1ra-1670/2022 — art. 190 alin.5 CP

1ra-1670/2022 — art. 190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-1670/2022

1-22000898-01-1ra-13122022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Cobzac Elena,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Guzun Aurel în numele inculpatului Climincenco Serghei, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie

2022, în cauza penală în privința lui

Climincenco Serghei xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.01.2022 – 28.03.2022;

Instanța de apel: 19.04.2022 – 05.10.2022;

Instanța de recurs: 13.12.2022 – 15.02.2023.

a c o n s t a t a t:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, Climincenco Serghei a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar

de tip închis.

A fost dispusă încasarea de la Climincenco Serghei în beneficiul Liudmilei

Cazacu a prejudiciului material cauzat în sumă de 40 000 Euro, în lei moldovenești

conform cursului BNM la momentul executării obligației, a prejudiciului moral

cauzat în sumă de 100 000 lei și a cheltuielilor de judecată legate de asistența juridică

prestată de avocatul Bevziuc Rodica în sumă de 10 000 lei.

august - decembrie 2021, urmărind scopul dobândirii ilicite și gratuite a bunurilor

altei persoane în vederea îmbunătățirii situației materiale personale, dând-u-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, fiind agent imobiliar la SRL „Sopivnic & Co”, sub

pretextul procurării apartamentului situat pe adresa xxxx, inculpatul Climincenco

Serghei a obținut de la partea vătămată Cazacu Liudmila, în trei tranșe, sumele de 5

000 euro, 15 000 euro și 20 000 euro, în total suma de 40 000 euro, care conform

1

ratei de schimb a BNM constituia suma de 837 200 lei, banii fiind transmiși în xxxx,

astfel cauzându-i părții vătămate daune în proporții deosebit de mari.

inculpatului, a declarat apel, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare

a pedepsei penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o consideră prea aspră,

ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise,

a înaintat cerere de examinare a cauzei penale în baza art.3641 Cod de procedură

penală, anterior nu a fost condamnat, la întreținere are un copil minor, se

caracterizează pozitiv, astfel că la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a acordat

deplină eficiență principiilor de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal,

în coroborare cu prevederile art.art.76, 78 Cod penal, din care motiv consideră că

inculpatului urmează să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

2022, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima instanță

a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Climincenco Serghei în baza art.190 alin.(5) Cod penal, escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane

prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii și calității

substanțiale a obiectului, dacă încheierea actului juridic este determinată de

comportamentul dolosiv și viclean, care a produs daune în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de către partea

apărării cu referire la dezacordul cu individualizarea pedepsei penale, reținând că

prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod

penal, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de persoana

inculpatului, care a acceptat probele administrate în cadrul urmăririi penale, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, nu permite aplicarea

pedepsei mai blânde, după cum solicit apărarea, astfel, instanța de fond corect i-a

stabilit acestuia pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a menționat că, temei legal pentru aplicarea pedepsei mai

blânde decât cea prevăzută de lege - nu se constată, or toate circumstanțele cauzei

au fost luate în considerație de către prima instanță la stabilirea pedepsei, ținând cont

de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea

cu o treime a limitei de pedeapsă cu închisoare prevăzute de sancțiunea normei

penale în baza căreia a fost condamnat.

Instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă de prima

2

instanță este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta comisă,

urmările produse, personalitatea inculpatului și situația familiară a acestuia.

pct. 4) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs

ordinar, solicitând casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare într-un alt

complet de judecată, invocând argumente similare cu cele indicate în apel (pct. 3.

din prezenta decizie), invocând suplimentar că examinarea cauzei penale în instanța

de apel a avut loc în lipsa inculpatului, prin ce acestuia i-a fost încălcat dreptul la un

proces echitabil.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de

apel și-a motivat just soluția adoptată, nefiind comise careva erori de drept în raport

cu motivele invocate de partea apărării, iar decizia contestată conține motive clare

pe care se întemeiază soluția.

6.1. Avocatul Bevziuc Rodica în interesele părții vătămate, Cazacu Liudmila,

a depus referință pe marginea recursului ordinar declarat, pledând pentru

inadmisibilitatea acestuia și menținerea deciziei instanței de apel.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursului părții apărării, Colegiul penal atestă că recurentul

indică în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel, prevederile

art.427 alin.(1) pct. 4) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazurile, când judecata a avut loc fără participarea inculpatului,

când participarea lui era obligatorie potrivit legii, totodată invocă dezacordul cu

modalitatea de individualizare a pedepsei penale, în viziunea sa, instanțele greșit au

individualizat pedeapsa aplicată, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea aspră,

argument ce se subscrie temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de recurent și motivele specificate în susținerea

3

acestuia, nu sau confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele

considerente.

Referitor la temeiul pentru recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 4) Cod de

procedură penală, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, or, la

caz, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

În acest context, Colegiu penal notează dispoziția art.319 alin.(1) Cod de

procedură penală care stipulează că judecarea cauzei poate avea loc numai dacă

părțile sânt legal citate și procedura de citare este îndeplinită. Ne înfățișarea părții în

instanța de judecată nu împiedică examinarea cauzei dacă în instanță s-a prezentat

avocatul ales sau avocatul care acordă asistența juridică garantată de stat, care a luat

legătura cu partea reprezentată.

În conformitate cu art.321 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei

în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu

excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol.

Conform art.236 alin.(1) Cod de procedură penală, chemarea unei persoane în

fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată se face prin citație

scrisă.

Potrivit art.238 alin.(5) Cod de procedură penală, deținuții se citează la locul

de deținere prin administrația instituției de detenție.

Potrivit art.412 alin.(4), (5) Cod de procedură penală, judecarea apelului are

loc în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de arest, cu excepția

prevăzută în art.321 alin.(2) pct. 2). Neprezentarea părților legal citate în instanța de

apel nu împiedică examinarea cauzei.

Colegiul penal reține că, la momentul expedierii cauzei penale în instanța de

apel, inculpatul se deținea în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, unde a și fost citat, prin

intermediul administrației acestei instituții de detenție, pentru a participa la

judecarea cauzei sale în instanța de apel.

Astfel, potrivit dispoziției Colegiului penal al Curții de Apel din 08 iunie

2022, adresată Directorului Penitenciarului nr.13 Chișinău, a fost solicitată

escortarea inculpatului Climincenco Serghei pentru participarea în ședința de

judecată în vederea examinării cererii de apel la data de 05 octombrie 2022, ora

11.00 (f.d.55, vol. II), fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d.56, vol. II).

În cadrul ședinței de judecată din 05 octombrie 2022, inculpatul nu s-a

prezentat, iar în instanță a parvenit informația potrivit căreia inculpatul Climincenco

Serghei a refuzat să fie escortat la ședința de judecată în vederea examinării cererii

de apel, refuzul fiind confirmat de administrația penitenciarului. (f.d.58, vol. II)

În continuare, Colegiul penal mai menționează că în cadrul ședinței de

judecată din 05 octombrie 2022, instanța de apel soluționând chestiunea judecării

cauzei în lipsa inculpatului, avocatul Guzun Aurel a considerat posibil continuării

examinării cauzei în lipsa inculpatului. (f.d.60, vol. II)

Raportând cele menționate la cazul supus examinării, Colegiul penal remarcă

faptul că, inculpatul neîntemeiat a refuzat escortarea la ședința de judecată în vederea

examinării cererii de apel.

În acest sens, Colegiul penal consideră justificată soluția de examinarea a

cauzei în lipsa inculpatului, având în vedere prevederile art.321 alin.(2) pct. 2) Cod

de procedură penală, potrivit căror, judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea

4

loc în cazul când inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță

pentru judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui sau de

administrația locului de detenție a acestuia.

Potrivit art.321 alin.(3) Cod de procedură penală, în cazul judecării cauzei în

lipsa inculpatului, participarea apărătorului și, după caz, a reprezentantului lui legal

este obligatorie.

La examinarea cauzei penale în lipsa inculpatului, realizarea principiului

contradictorialității se manifestă în activitatea apărătorului, care urmează să

folosească toate pârghiile posibile și să prezinte toate probele și argumentele

existente, care ar asigura o apărare eficientă, având un rol activ în cadrul procesului.

Colegiul penal reține, că decizia instanței de apel privind examinarea cauzei

în lipsa inculpatului, nu afectează dreptul acestuia la apărare, în contextul în care pe

parcursul examinării cauzei, inculpatul a fost reprezentat de avocatul ales în baza de

contract, Guzun Aurel, care a susținut pe deplin apelul declarat în numele acestuia.

La acest capitol, Colegiul penal reține hotărârea Năstase v. Republica

Moldova din 17 ianuarie 2019 (cererea nr.74444/11), în care Curtea a relevat că în

cazul când prin atitudinea sa, anume reclamantul a determinat examinarea cauzei în

absența sa de către instanțele judecătorești naționale, concluzionând că, prin

acțiunile sale, reclamantul a renunțat la dreptul său de a se apăra personal. Totodată,

având în vedere că prezenta cauză nu se referă la un acuzat necitat sau nereprezentat

de către un avocat și ținând cont de marja de apreciere a autorităților naționale,

Curtea a considerat că, de fapt, condamnarea reclamantului în absența și refuzul

instanțelor de a reexamina cauza în prezența sa nu a constituit o sancțiune

disproporționată.

Totodată urmează de menționat și practica CEDO, cauza Kattan v. România

(21.01.2014), prin care s-a statuat că nu va fi încălcat art.6 din CEDO, în cazul când

inculpatul contribuie la crearea unei situații, în care în mod rezonabil a putut

prevedea consecințele comportamentului său - examinarea cauzei în lipsa sa. În

cazul când inculpatul a cunoscut despre desfășurarea judecății și nu s-a prezentat în

fața instanțelor, este vorba despre o condiție procesuală culpabilă a inculpatului.

De asemenea, instanța de recurs accentuează, că soluția respectivă a instanței

de apel, vine în concordanță și cu jurisprudența CtEDO, care în § 35 din hotărârea

în cauza Avramenco vs. Moldova a statuat, că nu poate fi admisă cerința

reclamantului cu privire la constatarea încălcării art. 6§1 CEDO, în contextul în care

acesta nu a prezentat motive întemeiate în privința lipsei sale de la judecarea cauzei.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că criticile formulate de către

apărător, referitor la examinarea cauzei în lipsa inculpatului nu pot fi acceptate și

urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

Cu referire la alegațiile recurentului privind dezacordul cu modalitatea de

individualizare a pedepsei penale, susținând că instanțele greșit au individualizat

pedeapsa aplicată, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea aspră, Colegiul penal

menționează că acestea nu pot fi reținute, deoarece potrivit art.75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

5

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Totodată, categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în

Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la

cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Analizând temeinicia solicitării apărării privind necesitatea aplicării în

privința inculpatului Climincenco Serghei a unei pedepse mai blânde decât cea

prevăzută de lege, Colegiul penal menționează, că aceasta nu poate fi reținută,

deoarece sub aspectul individualizării pedepsei penale, soluția instanței de apel cu

privire la menținerea sentinței primei instanțe, este întemeiată și legală.

Potrivit practicii judiciare, instanțele de judecată trebuie să studieze

multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care

caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

Astfel, instanțele de fond corect au reținut că pedeapsa închisorii stabilită

inculpatului este condiționată de personalitatea acestuia, precum și gravitatea faptei

imputate, care face parte din categoria celor deosebit de grave.

În continuare, Colegiul penal mai menționează că nu pot fi reținute nici

argumentele apărării prin care se invocă faptul, că circumstanțele examinării cauzei

în procedura simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, căința

sinceră, ar condiționa aplicarea în privința acestuia a unei pedepse mai blânde,

deoarece atât prima instanță cât și instanța de apel au ținut cont de principiul

individualizării pedepsei (art.7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art.75 alin.(1) Cod penal, inculpatul

beneficiind și de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

sancțiunea normei de drept încălcate, în conformitate cu art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, și întemeiat au concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va

asigura doar prin izolarea inculpatului de societate.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului, au ținut cont de prevederile legale relevante și au motivat

aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei.

6

Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide că, temeiuri de a pune

la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc,

iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că erorile invocate

în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată,

astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Guzun Aurel în

numele inculpatului Climincenco Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui

Climincenco Serghei xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 martie 2023.

Președinte Cobzac Elena

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7