1ra-1050/2022 — art. 190 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1050/2022 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-1050/2022
1-16166689-01-1ra-18072022
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
DECIZIE
23 ianuarie 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Boico Victor și Cobzac Elena,
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin și de către
avocatul Rusu Serghei în numele părții vătămate Macovei Stepanida, prin care
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie
2021, în cauza penală în privința lui
Ghelici Fiodor Xxxxx, xxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond: 27.05.2016 – 22.05.2019;
Instanța de apel: 11.12.2019 – 22.12.2021;
Instanța de recurs: 18.07.2022 – 23.01.2023.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chisinău, sediul Buiucani din 22 mai 2019,
Ghelici Fiodor a fost achitat de sub învinuirea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod
penal, în conformitate cu art. 390 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, din motiv
că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Acțiunea civilă lăsată fără soluționare.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriu
Ghelici Fiodor se învinuiește precum, că la 20 aprilie 2012, factorul de decizie SRL
„Vetuga –Zemif” în persoana cet. Ghelici Fiodor, aflându-se în incinta sediului
firmei, amplasat pe str. Voluntarilor 141/1 mun. Chisinău, având drept scop
dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a unei persoane
prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința părților actului
juridic, sub pretextul comercializării implantului medicinal de marca „xxxx”, care
ulterior urma să fie importat din Turcia și instalat chirurgical bolnavei de scolioză de
gradul IV, minorei xxxx xxxx, prin înșelăciune și abuz de încredere, a primit de la
1
mama minorei Macovei Stepanida bani în sumă de 31420 lei, pe care le-a însușit în
interesele personale, astfel pricinuind părții vătămate un prejudiciul material
considerabil.
Inițial acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c)
Cod penal.
Ulterior, după operarea modificărilor prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în
vigoare din 17 august 2018, fiind exclusă lit. c), acțiunile inculpatului Ghelici Fiodor,
de către organul de urmărire penală prin ordonanța de modificare a învinuire din 24
ianuarie 2019 au fost încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal escrocheria, adică
dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor
persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părtilor (în cazul în care
identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul
sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau
viclean care a produs daune considerabile.
Legalitatea și temeinicia sentinței a fost atacată cu apeluri de către:
3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău Oficiul Buiucani, Sîrcu Artur,
care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului
stabilit pentru prima instanță prin care Ghelici Fiodor să fie recunoscut vinovat de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei
pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de un an. Acțiunea civilă înaintată
de partea vătămată a o admite integral iar în conformitate cu art. 90 Cod penal, a
suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de
2 ani cu stabilirea obligațiunilor prevăzute la alin. (6) lit. e) Cod penal, și anume:
repararea daunelor în termenul stabilit de instanță.
În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat următoarele:
- instanța, punând la bază declarațiile inculpatului precum și a martorilor
Anghel Victor, Grosu Tatiana, care la fel activau la întreprinderea condusă de către
Ghelici F. a optat poziția apărării, considerând relațiile dintre Ghelici F. și Macovei
Stepanida rapoarte juridico-civile, nefiind prevăzute de legea penală;
- declarațiile martorilor Anghel Victor, Grosu Tatiana, precum și a
inculpatului Ghelici Fiodor, precum că implantele au fost înmânate personal lui
Macovei Stepanida de către Anghel Victor în prezența cet. Grosu Tatiana urmează a
fi apreciate critic, pe motiv că nu coraborează nici cu starea de fapt a evenimentelor
avute loc și nici cu declarațiile părții vătămate, fiicei acesteia și declarațiile
profesorului N. Șavga, la receta căruia au și fost comandate implantele întreprinderii
conduse de către Ghelici Fiodor;
2
- din declarațiile martorului Anghel Victor rezultă că Macovei Stepanida ar fi
primit în mână implantele comandate, fapt pentru care a semnat factura fiscală nr.
xxxx, însă în conținutul căreia este indicat data contractului în baza căruia este emisă
factura respectivă ”18.04.2012” pe când contractual între Macovei Stepanida și SRL
,,Ventuga Zemif” în persoana lui Ghelici F. a fost datat cu 23.02.2012, prin urmare,
acuzarea consideră actele respective ca fiind fictive, au fost întocmite și semnate doar
cu scopul primirii sumei de bani pe control întreprinderii în mărime de 31.420 de lei,
fără să fi fost comandat implantul respectiv și predate victimei;
- argumentele instanței precum că infracțiunea de escrocherie se consideră
doar atunci când făptuitorul inițial ar fi avut intenția de a dobândi bunurile altei
persoane chiar la momentul încheierii contractului, urmează a fi tratate în
detrimentul inculpatului, or, Macovei Stepanida a fost înșelată și convinsă să
semneze factura în cauză chiar din momentul semnării acelui contract, confirmând
primirea mărfii, ceea ce nu putea avea loc fizic, marfa urma să fie ulterior importată;
- potrivit răspunsului Serviciului Vamal nr. xxxx din 04.08.2014, menționează
că în bazale de date nu a fost identificată marfa cu parametrul tehnic xxxx, în
perioada anilor 01.01.20111-31.07.2014, dar anume acest parametru tehnic a fost
indicat în contractual din 23.02.2012, ca fiind obiectul contractului și marfa
,,transmisă” părții vătămate.
Mai mult, Macovei Stepanida nu posedă cunoștințe contabile și procedurile
de predare primire a mărfurilor nu-i sunt cunoscute, prin urmare simpla semnătură
a acesteia în rubrica ,,primit beneficiar”, nu poate fi considerată ca probă
incontestabilă de primire a bunului achitat;
- implantele pentru scolioză sunt niște agregate individuale, specifice, care
nu pot fi revândute sau în careva alt mod înstrăinate altor persoane, prin urmare este
totalmente alogică afirmația colaboratorilor întreprinderii precum că Macovei
Stepanida ar fi primit la mână implantele respective, de altfel, ar fi purces imediat la
implantarea acestora fiicei sale bolnave, maladia căreia nu este contestată de către
partea adversă, iar atitudinea mamei Macovei Stepanida față de starea sănătății fiicei
xxxx, consider că nu poate fi altfel caracterizată decât ca una devotată totalmente
tratării fiicei;
- să fi primit implantele la data de 18.04.2012, așa cum sunt convinși Anghel
Victor și Grosu Tatiana, care din spusele lor, personal le-a înmânat părții vătămate,
dânsa era să purceadă la implantarea acestora fiicei sale, dar nu să scrie o multitudine
de plângeri la toate organele de drept posibile; să-l contacteze pe N. Șavga
întrebându-l data posibilei operații, la care ultimul răspunde negativ din simplu
considerent că nu are implante;
3
- potrivit răspunsului IMSP, Secția ortopedie, traumatologie și vertebrologie
nr. xxxx din 05.08.2014, în care se menționează că intervenția pacientei Macovei
Alexandra nu s-a efectuat din motiv că din spusele mamei pacientei implantele nu i-
au fost eliberate și nici suma de bani nu i-a fost restituită;
- poziția apărării, confirmată prin sentința contestată, în cazul dat este una
absurdă și se explică doar cu dorința acestora de a eschiva inculpatul de răspundere
penală, iar toate actele, care au fost semnate de către Macovei Stepanida și prezentate
în instanță ca fiind veridice și ar fi demonstrat nevinovăția inculpatului, urmează a
fi apreciate ca lovite de nulitate, determinate de comportamentul dolosiv și viclean
al făptuitorului prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința
părților actului juridic.
Or, sinceritatea declarațiilor părții vătămate Macovei Stepanida se mai
demonstrează și în cadrul urmării penale, unde aceasta își menține declarațiile, atât
date în calitate de parte vătămată, cât și în fața instanței de judecată și în cadrul
confruntărilor atât cu Ghelici Fiodor cât și cu Anghel Victor.
Prin urmare, luând la bază probele examinate, consideră că vina inculpatului
Ghelici Fiodor a fost demonstrată pe deplin, ultimul urmând a fi recunoscut vinovat
de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.
Totodată, și-a găsit confirmare și temeiurile acțiunii civile înaintate de către
partea vătămată, pe care o consideră întemeiată și pasibilă admiterii integrale.
3.2. Avocatul Popa Marin în interesele părții vătămate și civile Macovei
Stepanida, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin
care Ghelici Fiodor să fie declarat vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
190 alin. (1) Cod penal, și a-i numi o pedeapsă sub formă de 1 an închisoare, iar
potrivit art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii pe
un termen de probațiune de doi ani cu stabilirea obligațiunilor prevăzute la alin. (6)
lit. e) Cod penal, și anume: repararea daunelor în termenul stabilit de instanță.
Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată și civilă a o admite integral și a
încasa de la inculpatul Ghelici Fiodor în folosul lui Macovei Stepanida a prejudiciului
material cauzat în sumă de 31 420 lei, precum și prejudiciul moral în sumă de 20 000
lei.
În argumentarea apelului declarat, avocatul părții vătămate și civile a invocat
următoarele:
- Ghelici Fiodor nu a putut prezentat nici un document contabil, nici o factură
fiscală și nici un act de la Serviciul Vamal care ar demonstra comandarea sau
primirea Implantului Medical, potrivit denumirii și parametrilor implantului,
potrivit datelor incluse în contractul încheiat dintre ultimul și partea vătămată
Macovei Stepanida sau fiica acesteia xxxx xxxx, ceia ce denotă că versiunea
4
inculpatului este doar o metodă de a se eschiva de la răspunderea penală deoarece
de la bun început a avut scop de a însuși mijloacele bănești fără a-și îndeplini
obligațiunile, contractul fiind doar o manipulare de a insufla părții vătămate
încredere în el;
- conform prevederilor art. 61 CPP, pedeapsa penală are drept scop
restabilirea echității, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Or, inculpatul
pe perioada examinării cauzei penale a manifestat indiferență totală față de faptă și
consecințele ei infracționale, nu a conștientizat caracterul prejudiciabil al acțiunilor
sale ceea ce se exprimă prin nerestituirea prejudiciului material suportat de către
partea vătămată, nu s-a apropiat de partea vătămată nici măcar pentru a-și cere
scuze, sau a se interesa de soarta acesteia, iar pentru a induce în eroare părțile în
proces inclusiv și instanța de fond, a mizat pe actul de predare primire care la fel prin
metode meschine la obținut prin darea spre al semna de către Macovei Stepanida
care nu și-a dat seama și nici nu a conștientizat starea lucrurilor la acel moment, prin
ce sa folosit de necunoașterea și imposibilitatea de a percepe consecințele semnării
acelui act de predare primire;
- raportând la aspectele de individualizare a pedepsei, reieșind din cerințele
legislației penale cu privire la individualizarea pedepsei (circumstanțele cauzei
penale, comportamentul inculpatului în cadrul procesului penal, atitudinea
inculpatului față de consecințele faptei sale) precum și faptul că până la pronunțarea
sentinței nu a întreprins nici o măsură în vederea restituirii nici parțial și nici într-un
alt fel prejudiciul cauzat, a manifestat indiferență față de starea sănătății părții
vătămate, din care considerent apreciind circumstanțele cauzei penale și a faptelor
imputate inculpatului F. Ghelici, cred binevenit să fie dată aprecierea juridică, socială
a acțiunilor ultimului, sub aspectul prejudiciului cauzat relațiilor sociale ocrotite de
legea penală, pentru încălcarea căreia a fost adus în fața instanței. Astfel, infracțiunea
de escrocherie, prin metoda dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin
inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase în privința părților actului juridic, determinată de comportamentul
dolosiv și viclean și care a produs daune considerabile părții vătămate, ce s-a soldat
cu o situație materială grea, cât și prin ducerea părții vătămate la o stare în care
aceasta având nevoie primordial de mijloace bănești ce nu suferea amânare de a
continua tratamentul, a fost în imposibilitate de a o face în pripă.
Așa dar, acțiunile și inacțiunile săvârșite de inculpatul F. Ghelici, atentează la
relațiile sociale ce vizează infracțiunea de escrocherie, prin metoda dobândirii ilicite
a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea
5
ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința părților actului juridic, determinată
de comportamentul dolosiv și viclean și care a produs daune considerabile;
- în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului Ghelici Fiodor, lui Macovei
Stepanida, i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 31 420,00 lei (treizeci și
unu mii lei 00 bani) încasați cu scop de procurare a implantului medical și un
prejudiciu moral în sumă de 20 000 (cinei mii lei 00 bani), ce se exprimă prin suferințe
psihice în urma rămânerii fără mijloace financiare, cât și implanturi, anume în
perioada de urgență când fiica sa minoră avea necesitate primordială de implant și
de tratament fiind în imposibilitate de a o trata la timp și rapid din lipsa de surse
financiare, punând-o astfel într-o situație materială grea.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie
2021, au fost admise apelurile procurorului și a avocatului Popa Marin în numele
părții vătămate, sentința casată total, inclusiv în baza art. 409 alin. (2) Cod de
procedură penală, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanță după cum urmează:
Ghelici Fiodor se achită de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 190 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește
elementele infracțiunii.
Acțiunea civilă înaintată de Macovei Stepanida împotriva lui Ghelici Fiodor
de lăsat fără examinare.
4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a menționat că, audiind
participanții la proces, examinând materialele cauzei penale, a considerat necesar de
a admite apelul procurorului Sîrcu Artur și apelul reprezentantului părții vătămate
și civile avocatul Popa Marin, declarat împotriva sentinței, să caseze sentința atacată
integral, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, și să
pronunțe o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, din
următoarele considerente:
Instanța de apel, la examinarea prezentei cauze penale în ordine de apel,
analizând totalitatea de probe acumulate la prezenta cauza penală și apreciindu-le,
respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -
din punct de vedere al coroborării lor, a constatat următoarele:
De către organul de urmărire penală, Ghelici Fiodor, a fost învinuit pentru
faptul că, la 20 aprilie 2012, factorul de decizie SRL „Vetuga-Zemif” în persoana cet.
Ghelici Fiodor, aflându-se în incinta sediului firmei, amplasat pe str. Voluntarilor
141/1 mun. Chisinău, având drept scop dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane,
prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase în privința părților actului juridic, sub pretextul comercializării
6
implantului medicinal de marca „xxxx”, care ulterior urma să fie importat din Turcia
și instalat chirurgical bolnavei de scolioză de gradul IV, minorei xxxx xxxx, prin
înșelăciune și abuz de încredere, a primit de la mama minorei Macovei Stepanida
bani în sumă de 31 420 lei, pe care i-a însușit în interese personale, astfel pricinuind
părții vătămate un prejudiciul material considerabil, inițial acțiunile inculpatului
fiind încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Ulterior, după operarea modificărilor prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în
vigoare din 17 august 2018, fiind exclusă lit. c), acțiunile inculpatului Ghelici Fiodor,
de către organul de urmărire penală prin ordonanța de modificare a învinuirii din 24
ianuarie 2019, au fost încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria, adică
dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor
persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părtilor (în cazul în care
identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul
sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau
viclean care a produs daune considerabile.
Acuzatorul de stat în instanța de apel a făcut referire la următoarele probe,
care, în opinia lui, ar confirma vina inculpatului Ghelici Fiodor în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Codul penal, cum ar fi: conținutul
declarațiilor părții vătămate Macovei Stepanida; conținutul declarațiilor martorilor
Anghel Victor, Șavga Nicolae, xxxx xxxx; precum și prin următoarele materiale ale
cauzei penale: contractul de vânzare-cumpărare nr. 10 din 23.02.2012 dintre
,,Ventuga Zemif” și Macovei Stepanida; foaia de parcurs seria PA nr. xxxx din 18
aprilie 2012; actele cu privire la relațiile de vânzare-cumpărare; factura nr. xxxx din
18 aprilie 2012 prin care implanturile au fost livrate lui Macovei Stepanida; chitanța
din 20 aprilie 2012 potrivit căreia a fost achitată suma de 31 420 lei; factura nr. xx din
23 februarie 2012, potrivit căreia suma spre achitare este de 6 197 dolari SUA; copia
cererii depuse de Macovei Stepanida din 18.01.2012 către SRL ,,Vetuga Zemif” în care
indică că se refuză de operație și solicită a fi vândute implanturile comandate și să-i
fie restituită suma achitată; răspunsul nr. xxxx din 26.04.2013 a Agenției pentru
Protecția Consumatorului; pretenția din 09 aprilie 2013 a SRL „Ventuga-Zemif”
adresată Stepanidei Macovei; rețeta din 22 februarie 2012, eliberată de medicul Șavga
Nicolae; dispoziția de plată din 25 februarie 2014 a sumei de 300 lei; cererile doamnei
Macovei Stepanida din 18 octombrie 2012 și 25 februarie 2014; procesul-verbal de
confruntare între partea vătămată Macovei Stepanida și martorul Anghel Victor, în
procesul căreia partea vătămată Macovei Stepanida pe deplin a susținut declarațiile
depuse anterior; informația nr. xxxx din 05.08.2014 prezentată de Institutul mamei și
copilului conform căreia părinții au achitat suma de 31 420 lei pentru implanturi din
7
totalul de 72 972 lei; informația nr. xxxx din 05.08.2014 prezentată de Institutul mamei
și copilului conform căreia copilul xxxx xxxx nu a fost spitalizată pentru pregătirea
preoperatorie și nici de o companie nu au fost transmise implanturile medicale cu
destinație pentru tratament chirurgical; răspunsul nr. xxxx din 04 august 2014 a
Serviciului Vamal Departamentul venituri și control vamal, conform căruia în bazele
de date nu a fost identificată marfa cu parametrul tehnic xxxx în perioada anilor
01.01.2011-31.07.2014, iar conform tabelului prezentat în anul 2012, SRL ,,Ventuga
Zemif” a importat doar două poziții ,,implanturi ortopedice spinal” din Turcia la
suma de 19 377 și 170 922 lei; actele privind importul bunurilor de către SRL ,,Vetuga
Zemif”, facturi fiscale, contracte în limba turcă; răspunsul nr. xxxx din 04 septembrie
2014 a Serviciului Vamal; contractul de vânzare-cumpărare nr. 10 din 23 februarie
2012; procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Macovei Stepanida și
bănuitul Fiodor Ghelici în procesul căreia partea vătămată Macovei Stepanida pe
deplin a susținut declarațiile depuse anterior; procesul-verbal de informare despre
finisarea urmăririi penale și prezentarea materialelor cauzei penale prin care se atestă
că la finele urmăririi penale nu au fost înaintate careva cereri sau careva probe nu au
fost contestate, și nu s-a făcut uz de prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură
penală; acțiunea civilă înaintată de Macovei Stepanida prin care ultima pretinde
încasarea prejudiciului material și moral.
Totodată, în vederea respectării unui proces echitabil și garantării dreptului
la apărare a inculpatului Ghelici Fiodor, instanța de fond a supus cercetării
următoarele probe ale apărării, și anume conținutul dedarațiilor martorului Grosu
Tatiana.
În urma cercetării probelor prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, instanța
de apel a considerat că, circumstanțele la care se referă instanța de fond nu cad sub
incidența pct. 4) alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală.
Or, cercetând declarațiile martorilor audiați, precum și înscrisurile anexate la
materialele cauzei penale, instanța de apel a ajuns la concluzia că, Ghelici Fiodor,
acuzat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, urmează a
fi achitat pe motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii
incriminate.
Referitor la declarațiile inculpatului Ghelici Fiodor, instanța de apel le-a
considerat corespunzătoare adevărului, deoarece pe parcursul întregului proces
penal, atât la urmărirea penală, cât și în ședințele instanței de fond și celei de apel
dânsul a dat declarații consecvente, concludente, iar pe parcursul judecării cauzei n-
au fost aduse careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora
8
între ele și ar demonstra că inculpatul Ghelici Fiodor a comis fapta incriminată
prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal.
Instanța de apel a relevat că, în situația din speță, acuzatorul de stat nu a adus
probe incontestabile care în ansamblu ar dovedi că inculpatul a săvârșit infracțiunea
prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, iar prin ansamblul de probe cercetate în
ședința de judecată nu se dovedește vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii
imputate, astfel, potrivit prevederilor articolului 390 alin. (1) pct. 3) Cod de
procedură penală, se impune achitarea inculpatului.
Temeiul aplicării răspunderii penale pentru escrocherie apare în cazul
imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile sau,
atunci când este vorba despre două subiecte ale unui raport juridic, trebuie verificată
înainte de toate ipoteza egalității lor în drepturi și numai dacă există indici care exced
limitele încălcării normelor dreptului civil, atunci se justifică intervenția legii penale.
În urma analizării probelor cauzei, instanța de apel a menționat că, în
prezenta cauză nu s-au adus probe convingătoare că, inculpatul Ghelici Fiodor a
dobândit ilicit bani în sumă de 31 420 lei de la partea vătămată Macovei Stepanida,
pe care i-a însușit în interese personale.
Or, învinuirea adusă inculpatului Ghelici Fiodor se întemeiază pe declarațiile
martorilor xxxx xxxx, Șavga Nicolae, Anghel Victor și a părții vătămate Macovei
Stepanida, însă doar declarațiile părții vătămate și martorului xxxx xxxx, nu pot fi
puse la baza condamnării inculpatului Ghelici Fiodor, în sensul motivării unei
sentințe de condamnare, deoarece din conținutul acestora se elucidează mai multe
dubii și presupuneri, care nu au fost înlăturate în nici un mod de către partea acuzării
prin alte probe pertinente și incontestabile.
Astfel, martorii Șavga Nicolae și Anghel Victor nu au dat careva declarații
care ar dovedi cert și incontestabil vina inculpatului Ghelici Fiodor de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, ci din contra martorul Anghel
Victor atât la urmărirea penală, cât și în instanța de judecată și în instanța de apel a
declarat că, el personal a transmis implantele medicale către partea vătămată
Macovei Stepanida, și a semnat toate actele corespunzătoare care adeveresc acest
fapt.
La data de 23 februarie 2012, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare
dintre SRL „Ventuga- Zemif” în calitate de vânzător și Macovei Stepanida în calitate
de cumpărător, potrivit căruia obiectul contractului constituie vânzarea unui
complet de implante medicale din titan de marca: xxxx. Iar la data de 18 aprilie 2012
a fost întocmită factura fiscală seria PA nr. xxxx din 18 aprilie 2012, potrivit căreia
Macovei Stepanida a primit implante medicale ortopedice în sumă de 72 972, 78 lei,
semnând pentru acest fapt la punctul 13 și 14 al facturii fiscale (f.d. 14).
9
Totodată la rubrica „forma de plată” fiind indicată mențiunea „în rate”. Iar,
la data de 20 aprilie 2012 a fost eliberată chitanța, potrivit căreia Macovei Stepanida
a achitat suma de 31 420 lei.
Din cele constatate reiese, că factorul de decizia a SRL „Ventuga – Zemif”,
Ghelici Fiodor în calitate de administrator al companie „Ventuga-Zemif” SRL a
încheiat un act juridic, contract de vânzare-cumpărare, a implantelor medicale unde
în calitate de cumpărător figurează Macovei Stepanida, iar vânzător societatea
comercială menționată. Astfel, acest act este unul perfect legal dintre o persoană
juridică și o persoană fizică, unde ambele părți și-au asumat anumite drepturi și
obligații. Astfel, inculpatul în calitate de administrator a societății, a fost de acord cu
achitarea în rate de către partea vătămată a sumei de bani pentru implantele
solicitate, inculpatul având o disponibilitate efectivă de a-și executa angajamentele și
nu și-a asumat un angajament fals, imposibil de executat de către acesta. Or,
materialele cauzei penale confirmă, că SRL „Vetuga - Zemif” la data de 11 octombrie
2011 a primit licența seria xxxx nr. xxxx ce i-a permis genul de activitatea -
comercializarea dispozitivelor medicale (Vol. II, f.d. 84-85).
Mai mult, având în vedere, faptul că partea vătămată Macovei Stepanida nu
și-a onorat obligațiile contractuale, în adresa acesteia au fost remise de către
directorul „Ventuga-Zemif” SRL, Ghelici Fiodor, două pretenții din data de 09 aprilie
2013 și din 15 iulie 2014, cu privire la solicitarea de a fi achitată datoria debitorială de
către aceasta, pe când partea vătămată a depus petiții la diferite organe abia după ce
i-au fost reclamate sumele menționate.
Acestea fiind stabilite, instanța de apel a menționat că, între părți există relații
civile și nu relații penale, nefiind necesară la caz intervenția legii penale, or după cum
s-a constat supra inculpatul Ghelici Fiodor a întreprins măsuri în vederea procurării
implanturilor pentru partea vătămată.
Astfel, ținând cont de cele relatate, instanța de apel a considerat că, în
acțiunile inculpatului Ghelici Fiodor, lipsește atât latura obiectivă, cât și cea
subiectivă a comiterii infracțiunii imputate.
Totodată, referitor la răspunsul Serviciului Vamal nr. xxxx din 04 august
2014, prezentat în calitate de mijloc de probă și care după părerea acuzatorului de
stat demonstrează vinovăția inculpatului Ghelici Fiodor în comiterea infracțiunii
imputate în care se menționează că în bazele de date nu a fost marfa cu parametrul
tehnic xxxx, în perioada anilor 01.01.2011-31.07.2014, instanța de apel, cercetând
rapoartele statistice privind importul de articole medicale efectuat de către SRL
„Ventuga Zemif” în raport cu rețeta eliberată de medicul Nicolae Șavga în care sunt
indicate concret denumirea și mărimea implantelor necesare pentru efectuarea
operației chirurgicale, a constatat, că SRL „Ventuga Zemif” a primit toate tipurile de
10
implante indicate în rețetă până la data de 09 aprilie 2012, inclusiv. Iar, cu privire la
răspunsul Serviciului Vamal din 04 august 2014, instanța de apel a considerat, că
marfa dată pur și simplu la Serviciul Vamal nu este identificată în baza parametrului
tehnic, ci în baza descrierii și altor criterii, de aceea și Serviciul Vamal nu a identificat
astfel de marfă în perioada anilor 01 ianuarie 2011-31 iulie 2014, or, utilajul medical
cu parametrii indicați în prescrierea medicului Șavga Nicolae a fost importată de
către SRL „Ventuga Zemif”, fapt reflectat în actele vamale prezentate.
Coroborând probele administrate în cursul urmării penale, cu cele
administrate nemijlocit în cursul judecării cauzei, instanța de apel a reținut că
declarațiile martorului xxxx xxxx și a părții vătămate Macovei Stepanida nu pot fi
puse la baza unei sentințe de condamnare, în modul prevăzut de art. 389 CPP, în
situația în care probele materiale dovedesc, că Macovei Stapanida a semnat
recepționarea implantelor și a achitat parțial prețul acestora, iar, actele juridice
încheiate legal între părți, confirmă achitarea în rate a implantelor, circumstanțe
întărite și prin declarațiile martorilor Anghel Victor și Grosu Tatiana.
La fel, este de menționat că la caz, careva probe că Ghelici Fiodor având drept
scop dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, sub pretextul comercializării
implantului medical, prin înșelăciune și abuz de încredere, a primit de la Macovei
Stepanida bani în sumă de 31 420 lei, pe care i-a însușit în interese personale, nu au
fost stabilite, iar probele administrate nu dau temei la o stabilire sigură a vinovăției
lui Ghelici Fiodor în săvârșirea infracțiunii incriminate.
În această ordine de idei, instanța de apel a constatat că, nu a fost probat în
modul stabilit de lege faptul comiterii infracțiunii de escrocherie.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către
procuror și avocatul Rusu Serghei în numele părții vătămate.
5.1. Procurorul, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în
aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea celor solicitate procurorul indică că, instanța de judecată a dat o
apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și
obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția
inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate, ori nu s-a expus asupra tuturor
motivelor indicate în apelul procurorului.
Este de menționat în prim plan soluția greșită a instanțelor de judecată la
aprecierea declarațiilor date de partea vătămată Macovei Stepanida, or, prin soluția
dispusă, instanțele practic au ignorat cele relatate de partea vătămată și prin urmare
constatăm că au respins aceste declarații.
11
Pe de altă parte, afirmația instanțelor cu privire la existența acelui „delict
civil” în fapta supusă cercetării dovedește o poziția ambiguă și incertă a instanțelor
cu privire la aprecierea acestei fapte incriminate lui Ghelici Fiodor, or:
- pe de o parte instanța de apel dispunând achitarea acestuia pe motiv că
„fapta nu întrunește elementele infracțiunii”, admite că fapta descrisă în actul de
învinuire a avut loc;
- pe de o parte, în constatarea că fapta totuși a avut loc, instanța de apel invocă
și acele declarații date de partea vătămată Macovei Stepanida, la aprecierea cărora a
constatat că cele descrise în actul de învinuire au fost realizate;
- ca pe de altă parte, instanța să aprecieze critic cele relatate de către Macovei
Stepanida și să respingă circumstanțele descrise de către ea, în care a fost realizată
fapta incriminată lui Ghelici Fiodor, inclusiv și scopul acesteia.
Norma procesuală prescrie niște criterii în baza cărora instanțele urmează să
aprecieze critic și să respingă unele probe administrate, criterii care nu au fost
respectate de către instanțe pe caz, or în aprecierea critică a declarațiilor părții
vătămate, nici instanța de fond și nici cea de apel nu au invocat în baza căror
raționamente nu au admis acestre declarații și care au fost temeiurile de viciere a
acestora.
Acuzarea atrage atenția asupra faptului că Macovei Stepanida anterior
cazului nici nu l-a cunoscut pe Ghelici Fiodor, nu au avut careva relații, mai mult ca
atât nu au avut careva conflicte și deci este exclusă intenția acesteia de a-l denunța
calomnios pe inculpat, inclusiv și pentru careva motiv de răzbunare, după cum
pretinde Ghelici Fiodor.
Instanța de apel a omis să dea o apreciere și acelei informații nr. xxxx din
05.08.2014, prezentată de Institutul mamei și a copilului, conform căreia „intervenția
nu a fost efectuată deoarece din spusele mamei nu a fost eliberat până în prezent și nici banii
nu au fost întorși”, precum și a informației prezentată de Institutul mamei și a
copilului, conform căreia „copilul xxxx xxxx nu a fost spitalizată pentru pregătire
preoperatorie și nici de o firmă nu au fost transmise implantele medicale cu destinație pentru
tratament chirurgical”, probe care apreciate în coraport cu declarațiile părții vătămate
Macovei Stepanida infirmă recepționarea de către ea a implanturilor în cauză.
Afirmația martorului Anghel Victor precum că a transmis implantele părții
vătămate la semnarea contractului și actelor, nu poate fi acceptată, mai mult ca atât,
acuzarea atestă confuze declarațiile martorului Anghel Victor, ținând cont de faptul
că însăși partea vătămată infirmă acest fapt; dânsul a indicat că în aceiași zi când au
fost transmise implanturile au fost semnate toate actele, pe când contractul este
semnat la 23.02.2012; factura nr. xxxx este întocmită la 18.04.2012; iar cecul prin care
s-a achitat suma de 31420 lei este datat cu 20.04.2012.
12
Este de reținut că instanțele de judecată au ignorat și declarațiile martorului
Șavga Nicolae cu privire la modul de transmitere, or fiind audiat în instanța de apel
martorul a indicat că instituția medicală la care a activat „nu putea să recepționeze
implanturile de la persoane fizice deoarece acestea urmau a fi trecute prin contabilitatea
farmaciei institutiei, iar persoanele fizice nu le puteau trece prin farmacie”.
În aceiași ordine de idei, acuzarea atestă că, instanța de apel a ignorat și acele
prevederi ale contractului de vânzarea - cumpărare nr. 10 din 23.02.2012 dintre SRL
”Vetuga Zemif” și Macovei Stepanida, conform căruia la pct. 5-1 este specificat ca
punct de descărcare este indicat ,,Chisinău – spitalul”, or, contrapunînd aceste
prevederi contractuale cu cele relatate de martorul Șavga Nicolae constatăm vendice
afirmațiile dinsului cu privire la modul de transmitere către instituția medicală a
implanturilor ce constituie obiect al speței.
De asemenea, instanța de apel a omis din vedere și acel fapt că implantete
pentru scolioza sânt niște agregate individuale, specifice, care nu pot fi revândute
sau în al mod înstrăinate altor persoane, prin urmare este totalmente alogică
afirmația precum că Macovei Stepanida ar fi primit implantele și le-ar fi utilizat în alt
mod decât cel destinat tratamentului fiice sale.
Totodată, considerăm că însăși prezența semnăturii părții vătămate Macovei
Stepanida în rubrica ”primit beneficiar” din factura nr. xxxx nu dovedește
recepționarea de către ea a acestor implanturi, or partea vătămată nu posedă
cunoștințe contabile și procedurile de primire predare a mărfurilor și deci nu știe
procedura de semnare a actelor; dânsa a indicat că la încheierea contractului a semnat
careva acte, inclusiv și un acte pe care era toată suma. Mai mult, partea vătămată a
fost convinsă că promisiunile făcute de inculpat cu privire la respectarea obligațiilor
asumate și deci a fost indusă în eroare de către acesta.
Intenția inculpatului Ghelici Fiodor de a însuși banii de la bun început, este
dovedită și prin lipsa acțiunilor întreprinse de către el în vederea realizării
obligațiilor contractuale, or, conform informației nr. xxxx din 04.08.2014, prezentată
de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova s-a dovedit că în bazele de date nu a
fost identificată marfa cu parametrul tehnic xxxx în perioada anilor 01.01.2011 —
31.07.2014; conform tabelului prezentat în anul 2012 SRL ”Vetuga Zemif” a importat
doar 2 poziții ,,implanturi ortopedice spinal” din Turcia la suma de 19 377 și 170 922
lei.
Mai mult, acuzarea remarcă în acest sens declarațiile date de martorul Anghel
Victor cu privire la modul de vânzare a acestor implante, or în fața instanței martorul
a indicat la mai multe etape ale acestei proceduri, menționând că mai întâi se face
comanda de implante; acestea sunt fabricate; apoi se transferă banii, și doar apoi sunt
13
transmise implantele aici la noi prin avion; apoi se face o autorizație iar la vamă prin
brocker se devamează aceste implante și apoi acestea ajung la companie.
Urmare a constatărilor instanțelor menționate în rezultatul unei
analizeeronate și incomplete a probelor prezentate de acuzare, nu a fost dată o
apreciere justă probatoriului administrat în susținerea învinuirii aduse inculpatului
Ghelici Fiodor.
5.2. Avocatul Rusu Serghei în numele părții vătămate, invocând prevederile
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu
remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea celor solicitate partea apărării indică că, instanța eronat a
considerat că nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Deși, la pct. 11-12 al
deciziei, instanța încearcă să facă o analiză a laturii obiective și subiective a
componenței de infracțiune, această analiză se rezumă la descrierea ipotezei normei
art. 190 de până la modificarea dispoziției acesteia și nu se raportează în nici un mod
la circumstanțele cauzei sau la acțiunile/inacțiunile inculpatui în raport cu
circumstanțele cauzei.
Instanța de apel a încălcat principiul imparțialității și contradictorialității prin
respingerea probelor și declarațiilor martorilor apărării apreciindu-le ca fiind
subiective și reținându-le pe cele ale acuzării.
În aceste circumstanțe, concluzia de achitare a lui Ghelici Fiodor este
neântemeiată, încât, xxxx xxxx în continuare are nevoie de tratament, pe care așa și
nu la mai primit în rezultatul acțiunilor ilegale ale inculpatului, aceasta are nevoie
de un corset care se pregătește în or. Lyon, Franța, corset care este foarte costisitor,
iar datorită faptului că cel puțin nu întoarce sumele achitate de partea vătămată,
pentru a fi mai ușoară povara achitării.
La recursurile ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art. 431
alin. (1) pct. 11) Cod procedură penală, avocatul Danciuc Ghenadie în numele
inculpatului și inculpatul, au depus referințe care au pledat pentru inadmisibilitatea
recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate, invocând că motivele de
reapreciere a întregului sistem de probe nu se conțin în temeiul prevăzut de art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală. La soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut
cont în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat
cauza sub toate aspectele, iar probele prezentate verificându-le și apreciindu-le prin
prisma pertinenței și concludenței, nu confirmă vinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.
Judecând recursurile ordinare declarate în raport cu materialele cauzei,
Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din
considerentele ce succed.
14
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune
rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță,
acestea sunt bazate pe temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci
când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se soluția ori motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,
care a afectat soluția instanței.
Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în
recursuri și temeiul de casare nominalizat, Colegiul penal lărgit constată că criticile
aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă
judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată.
În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de
procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează
suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă
apreciere probelor din dosar.
Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se
pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta
reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în
ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe
anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a
fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ
15
au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele
invocate.
Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond
trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile
legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica
corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu
numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni
generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare
astfel ca un viciu de procedură.
Așadar, în primul rând, instanța de recurs ține să menționeze, că potrivit
rechizitoriului Ghelici Fiodor a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei
persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile
(f.d. 153-165, vol. II).
Prin ordonanța de punere sub o nouă învinuire din 24 ianuarie 2019, Ghelici
Fiodor a fost pus sub o nouă învinuire, în baza art. 190 alin. (1) Cod penal – escrocheria,
adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane
prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința părților actului juridic,
determinată de comportamentul dolosiv și viclean și care a produs daune considerabile (f.d.
110, vol. III).
Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia
privind achitarea inculpatului Ghelici Fiodor de învinuirea înaintată în baza art. 190
alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Prin urmare, nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță,
partea acuzării și reprezentantul părții vătămate și civile, avocatul Popa Marin, au
atacat sentința cu apeluri. La rândul său, instanța de apel a pronunțat o hotărâre
nouă, prin care, l-a achitat pe Ghelici Fiodor, învinuit de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește
elementele infracțiunii.
Astfel, instanța de apel în urma analizei și cercetării probelor a menționat că
,,între părți există relații civile și nu relații penale penale, nefiind necesară la caz intervenția
legii penale, or după cum s-a constat supra inculpatul Ghelici Fiodor a întreprins măsuri în
vederea procurării implanturilor pentru partea vătămată.
Astfel, ținând cont de cele relatate, Colegiul penal consideră că în acțiunile
inculpatului Ghelici Fiodor, lipsește atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a comiterii
infracțiunii imputate” (f.d. 73, vol. IV).
Reieșind din concluziile expuse, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de
apel se contrazice în concluziile sale, ceea ce generează neclaritate cu privire la
16
existența unor relații civile în fapta supusă cercetării. Or, pe de o parte instanța de
apel conchide, că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, iar pe de
altă parte constată că între părți există relații civile, care nu generează aplicarea legii
penale.
De asemenea, în motivarea soluției adoptate instanța de apel indică că
,,instanța de apel a reținut că declarațiile martorului xxxx xxxx și a părții vătămate Macovei
Stepanida nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, în modul prevăzut de art. 389
CPP, în situația în care probele materiale dovedesc că Macovei Stepanida a semnat
recepționarea implantelor și a achitat parțial prețul acestora, iar actele juridice încheiate legal
între părți, confirmă achitarea în rate a implantelor, circumstanțe întărite și prin declarațiile
martorilor Anghel Victor și Grosu Tatiana” (f.d. 74, vol. IV), însă nici instanța de fond și
nici instanța de apel, în apreciarea critică a declarațiilor părții vătămate, nu au invocat
în baza căror raționamente nu au admis aceste declarații, care au fost consecutive pe
tot parcursul urmăririi penale, cât și la examinarea cauzei în fond, și care au fost
temeiurile de viciere a acestora.
Mai mult ca atât, instanțele de fond au omis să se expună și asupra informației
nr. 01-13/807 din 05.08.2014 (f.d. 63, vol. I) prezentată de Institutul Mamei și a
Copilului, conform căreia ,,intervenția nu a fost efectuată deoarece din spusele mamei nu
a fost eliberat până în prezent și nici banii nu au fost întorși”, precum și a informației (f.d.
65, vol. I), prezentată de Institutul Mamei și a Copilului, conform căreia ,,copilul
Macovei Alexandra nu a fost spitalizată pentru pregătire preoperatorie și nici de o firmă nu
au fost transmise implantele medicale cu destinație pentru tratament chirurgical”.
În continuare, instanța de recurs atestă confuze declarațiile martorului
Anghel Victor potrivit cărora ultimul indică că a transmis implanturile părții
vătămate în aceiași zi când au fost semnate toate actele, or potrivit materialelor
cauzei, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la 23.02.2012 (f.d. 12-13, vol.
I); factura nr. 0463045 prin care implanturile au fost livrate Steopanidei Macovei, a
fost întocmită la 18.04.2012 (f.d. 14, vol. I); iar chitanța prin care s-a achitat suma de
31 420 lei este datat cu data de 20.04.2012 (f.d. 15, vol. I).
Mai mult ca atât, potrivit declarațiilor date în instanța de apel, martorul
Anghel Victor a relatat că regula generală la întreprindere era de a transmite bunurile
comandate doar după achitarea integrală a prețului acestora, obligație specificată și
în pct. 5.1. al contractul de vânzare-cumpărare nr. 10 din 23.02.2012 (f.d. 12-13, vol.
I).
De către instanța de apel au fost ignorate și declarațiile martorului Șavga
Nicolae, cu privire la modul de transmitere a bunurilor comandate, potrivit cărora
instituția medicală la care a activat ultimul nu putea să recepționeze implanturile de
17
la persoane fizice deoarece acestea urmau a fi trecute prin contabilitatea farmaciei
instituției, iar persoanele fizice nu le puteau trece prin farmacie.
Rezumând cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să
cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor
art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau
respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor
stricte prevederi legale instanța de apel apreciat selectiv câteva probe, ignorând
restul probelor, fără să le aprecieze pe fiecare în parte, ulterior pe toate în cumul și
să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul
respectiv și argumentând clar concluziile în decizia adoptată.
Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta
speță și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de către recurenți, ceea
ce duce la casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare
în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare nu
poate fi corectată de instanța de recurs.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele
acesteia, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a
soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să
verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să cerceteze amănunțit aspectele
învinuirii înaintate și a constatării clare a faptelor săvârșite și întrunirea elementelor
infracțiunilor incriminate, precum și calificării juridice corespunzătoare a faptelor
săvârșite, și în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală,
întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură
penală.
În conformitate cu prevederile art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin și de către avocatul Rusu Serghei în numele
părții vătămate Macovei Stepanida, casează total decizia Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 22 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Ghelici
Fiodor Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt
complet de judecată
Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.
18
Decizia motivată semnată la 28 februarie 2023 și pronunțată integral la 07 martie
2023.
Președinte: Diaconu Iurie
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
Boico Victor
Cobzac Elena
19