiind un mod de apărare a

inculpatului cu scopul de a se eschiva de la răspundere penală.

De asemenea nu a fost reținut nici afirmația apelantului precum că urmează a fi

apreciate critic și contradictorii declarațiile martorilor Lozinschi Oxana și Marin

Roman, or, deși persoanele respective nu au fost martorii ocularii a evenimentele

petrecute, acestea au declarat doar circumstanțele care s-au produs ulterior agresării

lui Lozinscaia Galina. Inclusiv martorul Marin Roman a declarat instanței că pe

faptul că a hrănit cățeii de lângă garajul inculpatului a avut și el un conflict verbal cu

inculpatul, care la numit cu cuvinte necenzurate și care se îndârjea la el, astfel, fiind

constatat motivul pentru care Palii Serghei a agresat-o pe Lozinscaia Galina.

Mai mult ca atât, din declarațiile părții vătămate s-a constatat cu certitudine că

între inculpatul Palii Serghei și partea vătămată Lozinscaia Galina, anterior, în luna

august 2020 a mai existat un conflict din motiv că hrănește cățeii, fiind amenințată

verbal să nu mai hrănească cățeii și să meargă pe alt drum.

Totodată, instanța de apel apreciat ca neîntemeiate și afirmația părții apărării

precum că partea vătămată Lozinscaia Galina nu este deținătoare a vreunui garaj din

cooperativa respectivă de garaje și nu avea nici un drept de a se afla pe teritoriul

cooperativei respective, or, în situația în care inculpatul Palii Serghei consideră că i-

a fost lezate careva drepturi urma să se adreseze organului de poliție cu o plângere

în acest sens, însă acest fapt nu la îndreptățit pe ultimul să aplice violența asupra

părții vătămate.

La fel, pentru calificarea acțiunilor lui Palii Serghei în baza art. 152 alin. (1)

Cod penal nu are importanță faptul că inculpatul a împins-o pe partea vătămată de la

spate sau a lovit-o, or, din declarațiile părții vătămată se deduce că aceasta a simțit o

durere mare în mâna dreaptă, de la ce a căzut jos, din care motiv a considerat că a

fost lovită.

18

În susținerea acestei poziții instanța de apel a menționat că potrivit doctrinei

juridice metodele și mijloacele aplicate la săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

152 alin. (1) Cod penal, de regulă, nu au nici o relevanță la calificarea faptei, acestea

reprezentând importanță doar la calificarea acțiunilor potrivit art. 152 alin. (2) lit. f)

și g) Cod penal.

În atare situație, fiind corectă concluzia primei instanțe privind determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile

săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 152

alin. (1) Cod penal.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat instanța de apel a apreciat-o ca o

metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de art.66 Cod de

procedură penală și art. 6 CEDO.

La fel, instanța de apel nu a stabilit careva temeiuri de a considera că

declarațiile părții vătămate și a martorilor sunt neveridice sau poartă un caracter

defăimător sau de răzbunare în privința inculpatului, care corect au fost reținute de

către instanța de fond și puse la baza sentinței de condamnare ca reflectând

evenimentele ce au avut loc în realitate. Or, declarațiile respective au fost făcute sub

jurământ, partea vătămată și martorii fiind avertizații de răspunderea penală ce o

poartă potrivit prevederilor art. 312, 313 Cod penal, pentru darea declarațiilor false

sau refuzul de a face declarații, spre deosebire de inculpat care nu poate fi urmărit

pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații.

Astfel, din considerentele menționate supra, solicitarea privind achitarea

inculpatului nu a fost acceptată de instanță, dat fiind faptul că prin probele

administrate s-a confirmată pe deplin și fără ambiguități vinovăția inculpatului Palii

Serghei în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, iar

existența cărorva temeiuri pentru achitarea inculpatului nu au fost stabilite.

Față de lucrul judecat de prima instanță, instanța de apel a constat o motivare

amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și

apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele incriminate prin

rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

De asemenea, instanța de apel nu a avut temei de a interveni în sentința

instanței de fond nici în partea stabilirii și întinderii pedepsei inculpatului Palii

Serghei, or, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului s-a ținut cont

în măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, de personalitatea inculpatului, care nu și-a recunoscut vina,

anterior nu a fost în conflict cu legea penală, însă a fost supus de mai multe ori

răspunderii contravenționale pentru comiterea unor fapte similare: injuria,

vătămarea integrității corporale și huliganismul nu prea grav, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, în sarcina inculpatului nu au fost stabilită prezența

circumstanțelor atenuante sau agravante prevăzute la art. 76 și 77 Cod penal, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, astfel fiind

respectate dispozițiile art. 6, 7, 16, 61, 70, 75, 76,77, 78 și 90 Cod penal.

19

Într-o altă ordine de idei instanța de apel a reținut că, deși inculpatul Palii

Serghei Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la

art.152 alin. (1) Cod penal, acesta urmează a fi liberat de la executarea pedepsei

stabilite prin prezenta sentința din următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 389 alin. (4) pct.2) Cod de procedură penală,

sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea

ei în cazul amnistiei conform art.107 din Codul penal și în cazurile prevăzute în

art.89 alin.(2) lit. a), b), c), e), f) și g) din Codul penal.

Conform art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei.

Sub acest aspect instanța de apel a menționat că, la data de 31.12.2021 a intrat

în vigoare Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Astfel, potrivit art. 1 alin.(1) al Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite,

învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt caracterizate

pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu

sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art.2-5, 7, 8.

Conform prevederilor art.2 alin. (1) din Legea menționată, procesele penale în

privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul

penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai

aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de

urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta

lege.

Alin. (3) al aceluiași articol stabilește că, încetarea procesului penal conform

alin.(1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate.

Iar aliniatul (4) al aceluiași articol stipulează că, în privința persoanei care

refuză încetarea procesului penal, conform alin.(1)-(3) din prezentul articol, instanța

de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența

art.6.

Totodată instanța de apel a relevat că, la art.6 din Legea nr. 243 din 24.12.2021

sunt prevăzute temeiurile care fac imposibilă aplicarea actului de amnistie.

În această ordine de idei instanța de apel a conchis că, amnistia este actul de

clemență al puterii legiuitoare, prin care aceasta, din considerente de ordin politic

sau social, înlătură răspunderea penală și consecințele condamnării pentru

infracțiunile săvârșite până la apariția sa.

La caz, Colegiul penal a reținut că, inculpatul Palii Serghei nu și-a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii prevăzută la art.152 alin. (1) Cod penal și a pledat

20

pentru adoptarea unei sentințe de achitare, astfel, s-a constatat că la cazul dedus

judecății sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 243 din 24.12.2021.

Prin urmare, luând în considerație că pe parcursul examinării cauzei penale a

fost stabilită cu certitudine vinovăția inculpatului Palii Serghei în comiterea

infracțiunii prevăzute la art.152 alin. (1) Cod penal, infracțiune care a fost comisă

până la intrarea în vigoare a Legii nr. 243 din 24.12.2021, pentru care legea penală

prevede pedeapsa maximă a închisorii de până la 5 ani, iar careva temeiuri

prevăzute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 243 din 24.12.2021 care ar împiedica

aplicarea actului de amnistie de către instanță nu au fost stabilite, instanța de apel a

conchis asupra liberării lui Palii Serghei de la executarea pedepsei stabilită prin

sentința, în legătură cu survenirea actului de amnistie. Or, acesta anterior nu a

beneficiat de actul de amnistie sau de grațiere, în privința lui nu a fost încetat

procesul penal, în legătură cu împăcarea părților de 3 sau mai multe ori, anterior nu

a mai fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor grave, deosebit de grave sau

excepțional de grave.

În continuare, instanța de apel a constatat lipsa temeiurilor de implicare și în

sensul casării hotărârii contestate în partea acțiunii civile și a cheltuielilor de

judecată, deoarece din materialele probatorii administrate la dosarul penal, caurmare

a acțiunilor ilicite ale pârâtului/inculpatului Palii Serghei, reclamantului/părții

vătămate Lozinscaia Galina, i-a fost cauzat atât prejudiciu material, biologic cât și

moral.

Prin raportul de expertiză judiciară nr. 202029D0152 din 12.10.2020 la partea

vătămată Lozinscaia Galina s-a constatat leziuni corporale sub formă de fractura

cominutivă a metacarpului V mâna dreaptă (degetul V), care s-a produs prin

mecanism de lovire cu sau de obiect contondent, poate data din 05.09.2020,

condiționează o dereglare de sănătate de lungă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală medie.

Din expunerile în acțiunea civilă, partea vătămată Lozinscaia Galina a invocat

că, prejudiciul material în mărime de 3630,42 lei constă în compensarea cheltuielilor

de tratament, 5000 lei constituie prejudiciu biologic manifestat prin vătămarea

integrității corporale, iar prejudicial moral îl estimează la suma de 5 000 lei, aceasta

fiind determinată de suferințele psihice și fizice cauzate prin acțiunile inculpatului

Palii Serghei Vasile.

Colegiul penal a atestat că, la acțiunea civilă, partea vătămată Lozinscaia

Galina a anexat o serie de bonuri (f.d.116), precum și extrase medicale (f.d.117-

120).

În acest sens, instanța de apel a reținut că bonurile anexate la acțiunea civilă

(f.d. 116) relevă caracterul real și efectiv al cheltuielilor invocate de partea civilă, în

sumă de 3630,42 lei, fiind dovedită prin probe pertinente și concludente, existând

legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția lui Palii Serghei în

comiterea faptei ilicite a fost stabilită prin sentința Judecătoriei Soroca sediul

Central din 13 ianuarie 2022, iar răspunderea civilă delictuală are ca scop repararea

integrală a prejudiciului material cauzat.

21

Prin urmare, argumentele avocatului Cecalenco Denis precum că nu au fost

prezentate probe ce ar confirma pretențiile înainte, or, din trimiterile medicale și

bonurile anexate la dosar, instanța de apel a constatat temeinicia pretenții privind

recuperarea prejudiciului material.

În ceea ce privește solicitarea părții vătămate Lozinscaia Galina de recuperare a

prejudiciului biologic în mărime de 5000 lei, instanța de apel a reținut că potrivit art.

2033 Cod civil, în cazul vătămării integrității corporale sau altei vătămări a sănătății,

pe lângă repararea prejudiciului patrimonial și celui moral, se va plăti o despăgubire

separată pentru însăși vătămare (prejudiciul biologic).Vătămarea sănătății cuprinde

și vătămarea sănătății mintale doar dacă ea se manifestă printr-o maladie sau o stare

care necesită asistență ori un serviciu medical.

În acest sens, instanța de apel fiind solidară cu poziția primei instanțe precum

că prin acțiunile ilegale ale lui Palii Serghei, părții vătămate Lozinscaia Galina i-a

fost cauzat în mod inevitabil un prejudiciu biologic manifestat prin vătămarea medie

a integrității corporale, din care considerente se conchide că inculpatul are obligația

de a recupera prejudiciul biologic cauzat părții vătămate prin însuși vătămarea

integrității corporale.

Cu privire la pretenția privind repararea prejudiciului moral în mărime de 5 000

lei, instanța de apel reținut că, în conformitate cu art. 219 alin. (2), alin. 4) Cod de

procedură penală, persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu

nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor

la despăgubire prin repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse

reputației profesionale.

Potrivit art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în

considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea

speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de

decesul rudelor apropiate etc.

Conform art. 2036 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,

precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige

persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri.

Potrivit art. 2037 alin. (1) Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care

această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

În acest sens, Colegiul penal a remarcat că, despăgubirile pentru daune morale

se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se

stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

Prin urmare, o dată cu stabilirea vinovăției inculpatului cu certitudine s-a

stabilit faptul că partea civilă a avut de suferit ca urmare a faptei infracționale

îndreptate împotriva sa.

22

Estimarea daunei morale suportate de către ultima s-a probat prin faptul că, a

avut de suportat prejudicii psihice cauzate ca urmare a leziunilor corporale cauzate

prin acțiunile inculpatului Palii Serghei, iar suma solicitată de către partea vătămată

este una echitabilă și justificată, ne reprezentând o sumă exagerat de mare și nici o

sursă de îmbogățire pentru victimă, având efect compensatoriu pentru suferințele pe

care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

În același timp, instanța de apel a constatat a fi întemeiată și soluția primei

instanțe privind recuperarea din contul inculpatului Palii Serghei în beneficiului

părții vătămate Lozinscaia Galina a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

2500 lei, or, potrivit art. 96 alin. (1) și Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează

părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un

avocat.

Astfel, din materialele dosarului s-a atestat cert că partea vătămată Lozinscaia

Galina atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul examinării cauzei în

fond, a fost asistată de către avocatul Igor Grosu în baza mandatului avocațional din

01.10.2020 (f.d.51).

La fel, instanța de apel a evidențiat că suportarea cheltuielilor respective de

către partea vătămată Lozinscaia Galina integral este confirmată prin bonul de plată

seria QL nr. 293217 din 30.12.2020 (f.d.125).

Finalmente, Colegiul penal a reținut a fi justificată și întemeiată soluția primei

instanțe privind recuperarea din contul inculpatului Palii Serghei în beneficiul

statului a cheltuielile de judecată în mărime de 448 lei legate de perfectarea

raportului de constare nr. 202029P0397 din 07.09.2020 și raportului de expertiză

judiciară nr. 202029D0152 din 12.10.2020, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate. La acest

capitol instanța de apel făcând referire la art.142 alin. (1), art.143 alin.(1), pct. 2),

art. 227 și 229 Cod de procedură penală, Cod de procedură penală, dispozițiile alin.

(3) art.75 din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

nr.68 din 14.04.2016.

Cecalenco Denis în numele inculpatului, care neinvocând nici un temei de recurs

prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și adoptarea unei noi hotărâri prin care, Palii Serghei să fie achitat în temeiul

art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

În motivarea recursului indică aceleași argumente identice ca și în apel (pct.3.

din prezenta decizie).

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, referință depune procurorul, pledând

23

pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat și lipsit de

temeiuri.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea

în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Totodată, lecturând recursul declarat, Colegiul reține că acesta, în partea

dispozitivă, este fondat formal, în drept pe temeiurile din art. 427 Cod de procedură

penală, însă, nu este specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, care ar fi erorile de drept sau de fapt, care ar fi

afectat soluția, sau că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, fiind

omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens, or

recurentul, în mare parte, făcând referire la aprecierea probelor.

Totodată, Colegiul menționează că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că

chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui

articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. Critica aprecierii

probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi

supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece

instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care

constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor

constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu

se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul avocatului nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

24

recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și

să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, reieșind din textul recursului și din solicitările indicate,

Colegiul prezumă, temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427

alin.1) pct. 6) Cod procedură penală, susținând, că decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, si pct. 8) Cod de procedură penală atunci

când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

avocatului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se reține că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de

fond și de apel just au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

faptele incriminate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și a prescripțiilor de drept material, în baza probelor administrate,

inclusiv declarațiilor părții vătămate, a martorilor, raportului de constatare nr.

202029P0397 din 07.09.2020, cât și prin raportul de expertiză judiciară nr.

202029D0152 din 12.10.2020 că lui Lozinscaia Galina i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de fractura cominutivă a metacarpului V mîna dreaptă (degetul

V), care s-a produs prin mecanism de lovire cu s-au de obiect contondent, care poate

data din 05.09.2020 condiționează o dereglare de sănătate de lungă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. Toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

lor, instanțele indicând detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile

apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, probele administrate pe caz demonstrând elocvent că

fapta inculpatului întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal, adică vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a

sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute

la art.151, dar care a fost urmată de dereglare îndelungată a sănătății. (pct. 4.1 din

decizie), tot odată nefiind stabilite careva încălcări de procedură în cadrul urmării

penale și în cadrul examinării fondului cauzei, or instanța de apel a respins

argumentat și detaliat alegațiile apărării și la acest capitol, pe care instanța de apel le

însușește pe deplin.

25

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CoEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CoEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO,

pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos)

Colegiul constată că, instanța de apel la adoptarea soluției, a respectat

prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de

recurs apreciază, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în

partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor din art. 6 CEDO.

Pe lângă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, recursul menționat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe

care îl propune acuzarea, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427

Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la

fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul ordinar sunt plagiate din cererea de

apel depusă de același autor, care au constituit deja obiect de examinare în instanța

de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate și detaliate în acest sens (pct. 3 - 4 din

decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

26

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

fapta inculpatului întrunește elementele infracțiunii imputate, și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cecalenco Denis în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

13 septembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe PALII Serghei XXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 17 martie 2023.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

27