1re-156/2022 — art.264 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1re-156/2022

1-22056017-01-1r/e-19122022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 octombrie 2022, declarat

de condamnatul

Prisacari Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat în s.

Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Ion Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal,

la 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar în baza art. 78 alin. (2) și 79

Cod penal, fără anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

că fiind deținătorul permisului de conducere cu nr. xxxxx, categoria B, dându-și seama

de consecințele care pot surveni în rezultatul consumului de alcool, la 12.04.2022, în

jurul orei 14:50, fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se la volanul

automobilului de model ”Ford Escort”, cu n/î XXXXX, deplasându-se în localitatea

Voloave, Soroca, a fost stopat de către colaboratorii de poliție, fiind bănuit de

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, din care motiv a fost

supus testării alcoolscopice cu alcotesterul “Drager”, stabilindu-i concentrația de alcool

în aerul expirat de 0,77 mg/l, care conform art. 13412 alin.(3) din Codul penal, se atribuie

la stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, respectivele acțiuni fiindu-i încadrate la

art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu calificativele conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

și pronunțarea unei noi soluții, prin care inculpatul Prisacari Ion să fie condamnat în

1

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, dat fiind aplicarea

neîntemeiată de către instanța de fond, a prevederilor art. 79 Cod penal,

neconstatându-se careva circumstanțe excepționale, astfel inculpatul primind o

pedeapsă neproporțională celor comise și urmărilor produse. Totodată, invocând

caracterul formal al căinței inculpatului în cele săvârșite, fiind exprimată exclusiv în

scopul atenuării pedepsei ce urma a-i fi stabilită, ultimul neconlucrând cu organul de

urmărire penală, încercând să împiedice stabilirea tuturor circumstanțelor cauzei și să

evite atragerea sa la răspundere penală, astfel, neconștientizând pericolul acțiunilor

sale infracționale.

recursul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței în latura pedepsei penale și

pronunțarea în această parte a unei soluții noi, după cum urmează: Prisacari Ion Xxxxx

se consideră condamnat pe art. 2641 alin. (1) Cod penal, coroborat cu art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, la 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu

anularea dreptului de conducere a mijloacelor de transport.

judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, adică

în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpatul

Prisacari I. în corespundere cu alin. (3) a respectivei norme, prin cererea depusă până la

începerea cercetării judecătorești, potrivit căreia a recunoscut în totalitate fapta indicată

în rechizitoriu (f. d. 72).

Drept urmare, cercetând baza probantă administrată pe caz și recunoscută de

inculpat, cu includerea ei în conținutul procesului verbal al ședinței de judecată,

instanța a concluzionat vinovăția lui pe art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Deliberând asupra categoriei și termenului pedepsei principale, instanța a dat

deplină eficiență dispozițiilor art. art. 61, 75 Cod penal și în special 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, ce-i determină scopul și criteriile generale de individualizare, corect

reținându-i rolul preventiv serios pentru corectarea făptuitorului și restabilirea echității

sociale, precum și pentru săvârșirea de noi infracțiuni din partea lui și a altor persoane,

inclusiv ținându-i cont de personalitatea acestuia ce este la prima abatere de legea

penală (f. d. 31), săvârșind o infracțiune din categoria celor ușoare, iar pentru, că a

acceptat examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, și a

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, beneficiind de reducerea

limitelor pedepsei.

Cât privește neaplicarea pedepsei complementare obligatorii, instanța de recurs a

reținut caracterul ei nemotivat și neargumentat, contrar împrejurărilor de fapt și

aspectelor de drept a cauzei, lipsind circumstanțe excepționale, ce ar permite

aplicabilitatea prevederilor art. 79 Cod penal.

Pe când, împrejurările cauzei reținute în sentința instanței de fond privind

neaplicarea pedepsei complementare prin intermediul art. 79 Cod penal, nu pot fi

considerate ca circumstanțe excepționale, ieșite din comun, ținând cont de

2

împrejurările comiterii faptei, manifestate prin conducerea automobilului în stare de

ebrietate alcoolică punând în pericol siguranța traficului rutier, precum și a altor

persoane, iar recunoașterea vinovăției, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

lipsa antecedentelor penale și contravenționale, aflarea la întreținerea lui a mamei sale,

activând în altă localitate decât cea în care locuiește, nu pot fi apreciate drept

circumstanțe ce ar face o excepție de la general, ele fiind luate în considerație la

aplicarea dispozițiilor alin. (8) art. 3641 Cod penal.

Cu atât mai mult, interzicerea conducerii mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică este strict stipulată în Regulamentul circulației rutiere, formând, în

dependență de gradul de ebrietate, contravenție sau componență de infracțiune, ce

sunt sancționate de legea contravențională și cea penală, împrejurare despre care

inculpatul cunoștea cu bună seamă și care nu l-a oprit de la comiterea faptei

prejudiciabile.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a menționat, că deși componența art.

2641 alin. (1) Cod penal este inclusă în categoria infracțiunilor ușoare, totuși făcând

parte din domeniul securității circulației rutiere și exploatării mijloacelor de transport,

ca parte componentă a securității și ordinii publice, ea este îndreptată spre neadmiterea

la circulația rutieră a persoanelor în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, întru

excluderea urmărilor grave ce pot surveni ca rezultat al acestor acțiuni, ținându-se cont

și de faptul, că la etapa actuală mijloacele de transport prezintă un grad sporit de

pericol.

De aceea atragerea inculpatului la răspunderea penală în baza art. 2641 alin. (1)

Cod penal, determină necesitatea aplicării în privința lui atât a pedepsei penale

principale, cât și a celei complimentare, obligatorii, întru excluderea manifestării în

continuare a aceluiași comportament de neglijare a restricțiilor impuse de lege, precum

și a practicii vicioase de sine încredere în rândurile infractorilor.

condamnatul Prisacari I., care solicită admiterea acestuia, cu rejudecarea cauzei și

anularea deciziei instanței de recurs.

În motivarea recursului în anulare invocă:

- instanța de fond corect a stabilit pedepasa cu aplicarea prevderilor art. 78

alin. (2) și 79 Cod penal și anume fără anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, deoarece în cazul în care articolul art 78 alin. (2) și 79 Cod penal este stipulat

în Codul penal, ultimul urmează a fi aplicat;

- este posibil de stabilit pedeapsa cu aplicarea art. 78 alin. (2) și 79 Cod penal,

fără anularea dreptului de a conduce mijloace de transport;

- instanța de fond corect a stabilit posibilitatea aplicării art.79 alin.(1) Cod penal;

- în cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea

infracțiunii, pedeapsa complementară, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită,

poate fi înlăturată;

- analizând în ansamblu împrejurările cauzei și ținând cont de persoana celui

vinovat, de faptul că, ultimul anterior nu a fost condamnat, a săvârșit pentru prima

3

dată o infracțiune ușoară, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, se

caracterizează pozitiv, a fost de acord cu executarea pedepsei prin muncă

neremunerată în folosul comunității, a recunoscut vinovăția și se căiește sincer în cele

comise, de comportamentul inculpatului în timpul și după consumarea infracțiunii, de

circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, de prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, instanța de judecata ajunge la concluzia că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă prin aplicarea pedepsei penale sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității fără anularea dreptului de conducere mijloace de

transport;

- de către Curtea de Apel Bălți nu s-a luat în calcul faptul că, este unicul

întreținător al familiei, are la întreținere mama (tata este decedat), care nu dispune de

un loc de muncă, activează în calitate de infirmier SAMU Soroca, iar mijlocul de

transport de care dispune este unica posibilitate de a se deplasa de la domiciliu din s.

Voloave la serviciu în mun. Soroca, iar munca prestată, este unica sursă de întreținere,

potrivit cazierului contravențional nu a fost sancționat niciodată contravențional

pentru încălcarea Regulilor circulației rutiere.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care

se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În dispoziția art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia.

Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 453

Cod de procedură penală.

În speța supusă judecării, din conținutul recursului în anulare declarat, se constată

că autorul acestuia solicită casarea deciziei instanței de recurs adoptată la caz și

anularea acesteia, deoarece consideră că prima instanță corect a stabilit pedeapsa cu

aplicarea art. 78 alin. (2), 79 Cod penal, fiind indicat că instanța de recurs nu a luat în

considerație toate circumstanțele cauzei și în cele din urmă recurentul neinvocând nici

un temei din cele prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează, că prevederile alin. (1) art. 453 Cod de procedură

penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare și

anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii, iar alineatul (2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare

4

este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau

este declarat repetat.

În același context, instanța de recurs în anulare specifică, că hotărârea

judecătorească irevocabilă împiedică redeschiderea procesului penal, cu excepția

cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

În conformitate cu art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată se consideră

încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Raportând normele citate la textul recursului declarat, se constată că recurentul nu

invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru dispunerea anulării

deciziei instanței de recurs sau un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care

prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor

drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale

și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care

încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se cu desăvârșire

argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest sens.

Deci, se constată că autorul recursului în anulare nu a respectat cerințele legale și a

neglijat prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală - cea mai esențială

cerință față de recurs, neinvocând concret unul din temeiurile prevăzute de art. 453

Cod de procedură penală, conținutul acestuia și argumentarea din punct de vedere al

problemei de drept, ce este incidentă cauzei și dacă aceasta are importanță pentru

jurisprudență.

Prin urmare, Colegiul penal constată, că recursul în anulare declarat de către

condamnatul Prisacari I., este motivat prin prisma dezacordului cu pedepasa aplicată,

fapt ce nu constituie temei pentru recurs în anulare, în sensul dispoziției stipulate la

art. 453 Cod de procedură penală. Astfel, recursul în anulare nu întrunește condițiile de

conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs în anulare nu este

competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al condamnatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, ce le-ar justifica sub acest aspect, întrucât, potrivit art.

24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii.

La fel, Colegiul penal remarcă acel fapt, că competența de rejudecare a hotărârilor

judecătorești irevocabile poate fi exercitată pentru a corecta erorile de drept, și nu

pentru o revizuire a aspectelor de fapt. Dezacordul cu pedeapsa complementară

aplicată, nu se încadrează în art. 453 Cod de procedură penală.

Învederând cele menționate, Colegiul penal consideră, că argumentul invocat de

condamnatul Prisacari I. în recursul în anulare, privitor la faptul că, ținând cont de

circumstanțele atenuante stabilite, pedepasa complementară poate fi înlăturată, a

5

constituit obiect de discuție în instanța de recurs, și asupra căruia această instanță

judecătorească s-a expus corect și argumentat, iar critica invocată la aceste aspecte nu

se circumscrie temeiurilor de declarare a recursului în anulare, prevăzute de art. 453

Cod de procedură penală.

În temeiul celor expuse și întrucât recurentul a formulat recursul în anulare cu

încălcarea prevederilor art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, se va impune

inadmisibilitatea acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 octombrie 2022, în cauza penală

privindu-l pe Prisacari Ion Xxxxx, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut,

prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 23 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Plămădeală Ghenadie

6