1ra-1395/2021 — art. 171 alin. 3 lit. a, b; 172 alin. 3 lit. a, a-1; 175 CP

1ra-1395/2021 — art. 171 alin. 3 lit. a, b; 172 alin. 3 lit. a, a-1; 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1395/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și

de către avocatul Ciobanu Vadim în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie

2021 și a sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 04 iunie 2020, în

cauza penală privindu-l pe

Izvoreanu Ion XXXXX, născut la xxxxx, originar

din s. Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat s. Xxxxx r-nul

Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Izvoreanu Ion XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la 15 (cincisprezece) ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis;

- art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, la 15 (cincisprezece) ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis.

Prin aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial de pedepse, lui Izvoreanu I. i s-a stabilit definitiv pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 18 (optsprezece) ani, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Izvoreanu I. învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod

penal - a fost achitat, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii,

conform art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

1

S-a încasat din contul inculpatului Izvoreanu I. în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în mărime de 320 (trei sute douăzeci) lei.

octombrie și nu mai târziu de 25 noiembrie 2017, data concretă nu a fost posibil

de identificat de către organul de urmărire penală, Izvoreanu I., aflându-se în

sat. XXXXX r-l Xxxxx, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

dorind în mod conștient survenirea acestora, prin constrângere fizică și

psihică, profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința din

cauza vârstei fragede, a întreținut un raport sexual forțat cu fiica sa vitregă

Xxxxx, a.n. xxxxx, despre care știa cu certitudine că, nu are vârsta de 14 ani,

care se afla în grija sa, în timp ce mama acesteia, Iavorschi Valentina, se afla la

muncă în Italia.

Tot el, Izvoreanu I., continuându-și acțiunile sale infracționale, în

perioada octombrie 2018-până în luna decembrie 2018, zilele concrete și câte

anume au fost ele, nu a fost posibil de identificat de către organul de urmărire

penală, dar mai multe, aflându-se în domiciliul său din s. Xxxxx r-l Xxxxx,

urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea acestora, prin constrângere fizică și psihică, profitând de

imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința din cauza vârstei

fragede, a întreținut mai multe rapoarte sexuale cu fiica sa vitregă Xxxxx, a.n.

xxxxx, despre care știa că, nu are vârsta de 14 ani, care se afla în grija sa, în

timp ce mama acesteia se afla la muncă în Italia.

Astfel, acțiunile intenționate a lui Izvoreanu I., au fost încadrate de

către organul de urmărire penală în baza art. 171 alin. (3) lit. a) și b) Cod

penală, după indicii calificativi „violul, adică rapoarte sexuale săvârșite prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra și de a-și exprima voința, asupra persoanei care se afla în grija făptuitorului, a

minorei în vârstă de până la 14 ani”.

Tot, Izvoreanu I., continuându-și acțiunile sale infracționale, în

perioada octombrie 2018-până în luna decembrie 2018, zilele concrete și câte

anume au fost ele, nu a fost posibil de identificat de către organul de urmărire

penală, aflându-se în domiciliul său din s. Xxxxx r-l Xxxxx, având în grija sa pe

fiica vitregă Xxxxx, a.n. xxxxx, în timp ce mama acesteia se afla la muncă în

Italia, cunoscând că, aceasta nu are vârsta de l4 ani, acționând intenționat, în

scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă, profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra și a-și exprima voința în legătură cu

vârsta sa fragedă și a lipsei capacității depline de exercițiu, manifestând

constrângere fizică și psihică față de numita minoră, a impus-o pe aceasta să

întrețină acte sexuale nefirești (sub aspect fiziologic), cu caracter oral,

cauzându-i acesteia suferințe fizice și psihice.

2

Astfel, acțiunile intenționate a lui Izvoreanu I., au fost încadrate de

către organul de urmărire penală în baza art. 172 alin. (3) lit. a) și a1) Cod

penală, după indicii calificativi „acțiuni violente cu caracter sexual, adică

satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrîngere fizică și

psihică a persoanei, profîtînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima

voința, care au fost săvîrșite asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că

nu a atins vârsta de l4 ani și asupra persoanei care se afla în îngrijirea, ocrotirea,

protecția, educarea făptuitorului”.

Tot, Izvoreanu I. a fost învinuit de organul de urmărire penală și trimis

în judecată pentru faptul că, el continuându-și acțiunile sale infracționale, în

perioada octombrie 2018-până în luna decembrie 2018, ziua concretă nu a fost

posibil de identificat de către organul de urmărire penală, aflându-se în

domiciliul său din s. Xxxxx, r-l Xxxxx, având în grija sa pe fiica vitregă Xxxxx,

a. n. xxxxx, pe timp ce mama acesteia se afla la muncă în Italia, cunoscând că,

aceasta nu are vârsta de 16 ani, având scopul săvârșirii unor acțiuni perverse

față de numita minoră, a efectuat acțiuni de atingeri indecente, manifestate

prin accederea în camera unde dormea victima și atingerea cu mâna a sânilor

acesteia, cauzând victimei minore Xxxxx suferințe psihice.

Astfel, organul de urmărire penală a calificat fapta incriminată

inculpatului Izvoreanu I. în baza art. 175 Cod penal, după indicii calificativi

„acțiuni perverse față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit

vârsta de 16 ani, constând în atingeri indecente”.

3.1 Procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea

cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri conform ordinii stabilite pentru prima

instanță și a-l recunoaște vinovat și a-l condamna pe Izvoreanu I., în baza art.

171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la 20 ani închisoare; art. 172 alin. (3) lit. a), a1),

Cod penal, la 20 ani închisoare; art. 175 Cod penal, la 7 ani închisoare. În

conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Codul penal, pentru concurs de

infracțiuni și prin cumul, a stabili lui Izvoreanu I. pedeapsă definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 25 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

În motivarea apelulului a indicat:

- instanța de judecată, din punct de vedere a acuzării, ilegal a constatat

că, din probatoriul acumulat nu s-a adeverit faptul că, Izvoreanu I. a comis

fapta prevăzută de art. 175 Cod penal, asupra minorei Xxxxx, or, acuzarea nu a

administrat în acest sens un probatoriu suficient;

- argumentele instanței sunt nejustificate. Or, însăși instnața de judecată

la condamnarea lui Izvoreanu I., pe infracțiunile prevăzute de art. 171 și 172

din Codul penal, a poziționat ca credibile declarațiile martorului Xxxxx.

Absolut toate persoanele audiate inclusiv cele din partea apărării, au enunțat

faptul că, Xxxxx este mai corectă decât Xxxxx, mai puternică și mai

3

disciplinată. Absolut toate declarațiile făcute de către Xxxxx, au fost confirmate

de către Xxxxx. Specialistul psiholog a apreciat după criterii de specialitate că,

minora Xxxxx este sinceră;

- cu referire la faptul că Xxxxx a fost audiată în condiții speciale în calitate

de martor, dar nu victimă, categoric nu poate fi interpretat ca o eroare

procesuală și aceasta nu poate diminua valoarea probantă a declarațiilor

făcute. Nu era necesar ca după atribuirea calității de parte vătămată, să fie

dublată audierea minorei Xxxxx, or legiuitorul a statuat aceleași reguli de

audiere în condiții speciale a acestor două categorii procesuale. Mai mult ca

atât, rigorile de standarde inernaționale, dar și naționale, impun o precauție

deosebită în special față de efectuarea audierilor repetate sau suplimentare a

așa categorii de persoane, fiind recomandată evitarea lor în scopul neadmiterii

revictimizării lor;

- în cazul dat, nu a fost necesară după recunoașterea în calitate de parte

vătămată minoră, audierea repetată a numitei Xxxxx. Acuzarea a înlocuit

această acțiune cu audierea în calitate de specialist a psihologului Ana Marin,

specilizată anume în domeniul de consiliere a copiilor victime ale abuzului,

care a consiliat minora în fața cât a organului de urmărire penală, cât și a

instanței, a dat declarații privind excluderea comportamentului simulat la

minoră și caracterului concis și exact al declrațiilor și naturii acestor declarații.

Acuzarea nu poate accepta poziția instanței că, nu ar fi fost efectuate suficiente

acțiuni în vederea probării faptei imputate prevăzută la art. 175 din Codul

penal. Or, însăși evenimentul imputat ar fi fost unul ce s-a realizat într-o scurtă

perioadă de timp, cu părere de bine fără grave consecințe ca și în cazul Xxxxx

Xxxxx;

- argumentul instanței că, pe acest capăt de învinuire, nu sunt suficiente

doar auderile martorului minor (victimei) și a psihologului, nu este unul

convingător. Or, specialistul psiholog a depus eforturi considerabile pe acest

caz, a efectuat interviul de protecție, a consiliat ambele minore, a intervievat la

audierea în condiții speciale și pe baza cunoștințelor profesionale calificate

(actele de calificare au fost anexate la dosar) a concluzionat că, ambele minore

prezinte semne puternice că, au fost supuse abuzului sexual, iar minora

Xxxxxa relatat doar un singur episod în care ea ar fi fost victimizată. Nu a

procedat corect instanța când a purces la aprecierea separată a declarațiillor

minorei Xxxxx, parțial apreciindu-le ca veridice (pe episodul cu sora sa) și

parțial nu, aceste declarații urmează a fi apreciate ca un proces integru, iar

raportat la aprecierile specialiștilor și celorlalți martori audiați inclusiv și a

inculpatului, care unanim au indicat că, Xxxxx era o persoană corectă, anume

în așa mod urma a corobora instanța această probă.

3.2 Avocatul Golban Serghei în numele inculpatului, care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizi hotărâri,

prin care Izvoreanu Ion să fie achitat pe toate capetele de învinuire.

4

În motivarea apelului a invocat că, în cadrul cercetării judecătorești

învinuirea înaintată inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171

alin. (3) lit. a), b), art. 172 alin. (3) lit. a), a1) și 175 Cod penal, nu s-a confirmat.

Din depozițiile martorilor, părților vătămate și probele administrate în ședința

de judecată nu se conțin anumite informații utile și concludente, care ar

permite constatarea vinovăției lui Izvoreanu Ion în comiterea faptelor

prejudiciabile imputate. Astfel, sunt declarative, lipsite de temeiuri și bazate pe

presupuneri afirmațiile acuzatorului de stat, precum că inculpatul ar fi comis

infracțiunile invocate.

2021, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, just a tras concluzia că, inculpatul a săvârșit anume infracțiunile

imputate, prevăzute de art. art. 171 alin. (3) lit. a), b), art. 172 alin. (3) lit. a), a1)

Cod penal.

Astfel, necătând la faptul, că inculpatul Izvoreanu Ion, în cadrul

examinării cauzei în instanța de fond, nu și-a recunoscut vina pe deplin,

vinovăția lui de comiterea infracțiunii imputate se dovedește integral de

următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și

veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate minore

Xxxxx, martorului minor Xxxxx, martorilor Xxxxx, procesul verbal de

consemnare a plângerii verbale depuse de Xxxxx din 15.01.2020 (f.d. 6);

certificatul de naștere XXXXX eliberat la 21.11.2014 de Oficiul Stării Civile

Xxxxx pe numele minorei Xxxxx(f.d. 35); certificatul de naștere XXXXX eliberat

la 27.11.2014 de Oficiul Stare Civilă Xxxxx pe numele minorei Xxxxx(f.d. 37);

certificatul de căsătorie XXXXXeliberat la 30.05.2017 de primăria s.Xxxxx,

Xxxxx pe numele lui Izvoreanu Ion și Xxxxx(f.d. 38); raportul de expertiză

judiciară nr.202030P0022 din 15.01.2020 (f.d. 48-50); raportul de evaluare

psihologică nr.01 în privința minorei Xxxxx(f.d. 136-138); CD cu înregistrarea

audierii martorului minor Xxxxx în condiții speciale la 21.02.2020 (f.d. 142-146);

CD cu înregistrarea audierii victimei minore Xxxxx (f.d. 147-153).

Astfel, instanța de apel a considerat că, aceste probe scrise și documentele

examinate, coroborează cu declarațiile părții vătămate Xxxxx, inclusiv și cu

declarațiile martorilor și combat argumentele apelantului și anume a

avocatului în intersele inculpatului, precum că Izvoreanu Ion n-a săvârșit

infracțiunile imputate lui.

Conform prevederilor de la art. 171 alin. (3) lit. a) și b) Cod penal, la

momentul săvârșirii infracțiunii, între făptuitor și victimă au existat un raport

special, or prin raportul special se are în vedere că, autorul infracțiunii avea o

autoritate, precum și o influență față de victima minoră. Or, din declarațiile

inculpatului Izvoreanu Ion, a soției acestuia Valentina, precum și a victimei

5

minore, inculpatul a fost investit să aibă grijă de fete cât timp ea se afla peste

hotare. La caz, minora până la abuzarea ei sexuală s-a bucurat de sprijinul

acordat de inculpat.

Totodată, în viziunea instanței de apel este evident că, acuzatorul de stat

corect a încadrat acțiunile inculpatului inclusiv agravante, violul unei persoane

minore de pînă la 14 ani. Or, prin acțiunile sale, Izvoreanu Ion a întrunit toate

condițiile de a reține în privința acestuia agravanta dată având în vedere că,

acesta cunoștea că, în perioada săvârșirii infracțiunilor imputate, 2017-2018,

Xxxxx se afla sub vârsta de 14 ani.

Astfel, verificând depozițiile părții vătămate minore depuse în condiții

speciale, aceasta a declarat în detaliu toate cazurile cu caracter sexual care au

fost săvîrșite de Izvoreanu Ion asupra ei, în perioada anilor 2017-2018.

Cu toate că, inculpatul a negat în totalitate acțiunile sale cu caracter

sexual, totuși vinovăția acestuia se atestă din declarațiile victimei minore

Xxxxx, care a indicat că, în perioada când se afla sub îngrijirea tatălui vitreg

Izvoreanu Ion, în perioada de timp când mama sa se afla peste hotare, acesta

contrar voinței ei, profitând de imposibilitatea ei de a opune rezistență, a

constrâns-o la întreținerea unui raport sexual.

Instanța de apel, analizând materialele dosarului și declarațiile părții

vătămate minore Xxxxx, martorilor Xxxxx, xxxxx prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței

și utilității lor, le-a apreciat ca fiind veridice și au redat circumstanțe faptice și

concrete din care să poată fi concluzionat inclusiv constata nevinovăția

inculpatului de cele comise, din declarațiile acestora au fost relatate

circumstanțe concrete și faptice la caz.

Referitor la cele invocate de apelant și anume avocatul Golban Serghei

în numele inculpatului, precum că procesele verbale de audiere a părții

vătămate minore Xxxxx și a martorului minor Xxxxx au avut loc în absența

inculpatului Izvoreanu Ion, acesta nu a avut posibilitatea să acorde întrebări

sau să facă cunoștință cu procesele verbale, instanța de apel a reținut că,

inculpatul a refuzat să facă careva declarații, sa facă cunoștință cu materialele

dosarului, și în permanența era asitat de apărător, care, la fel, a făcut

cunoștință cu dosarul și a avut posibilitatea reală să acorde întrebări și să facă

cunoștință cu procesle verbale de audiere a martorilor și părții vătămate.

Astfel, instanța de apel a considerat că, instanța de judecată a ținut

cont, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-

i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, și anume: de caracterul prejudiciabil

al infracțiunilor - că fac parte din categoria celor deosebit de grave, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de persoana

inculpatului, că este fără antecedente penale.

6

Prin urmare, în privința inculpatului Izvoreanu Ion, corect a fost

numită pedeapsa pe art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 15 (cincisprezece) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, și pe art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, sub formă

de închisoare pe un termen de 15 (cincisprezece) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Astfel, în vederea evitării transcrierii declarațiilor participanților

expuse supra, instanța de apel a conchis că, reieșind din cumulul probatoriu

nu s-a adeverit faptul că Izvoreanu Ion a comis fapta prevăzută de art. 175 Cod

penal, or acuzarea nu a administrat în acest sens un probatoriu care să ateste

faptul că, anume Izvoreanu Ion în perioada octombrie 2018-până în luna

decembrie 2018, a avut intenția să-și satisfacă pofta sexuală.

Or, este de menționat că în cadrul inițierii cauzei penale în privința

inculpatului, aceasta a fost pornită la cererea Valentinei Iarovschi, care este

mama Xxxxx și Xxxxx, totodată, după cum rezultă din cauza penală, Xxxxx a

fost recunoscută în calitate de martor și nu de victimă.

Astfel, instanța de apel a reținut că, Xxxxx la data de 21.02.2020 a fost

audiată pe cauza penală cu nr. xxxxx, în baza art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod

penal, în calitate de martor, parte vătămată fiind sora sa XxxxxXxxxx, pe când

învinuirea adusă inculpatului Izvoreanu Ion în cauza penală cu nr. xxxxx, pe

art. 175 Cod penal, a fost pornită anume în baza aceleași declarații ale

martorului Xxxxx date anterior pe învinuirea sus indicată, unde sora sa Xxxxx

este parte vătămată, însă pe învinuirea adusă lui Izvoreanu Ion pe art. 175 Cod

penal, Xxxxx nu a fost audiată, după cum susține acuzatorul de stat în apel, și

nici nu a fost recunoscută în calitate de parte vătămată.

În lumina celor expuse, instanța de apel a preluat concluziile primei

instanțe, prin care s-a reținut că, declarațiile minorei Xxxxx și surorii acesteia,

precum și a specialistului psiholog date referitor la învinuirea adusă pe art. 171

alin. (3) lit. a), b) Cod penal, nu sunt suficiente de a concluziona și vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, pe o altă

cauză penală, care ulterior au fost conexate într-o singură procedură.

În cazul dat organul de urmărire penală nu a întreprins suficiente măsuri

pentru a prezenta probe concludente, utile și pertinente prin care s-ar confirma

vinovăția lui Izvoreanu Ion de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod

penal.

În acest context, instanța de apel a stabilit, că este incident în cazul supus

examinării temeiul prevăzut în art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”, temei ce duce la

adoptarea unei hotărâri de achitare.

Referitor la alegațiile apărătorului inculpatului, Golban Serghei privind

emiterea unei sentințe de achitare, în privința lui Izvoreanu Ion, pe toate

capetele de acuzare, instanța de apel le-a respins ca fiind neîntemeiate, or, prin

7

cumulul probatoriu a constatat că anume inculpatul este cel care a realizat

laturile obiective a infracțiunii de viol și acțiuni violente cu caracter sexual.

Deci cele expuse de apărare în dezbaterile judiciare prezentate nu atestă careva

temeiuri ce ar duce la răsturnarea probatoriului acuzatorului de stat în vederea

emiterii unei sentințe de achitare, pe toate capetele de acuzare.

ordinare de către:

6.1 Procuror, care solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea cererii invocă:

- decizia o consideră neîntemeiată și nefondată în partea menținerii

achitării în privința lui Izvoreanu I., pe episodul de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 175 Cod penal;

- verificând depozițiile părții vătămate minore depuse în condiții

speciale, aceasta a declarat în detaliu toate cazurile cu caracter sexual ce au fost

săvârșite de Izvoreanu Ion asupra ei, în perioada anilor 2017-2018;

- analizând în ansamblu prin coraborare declarațiile părții vătămate

minore, martorilor Xxxxx, se constată un portret exact de demonstare a

vinovăției inculpatului pe episodul prevăzut de art. 175 Cod penal și anume se

combate versiunea instanțelor ce au judecat superficial cauza dată și s-au bazat

pe declarațiile inculpatului;

- instanța de fond, cât și cea de apel la condamnarea lui Izvoreanu I. în

baza art. 171 și 172 Cod penal, a poziționat ca credibile declarațiile martorului

Xxxxx. Absolut toate declarațiile făcute de către Xxxxx au fost confirmate de

către Xxxxx, la fel specialistul psiholog a apreciat după criterii de specialitate

că, minora Xxxxx este sinceră;

- faptul comiterii acțiunilor calificate prin prisma art. 175 Cod penal,

minora Xxxxx, inclusiv și la primul interviu de protecție, care s-a desfășurat la

un timp foarte scurt de la reținerea lui Ion Izvoreanu, a comunicat psihologului

că, atunci când prima dată a auzit în camera vecină sunete stranii emanate de

către Ion și plânsetele Xxxxx, după ce ambii au venit în odaia unde era ea,

Xxxxx s-a întors cu spatele la ea, iar Ion s-a dat la ea. La fel, faptul că inculpatul

Ion Izvoreanu, ar fi efectuat atingeri indecente a corpului ei, l-a relatat și în

cadrul audierii în condiții speciale. Mama acesteia, inclusiv și la audieri în faza

de judecare a cauzei a comunicat că, nu a cunoscut acest fapt, pentru prima

dată a auzit la acele audieri, ceea ce evident exclude o posibilă cointeresare sau

determinare de a face asemenea declarații. Audiată în calitate de specialist,

psihologul Ana Marin, a explicat că, scopul ei de bază în cadrul consilierii

psihologice este reabilitarea victimei minore, nu audierea sau chestionarea ei.

Astfel, ea a contribuit ca specialist anume în acest sens. Absolut tot ce a

comunicat cu minorele a notat în agenda de lucru. Nu a observat la Xxxxx că ar

fi avut un comportament deviant sau nesincer;

8

- cu referire la faptul că Xxxxx a fost audiată în condiții speciale în

calitate de martor, dar nu victimă, categoric nu poate fi interpretat ca o eroare

procesuală și aceasta nu poate diminua valoarea probantă a declarațiilor

făcute. Respectiv nu era necesar ca după atribuirea calității de parte vătămată,

să fie dublată audierea minorei Xxxxxori legiuitorul a reținut aceleași reguli de

audiere în condiții speciale a acestor două categorii procesuale;

- nu a fost necesară, după recunoașterea în calitate de parte vătămată

minoră, audierea repetată a numitei Xxxxx. Acuzarea a înlocuit această acțiune

cu audierea în calitate de specialist a psihologului Ana Marin, specilizată

anume în domeniul de consiliere a copiilor victime ale abuzului, care a

consiliat minora și prezentă în fața cât a organului de urmărire penală atât și a

instanței, a dat declarații privind excluderea comportamentului simulat la

minoră și caracterului concis și exact al declarațiilor și naturii acestor declarații;

- acuzarea nu poate accepta poziția instanțelor că, nu ar fi fost efectuate

suficiente acțiuni în vederea probării faptei imputate prevăzută la art. 175 Cod

penal. Or, însăși evenimentul imputat ar fi fost unul ce s-a realizat într-o scurtă

perioadă de timp, cu părere de bine fără grave consecințe, ca și în cazul Xxxxx

Xxxxx;

- argumentul instanțelor că, pe acest capăt de învinuire, nu sunt

suficiente doar audierile martorului minor (victimei) și a psihologului, nu este

unul convingător. Or, specialistul psiholog a depus eforturi considerabile pe

acest caz, a efectuat interviul de protecție, a consiliat ambele minore, a

intervievat la audierea în condiții speciale și pe baza cunoștințelor profesionale

calificate (actele de calificare au fost anexate la dosar) a concluzionat că,

ambele minore prezintă semne puternice că, au fost supuse abuzului sexual,

iar minora Xxxxxa relatat doar un singur episod în care ea ar fi fost victimizată;

- întru probarea vinovăției a fost efectuat și raportul de evaluare

psihologic în privința minorei Xxxxx, unde a fost relatat concluziile privind

starea psihologică a minorei, ce probează acțiunile infracționale ale lui

Izvoreanu Ion;

- se constată o apreciere segmentară a declarațiillor minorei Xxxxx,

parțial apreciindu-le ca veridice și parțial nu, aceste declarații urmează a fi

apreciate ca un proces integru, iar raportat la aprecierile specialiștilor și

celorlalți martori audiați, inclusiv și a inculpatului, care unanim au indicat că,

Xxxxx era o persoană corectă, anume în așa mod urma a corobora instanța

această probă;

- instanța în partea descriptivă a deciziei și anume la pct. 61, constată că

inculpatul Izvoreanu Ion în perioada cotombrie 2018 până în decmebrie 2018,

a avut intenția să-și satisfacă pofta sexuală, pe când ulterior să constate că,

învinuirea în baza art. 175 Cod penal, nu s-a confirmat, ca rezultat partea

descriptivă a deciziei contrazice dispozitivului;

9

- instanța de apel nu și-a motovat soluția sub aspectul căror declarații

declarații sau probe materiale se dovedește nevinovăția inculpatului;

- în cadrul judecării cauzei a fost demonstrat faptul constrângerii fizice și

psihice și imposibilitatea victimei minore de a se apăra, rezultat atât din

declarațiile părții vătămate, a surorii acesteia cât și a specialistului Marin Ana;

- instanța de apel neîntemeiat a menținut hotărârea primei instanțe,

deoarece la judecarea apelului declarat de procuror, nu a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță și de

apel, conform materialelor din cauza penală, nerespectând prevederile art. 414

alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Ciobanu V. în numele inculpatului, care solicită casarea

acestora, cu dispunerea achitării inculpatului, deoarece nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

În motivarea recursului indică:

- atât instanța de fond, cât și cea de apel și-au bazat concluziile privind

vinovăția lui Izvoreanu Ion, preponderent pe declarațiile părții vătămate

minore Xxxxx, care a fost audiată în condiții speciale, în condițiile art. 1101

Cod de procedură penală;

- această acțiune procesuală, respectiv declarațiile obținute de la partea

vătămată minoră Xxxxx, în cadrul acestei acțiuni procesuale sunt lovite de

nulitate absolută, deoarece au fost obținute prin încălcarea prevederilor

imperative ale art. 109 alin. (5) și art. 1101 Cod de procedură penală;

- art. 109 alin. (5) și art. 1101 Cod de procedură penală, prevăd expres că

în condițiile art. 1101 Cod de procedură penală se audiază doar persoanele

minore în vârstă de până la 14 ani, însă Xxxxx la data audierii avea vârstă mai

mare de 14 ani, respectiv audierea acesteia nu urma a fi efectuată în baza art.

1101 Cod de procedură penală, dar în baza art. 109 alin. (3) și art. 481 Cod de

procedură penală;

- Izvoreanu Ion a fost exclus din participarea la audierea lui Xxxxx și i-a

fost încălcat dreptul de a da întrebări lui Xxxxx, de a o confrunta, fiindu-i

astfel încălcat dreptul prevăzut de art. 6 § 3 lit. d) CEDO;

- instanțele de judecată i-au încălcat dreptul la apărare a lui Izvoreanu

Ion, deoarece acesta nici la o etapă a procesului nu a putut adresa întrebări

părții vătămate minore Xxxxx, să o confrunte, iar simpla vizionare a

înregistrării video, a declarațiilor acesteia nu poate fi considerat că, protejează

dreptul la apărare, iar instanța a pus la baza sentinței declarațiile lui Xxxxx,

care joacă un rol deciziv la stabilirea vinovăției sau nevinovăției lui Izvoreanu

Ion;

- instanțele de judecată au pus la baza hotărârilor declarațiile părții

10

vătămate minore Xxxxx și martorului minor Xxxxx, depuse în timpul

urmăririi penale, conform prevederilor art. 1101 Cod de procedură penală;

- instanțele de judecată la judecarea cauzei au admis o eroare gravă de

fapt, prin aceea că au pus la baza condamnării lui Izvoreanu Ion declarațiile

părții vătămate minore Xxxxx și martorului minor Xxxxx, depuse în timpul

urmăririi penale, conform prevederilor art. 1101 Cod de procedură penală;

- instanțele de judecată au adoptat hotărârile de judecată prin care

Izvoreanu Ion a fost condamnat, contrar prevederilor imperative ale art. 389

alin. (3) Cod de procedură;

- instanțele de judecată, în conținutul hotărârilor contestate, după

descrierea probelor și constatarea faptei infracționale, au indicat că vina lui

Izvoreanu Ion în comiterea infracțiunilor incriminate ar fi dovedită deplin

anume prin declarațiile părții vătămate minore Xxxxx, precum și declarațiilor

martorilor Xxxxx, Xxxxx, care ar fi auzit tot de la Xxxxx că, aceasta ar fi fost

abuzată sexual;

- instanțele de judecată, neavând careva probe sau date privind existența

faptei infracțiunii incriminate lui Izvoreanu Ion, și-au bazat hotărârile pe

declarațiile părții vătămate minore Xxxxx, obținute cu încălcarea art. 109 alin.

(5) și art. 1101 Cod de procedură penală și art. 6 § 3 lit. d) CEDO;

- referitor la declarațiilor martorilor Xxxxx, Xxxxxacestea sunt unele

indirecte, ori nici unul din acești martori nu relatează careva circumstanțe

incriminatorii despre Izvoreanu Ion, doar declară ce le-ar fi povestit Xxxxx;

- condamnarea lui Izvoreanu Ion se bazează exclusiv sau în mod decisiv

pe depozițiile părții vătămate absente și martorilor indirecți, care au relatat

circumstanțele povestite de Xxxxx, astfel a fost încălcat art. 6 § 1 din

Convenție, iar Izvoreanu Ion a fost ilegal condamnat;

- instanța de judecată contrar prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de

procedură penală, a omis să motiveze faptul admiterii declarațiilor lui Xxxxx

și a omis să motiveze faptul neadmiterii declarațiilor lui Izvoreanu Ion și nu a

luat în considerație că acesta are o vârstă de 28 ani, este o persoană adultă,

căsătorit, anterior niciodată nu a fost în conflict cu legea, iar toate aceste

circumstanțe privite în ansamblu, ar putea dovedi că ultimul în declarațiile

sale spune adevărul;

- apărarea a solicitat audierea părții vătămate minore Xxxxx și martorul

minor Xxxxx, din motivele care au fost menționate mai sus, însă, instanțele de

judecată prin încheieri protocolare au respins această cerere a apărării, fără a

motiva explicit pe ce se bazează această decizie;

- procesul în cauza lui Izvoreanu Ion a fost inechitabil, teoretic și

iluzoriu, dar nu unul practic și efectiv așa cum impune art. 6 § 1 din

Convenție;

- instanța de apel nu s-a expus absolut deloc asupra argumentelor

apărării, iar în decizia instanței de apel au fost repetate întocmai aceste erori,

11

care au fost criticate de partea apărării și care urmau a fi soluționate de către

instanța de apel;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel;

- instanțele de judecată dispunând condamnarea lui Izvoreanu Ion

pentru infracțiunea de viol și acțiuni violente cu caracter sexual au luat ca

bază declarațiile minorelor Xxxxx și Xxxxx, mamei acestora Xxxxx și a altor

martori indirecți, însă aceleași instanțe, în aceeași cauză, au reținut că

declarațiile persoanelor nominalizate nu sunt suficiente pentru condamnarea

lui Izvoreanu Ion, în baza infracțiunii de acțiuni perverse;

- Izvoreanu Ion nu a beneficiat de un proces echitabil și deoarece

instanțele judecătorești nu au examinat obiectiv toate argumentele și probele,

consideră că, cauza nu a fost „examinată în mod corespunzător de către

instanța judecătorească națională”, prin urmare, a avut loc o încălcare a

articolului 6 § 1 din Convenție;

- decizia atacată prezintă și deficiențe sub aspectul motivării, deoarece

instanța nepronunțându-se sau pronunțându-se superficial asupra motivelor

invocate în apel, a făcut o motivare haotică, contradictorie, bazată pe teorie,

fără o argumentare concretă.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6), 15) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi admise, cu

casarea totală a deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din următoarele

considerente:

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a

cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, când eroarea admisă nu poate fi corectată la

această etapă a procedurilor.

12

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de

drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut

drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

Totodată, Colegiul evidențiază și prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept

urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă

fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și,

dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și

agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect

aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de

apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze

niște concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția sau

nevinovăția inculpatului.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții

legale reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursurilor declarate de procuror și de către

avocatul Ciobanu V. în numele inculpatului, se constată că acestea sunt

întemeiate în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 15) Cod de procedură penală,

invocând următoarele cazuri de casare: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o

13

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și

în această cauză.

Verificând criticile expuse de titularii cererilor de recurs, în raport cu

lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, judecând

apelul nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând

o soluție pripită. În cele din urmă, de către instanța de apel au fost formulate

unele concluzii nefondate, iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația

instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din setul

garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea

de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit

evidențiază într-un prim aspect faptul, că principala problemă adusă în

discuție pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei

deferite judecății, în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin

rechizitoriu. Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea

unei fapte penale și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie

bazată pe probe pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de

orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă

anume de inculpat. Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul

administrat în cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a

judecătorului, care trebuie să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale

și pe analiza coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

Efectuând o analiză textuală a părții motivate a deciziei instanței de apel

se deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și

întemeiate legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței

contestate de apelanți, în raport cu motivele invocate și circumstanțele reale

ale acestei cauze.

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare

temeinică și suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul

judecării, cu excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în

vedere că, lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească

afectează grav echitatea acestei proceduri.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

procesual menționate, Colegiul constată că, prin sentință Izvoreanu I. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza: art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal,

art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal. La fel, Izvoreanu I. învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal - a fost achitat, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, conform art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit atestă faptul că, în partea

descriptivă a sentinței, prima instanță a menționat că „Ion Izvoreanu,

14

continuându-și acțiunile sale infracționale, în perioada octombrie 2018 până în

luna decembrie 2018,.... acționând intenționat, în scopul satisfacerii poftei

sexuale... a comis infracțiunile prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. a), b); art. 172 alin.

(3) lit. a), a1) Cod penal” (f.d.107 v. II).

În continuare, tot în partea motivată, prima instanță ajunge la o altă

concluze diametral opusă, menționând, că „Reieșind din cumulul probatoriu nu s-a

adeverit faptul precum că Izvoreanu I. a comis fapta prevăzută de art. 175 Cod penal, or

acuzarea nu a administrat în acest sens un probatoriu care să ateste faptul că,

anume Izvoreanu I. în perioada octombrie 2018- până în luna decembrie 2018 a

avut intenția să-și satisfacă pofta sexuală.”(f.d.117 v. II).

Instanța de apel, prin decizia din 16 martie 2021, a respins ca nefondate

apelurile declarate și a menținut sentința, reținând concluzii similare la f.d.187-

188, 215 v. II.

Deci, reieșind din concluziile expuse mai sus, de către instanțele de fond

în motivarea soluțiilor adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, acestea sunt

contradictorii, adică pe de o parte, se reține că, în perioada octombrie 2018 până

în luna decembrie 2018, inculpatul a avut intenția satisfacerii poftei sexuale, iar

pe de altă parte se statuează de către aceleași instanțe, că, referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 175 Cod penal, Izvoreanu I. în perioada

octombrie 2018- până în luna decembrie 2018, nu a avut intenția să-și satisfacă

pofta sexuală.

Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază concluziile instanțelor de fond

menționate supra, ca fiind confuze și care nu se conciliază reciproc.

De asemenea, în argumentarea soluției privind menținerea sentinței de

achitare a inculpatului Izvoreanu I. de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

175 Cod penal, instanța de apel a menționat că, „Colegiul penal va prelua

concluziile primei instanțe prin care s-a reținut că, declarațiile minorei Xxxxx și

surorii acesteia, precum și a specialistului psiholog date vis-a-vis de învinuirea

adusă pe art. 171 alin. (3) lit. a), b) nu sunt suficiente de a concluziona și

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod

penal, pe o altă cauză penală care ulterior au fost conexate într-o singură procedură.”,

fără a evalua declarațiile martorilor în cauză, în coroborare cu alte probe și fără

a ține cont că, aceleași declarații, au fost considerate veridice, fiind puse la baza

sentinței de condamnare a lui Izvoreanu I. în baza art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod

penal, art. 172 alin.(3) lit.a), a1) Cod penal.

Astfel, instanțele de fond, au evaluat selectiv probele pe fiecare

infracțiune de care a fost învinuit Izvoreanu I., fără a efectua o analiză a

acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra

admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând practica judiciară constantă

ce stabilește că, într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile

participanților la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și legătura

lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o

15

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele

respinse.

Deci, în urma sintezei concluziilor evocate de către instanțele de fond în

hotărârile adoptate, Colegiul observă că, aceste instanțe, analizând aceleași

probe, le-au respins ce ține de învinuirea adusă inculpatului în baza art. 175

Cod penal, și le-au admis referitor la învinuirea adusă lui Izvoreanu I. în baza

art. 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, art. 172 alin. (3) lit.a), a1) Cod penal,

pronunțând o hotărâre de condamnare.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, în instanțele de

fond au fost examinate următoarele probe și anume:

- procesul verbal de audiere în condiții speciale, conform prevederilor art.

1101 Cod de procedură penală, a minorei Xxxxx, care a declarat că, Izvoreanu I.

a venit la ele în pat și a încercat să o atingă, a atins-o cu mâna în locuri intime,

însă ea s-a sculat din pat și s-a dus în altă cameră, iar el a adormit;

- declarațiile martorului Xxxxx, care activează în calitate de psiholog și a

relatat că, Izvoreanu Ion a mers la Xxxxx cu care, la fel a încercat să întrețină

relații sexuale, de față cu Xxxxx. A făcut o comparație între ceea ce a spus Xxxxx

și Xxxxx și au coincis declarațiile. Fetele s-au manifestat sincer, reieșind din

comportamentul nonverbal a înțeles că, cele spuse de ambele fete este adevărat

și că sunt sincere;

- declarațiile martorului Iavorschi V., care a menționat că, a aflat mai multe

când au fost audiate fetele;

- declarațiile martorului Xxxxx care a relatat că, a înțeles că Izvoreanu I. a

tras-o și pe Xxxxx să aibă relații sexuală, însă aceasta a țipat.

Astfel, Colegiul constată că, instanța de apel nu a luat în considerație

aceste declarații, cât și probele materiale prezentate de către partea acuzării,

apreciind prioritar declarațiile inculpatului, care are dreptul de a nu se

autoincrimina, în rest doar a apreciat selectiv declarațiile martorilor, fără o

evaluare în cumul a acestora și fără să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora.

Totodată, instanțele de fond au reținut că „pe învinuirea adusă lui Izvoreanu

I. pe art. 175 Cod penal, Xxxxx. nu a fost audiată”, fără a ține cont că, martorul

minor Xxxxx. a fost audiată în condițiile art. 1101 Cod de procedură penală, iar

în conformitate cu art. 1101 alin. (8) Cod de procedură penală, dacă bănuitul sau

învinuitul dorește să-i adreseze întrebări martorului minor, în baza unei cereri

motivate este organizată o audiere suplimentară în condițiile prezentului

articol. Audierea repetată a minorului trebuie evitată în măsura în care acest

lucru este posibil.

Ca urmare, Colegiul constată că, instanța de apel pripit a ajuns la

concluzia referitor la menținerea sentinței de achitare a lui Izvoreanu I., de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, în contextul că nu au fost prezentate

16

probe suficiente, pentru a demonstra vinovăția inculpatului în infracțiunea de

acțiuni perverse, prin ce a admis o eroare de fapt și anume discordanța între

cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții,

decât cea pe care materialul probator o susține, instanța de apel urmând să

aprecieze obiectiv toate probele.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte

evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să

motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2

Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de

apel apreciat selectiv probele, fără să le aprecieze pe fiecare în parte, ulterior

pe toate în cumul și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității

lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar concluziile în decizia

adoptată.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârii contestate, este

faptul că, prima instanță l-a recunoscut vinovat și l-a condamnat pe Izvoreanu

I. în baza art. 171 alin. (3) lit. a) și b) Cod penală, după indicii calificativi:

„violul, adică rapoarte sexuale săvârșite prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, asupra

persoanei care se afla în grija făptuitorului, a minorei în vârstă de până la 14

ani” și în baza art. 172 alin. (3) lit. a), a1) Cod penal, după indicii calificativi:

„acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în forme

perverse, săvârșite prin constrîngere fizică și psihică a persoanei, profîtînd de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, care au fost săvîrșite

asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani

și asupra persoanei care se afla în îngrijirea, ocrotirea, protecția, educarea

făptuitorului”, soluție menținută de instanța de apel.

Însă, soluția instanței de apel contravine jurisprudenței naționale,

potrivit căreia, în sensul prevederilor de la art. 171 alin. (3) lit. a) și 172 alin. (3)

lit. a1) Cod penal, victima se află în grija făptuitorului, atunci când acesta are

obligația contractuală (de muncă, de prestații) de a-i acorda asistență socială

ori de a îngriji victima. În legătură cu intervenirea modificărilor în prevederile

art. 1331 Cod penal, în cazul când victima se află sub ocrotirea făptuitorului,

atunci când ultimul are calitatea de tutore sau de curator, în raport cu victima,

acțiunile acestuia urmează a fi încadrate la alin. (2) lit. b1) art. 171 și lit. b2) alin.

17

(2) art. 172 Cod penal. Astfel, urmează a fi încadrate, în baza art. 171 alin. (3)

lit. a) și 172 alin. (3) lit. a1) Cod penal, doar violul sau acțiunile violente cu

caracter sexual, când făptuitorul și-a asumat în fapt sarcina de a ocroti un

minor, acesta aflându-se sub ocrotirea făptuitorului, dar făptuitorul nu cade

sub incidența prevederilor art. 1331 și 134 Cod penal. Victima se află sub

ocrotirea făptuitorului atunci când ultimul are calitatea de tutore sau de

curator în raport cu victima, sau când făptuitorul și-a asumat în fapt sarcina

de a ocroti un minor. Victima se află sub protecția făptuitorului în cazul în

care este privată în mod legal de libertate (de exemplu, se află într-o instituție

de reeducare), iar cel care a săvârșit violul are obligația de a o păzi și

supraveghea. Victima se află la educarea făptuitorului atunci când acesta face

parte din rândul cadrelor didactice sau al personalului pedagogic, fie că este o

persoană angajată de către părinții victimei, pentru educarea și instruirea

acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că în speță este

incident cazul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu

atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite

recursurile ordinare declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi

casată total cu remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet

de judecători.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererile de apel; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate

în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată,

respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a

inculpatului să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă

a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

18

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de către

avocatul Ciobanu Vadim în numele inculpatului, se casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2021, în cauza

penală privindu-l pe Izvoreanu Ion XXXXX și se dispune rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 05 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Cobzac Elena

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Guzun Ion

19