1ra-1673/2022 — Art. 151 alin.1 CP

Prima instanță: 02.02.2022-04.03.2022;

Instanța de apel: 23.03.2022-12.09.2022;

Instanța de recurs: 02.12.2022-18.01.2023. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04 martie 2022, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, Scripcari Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) lit. e), f) Cod penal la 3 (trei) ani 4 (patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus încasarea din contul lui Scripcari Petru în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în mărime de 57 (cincizeci și șapte) lei. 1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Scripcari Petru, la data de 10.01.2017, aproximativ la ora 15:30, aflându-se în apropierea xxxxx a BC „Eximbank Gruppo Veneto Banca” SA, situată pe bulevardul xxxxx, acționând intenționat, adică dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, în urma unui conflict iscat cu Vechiu Vasile, din motiv de ură, în scopul vătămării integrității corporale, i-a aplicat ultimului o lovitură cu un cuțit în spate, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 192/D din 02 februarie 2021 vătămări corporale „grave”, sub formă de: plagă tăiată-înțepată, penetrantă toraco-abdominală, cu lezarea hemidiafragmului drept, lezarea ficatului, hemoperitoneum, hemotorax pe dreapta. 1 Prin acțiunile sale intenționate, Scripcari Petru a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal: „Vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață”. 2. Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Mihalache Iurie în interesele inculpatului Scripcari Petru prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului a-i stabili o pedeapsă mai blândă, non-privativă de libertate. 2.1 În motivarea cerințelor sale avocatul a invocat: - inculpatul a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate și a acceptat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, instanța de judecată nu a ținut cont pe deplin de aceasta și l-a condamnat pe inculpat la o sancțiune excesiv de severă; - instanța de judecată nu a valorificat circumstanța atenuantă - recunoașterea vinovăției și l-a sancționat pe Scripcari Petru cu pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; - careva circumstanța agravante nu au fost constatate; - nu este rațional ca Scripcari Petru să execute real pedeapsa închisorii și a solicitat aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, care va fi una echitabilă în raport cu fapta comisă și cu circumstanțele cauzei. 3. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2022 a fost admis apelul, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Scripcari Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 3 (trei) ani 4 (patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 3.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, prima instanță a conchis că „faptele inculpatului Scripcari Petru corect au fost calificate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal după semnele - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață”, însă, în partea dispozitivă, instanța de fond l-a recunoscut vinovat pe inculpatul Scripcari Petru de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1), lit. lit. e), f) Cod penal. Astfel, instanța de apel judecând apelul, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1), pct. 1)-4) Cod de procedură penală, a constatat că, inculpatul Scripcari Petru, la data de 10.01.2017, aproximativ la ora 15:30, aflându- se în apropierea xxxxx a BC „Eximbank Gruppo Veneto Banca” SA, situată pe bulevardul xxxxx, acționând intenționat, adică dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, în urma unui conflict iscat cu Vechiu Vasile, din motiv de ură, în scopul vătămării integrității corporale, i-a aplicat ultimului o lovitură cu un cuțit în spate, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 192/D 2 din 02 februarie 2021 vătămări corporale „grave”, sub formă de: plagă tăiată-înțepată, penetrantă toraco-abdominală, cu lezarea hemidiafragmului drept, lezarea ficatului, hemoperitoneum, hemotorax pe dreapta. Prin încheierea protocolară din 23 februarie 2022 instanța de fond a admis declarația inculpatului Scripcari Petru privind judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală și a dispus judecarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în temeiul art. 3641 Cod procedură penală. (f.d. 178) Instanța de apel analizând probele administrate în cursul de urmărire penală și în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond, cercetate și verificate în instanța de apel, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor atestă că acțiunile infracționale comise de inculpatul Scripcari Petru cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață. Faptele și circumstanțele reținute s-au confirmat cu certitudine prin declarațiile inculpatului Scripcari Petru, care în ședința de judecată a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu, prin declarațiile concordante ale părții vătămate Vechiu Vasile și ale martorului Cuznețov Sergiu, prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto din 10.01.2017, procesul-verbal de verificare a declarațiilor la fața locului din 31.01.2022. Prin raportul de expertiză judiciară cu nr. 192/D din 02.02.2017 rezultă că, la Vechiu Vasile se determină plagă tăiată înțepată penetrantă toraco-abdominală cu lezarea hemidiafragmului drept, lezarea ficatului, hemoperitoneum, hemotorax pe dreapta care au fost produsă în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor înțepător, posibil în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă În consecință, instanța de apel a constatat că, vinovăția inculpatului Scripcari Petru a fost probată și urmează a fi recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse penale. Instanța de apel reieșind din criteriile generale de individualizare a pedepsei penale reglementate la art. 75 Cod penal și ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite - care se califică ca infracțiune „gravă”, de persoana inculpatului - care a recunoscut vina integral, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea - careva de circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului și condițiile de viață ale acestuia - inculpatul nu este încadrat în câmpul muncii, anterior a fost judecat, antecedentele penale sunt stinse va dispune aplicarea inculpatului Scripcari Petru pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal a pedepsei penale sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani 4 (patru) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 3 Instanța de apel a respins solicitarea părții apărării de a aplica inculpatului Scripcari Petru pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal a unei pedepse penale non-privativă de libertate (prin aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal), or, pedeapsa care ar justifica cu adevărat scopul legii penale în acest caz, care ar contribui la corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni de către condamnat este aplicarea unei pedepse sub forma închisorii pe un termen de 3 (trei) ani 4 (patru), cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, care este una echitabilă în raport cu infracțiunea săvârșită și în același timp nu va genera sentimente de nedreptate, dar va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale statului sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită. Mai mult ca atât, raportat la conduita inculpatului dovedită pe întreg parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, la atitudinea față de faptele comise, comportamentul său, dar și luând în considerație faptul că inculpatul se caracterizează deja ca o persoană bănuită spre desfășurarea unei activități infracționale în timp, neavând nici loc de muncă și nici altă ocupație social-utilă au permis instanței de a concluziona și faptul că corectarea și reeducarea lui Scripcari Petru este posibilă doar aplicându-i o pedeapsă penală cu închisoare în limitele sancțiunii normei penale incriminate și prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Instanța de apel a respins ca nefondată cererea inculpatului Scripcari Petru privind aplicarea actului de amnistie în baza Legii nr. 243 din 24.12.2021, deoarece la caz, sunt incidente excepțiile reglementate la art. 6 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, deoarece în privința inculpatului Scripcari Petru s-a pronunțat o sentință de condamnare în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, iar în privința acestei componențe de infracțiune nu sunt aplicabile prevederile art. 1-5 din Legea nr. 243 din 24.12.2021. La etapa judecării cauzei penale în ordine de apel, instanța de apel a respins cererea inculpatului Scripcari Petru împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu reducerea pedepsei, or, la materialele cauzei penale nu a fost anexat nici un raport al administrației instituției penitenciare referitor la condițiile de detenție, iar în acest sens, se atestă că, nu au fost respectate dispozițiile art. 4733 alin. (3) Cod de procedură penală. Totodată, instanța de apel a menționat că, inculpatul Scripcari Petru este în drept să înainteze plângere referitoare la condițiile de detenție la etapa executării pedepsei penale, în conformitate cu prevederile art. 469 alin. (1), pct. 171) Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului Scripcari Petru care, indicând temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de procedură penală, solicită 4 admiterea recursului, casarea deciziei cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care lui Scripcari Petru să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate. 4.1. În motivarea recursului avocatul indică că: - instanța de apel a respins neîntemeiat cererea lui Scripcari Petru cu privire la condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și reducerea pedepsei în baza condițiilor precare de detenție din Penitenciarul Nr.13 - mun. Chișinău; - pedeapsa aplicată de prima instanță lui Scripcari Petru este o sarcină grea pentru acesta, care în ședința de judecată și-a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate și a acceptat examinarea cauzei penale în procedura simplificată, instanța de judecată nu a ținut cont pe deplin de aceasta și l-a condamnat pe inculpat la o sancțiune excesiv de severă; - în pofida reglementărilor imperative ale normei de la art.76 alin.(1) lit.(f) Cod penal, la pronunțarea sentinței instanța de judecată nu a valorificat circumstanța atenuantă (recunoașterea vinovăției) și l-a sancționat pe Scripcari Petru cu pedeapsa sub formă de închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis; - la pronunțarea hotărârii, instanța urma să aplice dispozițiile art.78 Cod penal. Scripcari Petru a recunoscut vina integral, menținut declarațiile acordate anterior, anterior nu a fost judecat; - nu este rațional ca Scripcari Petru să execute real pedeapsa închisorii și solicită aplicarea în privința acestuia a prevederilor art.90 Cod penal, care poate avea loc și în cazul săvârșirii unei infracțiuni grave, iar în speță nu este nici un impediment pentru aplicarea acestei norme de drept.

La recursul ordinar declarat de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului Scripcari Petru în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia invocând că, instanța de apel, just a ajuns la concluzia corectării erorilor comise de către instanța de fond cu condamnarea lui Scripcaru Petru în baza art.151 alin.(1) Cod penal, la pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Or, această soluție a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art.7,61,75,76,77 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală. Astfel, s-a constatat, că instanța de apel condamnându-l pe Scripcaru Petru la pedeapsă cu închisoare, și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de scopul și motivul acesteia, de persoana celui vinovat (anterior judecat), de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, iar în final aplicându-i lui Scripcaru Petru, o pedeapsă echitabilă. Totodată, acuzarea consideră, că instanța de apel, just a reținut, că solicitarea aplicării art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, nu întrunește prevederile art.473/3 alin.(3) Cod de procedură, iar în acest sens fiindu-i explicat inculpatului Scripcaru 5 Petru exercitarea unui asemenea drept, la etapa exercitării pedepsei penale, în conformitate cu prevederile art.469 alin.(1) pct.171) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosar și a motivelor invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală. Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit textului recursului declarat, în prezenta speță, avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului, invocă concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cauzărilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde; s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Din textul recursului, Colegiul reține că, autorul nu contestă starea de fapt stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul cu hotărârea instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului, considerând de fapt că nu a fost individualizată corect și aceasta este prea aspră astfel, instanța de recurs consideră că, de fapt, în recurs se semnalează temeiul prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Totodată, din conținutul recursului nu se atestă o argumentare a temeiurilor pentru recurs invocate și prevăzute la pct. 6), 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Așa cum rezultă din lucrările dosarului, cauza a fost examinată în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, astfel în acest caz, la stabilirea 6 pedepsei au fost luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea acestuia socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional, și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte. În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Astfel, verificând hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepsei, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată lipsa cărorva temeiuri de casare, deoarece instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia. Complementar, la numirea pedepsei inculpatului, instanțele de fond au ținut cont inclusiv de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege. Argumentul recurentului precum că, „pedeapsa aplicată inculpatului este una prea aspră, neluând în considerație faptul că inculpatul și-a recunoscut pe deplin vina, a acceptat examinarea cauzei penale în procedura simplificată, a menținut declarațiile acordate anterior, anterior nu a fost judecat”, urmează a fi respins deoarece instanța de apel la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă a reținut anume aceste circumstanțe. Or, judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în conformitate cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală fiind echitabilă și în conformitate cu prevederile legale. Totodată, se reține că, inculpatul nu este la prima abatere de la legislația penală, a comis o infracțiune gravă contra vieții și sănătății persoanei, cu aplicarea unui cuțit, inculpatul nu este încadrat în câmpul muncii, iar o pedeapsă mai blândă non-privativă de libertate, după cum solicită apărarea, la caz nu este justificată și nu-și va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a condamnatului ținând cont de personalitatea inculpatului și circumstanțele cauzei, motiv din care urmează a fi respinsă solicitarea recurentului privind aplicarea pedepsei non-privative de libertate în privința inculpatului. În această ordine de idei, Colegiul atestă, că instanța de apel, corect a respins argumentele apărării privind aplicarea unei pedepse mai blânde cu suspendarea executării pedepsei potrivit art. 90 Cod penal, deoarece nu va fi în concordanță cu scopul legal al pedepsei penale. Or, în prezenta cauză, nu s-au stabilit careva circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare în privința inculpatului. 7 Totodată, Colegiul penal notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde. În această ordine de idei, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, dispunerea în privința acestuia a suspendării condiționate a pedepsei, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de către inculpat și alte persoane a altor infracțiuni. Nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că, „la pronunțarea hotărârii, instanța urma să aplice dispozițiile art.78 Cod penal. Așa cum rezultă din lucrările dosarului, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, sancțiunea căruia, prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 la 10 de ani. Cauza fiind examinată în baza probelor administrate la urmărirea penală, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa în conformitate cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală de 3 (trei) ani 4 (patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Astfel, Colegiul penal reține, că instanța de apel stabilindu-i inculpatului pedeapsa, sub limita minimă prevăzută de sancțiunea articolului încriminat, de 3 (trei) ani 4 (patru) luni închisoare, i-a aplicat o pedeapsa echitabilă și în conformitate cu prevederile legale. În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, considerând că acestuia i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, pedeapsa fiind individualizată conform prevederilor legale. Cu referire la dezacordul recurentului, cu soluția instanței de apel, prin care a respins neîntemeiat cererea lui Scripcari Petru cu privire la condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și reducerea pedepsei în baza condițiilor precare de detenție din Penitenciarul Nr.13 - mun. Chișinău, Colegiul penal menționează că, instanța de apel just a reținut că, solicitarea aplicării art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, nu întrunește prevederile art.4733 alin.(3) Cod de procedură, iar în acest sens fiindu-i explicat inculpatului Scripcaru Petru exercitarea unui asemenea drept, la etapa exercitării pedepsei penale, în conformitate cu prevederile art.469 alin.(1) pct.171) Cod de procedură penală. Totodată, instanța de apel a menționat că, inculpatul Scripcari Petru este în drept să înainteze plângere referitoare la condițiile de detenție la etapa executării pedepsei penale, în conformitate cu prevederile art. 469 alin. (1), pct. 171) Cod de procedură penală. 8 Prin urmare, Colegiul conchide că, decizia instanței de apel în partea individualizării pedepsei lui Scripcari Petru cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pedeapsa fiind individualizată conform prevederilor legale ce reglementează acest aspect, iar argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CoEDO. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursul declarat de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului Scripcari Petru, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Mihalache Iurie în numele inculpatului Scripcari Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Scripcari Petru xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 09 februarie 2023. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Plămădeală Ghenadie 9