1ra-2010/2018 — art. 27, 171 alin. 3 lit. b CP

1ra-2010/2018 — art. 27, 171 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-2010/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia și de către

inculpatul Chendeghelean Ivan, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 14 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe

Chendeghelean Ivan Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat al sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis;

- art. 175 Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, i-a fost

stabilită pedeapsă definitivă - 17 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis.

A fost încasat de la Chendeghelean I. în beneficiul statului, cheltuielile de judecată

în mărime de 2.269 lei.

1

învinuiește că la începutul lunii martie 2016, în jurul orei 00:00, urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale, aflându-se la domiciliul amplasat în s. Pelinei, r-nul Cahul,

știind cu certitudine că Xxxxx., născută la 27 decembrie 2003, este minoră, profitând

de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, a tentat în timp ce

Xxxxx dormea, să întrețină cu aceasta, contrar voinței ei, raportul sexual forțat în formă

naturală, însă intenția acestuia nu a fost dusă până la capăt, deoarece Xxxxx s-a trezit

și a fugit, cauzând astfel, victimei minore suferințe fizice și psihice.

Tot el, în toamna anului 2015 - luna martie 2016, urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale, aflându-se la domiciliul amplasat în s. Pelinei, r-nul Cahul, știind cu

certitudine că Xxxxx, născută la 27 decembrie 2003, este minoră și că acțiunile sale

pervertesc o persoană, care nu a atins vârsta de 16 ani, a săvârșit acțiuni perverse față

de Xxxxx ce constau în atingeri indecente.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii a lui Chendeghelean I.

au fost calificate de drept în baza art. art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal – tentativa

de viol, adică raportul sexual săvârșit prin profitarea de imposibilitatea persoanei de a

se apăra și de a-și exprima voința, săvârșit cu bună-știință asupra unei persoane minore

în vârstă de până la 14 ani, precum și în baza art. 175 Cod penal – acțiunile perverse

săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de

16 ani, constând în atingeri indecente.

3.1. Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei potrivit

modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Chendeghelean I. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 171 alin. (3)

lit. b) Cod penal, la 20 de ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis și în

baza art. 175 Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă - 21 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis. Să fie încasat de la inculpat în beneficiul statului suma de

2.269 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță a dat o apreciere justă probelor administrate, potrivit art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și

de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Chendeghelean

I.;

- pedeapsa stabilită pentru faptele incriminate inculpatului, nu corespunde

gravității infracțiunii comise, circumstanțelor stabilite în cauză, personalității

făptuitorului, de aceea sentința urmează a fi casată, cu pronunțarea unei noi hotărâri și

cu stabilirea unei pedepse mai severe;

2

- la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată urma să țină cont de

personalitatea acestuia, de prevederile art. art. 34; 61; 75; 81-82; 84 Cod penal;

- inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunilor imputate, nu sunt

prezente circumstanțe ce ar atenua răspunderea acestuia, la locul de trai este

caracterizat negativ, anterior a fost condamnat pentru o infracțiune intenționată gravă

și a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune gravă, din care considerente lui

Chendeghelean I., pentru recidivă periculoasă pedeapsa, poate fi de cel puțin două

treimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolele art. 27, 171 alin. (3),

lit. b) și art. 175 Cod penal;

- la caz prevederile art. 81 alin. (3) Cod penal nu sunt aplicabile, deoarece

Chendeghelean I. anterior fiind condamnat pentru o infracțiune intenționată gravă, a

săvârșit din nou cu intenție infracțiunile prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit. b) și art.

175 Cod penal, ceea ce constituie recidivă periculoasă.

3.2. Avocatul Chircu T. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de achitare a lui Chendeghelean I.

În motivarea apelului a invocat:

- partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să fie dovedită de către

instanța de judecată, în urma cercetării judecătorești, dar nu de organul de urmărire

penală;

- instanța de judecată a emis sentința, bazându-se pe declarațiile părții vătămate

minore, care a fost audiată de către organul de urmărire penală în condiții speciale,

conform art. 1101 Cod de procedură penală și cele date în cadrul ședinței de judecată;

- din declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate Xxxxx., în sentință fiind

indicat că Chendeghelean I. a dezbrăcat-o de chiloți, însă în procesul - verbal de audiere

este scris că Mihaela a fost dezbrăcată, dar de ce haină a fost dezbrăcată nu este clar;

- fiind audiată în calitate de martor Matcaș Z., diriginta de clasă, aceasta a declarat

că în urma convorbirii cu Xxxxx, ultima i-a spus că chipurile a avut raport sexual, apoi

nu a afirmat acest fapt, spunând că a mângâiat-o pe piept. De asemenea, martorul a

declarat că copilul putea să scrie și la fantezia lui, deci consideră că fetița nu este sinceră

în cele descrise;

- în acțiunile lui Chendeghelean I. lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.

27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal.

respins ca nefondat apelul declarat de către procuror și admis apelul declarat de către

avocatul Chircu T. în numele inculpatului, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Chendeghelean I. a

fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 171 alin.

(3) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii și a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 175 Cod penal, la 5

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

3

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că cercetând

suplimentar probele administrate de prima instanță și apreciindu-le din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, s-a demonstrat că acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, conform indicilor acțiunile

perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit

vârsta de 16 ani, constând în atingeri indecente.

Instanța de apel a reținut, că partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie

să fie dovedită de către instanța de judecată în urma cercetării judecătorești, dar nu de

organul de urmărire penală, circumstanțe de care nu a ținut cont instanța de fond așa

cum, face trimitere nu la acele circumstanțe de fapt ce au fost constatate în urma

examinării cauzei, dar face trimitere la rechizitoriu, anume la circumstanțele de fapt

incluse în acesta, fapt ce demonstrează temeinicia acestui argument al apărării, indicat

în cererea de apel depusă în numele inculpatului.

În viziunea instanței de apel, cu toate că inculpatului i se impută săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, la materialele dosarului

lipsesc careva probe ce ar demonstra că acesta ar fi întreținut raport sexual cu Xxxxx,

prin profitarea de imposibilitatea persoanei de a se apăra și de a-și exprima voința sau

că ar fi încercat să întrețină un astfel de raport cu partea vătămată minoră.

În opinia instanței de apel, inculpatului i se incriminează faptul, că în timp ce Nărea

M. dormea, el a încercat să întrețină cu aceasta, contrar voinței ei, raportul sexual forțat

în formă naturală, însă intenția acestuia nu a fost dusă până la capăt, Xxxx s-a trezit și

a fugit. Astfel, din cele menționate nu se desprinde imposibilitatea lui Xxxxx de a se

apăra, așa cum nu au fost prezentate careva probe că aceasta ar avea careva defecte

fizice, iar în raportul nr. 471 a - 2016 de expertiză psihiatrico - legală ambulatorie, se

indică că Xxxxx este de statură medie, constituție normostenică, fizic este dezvoltată

conform vârstei.

Instanța de apel a menționat, că nu au fost prezentate probe și nici nu a fost invocat

faptul, că partea vătămată ar fi fost într-o stare de oboseală excesivă sau într-o poziție

incomodă în care ar fi fost surprinsă, însă aceasta dormea și simțind ceva s-a trezit și a

fugit, iar el nu a întreprins careva măsuri s-o oprească și nici nu a fugit după aceasta ca

s-o oprească. Nu se face trimitere la nici o acțiune ce ar fi fost săvârșită de acesta, după

ce Xxxxx s-a trezit și a plecat afară.

Pe lângă faptul că nu a fost demonstrată imposibilitatea părții vătămate de a se

apără, instanța de apel a notat, că învinuirea adusă în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. b)

Cod penal, se întemeiază pe declarațiile părții vătămate cuprinse într-o scrisoare

adresată profesoarei. În acea scrisoare cu denumirea plângere de la eleva clasei a V-a

Xxxxx nu sunt descrise careva acțiuni săvârșite de inculpat, ce ar duce la ideea că

acțiunile acestuia au fost îndreptate spre comiterea violului.

4

Instanța de apel nu a putut trece cu vederea faptul, că formularea învinuirii, cât și

declarațiile în procesul penal nu demonstrează că Chendeghelean I. a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar învinuirea se

bazează doar pe declarațiile părții vătămate, care sunt contradictorii, martorii audiați

pe prezenta cauză penală nu menționează direct despre încercarea întreținerii raportului

sexual.

În așa mod, instanța de apel a constatat, că prima instanță incorect a stabilit

circumstanțele de fapt și eronat a conchis că inculpatul este vinovat de comiterea

tentativei de viol, așa cum probele anexate la dosar nu demonstrează acest fapt.

Referitor la învinuirea adusă inculpatului pe episodul privind comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal, instanța de apel a notat că prima instanța corect a

stabilit circumstanțele de fapt, cercetând probele prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, astfel

instanța de apel este de acord și însușește toate constatările, aprecierile și rațiunile

primei instanțe, inserate în sentința contestată fără a găsi necesar de a le reaprecia.

Astfel, în instanța de apel, ca și în cea de fond a fost stabilit cu certitudine că în

perioada toamna anului 2015 - luna martie 2016, Chendeghelean I. urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale, aflându-se la domiciliul amplasat în s. Pelinei r-nul Cahul,

știind cu certitudine că Xxxxx născută la 27 decembrie 2003 este minoră și că acțiunile

sale pervertesc o persoană, care nu a atins vârsta de 16 ani, a săvârșit acțiuni perverse

față de Xxxxx, care constau în atingeri indecente, astfel acțiunile acestuia corect fiind

încadrate în baza art. 175 Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a putut trece cu vederea personalitatea

inculpatului, care nu este angajat în câmpul muncii, la locul de trai se caracterizează

negativ, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, anterior a fost judecat

la data de 31.07.2002, 18.07.2003, 15.10.2004, însă prin încheierea Judecătoriei Orhei

a fost eliberat de ispășirea pedepsei, conform art. 3 a Legii cu privire la amnistie, însă

ulterior la data de 15.06.2005 a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la

5 ani închisoare și art. 273 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 6 ani închisoare, iar conform

art. 84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă - 7 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 09.12.2010, acțiunile lui Chendeghelean I. au fost reîncadrate din art. 273 alin. (2)

lit. b) Cod penal în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, reducându-se pedeapsa la

5 ani închisoare, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, a fost menținută pedeapsa de 5

ani închisoare, iar conform art. 84 Cod penal, i-a fost stabilită definitiv pedeapsă de 6

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Reieșind din încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09.12.2010, prin

care inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, se desprinde

că acesta a ispășit pedeapsa la 18.03.2011. Mai mult ca atât, una din infracțiunile prin

5

care a fost condamnat este cea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, care potrivit

art. 16 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria celor grave.

De asemenea, instanța de apel a menționat și faptul că în acest caz suntem în

prezența art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal, așa cum inculpatul fiind anterior condamnat

pentru o infracțiune intenționată gravă, a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune

gravă, astfel conform prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal, fiind necesară stabilirea

pedepsei lui Chendeghelean I. nu mai mică de 2/3 din 07 ani închisoare.

care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel.

recursul ordinar declarat de către procurorul Calendari Dumitru, casată parțial decizia

instanței de apel în partea achitării de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171

alin. (3) lit. b) Cod penal și dispusă rejudecarea cauzei în această parte de către Curtea

de Apel Comrat.

În rest, recursul declarat a fost respins ca inadmisibil cu menținerea celorlalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Chendeghelean I. a reieșit din respingerea majorității probelor administrate pe caz fără

o motivație legală, astfel achitându-l pe Chendeghelean I. de învinuirea adusă în baza

art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, instanța de apel nu a luat în considerație toate

probele administrate la caz, fapt ce duce la concluzia, că deși la materialele cauzei sunt

prezentate un șir de probe, instanța fără a le verifica și aprecia în urma unei evaluări în

ansamblu, în viziunea Colegiului, prematur le-a respins.

Ca urmare, instanța de recurs ordinar a constatat că instanța de apel pripit a ajuns

la concluzia referitor la achitarea lui Chendeghelean I. de învinuirea adusă în baza art.

27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, prin ce a admis o eroare de fapt și anume discordanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce

au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul probator

o susține.

Referitor la recursul declarat de procuror pe capătul de condamnare a inculpatului

Chendeghelean I. în baza art. 175 Cod penal, Colegiul penal a statuat că pedeapsa

aplicată inculpatului de către instanța de apel, sub formă de închisoare pe un termen de

5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, este una echitabilă,

prin care va fi realizat scopul pedepsei și va contribui la reeducarea inculpatului și

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, iar argumentele

invocate de recurent nu sânt suficiente și incidente din punct de vedere al prezenței

erorii de drept, ce ar permite implicarea instanței de recurs în sensul rejudecării

hotărârii adoptate, pe acest capăt de condamnare a inculpatului Chendeghelean I.

6

admise apelurile depuse de avocatul Chircu Tudor în numele inculpatului

Chendeghelean Ivan și a procurorului în Cara Mihail, casată sentința primei instanțe în

partea învinuirii lui Chendeghelean Ivan, de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.27,171 alin.(3) lit. b) Cod penal și în partea aplicării pedepsei pentru concurs de

infracțiuni cu emiterea unei noi hotărâri în această parte, după cum urmează :

Chendeghelean Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art.27,171 alin.(3) lit. b) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 12 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre și pedeapsa aplicată conform Deciziei Curții

de Apel Cahul din 24.05.2017, difinitiv i s-a stabilit pedeapsa de 14 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip închis.

8.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel analizînd probele cauzei din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, a considerat dovedită vinovăția lui Chendeghelean Ivan în

comiterea infracțiunii prevăzute de articolele 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal:

tentativă de viol, adică raportul sexual săvârșit prin profitarea de imposibilitatea

persoanei de a se apăra și de a-și exprima voința, săvârșit cu bună știință asupra unei

persoane minore în vârstă de până la 14 ani, constatînd fapta ca comisă.

Deși inculpatul nu recunoaște fapta comisă și pledează în apel la achitare, instanța

de apel a considerat lipsa temeiurilor de achitarea acestuia și a constatat demonstrată

vinovăția dînsului în comiterea tentativei de viol a minorei.

Aceasta se demonstrează prin declarațiile părții vătămate date la organul de

urmărire penală în baza art. 110-111 Cod de procedură penală, declarațiile martorilor,

însuși a scrisorii formulate de victimă, studiate în cadrul examinării apelurilor.

Instanța de apel a menționat că, potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr.471 a-2016 gradul dezvoltării intelectuale și starea psihoemoțională a

minorei Xxxxx, determină capacitatea de a conștientiza, memora și reproduce

evenimentele, precum și detaliile acțiunilor exercitate asupra ei. Declarațiile ultimei nu

au temei de a fi considerate dubioase, acestea poartă un caracter veridic. Deci, din

această concluzie rezultă că fetița redă evenimentele real, adevărat, înțelegîndu-le.

În apelul declarat de partea apărării în numele inculpatului se dă doar o critică a

declarațiilor victimei care la viziunea autorului nu sunt adevărate și incomplete, ceea

ce chipurile ar demonstra nevinovăția inculpatului. Însă, Colegiul penal a considerat,

că afirmațiile apelantului sunt declarative, deoarece din probele anexate la materialele

cauzei penale cum sunt declarațiile și scrisoarea minorei Xxxxx și declarațiile

martorilor Xxxxx, Argint Liudmila și Matcaș Zinovia s-a demonstrat incontestabil

fapta săvîrșită conform prevederilor art. 27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal. Toate aceste

probe au fost minuțios cercetate de Colegiul judiciar în cadrul examinării apelului. Dar

faptul că minora Xxxxx nu a povestit evenimentele lui bunica sa, sau altor persoane

7

apropiate, nu poate fi tălmăcit ca inexistența faptei, deoarece e cazul de ținut cont de

vîrsta victimei, de condițiile de trai din familie, de faptul că merge vorba de acțiuni

sexuale, de rușinea fetiței, și de aceia că dînsa s-a deschis doar persoanelor de încredere

(selectate personal) - surorii și profesorilor, ceia ce se tălmăcește ca metodă de apărarea

a sa de la agresor.

Referitor la apelul declarat de procuror, instanța de apel a reținut că potrivit art. 16

alin.(6) Cod penal infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (3) Cod penal face parte din

categoria infracțiunilor excepțional de grave, deoarece prevede pedeapsa maximă

detențiune pe viață.

Tinînd cont de faptul că inculpatul a sărvîșit doar tentativă de infracțiune,

detențiunea pe viață nu se aplică, conform art. 81 alin. (4) Cod penal.

Colegiul judiciar a menționat că inculpatul anterior prin sentința judecătoriei Cahul

din 15 iunie 2015 a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 5 ani

închisoare și în baza art. 273 alin.(2) lit. b) Cod penal la 6 ani închisoare. Conform art.

84 Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 7 ani închisoare cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis. Prin încheierea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

09.12.2010, acțiunile lui Chendeghelean Ivan au fost reîncadrate din art.273 alin. (2)

b) Cod penal în art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, reducîndu-se pedeapsa la 5 ani

închisoare, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal a fost menținută pedeapsa de 5 ani

închisoare, în conformitate cu art.84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 6

ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Tot din această încheiere

reiese că Chendeghelean Ivan a executat pedeapsa la 18.03.2011. (f.d.235 vol. I,

f.d.206 vol. II.). Una din infracțiunile (art.287 alin. (3) Cod penal) la care a fost

condamnat face parte din categoria celor grave.

Deaceia, conform art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal există starea de recidivă

periculoasă, deoarece inculpatul a fost anterior condamnat pentru o infracțiune gravă

și a săvîrșit din nou cu intenție o infracțiune excepțional de gravă.

În cazul dat sunt juste argumentele din apelul procurorului privind aplicarea greșită

de instanța de fond a prevederilor art. 81 alin. (3) Cod penal care prevede stabilirea

pedepsei pentru tentativă de infracțiune în condiția lipsei recidivei, deoarece în cazul

dat inculpatul a fost anterior condamnat pentru infracțiune gravă și din nou a săvîrșit o

infracțiune excepțional de gravă, deci există starea de recidivă periculoasă care

prevedea, la momentul adoptării sentinței, că pedeapsa poate fi de cel puțin 2/3 din

maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la art. 27,171 (3) lit. b) Cod penal.

Însă, Colegiul judiciar a menționat că în art.82 alin. (2) Cod penal au survenit

modificări întrate în vigoare la 20.12.2017, care sunt în favoarea inculpatului.

După modificările respective art. 82 alin. (2) Cod penal are următorul cuprins: (2)

Mărimea pedepsei pentru recidiva periculoasă și deosebit de periculoasă nu poate fi

mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute la articolul corespunzător din

Partea specială a prezentului cod. În cazul în care sînt stabilite numai circumstanțe

8

atenuante, instanța poate stabili pedeapsa în limitele prevăzute pentru infracțiune în

Partea specială a prezentului cod.

Deci în cazul dat pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi mai mica de 1/3 din

maximul prevăzut de articolul corespunzător - 20 ani.

Instanța de apel a concluzionat, că este corectă calificarea infracțiunii prin

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpatul Chendeghelean Ivan și semnele componenței de

infracțiune prevăzute la articolele 27 ,171 alin. (3), lit. b) Cod penal: tentativă de viol,

adică raportul sexual săvârșit prin profitarea de imposibilitatea persoanei de a se apăra

și de a-și exprima voința, săvârșit cu bună știință asupra unei persoane minore în vârstă

de până la 14 ani.

Vina în săvîrșirea acestei fapte de inculpat este demonstrată prin probele cercetate

de instanța de apel și descries supra, cărora colegiul le-a dat o apreciere deplină și

argumentată mai sus.

Așa dar, ținînd cont de cele menționate mai sus, Colegiul judiciar a considerat că

vina inculpatului Chendeghelean Ivan de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27 și

art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal este demonstrată deplin și acțiunile lui se încadrează

conform indicilor : tentativă de viol, adică raportul sexual săvârșit prin profitarea de

imposibilitatea persoanei de a se apăra și de a-și exprima voința, săvârșit cu bună știință

asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani.

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală inculpatului instanța de

apel s-a condus de prevederile art. 61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. art. 7 și 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii comise, care face parte din categoria infracțiunilor excepțional de grave, de

personalitatea inculpatului, care a fost anterior judecat cu ispășirea pedepsei cu

închisoare și concluzii pentru sine nu a făcut, antecedentul penal nefiind stins, se

caracterizează din punct de vedere negativ, vina nu o recunoaște și nu regretă de cele

comise, de faptul că acțiunile sunt îndreptate față de o minoră, fiind în stare de recidivă

periculoasă, de aceea ținând cont de sancțiunea normei penale, de influența pedepsei

asupra corectării inculpatului și de atitudinea lui față de cele comise, consideră că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai fiind izolat de societate,

aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare, pedeapsa aplicată va fi echitabilă celor

comise și va contribui la corectarea vinovatului și va asigura scopurile pedepsei.

Ținînd cont de faptul că, Colegiul judiciar a reexaminat sentința instanței de fond

doar în partea ce ține de rejudecarea prezentei cauze penale numai referitor la art.27,

171 alin.(3) lit. b) Cod penal incriminate lui Chendeghelean Ivan, rezultă că pedeapsa

definitivă necesită să fie stabilită ținînd cont și de pedeapsa numită prin Decizia Curții

de Apel Cahul din 24.05.2017 pe art. 175 Cod penal (menținută în această parte prin

Decizia Curții Supreme de Justiție din 21.11.2017).

9

9.1. - procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, în

termen la data de 17 iulie 2018 (conform ștampilei de pe plic), prin care indicînd

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea parțială a deciziei atacate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care lui Chendeghelean Ivan să-i fie stabilită pedeapsa pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, sub formă de închisoare

pe un termen de 20 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. În

conformitate cu prevederile art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei

aplicate prin prezenta hotărâre și pedeapsa aplicată conform Deciziei Curții de Apel

Cahul din 24.05.2017, definitiv să-i fie stabilită pedeapsa de 21 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei penale este ilegală,

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, temeiuri pentru recurs prevăzute în art.427 alin. (l) pct.6), 10) Cod de procedură

penală;

- cu toate că instanța de apel corect a încadrat acțiunile inculpatului, la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei;

- la stabilirea pedepsei instanța de apel corect a reținut faptul, că la data comiterii

infracțiunii specificate inculpatul Chendeghelean Ivan a fost în stare de recidivă

periculoasă, însă nu a luat în considerație lipsa circumstanțelor atenuate, personalitatea

inculpatului care a fost anterior judecat cu ispășirea pedepsei cu închisoare și concluzii

pentru sine nu a făcut, antecedentul penal nefiind stins, caracteristică negativă la locul

de trai, faptul că acțiunile acestuia au fost îndreptate față de o minoră, conduita

inculpatului Chendeghelean Ivan înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în

timpul judecății. Astfel, inculpatul în cadrul urmăririi penale și la examinarea cauzei în

instanța de judecată nu a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, nu

au contribuit la descoperirea infracțiunii;

- în cauza dată nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar micșora

esențial gravitatea faptei inculpatului Chendeghelean Ivan, ce ar permite de a

concluziona că corectarea acestuia nu este posibilă fără executarea pedepsei de

închisoare cu un termen mai mare, decît acel stabilit de către instanța de apel.

9.2. – inculpatul Chendeghelean Ivan, în termen la data de 20 iulie 2018 (conform

ștampilei de pe plic), prin care fără a indica vreun temei prevăzut de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate, invocînd că nu el a comis

infracțiune prevăzută de art. 171 Cod penal.

Ivan a depus referință, prin care a solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

10

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat

recursuri ordinare în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

11.1 Referitor la recursul declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia.

Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temei de casare a hotărîrii instanței

de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, însă fără a fi

descrise pe larg și la concret cu ce anume nu este de acord.

Colegiul penal constată, că lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea

fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Totodată, din textul recursului rezultă că acesta critică pedeapsa, temei ce se

încadrează la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul

că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În acest sens, Colegiul penal menționează că temeiul de recurs prevăzut în art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în prezenta cauză, întrucît

instanța de apel i-a aplicat inculpatului Chendeghelean Ivan în baza art. 27, 171 alin.

(3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, o pedeapsă

echitabilă și în limitele Legii penale.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv

la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a

altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

11

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

În acest context, Colegiul penal consideră că la aplicarea pedepsei inculpatului

Chendeghelean Ivan pentru infracțiunea comisă, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de personalitatea inculpatului,

anterior judecat, antecedentul penal nefiind stins, săvîrșirea unei infracțiuni exceptional

de grave, nu a recunoscut vinovăția, nu regretă cele săvârșite, de faptul că acțiunile lui

au fost îndreptate față de o minoră, fiind în stare de recidivă periculoasă astfel, corect

a ajuns la concluzia, că scopul restabilirii echității sociale, educativ și preventiv al

pedepsei în cazul lui Chendeghelean Ivan poate fi atins prin stabilirea pedepsei, cu

aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea pedepsei definitive sub

formă de închisoare pe un termen de 14 ani, în penitenciar de tip închis, aceasta fiind

una în măsură să asigure realizarea scopului legii penale, și anume restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, luîndu-se în

considerație toate circumstanțele pe caz.

În concluzie, Colegiul penal conchide că temeiurile indicate de procurorul Sîrbu

Lilia nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz și

potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

11.2. Referitor la recursul declarat de inculpatul Chendeghelean Ivan.

Din conținutul recursului ordinar declarat de inculpatul Chendeghelean Ivan se

constată că acesta, nu invocă nici un temei de casare din cele prevăzute de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, însă solicită să fie achitat, întrucât în opinia lui

instanțele de judecată eronat au apreciat probele administrate în speța dată și el nu a

comisă infracțiunea imputată. Colegiul penal constată că, de fapt, recurentul contestă

modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare, considerând

că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că fapta incriminată în actul

de învinuire a fost comisă de către acesta.

Verificând materialele dosarului, în raport cu criticele invocate de recurent în

recursul declarat, Colegiul penal ajunge la concluzia că la judecarea apelului instanța

a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă în

partea condamnării lui Chendeghelean Ivan în baza art.27, 171 alin. (3) lit. b) Cod

12

penal, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept

stabilite în speța dată.

La fel, Colegiul penal menționează că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate,

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile ce au dus la adoptarea soluției

expuse în pct.8.1. din prezenta decizie.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, a examinat obiectiv probele administrate

la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât cele ale apărării,

cât și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Chendeghelean

Ivan de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal să fie

una legală și întemeiată, care se menține și de instanța de recurs.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate. Prin

urmare, Colegiul penal conchide că criticile recurentului nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură

penală.

În continuare, revenind la conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că,

autorul acestuia consideră că, instanța de apel, care a pronunțat o hotărîre nouă, a tras

o concluzie greșită în ce privește condamnarea inculpatului Chendeghelean Ivan în

baza art.27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar

confirma vinovăția acestuia în comiterea acestei infracțiuni.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

verificării declarațiile inculpatului, a părții vătămate, a martorilor și probele materiale

administrate, în urma căreia a conchis asupra vinovăției inculpatului Chendeghelean

Ivan, considerând că argumentele acestuia cu privire la nevinovăția lui nu și-au găsit

confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Concomitent, vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii imputate, a fost

dovedită și prin materialele cauzei indicate în pct.8 al prezentei decizii.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele invocate de inculpat în cererea de recurs, nu și-au găsit confirmarea, fapt ce

duce la inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul Chendeghelean Ivan.

13

12.1. În concluzie, Colegiul penal conchide că temeiurile indicate de procurorul

în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia și de către inculpatul

Chendeghelean Ivan nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia și de către inculpatul Chendeghelean Ivan,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 14 mai 2018, în

cauza penală privindu-l pe Chendeghelean Ivan Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

14