1ra-1387/22 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1387/22 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1387/22

1-21127185-01-1ra-08092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecătorii – Diaconu Iurie și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Cotruța Sergiu în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2022 și

sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 25 noiembrie 2021, în

cauza penală în privința lui

Brînza Oleg XXXXX, născut la XX XXXX

XXXXX, originar și domiciliat în r-nul XXXXX,

s. XXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.08.2021 – 25.11.2021;

Instanța de apel: 20.12.2021 – 08.06.2022;

Instanța de recurs: 08.09.2022 – 07.12.2022.

A C O N S T A T A T :

2021, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Brînza Oleg a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 6(șase)

luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Brînza Oleg Efrem suma de20 000(douăzeci mii) lei în

beneficiul SC „Diconita-Gaz”SRL, Crișmariuc Constantin Iacob, cu titlu de

prejudiciu material.

Brînza Oleg, la data de 03 noiembrie 2019 în perioada de timp de la ora 19:10,

până la 19:37, prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu alte două

persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură

separată, având scopul sustragerii pe ascuns din avutul proprietarului,

determinând între ei rolurile. Astfel, în timp ce una din persoanele în privința

cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, urmărea ca să nu

1

fie depistați la locul comiterii infracțiunii, Brînza Oleg Efrem împreună cu

cealaltă persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o

procedură separată, prin deteriorarea lacătului de la ușa de intrare au pătruns

în încăperea pentru schimb tip vagon ce aparține SRL ,,Diconita-Gaz,, de pe

adresa mun. Chișmău, str.Plaiului 7, de unde au sustras pe ascuns un generator

de model „Honda” la preț de 20 000 (douăzeci mii) lei, și un stabilizator „SVC

5000” la preț de 2 699 (două mii șase sute nouăzeci și nouă), bunuri ce aparțin

SRL ,,Diconita-Gaz”. Astfel, cauzându-i părții vătămate SRL ,,Diconita-Gaz” un

prejudiciu material considerabil în sumă totală de 22 699 (douăzeci și două mii

șase sute nouăzeci și nouă) lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Brînza Oleg a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin.(2) lit.b), c) și d) Cod penal, conform

idicilor calificativi furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit de două sau mai multe persoane, prin pătrundere într-un loc pentru

depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

numele inculpatului Brînza Oleg, care a solicitat casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea pedepsei mai blânde.

În susținerea cererii de apel a fost invocat că, cauza a fost examinată în

ordine art.3641 Cod de procedură penală, prin urmare noile limitele ale

pedepselor sub forma de închisoare, care sunt pasibili aplicării fața de inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod

penal urmează a fi stabilite reieșind din limita minimă de 3 (trei) luni și limita

maxima 2(doi) ani și 8 (opt) luni.

4.Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie

2022, apelul declarat de către avocatul Cotruța Sergiu în numele inculpatului

Brînza Oleg a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul Brînza Oleg a săvârșit

infracțiunea pentru care a fost condamnat, fiindu-i stabilită o pedeapsă

echitabilă.

Astfel, aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 din Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

Colegiul Penal a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat

cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de

procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit

procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale nu au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce

2

condiționează concluzia că, instanța de apel nu este în drept a reține o altă

situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

În opinia instanței de apel, infracțiunea comisă de Brînza Oleg Efrem face

parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, la data comiterii, acesta avea

antecedente penale nestinse pentru comiterea infracțiunilor cu intenție, care

fac partea din infracțiuni mai puțin grave, și grave.

Respectiv, Brînza Oleg XXXX, a săvârșit infracțiune pentru care este dedus

judecății, în starea de recidivă prevăzută de art.34 alin.(1) Cod penal.

ordinar, prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei, pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

În susținerea cererii de recurs invocă că, Brînza Oleg vina o recunoaște pe

deplin, regretă de cele cele săvârșite, se căiește sincer, a conștientizat gravitatea

faptelor.

Consideră că, corectarea inculpatului este posibilă fără a lipsi de libertate,

deoarece nu reprezintă pericol social și este rațional că instanța să-i aplice

pedeapsa atât de aspră.

Menționează că, inculpatului urmează a fi stabilită o pedeapsa mai

blândă decît cea stabilită de către prima instanță, or Brînza Oleg este învinuit

de comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, pentru care nu este prevăzută

pedeapsa exclusiv cu închisoare.

Astfel, recurentul consideră că în privința lui Brînza Oleg sunt aplicabile

prevederile art. 90 Cod penal, iar scopul corectării și reeducării va fi atins și fără

izolarea acestuia de societate.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi Sergiu, care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

3

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Colegiul penal constată că, în calitate de temei pentru recurs, avocatul

invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală,

sub aspectul că: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

12) faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Prin conținutul recursului nu au fost desfășurate careva motive în

susținerea temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, prin urmare se constată invocarea declarativă a

respectivelor.

Totodată, dezacordul cu decizia contestată se circumscrie temeiului

pentru recurs, indicat în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs a reținut că

argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul cu pedeapsa

aplicată, care în opinia recurentului este prea aspră.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

4

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, care a menținut pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, stabilită de către prima instanță inculpatului,

Colegiul penal conchide că instanțele de fond au motivat pe deplin și suficient

necesitatea aplicării pedepsei, motivare care este corespunzătoare practicii

judiciare, ținându-se cont de toate circumstanțele prezentei cauze penale și cele

personale ale inculpatului Brînza Oleg.

Potrivit materialelor cauzei inculpatul nu este la prima abatere de la legea

penală, anterior fiind condamnat: prin sentința Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 12 decembrie 2014 , în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, procesul

penal fiind încetat în legătură cu împăcarea părților; prin sentința Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 17 martie 2016 în baza art.186 alin.(2) lit. b), c), d)

Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis; prin

sentința Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 02 mai 2018 în baza art. 190

alin.(2) lit. c) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare în penitenciar de tip

semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea

bunurilor materiale și financiare pe un termen de 3 ani.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, la pedeapsa

stabilită a fost adaugată pedeapsa stabilită de către Judecătoria Centru mun.

Chișinău din 17.03.2016, stabilindu-i pedeapsa principală sub forma de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea

bunurilor materiale și financiare pe un termen de 3 ani.

Astfel, reieșind din cele invocate supra Colegiul penal, consideră

justificată soluția instanței de apel privind menținerea sentinței primei

instanțe, or inculpatul anterior a săvârșit infracțiuni cu intenție, pentru care

antecedente penale nu sunt stinse, prin urmare, aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal este irațională.

Colegiul penal menționează că, art. 90 Cod penal, are la origine persoana

și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul

de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă

încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului,

stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara

paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

5

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum

și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura

și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în

cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația

familială și socială etc.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie aparte

de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde.

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, Colegiul penal

conchide asupra faptului că infracțiunile săvârșite de către Brînza Oleg nu

reprezintă un incident în viața acestuia, dar acțiuni intenționate fapt care

determină lucid temeiniciei soluției instanței de apel privind executarea reală

a pedepsei cu închisoare stabilite inculpatului.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de

apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la

casarea acesteia.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit

obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus,

complet, argumentat și motivat.

Prin urmare, analizând circumstanțele cazului ce se referă la fapta

infracțională și personalitatea inculpatului în raport cu decizia contestată,

Colegiul penal a stabilit că decizia nu conține nici una din erorile invocate,

pedeapsa fiind stabilită în limitele legale, fiind corect aplicate prevederile art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 75 Cod penal, or, inculpatul fiind

anterior condamnat, a comis o nouă infracțiune cu intenție, or, prin aplicarea

unei pedepse neprivative de libertate, nu vor putea fi atinse scopurile pedepsei

penale prevăzute la art. 61 Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de

Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Astfel, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării soluției

instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în

6

speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă

faptelor săvârșite.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că eroarea

invocată în recurs nu și-a găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Cotruța Sergiu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Brînza

Oleg XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 03 februarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Boico Victor

7