4-1re-5/23 — art.art.27, 171 alin.3 lit.b, 175 CP

4-1re-5/23 — art.art.27, 171 alin.3 lit.b, 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 4-1re-5/23

1-18073662-01-4/1r/e-23012023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie, Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 14 februarie 2022, în cauza penală în privința lui

Chendeghelean Ivan XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 24.06.2016 – 15.09.2016;

Instanța de apel: 27.10.2016 – 24.05.2017;

Instanța de recurs ordinar: 21.08.2017 – 21.11.2017;

Instanța de apel: 05.01.2018 – 14.05.2018;

Instanța de recurs ordinar: 18.09.2018 – 21.11.2018;

Instanța de recurs în anulare: 14.12.2021– 14.02.2022;

Instanța de recurs în anulare: 23.01.2023– 21.02.2023.

a c o n s t a t a t:

Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis;

- art.175 Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 17 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis.

A fost încasat de la Chendeghelean Ivan în beneficiul statului, cheltuielile de

judecată în mărime de 2 269 lei.

rechizitoriului Chendeghelean Ivan la începutul lunii martie 2016, în jurul orei

00:00, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, aflându-se la domiciliul amplasat

în r-nul Cahul, s. XXXXX, știind cu certitudine că XXXXX, născută la XXXXX,

1

este minoră, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima

voința, a tentat în timp ce aceasta dormea, să întrețină cu ea, contrar voinței ei,

raportul sexual forțat în formă naturală, însă intenția acestuia nu a fost dusă până la

capăt, deoarece XXXXX s-a trezit și a fugit, cauzând astfel, victimei minore

suferințe fizice și psihice.

2.1. Tot el, în toamna anului 2015- martie 2016, urmărind scopul satisfacerii

poftei sexuale, aflându-se la domiciliul amplasat în r-nul Cahul, s. XXXXX, știind

cu certitudine că XXXXX, este minoră și că acțiunile sale pervertesc o persoană,

care nu a atins vârsta de 16 ani, a săvârșit acțiuni perverse față de aceasta, ce constau

în atingeri indecente.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni a lui Chendeghelean

Ivan au fost calificate în drept:

- în baza art. art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal – tentativa de viol, adică

raportul sexual săvârșit prin profitarea de imposibilitatea persoanei de a se apăra

și de a-și exprima voința, săvârșit cu bună-știință asupra unei persoane minore în

vârstă de până la 14 ani;

- în baza art.175 Cod penal – acțiunile perverse săvârșite față de o persoană

despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în

atingeri indecente.

rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care Chendeghelean Ivan să fie recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal la 20 de ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis și în baza art.175 Cod penal, la 7 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 21 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Să fie încasat de la inculpat în beneficiul statului suma de 2 269 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță a dat o apreciere justă

probelor administrate, potrivit art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă

cu privire la vinovăția lui Chendeghelean Ivan, însă pedeapsa stabilită pentru faptele

incriminate inculpatului, nu corespunde gravității infracțiunii comise,

circumstanțelor stabilite în cauză, personalității făptuitorului, de aceea sentința

urmează a fi casată, cu pronunțarea unei noi hotărâri și cu stabilirea unei pedepse

mai severe.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată urma să țină cont de

personalitatea acestuia și de prevederile art.art.34, 61, 75, 81-82, 84 Cod penal.

Inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunilor imputate, nu

sunt prezente circumstanțe ce ar atenua răspunderea acestuia, la locul de trai este

caracterizat negativ, anterior a fost condamnat pentru o infracțiune intenționată

gravă și a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune gravă, din care considerente lui

Chendeghelean Ivan, pentru recidivă periculoasă, pedeapsa poate fi de cel puțin două

2

treimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolele art.art.27, 171

alin.(3) lit. b), 175 Cod penal.

La caz, a menționat procurorul că, prevederile art.81 alin.(3) Cod penal nu

sunt aplicabile, deoarece Chendeghelean Ivan anterior fiind condamnat pentru o

infracțiune intenționată gravă, a săvârșit din nou cu intenție infracțiunile prevăzute

de art.art.27, 171 alin.(3) lit. b), 175 Cod penal, ce constituie recidivă periculoasă.

3.1 Avocatul Chircu Tudor în numele inculpatului, a atacat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de achitare a lui

Chendeghelean Ivan.

În motivarea apelului a invocat că, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să fie dovedită de către instanța de judecată, în urma cercetării

judecătorești, dar nu de organul de urmărire penală.

Instanța de judecată a emis sentința, bazându-se pe declarațiile părții vătămate

minore, care a fost audiată de către organul de urmărire penală în condiții speciale,

conform art.1101 Cod de procedură penală și cele date în cadrul ședinței de judecată.

Astfel, din declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, XXXXX, în

sentință a fost indicat că, Chendeghelean Ivan a dezbrăcat-o de lenjerie pe partea

vătămată, însă în procesul - verbal de audiere este scris că partea vătămată a fost

dezbrăcată, dar de ce haină a fost dezbrăcată nu este clar.

Mai mult, fiind audiată în calitate de martor Matcaș Zinaida, diriginta de clasă,

a declarat că, în urma convorbirii cu partea vătămată, ultima i-a spus că chipurile a

avut raport sexual, apoi nu a afirmat acest fapt, spunând că a mângâiat-o pe piept.

De asemenea, martorul a declarat că partea vătămată ar fi putut să scrie și din

imaginația ei, deci consideră că fetița nu este sinceră în cele descrise.

Prin urmare, în acțiunile lui Chendeghelean Ivan lipsesc elementele

infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal.

fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror și admis apelul declarat de

avocatul Chircu Tudor în numele inculpatului, fiind casată sentința și pronunțată o

nouă hotărâre, prin care Chendeghelean Ivan a fost achitat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii și a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.175 Cod penal, la 5 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, nu au fost întrunite

toate elementele infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Cât privește învinuirea acestuia în baza art.175 Cod penal, instanța corect a stabilit

circumstanțele de fapt, cercetând probele prin prisma prevederilor legale,

apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității,

iar toate probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, just constatând

că, acțiunile inculpatului pe acest episod sunt îndreptate spre săvârșirea infracțiunii

imputate.

penală a atacat cu recurs decizia, prin care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea sa, procurorul a indicat că, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor indicate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

3

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

noiembrie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată parțial

decizia instanței de apel în partea achitării inculpatului de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal și dispusă rejudecarea cauzei în

această parte de instanța de apel.

În rest, recursul declarat a fost respins ca inadmisibil cu menținerea celorlalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

6.1. În motivarea sa, instanța de recurs a specificat că, instanța de apel nu a

verificat minuțios toate probele în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, fiind reținută la baza învinuirii doar versiunea și probele apărării,

instanța de apel nu s-a expus asupra probelor din dosar, ele rămânând fără analiza și

aprecierea cuvenită, astfel greșit concluzionând achitarea inculpatului în temeiul

art.art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal.

au fost admise apelurile depuse de către avocatul Chircu Tudor în numele

inculpatului Chendeghelean Ivan și a procurorului, casată sentința primei instanțe în

partea învinuirii lui Chendeghelean Ivan, de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal și în partea aplicării pedepsei pentru concurs

de infracțiuni, cu emiterea unei noi hotărâri în această parte, prin care

Chendeghelean Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 12 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre și pedeapsa aplicată conform Deciziei Curții

de Apel Cahul din 24 mai 2017, definitiv i s-a stabilit pedeapsa de 14 ani închisoare

cu executare în penitenciar de tip închis.

7.1 Instanța de apel, analizând probele cauzei din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, a considerat dovedită vinovăția lui Chendeghelean Ivan în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Deși inculpatul nu a recunoscut cele comise, fapta infracțională s-a considerat

demonstrată prin declarațiile părții vătămate date la organul de urmărire penală în

baza art.art.110, 111 Cod de procedură penală, declarațiile martorilor, însuși a

scrisorii formulate de victimă, studiate în cadrul examinării apelurilor.

Instanța de apel, analizând probele anexate la materialele cauzei penale a

considerat demonstrată incontestabil fapta imputată inculpatului.

Referitor la apelul declarat de procuror, instanța de apel a reținut că, potrivit

art.16 alin.(6) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.171 alin.(3) Cod penal face

parte din categoria infracțiunilor excepțional de grave, deoarece prevede pedeapsa

maximă detențiune pe viață.

Ținând cont de faptul că inculpatul a săvârșit doar tentativă de infracțiune,

detențiunea pe viață nu se aplică, conform art.81 alin.(4) Cod penal.

4

Instanța de apel a menționat că, inculpatul anterior prin sentința judecătoriei

Cahul din 15 iunie 2015 a fost condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal la 5 ani

închisoare și în baza art.273 alin.(2) lit. b) Cod penal la 6 ani închisoare.

Conform art.84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 7 ani

închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală inculpatului, instanța

de apel s-a condus de prevederile art.61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art.art.7 și 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii comise, care face parte din categoria infracțiunilor excepțional de grave,

de personalitatea inculpatului, care a fost anterior judecat cu ispășirea pedepsei cu

închisoare și concluzii pentru sine nu a făcut, antecedentul penal nefiind stins, se

caracterizează din punct de vedere negativ, vina nu o recunoaște și nu regretă de cele

comise, de faptul că acțiunile sunt îndreptate față de o minoră, fiind în stare de

recidivă periculoasă, de aceea ținând cont de sancțiunea normei penale, de influența

pedepsei asupra corectării inculpatului și de atitudinea lui față de cele comise, s-a

considerat că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai fiind izolat

de societate, aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare, pedeapsa aplicată va fi

echitabilă celor comise și va contribui la corectarea vinovatului și va asigura

scopurile pedepsei.

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea parțială a

deciziei atacate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui

Chendeghelean Ivan să-i fie stabilită pedeapsa pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, sub formă de închisoare pe un

termen de 20 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre și pedeapsa aplicată conform Deciziei Curții

de Apel Cahul din 24 mai 2017, definitiv să-i fie stabilită pedeapsa de 21 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că, decizia instanței de apel

în partea stabilirii pedepsei penale este ilegală, neîntemeiată și pasibilă casării,

deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Cu toate că instanța de apel corect a încadrat acțiunile inculpatului, la

stabilirea pedepsei nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Instanța de apel corect a reținut faptul că, la data comiterii infracțiunii

specificate inculpatul Chendeghelean Ivan a fost în stare de recidivă periculoasă,

însă nu a luat în considerație lipsa circumstanțelor atenuate, personalitatea

inculpatului care a fost anterior judecat cu ispășirea pedepsei cu închisoare și

concluzii pentru sine nu a făcut, antecedentul penal nefiind stins, se caracterizează

negativ la locul de trai, faptul că acțiunile acestuia au fost îndreptate față de o minoră,

conduita inculpatului Chendeghelean Ivan înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății.

Astfel, în cadrul urmăririi penale și la examinarea cauzei în instanța de

judecată, inculpatul nu a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate,

nu a contribuit la descoperirea infracțiunii.

5

În cauza dată nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar

micșora esențial gravitatea faptei inculpatului, ce ar permite de a concluziona că

corectarea acestuia nu este posibilă fără executarea pedepsei cu închisoarea pe un

termen mai mare, decât acel stabilit de către instanța de apel.

8.1. Inculpatul a declarat recurs, fără a indica vreun temei prevăzut de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului, inculpatul a invocat că, nu el a comis infracțiunea

prevăzută de art.171 Cod penal, și că solicită a fi achitat pe acest capăt de învinuire.

2018, a fost dispusă inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către

procuror și inculpat, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 14 mai 2018, ca fiind vădit neîntemeiate.

9.1. În motivarea sa, instanța de recurs a invocat că, în ceea ce privește

recursul procurorului, temeiurile indicate de acesta nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei adoptate pe caz și potrivit legii se impune inadmisibilitatea

recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

Referitor la recursul inculpatului, instanța de recurs a motivat că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile art.art.414-419 Cod de

procedură penală, iar criticile invocate de inculpat nu și-au găsit confirmarea.

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 21 noiembrie 2018, cu înlăturarea

omisiunilor depistate.

10.1. În motivarea recursului în anulare, recurentul a menționat că, s-a

considerat nevinovat, versiunea sa asupra celor întâmplate nu a fost combătută,

urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea procedurilor și că concluziile

instanțelor inferioare sunt contradictorii și nu corespund faptelor constatate în cadrul

judecării cauzei.

2022, a fost dispusă inadmisibilitatea recursului declarat de condamnat, deoarece a

fost depus peste termen.

11.1. În motivarea sa, instanța de recurs a invocat că, recursul în anulare poate

fi declarat doar în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii

judecătorești, iar decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 21

noiembrie 2018, pronunțată integral la 21 decembrie 2018, devenind irevocabilă în

condițiile prescripțiilor de drept (f.d.93-106, vol. III).

Instanța de recurs a invocat că, potrivit materialelor cauzei, recursul în anulare

declarat de condamnatul Chendeghelean Ivan a fost depus peste termenul prevăzut

de lege, nemijlocit pe 12 august 2021, fapt confirmat prin mențiunea despre dată de

pe amprenta ștampilei Poșta Moldovei.

Așadar, având în vedere că condamnatul a formulat recursul în anulare cu

depășirea termenului de 6 luni de la data pronunțării hotărârii irevocabile, încălcând

astfel prevederile art.454 Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este declarat peste termen.

6

anulare de condamnat, prin care solicită examinarea cererii de recurs în privința

comiterii infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3) lit. b), 175 Cod penal.

12.1. În motivarea sa, recurentul a menționat ca și în recursul precedent

aceleași motive și anume că, este nevinovat iar versiunea sa asupra celor întâmplate

a fost efectuată cu încălcări procedurale.

materialelor din dosar și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art.4.2 din Protocolul adițional nr.7 la Convenția

Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,

redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv,

poate fi efectuată, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Principiul securității raporturilor juridice, consfințit în articolul 6 din

Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, cere inter alia ca, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere

finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (hotărârea

CEDO Brumărescu vs. România din 28 octombrie 1999).

Potrivit art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept, comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Conform art.6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea

esențială a drepturilor și libertăților fundamentale garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

De asemenea, conform prevederilor art.453 alin.(2) Cod de procedură penală,

recursul în anulare este inadmisibil dacă este declarat repetat.

Reieșind din prevederile legale enunțate, condamnatul este în drept să declare

doar o singură dată recurs în anulare, iar recursurile ulterioare vor fi repetate, adică

lipsite de orice suport legal, în consecință, fiind declarate ca inadmisibile.

Raportând normele citate la textul recursului declarat, Colegiul penal

conchide că, recurentul invocă aceleași circumstanțe, ca și în recursul înaintat

anterior, însă nu motivează în ce constă viciul fundamental, admis de instanțele

ierarhic inferioare la judecarea cauzei în privința sa, cu indicarea normelor legale

care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor

drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective, raportată la normele procesual-

penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în

care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițând, de asemenea, să

invoce și pe care temei din art.453 alin.(1) Cod de procedură penală își bazează

recursul.

Totodată, Colegiul penal menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului prin hotărârea sa în cauza Bujnița ctr. Moldovei din 16 ianuarie 2007, a

7

reiterat că dreptul la un proces echitabil garantat de art.6§1 din Convenție, enunță

preeminența principiului supremației dreptului.

Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este

principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că o soluție

definitivă (irevocabilă) a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Acest principiu

insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea

unei hotărâri judecătorești definitive și executorii, chiar și în scopul reluării

procesului de judecată și a unei noi soluționări a cazului.

Astfel, asupra recursului în anulare declarat anterior de condamnat (indicat la

pct. 10 din prezenta decizie), instanța de recurs deja s-a expus asupra inadmisibilității

acestuia, prin decizia sa din 14 februarie 2022 (menționată la pct.11 din prezenta

decizie).

Prin urmare, recursul în anulare declarat de condamnat, este repetat și se

impune soluția inadmisibilității acestuia.

penală, Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnat, împotriva

deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14 februarie 2022,

din motiv că este declarat repetat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

Guzun Ion

8