1ra-1601/2022 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1601/2022 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1601/2022

1-21144958-01-1ra-25112022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Iurie Diaconu

judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

Elena Cobzac

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022, de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina în cauza penală a

lui

Crețu Ruslan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:30.09.2021 – 12.05.2022;

Instanța de apel: 08.09.2022 – 05.10.2022;

Instanța de recurs: 25.11.2022 – 23.01.2023.

Asupra recursului ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal și în temeiul art. 1, art. 2 Legea nr. 243, din 24 decembrie 2021, privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, a dispus încetarea procesului penal, liberând inculpatul de

pedeapsa penală.

art. 3641 Cod de procedură penală, a constatat că, inculpatul Crețu Ruslan, la 15

mai 2021, aproximativ la ora 21:30, aflându- se pe teritoriu stației PECO „Cento”,

șituată în XXXXX, acționând intenționat, demonstrând o lipsă evidentă de respect

față de societate și normele etice general acceptate, încălcând ordinea publică,

însoțită de amenințarea cu aplicarea violenței și aplicarea violenței, printr-o

obrăznicie deosebită, din intenții huliganice, sub pretextul că angajatului stației

PECO, Guțul Lilian a refuzat a-i comercializa băuturi alcoolice, i-a aplicat acestuia

câteva lovituri cu pumnii în regiunea corpului, cauzându-i dureri fizice.

Aceste acțiuni ale lui Crețu Ruslan au fost calificate, de către prima instanță, în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal – huliganism, adică acțiunile intenționate care

încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

1

apel prin care a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Crețu Ruslan să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal la închisoare pe un termen de 1 an, a cărei executare să fie suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani și să fie liberat de executarea

pedepsei din motivul intervenirii amnistiei, în temeiul art. 2 al Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021.

În motivarea cererii de apel acuzarea a invocat că, instanța de fond a admis o

eroare de drept, manifestată prin dispunerea încetării procesului penal în legătură cu

intervenirea amnistiei, or.

- adoptarea unei sentințe de încetare a procesului pe motivul intervenirii

amnistiei, nu se regăsește în conținutul art. 391 Cod de procedură penală;

- art. 107 alin. (1) Cod penal stabilește că amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea pedepsei, astfel, pe caz urmând a fi constată vinovăția persoanei în

comiterea faptei incriminate cu absolvirea de la executarea pedepsei, fapt care nu

este posibil în cazul încetării procesului penal.

octombrie 2022 a fost admis apelul, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

a fost dispusă încetarea procesului penal intentat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,

în privința lui Crețu Ruslan, din motivul intervenirii amnistiei.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că:

Conform art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei.

În acest context, la 24 decembrie 2021 Parlamentul Republicii Moldova a

adoptat Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Legea nominalizată a fost publicată în Monitorul Oficial la 31 decembrie 2021,

intrând în vigoare de la această dată.

Potrivit art. 1 alin.(1) al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenlei Republicii

Moldova, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite,

învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt caracterizate

pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu

sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art. 2–5, 7,8.

Conform art. (2) al Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi,

pentru care Codul penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani,

încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile

prevăzute de prezenta lege. Procesul penal în privința infracțiunilor ușoare, mai

puțin grave și grave, săvârșite până la adoptarea prezentei legi de persoane care, la

2

data comiterii infracțiunii, nu atinseseră vârsta de 18 ani, încetează la faza de

urmărire penală sau la faza de judecare a cauzei.

În contextul celor relevate, instanța de apel a reținut că, în instanța de fond

inculpatul Crețu Ruslan a depus cerere prin care a solicitat încetarea procesul penal

în privința sa, în baza Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova (f.d. 99).

Totodată, avocatul Nastas Victor ce apără drepturile și interesele inculpatului

Crețu Ruslan, în ședința de judecată, în instanța de fond, a declarat că susține poziția

inculpatului privind aplicarea art. 2 al Legii privind amnistia, solicitând încetarea

procesului penal, confirmând prin semnătură solicitarea inclusă în cererea semnată

de inculpați, or acesta și-a exprimat în scris acordul la aplicarea Legii respective,

întrunind astfel condițiile necesare.

Conform art. 275 Cod procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită,

iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care: 1) nu

există faptul infracțiunii; 2) fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune; 3)

fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu excepția cazurilor când infracțiunea a

fost săvîrșită de o persoană juridică; 4) a intervenit termenul de prescripție sau

amnistia.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 332 Cod procedură penală, încetarea

procesului penal în ședința de judecată are loc în cazul în care, pe parcursul judecării

cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct. 5) –9), 285

alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. În cazul în care fapta

persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța încetează procesul penal

și, concomitent, soluționează cauza conform prevederilor Codului contravențional al

Republicii Moldova. Concomitent cu încetarea procesului penal, instanța ia măsurile

respective prevăzute în art. 54 și 55 Cod penal, precum și decide asupra chestiunilor

prevăzute în art. 285 alin. (6). Sentința de încetare a procesului penal poate fi atacată

cu apel sau, după caz, cu recurs în instanța ierarhic superioară, în modul prevăzut de

prezentul cod. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se

admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Semnificative în sensul dat, sunt explicațiile date de Curtea Supremă de Justiție

în Hotărârea Plenului privind sentința judecătorească nr. 5 din 19.06.2006, în care la

pct. 40 menționează că, sentința de încetare a procesului penal se adoptă în cazurile

prevăzute la art. 391 alin.(1) pct.1)-7) Cod de procedură penală.

În cazul în care fapta persoanei constituie o contravenție, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal, cu aplicarea sancțiunii contravenționale (alin. (2)

art. 332, alin. (2) art. 391 Cod de procedură penală).

Încetarea procesului penal în cazul când a intervenit termenul de prescripție sau

actul de amnistie (pct. 4) art. 275 Cod de procedură penală) e posibilă numai cu

acordul învinuitului și/sau reprezentantului lui legal.

În contextul circumstanțelor reliefate, instanța de apel a statuat că, instanța de

fond eronat în partea dispozitivă l-a recunoscut vinovat pe Crețu Ruslan de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, iar în temeiul art. 1,

art. 2 al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu

3

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, a încetat

procesul penal și a liberat de pedeapsa penală, fapt ce nu poate fi reținut în speță, or

secțiunea I a Capitolului III al Titlului II al Părții Speciale al Codului de procedură

penală, identifică doar trei categorii de sentințe ce urmează a fi adoptate de către

instanțele de judecată la finalizarea examinării cauzei penale și anume: sentințe de

condamnare (art. 389 Cod de procedură penală); sentințe de achitare (art. 390 Cod

de procedură penală); sentință de încetare a procesului penal (art. 391 Cod de

procedură penală). Este imposibil ca în privința unei și aceleași fapte să existe și

soluția de condamnare și, concomitent, soluția de încetare.

Subsecvent, instanța de apel a notat că, una din soluțiile, de altfel unica care

poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în cazul aplicării

prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021, reprezintă o sentință de încetare, acest

fapt fiind expres prevăzut la art. 332 Cod de procedură penală.

În temeiul celor relevate supra, instanța de apel a considerat necesar de a

interveni în sentință, dat fiind faptul că instanța de fond a comis o eroare de drept,

care urmează a fi corectată de instanța ierarhic superioară, prin pronunțarea unei noi

hotărâri, ținând cont și de prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală

raportat la art. 285 alin. (2), art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, care obligă

instanța de judecată să înceteze procesul imediat, or legea spune că, în cazul în care,

pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.

275 pct. 5)–9), 285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 Cod penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Totodată, s-a menționat că și Legea nr. 243 privind amnistia vorbește despre

emiterea unei sentințe de încetare în asemenea cazuri și nu de una de condamnare

(art. 2 al Legii nr. 243 privind amnistia).

Cu referire la criticile acuzatorului de stat expuse în cererea de apel, instanța de

apel a conchis că, urmează de reținut faptul că atât partea apărării, cât și partea

acuzării sânt de acord că prevederile Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021, privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova sunt aplicabile cazului respectiv, diferența rezidă doar în

exprimarea procesuală a aplicării amnistiei.

La caz, este relevant efectul amnistiei: înlăturarea răspunderii penale și un alt

efect înlăturarea pedepsei. Este foarte important care efect din acestea se aplică

cazului respectiv (legea respectivă prevede posibilitatea ambelor efecte).

Totodată, trebuie de menționat că amnistia constituie atât temei de încetare a

procesului prin emiterea unei sentințe de încetare (interpretarea sistemică a art. 275,

285, 332 Cod de procedură penală), cât temei de condamnare a persoanei prin

emiterea unei sentințe de condamnare cu stabilirea pedepsei și liberarea de executare

a pedepsei (art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală).

Conform art. 50 Cod penal, se consideră răspundere penală condamnarea

publică, în numele legii, a faptelor infracționale și a persoanelor care le-au săvârșit,

condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrângere prevăzute de lege.

Din definiția legală rezultă că prin răspundere penală se înțelege obligația

persoanei care a săvârșit o infracțiune de a suporta sancțiunea prevăzută de legea

penală.

4

Deci, prin înlăturarea răspunderii penale din motivul intervenirii amnistiei este

înlăturat actul de condamnare (înlăturarea actului de condamnare înseamnă lipsa

unei sentințe de condamnare) și, implicit, obligația de a suporta vreo sancțiune

penală. În cazul în care nu există condamnarea publică nu poate exista o sentință de

condamnare.

Totodată, înlăturarea pedepsei ca efect al intervenirii actului de amnistie poate

avea loc doar atunci când este posibilă aplicarea acesteia, dar ea nu mai este

aplicată.

Aici urmează a puncta principial că posibilitatea stabilirii pedepsei poate exista

doar în cazul în care persoana este recunoscută vinovată de comiterea unei

infracțiuni (interpretarea sistemică a art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (1) Codul penal, art. 8

alin. (1) Codul de procedură penală).

Deci, când este înlăturată pedeapsa atunci urmează să existe o sentință de

condamnare, prin care se recunoaște vinovăția cu stabilirea pedepsei și liberarea de

executarea acesteia.

Înlăturarea răspunderii penale nu se identifică cu înlăturarea pedepsei, dat fiind

faptul că prima presupune o scutirea persoanei care a săvârșit o infracțiune de

obligația de a suporta sancțiunea prevăzută de norma de incriminare, iar a doua

presupune scutirea persoanei de executarea pedepsei stabilite prin sentința de

condamnare (adică, doar după recunoașterea vinovăției și stabilirea pedepsei).

Deci, înlăturarea răspunderii poate fi efectuată doar prin încetarea procesului

(este alogică înlăturarea răspunderii penale prin recunoașterea ca vinovată și

liberarea de executarea pedepsei, deoarece răspunderea penală a intervenit și a fost

aplicată), iar înlăturarea pedepsei poate fi realizată doar prin sentință de condamnare

(cu stabilirea pedepsei) cu liberarea de executare a pedepsei.

Soluția încetării procesului penal în ședință de judecată are semnificația

absolvirii inculpatului de răspundere penală și de pedeapsă pentru temeiuri

nereabilitatoare, iar în unele cazuri și pentru temeiuri de reabilitare.

Astfel, absoluțiunea este o soluție a instanței de judecată prin care cel acuzat se

scutește de răspundere penală în cazurile când tragerea la răspundere penală este

împiedicată de anumite circumstanțe prevăzute de lege sau se dispune înlocuirea

acesteia cu alte modalități de răspundere (de exemplu cu cea contravențională).

Încetarea procesului penal în faza judecării cauzei în prima instanță constituie o

soluție determinată de inoportunitatea atingerii scopului procedurii în cauză, de

regulă, fără a se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului.

Urmează a sublinia faptul că înlăturarea răspunderii penale prin încetarea

procesului din motivul intervenirii amnistiei nu contravine prezumției nevinovăției

dacă persoana care a săvârșit o infracțiune este de acord să fie liberată de răspundere

penală și nu insistă asupra soluționării cauzei penale în ședință de judecată publică

(posibilitatea continuării examinării cauzei este prevăzută în art. 332 alin. (5) Cod

de procedură penală.).

La baza acestei concluzii stă argumentul că prezumția de nevinovăție este nu

doar un principiu, ci și un drept al persoanei, în special a celei acuzate de săvârșirea

unei infracțiuni, și acesta, ar trebui, în consecință, interpretat potrivit unui drept și nu

obligații. Dacă persoana renunță la un anumit drept, atunci aceasta nu mai poate

pretinde că i s-ar fi încălcat acest drept.

5

Deși art. 21 al Constituției Republicii Moldova nu se menționează expres că

prezumția de nevinovăție ar fi un drept al persoanei acuzate, acest fapt reiese din

denumirea capitolului în care este inclus articolul menționat (Titlul II „Drepturile,

libertățile și îndatoririle fundamentale”). Totodată, în unele acte internaționale

ratificate de Republica Moldova se menționează că orice persoană acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să fie considerată nevinovată până când

vinovăția sa va fi dovedită în mod legal în cadrul unui proces public în cadrul căruia

i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale (art. 11 Declarația Universală a

Drepturilor Omului, art. 14 Pactul internațional cu privire la drepturile civile și

politice).

Așadar, instanța de judecată poate dispune încetarea procesului (chiar și în

cadrul ședinței preliminare) din motivul intervenirii amnistiei și această posibilitate

nu contravine prezumției vinovăției dacă persoana care a săvârșit o infracțiune a

cărei răspundere penală urmează să fie înlăturată renunță la dreptul său de a-i fi

dovedită vinovăția.

La caz, inculpatul poate renunța la acest drept prin depunerea cererii de

aplicare a amnistiei (ceea ce a și fost realizat în cazul dat). Prin depunerea cererii de

aplicare a amnistiei, inculpatul consimte aplicarea amnistiei prin încetarea

procesului penal pe temei de nereabilitare.

În cazurile în care inculpatul nu manifestă, direct sau indirect, acordul la

aplicarea amnistiei (refuză să manifeste acordul; solicită achitarea sa; solicită

încetarea procesului pe un alt temei decât amnistia; se eschivează de la prezentarea

în ședință și examinarea cauzei are loc în lipsa sa), doar atunci instanța de judecată

urmează să examineze probele cu emiterea unei sentințe. Această sentință poate fi

sentință de achitare, sentință de încetare (pe alt temei decât amnistia) sau sentință de

condamnare cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea pedepsei.

La interpretarea normelor trebuie de ținut cont de interpretarea sistemică a

acestora și în măsura în care pot produce efecte juridice (dar nu urmează a fi

interpretate în sensul că contravin unele altora).

Intervenirea amnistiei constituie atât temei de încetare a procesului (la orice

etapă de judecată a cauzei, inclusiv apelul) cât și temei de liberare de executare a

pedepsei (sentință de condamnare).

Astfel, reieșind din natura juridică a sentinței de încetare (pe temei de

nereabilitare) și natura juridică a sentinței de condamnare cu liberarea de executare a

pedepsei, din natura juridică a noțiunii „răspundere penală”, din consecințele și

modalitatea înlăturării răspunderii penale, din diferența înlăturării răspunderii penale

și înlăturării pedepsei penale, urmează a fi rezumate următoarele: 1) în cazul în care

inculpatul consimte în mod expres aplicarea amnistiei, atunci urmează a fi emisă o

sentință de încetare din motivul intervenirii amnistiei; 2) în cazul în care inculpatul

refuză sau lipsește un acord expres (această situație trebuie tratată ca refuz de

aplicare a amnistiei), atunci urmează a fi cercetate probele și emiterea, după caz, a

unei sentințe de achitare (dacă se constată temeiurile de achitare) sau a unei sentințe

de încetare (dacă există alte temeiuri decât amnistia), sau a unei sentințe de

condamnare cu stabilirea pedepsei și liberarea de executarea pedepsei.

Din cele constatate supra, , motivele invocate de către acuzare în cererea de

apel nu și-au găsit confirmare la judecarea cauzei, or inculpatul Crețu Ruslan

6

dorește aplicarea în privința sa a prevederilor Legii privind amnistia, cu încetarea

procesului penal pornit pe numele său și ținând cont de faptul că Legea permite

aplicarea amnistiei, depunând în acest sens o cerere în scris, acesta având

antecedente penale stinse, precum și faptul că sancțiunea infracțiunii imputate

prevede pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 550 la 1050 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, fiind calificată drept una mai puțin gravă,

neexistând vreo restricție în sensul art. 6 al Legii nr. 243.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina care în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei cu

remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel în alt complet de

judecată.

În susținerea celor solicitate, recurentul invocă că în conținutul prevederilor art.

З91 Cod procedură реnală temeiul de încetare – intervenirea amnistiei – nu se

regăsește, iar instanța de apel urma să aplice prevederile prevăzute de art. 389 alin.

(4) Cod de procedură, și să pronunțe o sentință de condamnare cu stabilirea pedepsei

și liberarea de la executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal.

Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată (art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală).

Din raportarea jurisprudenței naționale la cea a CtEDO rezultă că în cazul în

care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile ce urmează

să le soluționeze instanța de apel, hotărârea acesteia urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, or eroarea de drept admisă în cadrul unei proceduri

precedente, afectează echitatea procedurii și instanțele de recurs sunt obligate de a

rectifica eroarea de procedură admisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar,

art. 6 CoEDO este încălcat (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia).

Reieșind din temeiurile de drept ale recursului ordinar declarat, se reține că

titularul invocă incidența cazurilor de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală potrivit cărora motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la argumentele

recurentului, Colegiul reține că acestea și-au găsit confirmare și, prin prisma

prevederilor art. 424 Cod de procedură penală, statuează că încetarea procesului

penal intentat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal în privința lui Crețu Rusan din

motivul intervenirii amnistiei, este contrară prevederilor legale.

De rând cu aceasta, Colegiul constată că judecarea prezentei cauze, ce a avut

loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în prima instanță

cât și în cea de apel a avut loc cu derogări de la prevederile art. 101 alin. (3)-(4),

art. 373 și art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală.

În sensul celor menționate, Colegiul, din lecturarea procesului-verbal al

ședinței de judecată din 04 mai 2022 (f.d. 104-107), reține că, până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul Crețu Ruslan, fiind asistat de avocatul Nastas

Victor, a depus cerere de examinare a cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod

7

de procedură penală (f.d. 98) și cerere cu privire la aplicarea Legii nr. 243 din 24

decembrie 2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova (f.d. 99).

Prima instanță, prin încheierea protocolară din aceiași dată, s-a expus doar

asupra admiterii cererii de examinare a cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală și a dispus judecarea cauzei în procedură simplificată (f.d. 105).

Ulterior, prima instanță, după expunerea învinuirii, doar a audiat inculpatul fără a

cerceta documentele și procesele-verbale ale acțiunilor procesuale, derogând de la

prevederile art. 101 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală, potrivit cărora nici o

probă nu are o valoare dinainte stabilită și instanța de judecată este obligată să

pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces

toate părțile în egală măsură.

Așadar, prima instanță nu era în drept de a indica în partea descriptivă a

sentinței probele pe care se întemeiază concluziile instanței (art. 394 alin. ( 1) pct. 2)

Cod de procedură penală).

Fiind sesizată cu apel, instanța nu a reacționat la eroarea de drept admisă de

prima instanță descrisă mai sus și l-a rândul ei nu a îndeplinit cerințele prevederilor

art. 373 Cod de procedură penală, or procedura de examinare a apelului se

efectuează în ordinea prevăzută de prima instanța, cu unele excepții prevăzute în

capitolul IV, secțiunea 1 (a se vedea f.d. 128-130).

În continuare, Colegiul statuează că soluțiile adoptate de prima instanță și

cea de apel contravin art. 107 alin. (1) Cod penal, art. 389 alin. (4) pct. 2) și art.

391 și art. 395 alin. (1) pct. 2)-3) Cod de procedură penală.

La acest capitol, Colegiul arată că la întocmirea unei hotărâri, instanța trebuie

să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 și art. 397 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar conținutul ei se expune în

mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă

legătură logică cu ea.

Art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală stipulează că sentința de

condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în

cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal.

Art. 395 alin. (1) pct. 2)-3) Cod de procedură penală prevede că, în dispozitivul

sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței.

În conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă printre altele și motivele

adoptării soluției date.

În corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca

efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei.

8

La caz, așa cum s-a arătat supra, prima instanță a examinat în fond învinuirea

adusă lui Crețu Ruslan, ajungând la concluzia de recunoaștere a vinovăției acestuia

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, încetarea procesului penal în temeiul art. 1 a

Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și liberarea de

pedeapsă penală.

Această soluție însă, contravine art. 389 alin. (4) pct. 2) și art. 395 alin. (1) pct.

2) și 3) Cod de procedură penală, or, chiar dacă se constată că Crețu Ruslan este

vinovat în cele incriminate lui, fără a i se stabili pedeapsa, a fost liberat de aceasta

și încetat procesul penal, în temeiul art. 1 și 2 a Legii nr. 243 din 24 decembrie

2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Astfel, dispozitivul hotărârii este expus neclar, prima instanță adoptând două

soluții asupra fondului cauzei (de condamnare și de încetare).

Totodată, instanța de apel judecând cauza în ordine de apel, a decis încetarea

procesului penal intentat în privința lui Crețu Ruslan în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal din motivul intervenirii amnistiei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a făcut referire la art. 275 p. 4) și art. 332

alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, coroborat cu art. 107 alin. (1) Cod penal și

art. 1 alin. (1) și art. 2 Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021 (a

se vedea pct. 4.1. a prezentei hotărâri).

Colegiul găsește necesar a puncta că această statuare a instanței de apel la fel

contravine normelor penale și celor de procedură penală precum și practicii judiciare

constante.

Potrivit jurisprudenței naționale, apelul este o cale de atac ordinară, pentru ca

pricina să fie supusă unei noi judecăți, în vederea reformării hotărârii nedefinitive.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept. Apelul este și o cale de

reformare a hotărârii. În cazul admiterii lui, hotărârea atacată este desființată integral

sau în parte, iar cauza va primi o nouă rezolvare în instanța de apel. În baza apelului

se face o nouă judecată în fond a cauzei, apreciindu-se probele din dosar, utilizându-

se și posibilitatea administrării de noi probe.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de

judecată, la faza de judecare a cauzei.

Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința infracțiunilor

săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr.985/2002

prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a

cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care refuză

încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de

judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

9

confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența

art. 6.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și

dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. și 4.1. a prezentei hotărâri) dispunând în

dispozitiv neclar că „Se încetează procesul penal în cauza penală a lui Crețu

Ruslan, din motivul intervenirii amnistiei”, nu a indicat articolul respectiv al Legii

menționate și nu a respectat procedura de aplicare a actului de amnistie prevăzute de

legea procesual penală enunțată supra.

Or, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice cu

caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția

includerii lor în prezentul cod.

Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la

amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură

penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin.

(4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1),

(3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2)

și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal

în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței

preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

Cod de procedură penală), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al.

(1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate

inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau

deciziei, de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în

dispozitiv – cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art.

384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală, nu prevede că, după ce

procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate

inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării

actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în

cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în

virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii

formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395

Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396

Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) Cod de procedură

penală).

10

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este întemeiat.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu

prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și

de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit

de motivele casării acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022 în cauza penală privindu-l pe Crețu

Ruslan XXXXX și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia integrală semnată la 28 februarie 2023, pronunțată la 17 martie 2023.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

Elena Cobzac

11