ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 01.02.2023

1ra-1403/22 — art. 174 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE

01.02.2023

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 174 alin. 1 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-1403/22 — art. 174 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-1403/22

1-17015305-01-1ra-09092022

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud. I. Gorlenco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: L. Caraianu, A. Mironov, D. Fujenco)

DECIZIE

25 ianuarie 2023 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Lilia Sîrbu, prin care se solicită casarea

deciziei din 22 iunie 2022 a Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat,

în cauza penală în privința lui

Cavaleru Ivan Gheorghi,

născut la xxxxx,

IDNP xxxxx, originar și domiciliat

xxxxx, moldovean, cetățean al

Republicii Moldova, studii medii

incomplete, celibatar, neangajat în

câmpul muncii, anterior judecat,

învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174 alin.(1) Cod penal,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 31.05.2017 -27.12.2018

instanța de apel: 29.01.2019 – 27.01.2020

instanța de recurs: 27.05.2020- 28.07.2020

instanța de apel: 10.09.2020 – 25.05.2021

instanța de recurs: 09.08.2021-25.01.2022

instanța de apel: 03.03.2022-22.06.2022

instanța de recurs: 09.09.2022-25.01.2023

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit

c o n s t a t ă:

Prin sentința din 27 decembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

Cavaleru Ivan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174

alin. (1) Cod penal și a i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu punerea în executare

din momentul când sentința devine executorie; a fost admisă parțial acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată xxxxx, prin intermediul reprezentantului legal Coteț

Tatiana și a fost încasat de la Cavaleru Ivan în beneficiul xxxxx prejudiciul moral în

mărime de 40000 de lei, cheltuielile de judecată în mărime de 2100 de lei suportate

pentru efectuarea expertizei și suma de 3000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența

juridică, în total suma de 51000 de lei; a fost respinsă ca fiind neîntemeiată solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului; a fost

încasată de la Cavaleru Ivan în beneficiul statului suma de 100 de lei, cu titlu de taxă

de stat, de la care a fost scutită reclamanta.

Prin sentință s-a constatat că, Cavaleru Ivan, la data de 29 octombrie 2015,

aflându-se în sat. xxxxx, r-nul xxxxx, în apropiere de terasa „Văduț”, în automobilul de

model „Opel”, număr de înmatriculare neidentificat, urmărind scopul de a întreține un

raport sexual în formă naturală cu minora xxxxx, născută la xxxxx, despre care știa cu

certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, a întreținut cu ultima un raport sexual în

formă naturală cu consimțământul ei.

Tot el, în luna noiembrie 2015, la o dată neidentificată, aflându-se în sat. Vadul

lui Isac, r-nul Cahul, în apropiere de terasa „Văduț”, în automobilul de model „Opel”,

număr de înmatriculare neidentificat, urmărind scopul de a întreține un raport sexual în

formă naturală cu minora xxxxx, născută la xxxxx, despre care știa cu certitudine că,

nu a împlinit vârsta de 16 ani, a întreținut cu ultima un raport sexual în formă naturală

cu consimțământul ei.

Astfel, acțiunile inculpatului fiind încadrate în baza art. 174 alin. (1) Cod penal,

ca raport sexual altul decât violul, comis asupra persoanei despre care se știa cu

certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.

Sentința a fost atacată cu apeluri:

3.1. Inculpatul Cavaleru Ivan, prin apelul înregistrat la 28 decembrie 2018, a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie achitat, din motiv că nu a săvârșit el fapta, nu a săvârșit

infracțiunea pentru care a fost condamnat, nu a întreținut raporturi sexuale cu xxxxx,

respingerea integrală a acțiunii civile.

3.2. La data de 11 martie 2019, avocatul Andrei Boghian, în interesele inculpatului

Cavaleru Ivan, a depus cererea de apel suplimentară, prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a

lui Cavaleru Ivan, respingerea integrală a acțiunii civile înaintate de partea vătămată.

Or, instanța de fond în mod eronat a interpretat circumstanțele de fapt și de drept și a

apreciat incorect probele administrate în cadrul cercetării judecătorești din punct de

vedere a pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, care le consideră

insuficiente de a demonstra vinovăția în fapta incriminată.

Prin decizia din 27 ianuarie 2020 a Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul,

au fost apelurile declarate și a fost casată total sentința sentința din 27 decembrie 2018

a Judecătoriei Cahul, sediul Central și a fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Cavaleru Ivan a fost achitat de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) din Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii; a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea

civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate minore, Tatiana Coteț, împotriva lui

Cavaleru Ivan cu privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată;

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, potrivit raportului

de expertiză judiciară nr. 201905O0390 din 19 decembrie 2019, în urma rezultatelor

obținute la examinarea polimorfismului ADN, paternitatea inculpatului Cavaleru Ivan

Gheorghi față de copilul xxxxx, născut de către partea vătămată minoră xxxxx, se

exclude.

Efectuând o analiză a probatoriului adus de către partea acuzării, instanța de apel

a conchis că, elementele constitutive ale infracțiunii incriminate inculpatului Cavaleru

Ivan Gheorghi, nu se regăsesc în baza probantă, adusă de către acuzator. Probe veridice

și concludente care să confirme existența faptei infracțiunii de raport sexual cu o

persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani în acțiunile inculpatului Cavaleru Ivan

Gheorghi, acuzatorul de stat nu a prezentat instanțelor de judecată, iar în materialele

cauzei acestea lipsesc cu desăvârșire.

Instanța de apel, dat fiind faptul că, în cadrul examinării cauzei penale în instanța

de apel, probele cercetate din punct de vedere a pertinenței, concludenței, veridicității

și coroborării, nu au confirmat în afara oricărui dubiu vinovăția inculpatului Cavaleru

Ivan Gheorghi în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar învinuirea adusă acesteia este

bazată pe presupuneri, fiind una abstractă și neconcretă, a dispus achitarea inculpatului

Cavaleru Ivan.

4.2.Subisdiar, întrucât s-a constatat cert nevinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul părții vătămate

minore, Coteț Tatiana, împotriva lui Cavaleru Ivan cu privire la încasarea prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, datorită

faptului că, părții vătămate minore xxxxx nu i-a fost cauzat niciun prejudiciu moral și

material care să fie în legătură directă cu culpa inculpatului Cavaleru Ivan.

Dat fiind faptul că, s-a constatat lipsa existenței faptei infracțiunii în acțiunile

inculpatului, instanța de apel a casat sentința instanței de fond și în partea admiterii

parțiale a acțiunii civile înaintată de către partea vătămată minoră, prin intermediul

reprezentantului.

5.Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, în

data de 10 martie 2020, prin intermediul poștei (Vol.III, f.d.9-10), a expediat recurs

ordinar împotriva deciziei din 27 ianuarie 2020 a Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței primei instanțe, deoarece apelul a fost greșit admis.

5.1. În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel nu a descris, doar a

extras din declarații doar a unor propoziții și nu a apreciat declarațiile martorilor Pavel

Olga, Dunas Mihaela, cât și a reprezentantului legal al părții vătămate minore Coteț

Tatiana, depuse la faza de urmărire penală, cât și în instanța de fond, în colaborare cu

alte probe administrate.

Regula cu privire la aprecierea probelor prevăzută de art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, nu s-a respectat.

Recurentul a considerat neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că,

declarațiile părții vătămate minore xxxxx sunt apreciate critic, deoarece acestea nu

demonstrează cert și fără echivoc vinovăția inculpatului, ori, declarațiile părții vătămate

pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei atât în instanța de fond, cât și în instanța

de apel, au un conținut identic și care, de altfel, coroborează cu celelalte probe.

Recurentul a considerat vădit neîntemeiate argumentele instanței de apel referitor

la faptul că, raporturile sexuale de care indică partea vătămată minoră nu ar fi avut,

precum că, inculpatul nu ar fi întreținut niciun raport sexual neprotejat cu minora, or,

în cazul în care ar fi avut loc presupusele raporturi sexuale, atunci și inculpatul Cavaleru

Ivan urma să fie infectat cu xxxxx. Or, conform declarațiilor martorului Șova Serghei,

xxxxx este de trei categorii: primar, secundar și terțiar latent. Conform datelor

științifice, xxxxx nu se infectează pe cale sexuală, motiv din care inculpatul posibil nu

s-a infectat.

Referitor la concluzia instanței de apel precum că, raportul de expertiză judiciară

din 19 decembrie 2019, prin care este exclusă paternitatea inculpatului față de copilul

născut de partea vătămată minoră, ar demonstra incontestabil nevinovăția inculpatului

Cavaleru Ivan și respectiv netemeinicia declarațiilor părții vătămate minore xxxxx care

a declarat că raporturile sexuale ar fi fost comise anume cu inculpatul Cavaleru Ivan,

recurentul a susținut că, trebuie să fie apreciată critic, deoarece chiar dacă paternitatea

inculpatului față de copil născut de către victima nu s-a confirmat, acest fapt nu exclude

și nu demonstrează nici într-un fel nevinovăția inculpatului Cavaleru Ivan de comiterea

infracțiunii imputate.

Instanța de apel s-a axat pe concluziile expertizei judiciare cu privire la

paternitatea inculpatului față de copilul născut de către partea vătămată, deși, trebuia să

analizeze situația reieșind din declarațiile părții vătămate cu privire la existența

raportului sexual cu inculpatul, confirmat prin declarațiile reprezentatului legal,

martorului Dunas Mihaela, precum că între aceștea au avut loc întâlniri, inculpatul a

recunoscut întreținerea raportului sexual și a venit cu propunere de căsătorie. Or, nu se

incriminează inculpatului raportul sexual cu partea vătămată soldat cu nașterea

copilului. Pe parcursul examinării cauzei în instanțele de judecată vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal a fost

dovedită pe deplin.

Faptul întreținerii raportului sexual cu minora xxxxx este dovedit, deoarece ultima

a născut un copil la vârsta de 14 ani. Însă instanța de apel a concluzionat că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 174 Cod penal, deși, în acest caz,

o soluție corectă ar fi adoptarea deciziei în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod penal,

fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

Recurentul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Prin decizia din 28 iulie 2020 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, a fost casată total decizia instanței de apel

din 27 ianuarie 2020 în privința inculpatului Cavaleru Ivan Gheorghi și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut că, potrivit descriptivului

sentinței, instanța de fond doar a trecut în revistă probele administrate, însă nu a apreciat

fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor,

inclusiv cu circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, privind

cele două episoade din 29 octombrie și noiembrie 2015 imputate inculpatului,

neindicând motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării (pct. 2. din

decizie).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs a reținut că, rejudecând cauza potrivit regulilor generale,

conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) a constatat în descriptivul deciziei diverse motive de achitare a inculpatului,

care se exclud reciproc și generează consecințe juridice diferite, cum ar fi că:

„inculpatul necesită a fi achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

174 alin. (1) din Codul penal, din motivul că nu a fost constat existența faptei

infracțiunii…, elementele constitutive ale infracțiunii incriminate inculpatului nu se

regăsesc în baza probantă..., declarațiile martorilor nu probează pertinent, vinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate..., toate aceste circumstanțe denotă

cert despre lipsa existenței faptei infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal,

în acțiunile inculpatului..., prin urmare, lipsa semnului material (faptei prejudiciabile)

al laturii obiective a infracțiunii înseamnă inexistența faptei incriminate, în sensul

explicat mai sus..., concluziile privind vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii nu

pot să se bazeze pe presupuneri..., s-a constatat cert că Cavaleru Ivan nu a întreținut cu

xxxxx raporturile sexuale..., probele cercetate nu au confirmat în afara oricărui dubiu

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar învinuirea adusă

acestuia este bazată pe presupuneri, fiind una abstractă și neconcretă..., s-a constatat

cert nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate..., inculpatul nu a

comis niciun raport sexual asupra părții vătămate minore..., fapt ce exclude comiterea

de către acesta a raporturilor sexuale în privința minorei..., s-a constatat cu certitudine

lipsa existenței faptei infracțiunii în acțiunile inculpatului”.

Totodată, în dispozitiv a dispus că, inculpatul este achitat din motivul că: „nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii”, soluție care contravine vădit și circumstanțelor

cauzei, din care rezultă că partea vătămată minoră, născută la xxxxx, a născut copilul

xxxxx la xxxxx, adică până la vârsta de 16 ani.

Prin urmare, există fapta prejudiciabilă prevăzută în art. 174 alin. (1) Cod penal,

raportul sexual, altul decât violul, comis asupra unei persoane despre care se știa cu

certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate

în rechizitoriu, privind cele două episoade din 29 octombrie și noiembrie 2015 imputate

inculpatului, neindicând motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul

acuzării, inclusiv cele reproduse în recursul ordinar (pct. 5. din decizie).

Or, concluziile confuze și absolut divergente că: „inculpatul nu a întreținut niciun

raport sexual neprotejat cu minora xxxxx, ori, urma să fie infectat cu xxxxx..., potrivit

declarațiilor martorului specialist Șova Serghei, partenerul se poate infecta cu xxxxx,

dacă a întreținut raport sexual cu persoană infectată de xxxxx, stadiul I, II secundar și

primar. . ., prin urmare, declarațiile părții vătămate minore sunt neveridice și dubioase,

deoarece xxxxx care a fost constatat prezent în sângele acesteia, nu se datorează în

niciun caz infectării de la inculpat..., părții vătămate minore nu i-au fost cauzate niciun

prejudiciu moral și material care să fie în legătură directă cu culpa inculpatului”, nu

corespund criteriilor de drept privind aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei

prescrise în art. 101 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța nu a apreciat concluziile specialistului Șova Serghei precum că:

„xxxxx este de 3 categorii: primar, secundar și terțiar latent. xxxxx poate apărea la orice

fază, este un xxxxx ascuns. xxxxx se transmite pe cale sexuală doar 90 %, doar dacă

sunt erupții. Inculpatul Cavaleru Ivan a fost examinat de un alt specialist la 29 aprilie

2016 și s-a constatat că nu este infectat cu xxxxx. Conform datelor științifice, xxxxx

latent nu se infectează pe cale sexuală, motiv din care inculpatul posibil nu s-a infectat.

Partenerul se poate infecta dacă a întreținut raport sexual cu persoana infectată de

xxxxx, stadiul I, II secundar și primar: Momentul apariției xxxxx poate fi calculat după

tabloul clinic. xxxxx se poate infecta prin cale sexuală, transfuzia sângelui, condiții

casnice”, în coraport cu concluziile din raportul de expertiză medico-legală nr/ 376 din

24 mai 2016 că: „la xxxxx s-a constatat: d-z: xxxxx”.

Totodată, instanța nu a raportat „sarcina în termenul 29 săptămâni-examenul

ecologic din 17 mai 2016”, constatată la partea vătămată prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 376 din 24 mai 2016, cu data faptelor incriminate inculpatului în

rechizitoriu, omițând concluzia din raportul de expertiză judiciară nr. 201905O0390 din

19 decembrie 2019 că: „în urma rezultatelor obținute la examinarea polimorfismului

ADN, paternitatea inculpatului Cavaleru Ivan față de copilul xxxxx, născut de către

partea vătămată minoră xxxxx, se exclude”, nu este în sine o probă separată, care să

excludă literalmente faptele imputate în actul de învinuire că: „la 29 octombrie 2015,

aflându-se în sat. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, în apropiere de terasa „Văduț”, în

automobilul de model „Opel”, număr de înmatriculare neidentificat, urmărind scopul

de a întreține un raport sexual cu minora xxxxx, născută la xxxxx, despre care știa cu

certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, a întreținut cu ultima un raport sexual în

formă naturală cu consimțământul ei. Tot el, în luna noiembrie 2015, la o dată

neidentificată, aflându-se în sat. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, în apropiere de terasa

„Văduț”, în automobilul de model „Opel”, număr de înmatriculare neidentificat,

urmărind scopul de a întreține un raport sexual cu minora xxxxx, născută la xxxxx,

despre care știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, a întreținut cu ultima

un raport sexual în formă naturală cu consimțământul ei, adică a comis infracțiunea

prevăzută în art. 174 alin. (1) Cod penal, raportul sexual, altul decât violul, comis

asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani”.

Instanța de recurs a conchis că, circumstanțele expuse atestă în mod lucid că

ambele instanțe nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat

hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârilor adoptate și că recursul de pe rol este întemeiat.

Prin decizia din 25 mai 2021 a Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat, au

fost admise apelurile declarate de inculpatul Cavaleru Ivan și de avocatul Boghian

Andrei, în interesele inculpatului Cavaleru Ivan, a fost casată parțial sentința din 27

decembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în partea stabilirii pedepsei cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care i-a fost stabilită lui Cavaleru

Ivan pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal, pedeapsa

cu închisoarea pe un termen de 3 ani în penitenciar de tip semiînchis; conform art. 90

Cod penal, de suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoare aplicată lui

Cavaleru Ivan, stabilindu-i un termen de probă de 3 ani, obligându-l să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent și în termen de un an să achite

prejudiciul încasat prin sentință; controlul executării sentinței fiind pus pe seama

Biroului de Probațiune Cahul; în rest sentința a fost menținută fără modificări.

7.1. În motivarea deciziei, reluând cercetarea judecătorească în urma faptului că,

partea apărării a solicitat la depunerea apelului achitarea inculpatului Cavaleru Ivan,

cercetând în corespundere cu prevederile art. 414 alin. (1) și (2) și art. 415 alin.(2) Cod

de procedură penală, probele examinate în prima instanță, instanța de apel a ajuns la

concluzia că, instanța de fond întemeiat a pronunțat în privința inculpatului Cavaleru

Ivan sentința de condamnare și corect a ajuns la concluzia că, inculpatul Cavaleru Ivan

se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat ca fiind declarative argumentele acuzatorului de stat

precum că, apărătorul fiind înștiințat despre adoptarea sentinței urma să depună

suplimentul la apel în termenul de 15 zile, or, ambele cereri de apel sunt depuse în

interesele unei persoane și conțin aceleași cerințe.

Instanța de apel a considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal, reieșind din cumul de probe

administrate la materialele dosarului, inclusiv de: ordonanța de începere a urmării

penale din data de 22 aprilie 2016 (Vol.I, f.d.1); procesul-verbal de audiere a părții

vătămate minore xxxxx din data de 5 iulie 2016 (Vol.I, f.d.20-21); procesul-verbal de

audiere a martorului Coteț Tatiana din data de 22 aprilie 2016 (Vol.I, f.d.22-24);

procesul-verbal de audiere a martorului Coteț Tatiana din data de 5 iulie 2016 (Vol.I,

f.d. 25-26); procesul-verbal de audiere a martorului Pavel Olga din data de 19 mai 2016

(f.d.27); procesul-verbal de audiere a martorului minor Dunas Mihaela din 19 mai 2016

(Vol.I,f.d. 31-32); procesul-verbal de audiere a martorului Șova Serghei din 29 mai

2017 (Vol.I, f.d.146-147); raportul de expertiză medico-legală nr. 376 din data de 24

mai 2016 (Vol.I, f.d.36-37); informația de la Compania mobilă „Orange” conform

interpelării cu numărul de înregistrare RCP OMD 95084/16 din data de 18 octombrie

2016, eliberată la data de 19 octombrie 2016 cu privire la lista apelurilor la nr. 62013261

de la 20 octombrie 2015-10 noiembrie 2015 (Vol.I, f.d.109-121); procesul-verbal de

confruntare din 05 iulie 2016, dintre bănuitul Cavaleru Ivan și partea vătămată xxxxx.

Conform procesului-verbal bănuitul a refuzat participarea la ațiunea de confruntare.

(Vol.I,f.d.40); raportul de expertiză judiciară nr. 201805O0101 din data de 3 mai 2018

(Vol.I, f.d.204-206); raportul de expertiză judiciară nr. 201835A0482 din data de 2

octombrie 2018 (Vol.II, f.d.16-21); declarațiile părții vătămate minore xxxxx date în

ședința de judecată din data de 9 ianuarie 2019 (Vol.II, f.d.86-88); declarațiile

reprezentantului legal al părții vătămate minore xxxxx, Coteț Tatiana, date în ședința

de judecată din data de 9 ianuarie 2019 (Vol.II, f.d.89-90); declarațiile martorului Pavel

Olga date în ședința de judecată din data de 9 ianuarie 2019 (Vol.II, f.d.91); declarațiile

martorului Dunas Mihaela date în ședința de judecată din data de 9 ianuarie 2019

(Vol.II, f.d.92-93); declarațiile specialistului Șova Serghei, medic în cadrul

dispensarului dermatovenerologic Cahul, date în ședința de judecată din data de 9

ianuarie 2019 (Vol.II,f.d.94); procesul-verbal de audiere a martorului Coteț Tatiana,

suplimentar (Vol.II, f.d.95) procesul-verbal de audiere a părții vătămate minore xxxxx

suplimentar (Vol.II,f.d.96); declarațiile inculpatului Cavaleru Ivan date în ședința de

judecată din data de 9 ianuarie 2019 (Vol.II,f.d.97-99).

Instanța de apel a punctat că, ce ține de argumentele apărării precum că, inculpatul

nu este vinovat de comiterea infracțiunii, iar ca temei invocă concluzia de investigare a

cazului de paternitate contestabilă nr. 899/06-2018 din 13 iunie 2018, întocmit de către

S.R.L. ,,BrioMedTest”, potrivit căreia Cavaleru Ivan nu poate fi tatăl biologic al

copilului xxxxx, iar probabilitatea paternității adevărate constituie 0%, instanța de

judecată just a apreciat critic concluzia susnumită, din motiv că expertul nu a semnat

pentru concluzie falsă conform art. 312 Cod penal.

Totodată, concluzia susnumită într-adevăr vine în contradicție cu concluzia

raportului de expertiză judiciară nr. 201805O0101 din 03 mai 2018, efectuat de Centrul

de Medicină Legală, potrivit căreia paternitatea lui Cavaleru Ivan, anul nașterii 27

septembrie 1989, față de copilul xxxxx, născută la data de xxxxx de către xxxxx, anul

nașterii xxxxx, nu se exclude.

În concluzia de investigare a cazului de paternitate contestabilă nr. 899/06-2018

din 13 iunie 2018, întocmit de către S.R.L. ,,BrioMedTest” nu este clar cine a efectuat

expertiza, lipsește prevenirea specialistului de răspunderea conform art. 312 din Codul

penal, pentru prezentarea cu bună știință a unor concluzii false, iar drept urmare,

instanța de apel, de asemenea, a apreciat critic concluzia dată și a pus la baza sentinței

de condamnare concluzia din raportul de expertiză judiciară nr. 201805O0101 din 03

mai 2018, efectuat de Centrul de Medicină Legală, care nu exclude paternitatea

inculpatului față de copilul părții vătămate, rezultatul infracțiunii prevăzute de art. 174

alin. (1) Cod penal, aceasta fiind probă admisibilă și pertinentă, dobândită în modul

prevăzut de legislația procesuală penală.

Instanța de apel a reținut că, investigarea cazului de paternitate contestabilă nr.

899/06-2018 din 13 iunie 2018, întocmit de către S.R.L. ,,BrioMedTest” (Vol.I,

f.d.223) nu este efectuată potrivit normelor sus vizate și se confirmă inadmisibilitatea

probei date ca fiind efectuată cu încălcarea procedurii stabilite de o persoană care nu

este preîntâmpinată despre răspunderea conform art.312 din Codul penal.

Raportul de expertiză judiciară nr. 201805O0101 din 03 mai 2018, efectuat de

Centrul de Medicină Legală nu poate fi neglijat sau considerat ca irelevant ca probă,

deoarece este întocmit în stricta corespundere cu cerințele legislației procesuale.

Totodată, cât privește raportul de expertiza judiciară nr. 201905O0390 din 19

decembrie 2019, prin care s-a constatat că, în urma rezultatelor obținute la examinarea

polimorfismului ADN, paternitatea inculpatului Cavaleru Ivan Gheorghi față de copilul

xxxxx, născut de către partea vătămată minoră xxxxx, se exclude (Vol.II, f.d.198-201,

instanța de apel, de asemenea, a menționat că aceste concluzii sunt adoptate în

încălcarea procedurii stabilite, deoarece au fost efectuate cu participarea aceluiași

expert judiciar Pădure Adelina și suplimentar a mai participat expertul judiciar Baca

Ivan din cadrul Centrului de Medicină Legală .

Astfel, verificând datele cu privire la experții care au ajuns la aceste concluzii

contradictorii, instanța de apel a constatat că, inițial la efectuarea concluziei din raportul

de expertiză judiciară nr. 201805O0101 din 03 mai 2018, care nu exclude paternitatea

inculpatului față de copilul părții vătămate a participat expertul judiciar Pădure Adelina

din cadrul Centrului de Medicină Legală, respectiv participarea acesteia la emiterea

concluziilor din raportul de expertiza judiciară nr. 201905O0390 din 19 decembrie

2019, la infirmarea concluziilor date urma să fie doar în calitate de asistent la efectuarea

expertizei judiciare, or, potrivit art. 148 alin.(2) Cod de procedură penală, dacă

concluziile expertului sunt neclare, contradictorii, neîntemeiate, dacă există îndoieli în

privința veridicității lor și dacă aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea

expertului sau dacă a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei

judiciare, poate fi dispusă efectuarea unei expertize judiciare repetate de către un alt

expert sau o altă comisie de experți. Expertul sau experții care au efectuat expertiza

judiciară primară sau suplimentară pot asista la efectuarea expertizei judiciare repetate

pentru a da explicații pe marginea concluziilor formulate în urma expertizei judiciare

primare, însă nu pot participa la efectuarea investigațiilor și la întocmirea concluziilor.

Aceste concluzii din rapoartele de expertize răspund, de facto, la una și aceiași

întrebare, respectiv expertiza cea din urmă, din 19 decembrie 2019, poate fi apreciată

ca suplimentară.

În atare situație, concluzia din raportul de expertiză judiciară nr. 201905O0390

din 19 decembrie 2019 că: „în urma rezultatelor obținute la examinarea

polimorfismului ADN, paternitatea inculpatului Cavaleru Ivan față de copilul xxxxx,

născut de către partea vătămată minoră xxxxx, se exclude”, nu este în sine o probă,

separată, care să excludă literalmente faptele imputate în actul de învinuire că: „la 29

octombrie 2015, aflându-se în sat. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, în apropiere de terasa

„Văduț”, în automobilul de model „Opel”, număr de înmatriculare neidentificat,

urmărind scopul de a întreține un raport sexual cu minora xxxxx, despre care știa cu

certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, a întreținut cu ultima un raport sexual în

formă naturală cu consimțământul ei. Tot el, în luna noiembrie 2015, la o dată

neidentificată, aflându-se în sat. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, în apropiere de terasa

„Văduț”, în automobilul său de model „Opel”, număr de înmatriculare neidentificat,

urmărind scopul de a întreține un raport sexual cu minora xxxxx, născută la xxxxx,

despre care știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, a întreținut cu ultima

un raport sexual în formă naturală cu consimțământul ei, adică a comis infracțiunea

prevăzută în art. 174 alin. (1) Cod penal, raportul sexual, altul decât violul, comis asupra

unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani”.

Prin urmare, instanța de apel a reținut ca probă admisibilă doar concluzia

raportului de expertiză judiciară nr. 201805O0101 din 03 mai 2018, efectuat de Centrul

de Medicină Legală, care nu exclude paternitatea inculpatului față de copilul părții

vătămate.

Instanța de apel a mai menționat că, sunt neîntemeiate argumentele apărătorului

precum că nevinovăția inculpatului se confirmă din motivele că el nu s-a îmbolnăvit de

maladia xxxxx, care a fost depistată la partea vătămată.

Instanțe de apel a reiterat că, din conținutul raportului de expertiză medico-legală

nr. 376 din data de 24 mai 2016, reiese că, la xxxxx s-a constatat că maturitatea sexuală

a fost atinsă fapt confirmat prin complexul menționat în datele obiective. S-a confirmat

sarcina în termenul de 29 săptămâni. Totodată, potrivit datelor investigațiilor dermato-

venerologice, la xxxx a fost constatat d-z: xxxxx recent (Vol.I, f.d.36-37,10). Însă, prin

declarațiile specialistului Serghei Șova, medic al dispensarului dermatovenerologic

Cahul, se infirmă argumentele apelantului susmenționate, or, acesta a menționat că

„...xxxxx poate apărea la orice fază, este un xxxxx ascuns. xxxxx se transmite pe cale

sexuală doar 90% doar dacă sunt erupții. Inculpatul Cavaleru Ivan a fost examinat de

un alt specialist la data de 29 aprilie 2016 și s-a constatat că nu este infectat cu xxxxx.

Conform datelor științifice, xxxxx nu se infectează pe cale sexuală, motiv din care

inculpatul posibil nu s-a infectat. Partenerul se poate infecta cu xxxxx, dacă a întreținut

raport sexual cu persoană infectată de xxxxx, stadiul I, II secundar și primar...”.

Astfel, faptul că inculpatul Cavaleru Ivan nu s-a infectat de la partea vătămată

xxxxx cu xxxx nu confirmă faptul că, acesta nu a întreținut raporturi sexuale cu ea.

Totodată, nu se cunoaște cu certitudine faptul că, la data când au fost întreținute

relațiile între părți în octombrie și noiembrie 2015, partea vătămată xxxxx era infectată

cu boala numită, deoarece raportul de expertiză medico-legală susnumit a fost efectuat

doar la 24 mai 2016, iar specialistul Șova Serghei fiind audiat în cadrul examinării

cauzei în instanța de judecată a menționat că „..momentul apariției xxxxx poate fi

calculat după tabloul clinic. ... xxxxx este o boală contagioasă, perioada de incubare

este de 3-4 săptămâni, ulterior apar erupțiile și o ulcerațiile pe organele genitale, dar în

sânge nu este încă xxxxx” (Vol.II, f.d. 94).

În atare situație, instanța de apel a respins alegațiile apărării pe capătul dat,

deoarece inculpatul Cavaleru Ivan nu putea să fie infectat de xxxxx latent în timpul

raporturilor sexuale cu xxxxx, respectiv și aceste probe nu duc la concluzia nevinovăției

inculpatului în săvârșirea faptei examinate în speță.

Mai mult, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 376 din 24 mai 2016

susmenționat este constatată sarcina minorei xxxxx în termenul 29 săptămâni,

examenul ecologic fiind din 17 mai 2016, din care se conchide că aceasta este în

corespundere cu data faptelor incriminate inculpatului în rechizitoriu, prin ce se

confirmă de fapt raporturile sexuale între inculpatul Cavaleru Ivan și minora xxxxx.

Instanța de apel a respins ca fiind declarative întru eschivarea de la răspundere

penală argumentele inculpatului Cavaleru Ivan, precum că el nu a cunoscut că xxxxx

are 13 ani, deoarece singur a declarat că, a văzut-o cu ghiozdanul și partea vătămată a

menționat că, ea comunicat despre vârsta sa și că este în clasa 8, fapt ce nu a fost

infirmat prin probe. Mai mult, xxxxx a declarat că Cavaleru Ion este nepotul mamei

finilor părinților ei, respectiv el cu certitudine cunoștea vârsta ei, deoarece după cum s-

a constatat inculpatul are un frate cu un an mai mare decât partea vătămată.

Instanța de apel a considerat ca fiind confirmate declarațiile părții vătămate xxxxx

privind faptul că, el cunoștea vârsta ei și între ei au avut loc raporturi sexuale în perioada

numită în învinuire, deoarece aceasta reiese din cele susmenționate și cu atât mai mult

coroborează cu declarațiile părții vătămate că „a ieșit cu Cavaleru Ivan la plimbare cu

automobilul de model ,,Opel” de culoare albastră și la inițiativa acestuia au avut primul

raport sexual neprotejat. ..... iar la data de 15 noiembrie 2015 au mai avut un raport

sexual”, care coroborează cu cele menționate de martorul Dunas Mihaela că „Cavaleru

Ivan era cu automobilul său, probabil s-au telefonat…” și din declarațiile inculpatului

într-o seară, pe la ora 20-21 au ieșit împreună, partea vătămată îl aștepta la un colț de

sat și a urcat în automobil.

Astfel, în speță, se manifestă săvârșirea infracțiunii cu intenție directă și motivul

năzuinței satisfacerii poftei sexuale.

Instanța de apel a menționat că, în speță, nu sunt confirmate declarațiile

inculpatului Cavaleru Ivan precum că în perioada lunii octombrie-noiembrie 2015

minora xxxxx a avut mai multe raporturi sexuale cu alți bărbați, precum și diriginta

acesteia Pavel Olga a declarat că, partea vătămată se caracterizează pozitiv.

Mai mult, din declarațiile mamei părții vătămate Coteț Tatiana reiese că inițial

inculpatul a recunoscut vina în cele întâmplate când ea a venit la el acasă și în

coroborare cu alte probe, chiar și indirecte, se formează o înlănțuire logică, din care

rezultă o concluzie univocă referitoare la vinovăția inculpatului, fapt incident și în

speță.

De către instanța de apel nu a putut fi puse la îndoială declarațiile părții vătămate

și mamei acesteia, deoarece pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei, nu au

suferit schimbări, au avut un conținut identic și care, de altfel, coroborează cu celelalte

probe. Mai mult, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201835A0482 din 02

octombrie 2018, efectuat de Centrul de Medicină Legală, xxxxx nu suferea și nu suferă

de vreo maladie psihică, este fără dereglări psihice. Conform stării psihice și a tabloului

psihologic al expertizatei minore xxxxx, se determină deplina capacitate de a percepe

corect evenimentele importante pentru cauza penală. La momentul examinării, dispune

de capacitatea analitico-sintentică funcțională a procesului de gândire și poate aprecia

corect specificul situației analizate, precum și a face declarații asupra cazului cercetat.

Nu manifestă grad sporit al sugestibilității, imaginație sporită sau predispunere spre

exagerare celor percepute și fantezie patologică.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, inculpatul Cavaleru Ivan nu a dorit

să-i fie prelevate mostre de sânge la urmărirea penală, motivînd că i se face rău când

vede sânge, precum și potrivit procesului-verbal de confruntare din 05 iulie 2016, dintre

bănuitul Cavaleru Ivan și partea vătămată xxxxx. Conform procesului-verbal, bănuitul

a refuzat participarea la acțiunea de confruntare (Vol.I, f.d.40). Din cele constatate,

instanța de apel a ajuns la concluzia că, inculpatul a dorit să se eschiveze de la

răspundere penală și cele declarate de către inculpat nicidecum nu demonstrează

nevinovăția lui, în condiția în care declarațiile părții vătămate sunt susținute prin

cumulul de probe susmenționate, anexate la materialele dosarului.

Instanța de apel a apreciat critic și afirmația inculpatului Cavaleru Ivan privind

nevinovăția sa, deoarece pe parcursul judecării cauzei nu au fost stabilite motive de a

supune îndoielilor declarațiile părții vătămate și ale martorilor, acestea în cumulul lor,

dovedind cu certitudine că inculpatul Cavaleru Ivan a avut posibilitatea și a comis

infracțiunea imputată, iar faptul că acesta nu-și recunoaște vinovăția, nu constituie

temei pentru pronunțarea unei hotărâri de achitare.

Astfel, acțiunile lui Cavaleru Ivan corect au fost încadrate juridic potrivit art. 174

alin.(1) Cod penal, conform indicilor: raportul sexual altul decât violul, comis asupra

unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani.

Instanța de apel nu a putut reține argumentele apelantului precum că, partea

acuzării nu a prezentat instanței de judecată acele probe pertinente și concludente, ce ar

dovedi vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și că învinuirea

adusă inculpatului nu este bazată pe probe directe și concrete ce ar confirma vinovăția

inculpatului.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că, inculpatului Cavaleru

Ivan urmează a-i fi stabilită pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

174 alin.(1) Cod penal, asigurându-se restabilirea echității sociale și prevenirea

comiterii de noi infracțiuni și care va duce la conștientizarea de către inculpat a

necesității respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale,

prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal.

Având în vedere poziția apărării în ședința de judecată a instanței de apel, instanța

a menționat că urmează a fi apreciate la justa valoare circumstanțele atenuante ale

cauzei care din punctul lor de vedere permit aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în

privința inculpatului Cavaleru Ivan.

Instanța de apel a constatat din conținutul părții descriptive a sentinței, la capitolul

stabilirii tipului pedepsei inculpatului, că, instanța de fond a menționat că, a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia, stabilindu-i o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3 ani în penitenciar de

tip semiînchis.

Însă simpla enumerare a acestor circumstanțe ale cauzei nu reprezintă și nu poate

fi apreciată ca o motivare suficientă și argumentată pentru stabilirea unei asemenea

pedepse severe, închisoarea cu executarea reală în penitenciar, or, la caz au fost stabilite

cumulativ mai multe circumstanțe care permit aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, la caz, s-au reținut următoarele circumstanțe: potrivit adeverinței, eliberate

de administrația publică locală, Cavaleru Ivan locuiește cu familia sa formată din

mamă, tată, sora și fratele (Vol.I, f.d.54); potrivit caracteristicii, eliberate de primarul

satului Vadul lui Isac, ultimul se caracterizează negativ (Vol.I, f.d.55); potrivit

caracteristicii, eliberate de polițistul de sector, ultimul se caracterizează satisfăcător

(Vol.I, f.d.56); la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află (Vol.I, f.d.57,

59); potrivit revendicării, anterior a fost judecat, dar antecedentele penale sunt stinse

(Vol.I, f.d.67).

Instanța de apel a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului

Cavaleru Ivan este posibilă fără izolarea acestuia de societate, stabilindu-i pedeapsa sub

formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Reieșind din faptul că potrivit sentinței din 27 decembrie 2018 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central, s-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

minoră xxxxx, prin intermediul reprezentantului legal Coteț Tatiana împotriva lui

Cavaleru Ivan privind încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată și s-a

încasat de la Cavaleru Ivan în beneficiul xxxxx prejudiciul moral în mărime de 40000

de lei; s-a încasat de la Cavaleru Ivan în beneficiul xxxxx cheltuielile de judecată în

mărime de 2100 de lei, suportate pentru efectuarea expertizei și suma de 3000 de lei,

cu titlul de asistență juridică, în total suma de 5100 de lei; s-a încasat de la Cavaleru

Ivan în beneficiul statului suma de 100 de lei, cu titlul de taxă de stat, de la care a fost

scutită reclamanta, aceasta nefiind contestată de către părți, instanța de apel a considerat

necesar de a-l obliga pe Cavaleru Ivan să achite prejudiciul încasat prin sentință și să

nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

Totodată, instanța de apel a reținut că, acuzatorul nu a contestat soluția instanței

privind respingerea solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată

din contul inculpatului Cavaleru Ivan, însă verificând temeinicia acesteia, a considerat

că nu sunt motive pentru a interveni în modificarea soluției date.

La data de 26 iulie 2021, prin intermediul poștei (Vol.III, f.d.140), Cavaleru

Ivan și la data de 27 iulie 2021, prin intermediul poștei (Vol.III, f.d.136), procurorul

Lilia Sîrbu, au depus recursuri ordinare.

8.1. Prin recursul ordinar declarat, inculpatul Cavaleru Ivan a solicitat admiterea

recursului în principiu, admiterea recursului, casarea integrală a sentinței din 27

decembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central și a deciziei din 25 mai 2021 a

Curții de Apel Comrat cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 174 alin.(1) Cod penal.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel a interpretat eronat

probatoriul ce îl discriminează și anume expertiza judiciară nr. 201905O0390 din 19

decembrie 2019, indicând că: „...raportul de expertiză nu este în sine o probă separată,

care să excludă literalmente faptele imputate în actul de învinuire....”, în continuare

instanța a admis proba referitor la concluzia raportului de expertiză judiciară nr.

201805O0101 din 03 mai 2018, care nu exclude paternitatea inculpatului. Instanța de

apel a admis o probă și a exclus o altă probă, fără a aprecia din punct de vedere juridic

admisibilitatea unei și excluderea alteia din probatoriul cauzei penale, or, în cuprinsul

deciziei, instanța a apreciat expertiza din 19 decembrie 2019 ca una suplimentară.

Instanța nu a apreciat declarațiile părții vătămate cu referire la întreținerea

raportului sexual cu alt partener. Având în vedere faptul că, nu este tatăl biologic al

copilului, partea vătămată a avut relații sexuale doar cu ultimul din care s-a născut

copilul altui bărbat, învinuirea adusă lui, nu și-a găsit confirmarea;

Instanța de apel nu a menționat în decizie referitor la încasarea cărui prejudiciu,

cuantumul acestuia, dar și referitor la cheltuielile de judecată, însă s-a limitat doar la a

indica: „.. conform hotărârii primei instanțe”.

Recurentul a suținut că, în apel a fost invocată încălcarea prevederilor art. 8

alin.(1), (2), (3), art. 24 alin.(2), (3), (4), art. 101 alin.(1), (2), (3), (4), (5) Cod de

procedură penală în mod flagrant de instanța de judecată, respectiv și de instanța de

apel. Decizia contestată nu cuprinde motivele care întemeiază soluția instanței de apel,

dar și faptul că nu au fost întrunite elementele infracțiunii imputate lui, ceea ce conduce

la achitarea sa.

8.2. Prin recursul ordinar declarat, procurorul Lilia Sîrbu a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Comrat dispunerea

rejudecării cauzei de instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

În motivarea recursului s-a pretins casarea deciziei instanței de apel prin prisma

prevederilor art. 427 alin.(1) pct.6),10) Cod de procedură penală.

Totodată, a menționat că, avocatul Andrei Boghian a încălcat prevederile art. 402

Cod de procedură penală, care stabilește termenul 15 zile de declarare a apelului de la

data adoptării sentinței integrale, fiind omis termenul, având în vedere depunere

apelului doar la 11 martie 2019. Or, este neîntemeiat argumentul instanței de apel

precum că, apelul avocatului a fost un supliment la apelul declarat de către inculpat. La

caz, au fost depuse anume două cereri de apel, una de către inculpat, iar a două, de către

avocat, care nu poate fi considerată ca cerere de apel suplimentară.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că, corectarea

și reeducarea inculpatului este posibilă fără ca acesta să fie izolat de societate și a aplicat

prevederile art.90 Cod penal. Instanța de apel nu a luat în considerare faptul că,

inculpatul se caracterizează negativ la locul de trai, a fost condamnat prin sentința din

29 decembrie 2014 a Judecătoriei Cahul, în baza art.2641 alin.(4) Cod penal și sentința

din 15 august 2016 a Judecătoriei Cahul în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea

pedepsei neprivative de libertate. Respectiv, pedeapsa stabilită anterior nu a avut vreun

efect asupra inculpatului, nu a influențat asupra corectării și reeducării vinovatului;

Instanța de apel nu a luat în considerare lipsa circumstanțelor atenuate, lipsa

circumstanțelor excepționale, personalitatea inculpatului și comportamentul acestuia.

Instanța de apel nu a motivat în mod suficient necesitatea suspendării condiționate a

pedepsei penale cu închisoare, or, în sensul art. 394 alin.(2) pct.3) Cod de procedură

penală, instanța este obligată să motiveze aplicarea unei condamnări cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Recurentul a opinat că, în cauza dată nu există și nu au fost stabilite circumstanțe

ce ar micșora esențial gravitatea faptei inculpatului Cavaleru Ivan, ce ar permite

concluzionarea precum că, corectarea lui este posibilă fără executarea pedepsei de

închisoare, stabilită de către instanța de fond.

Decizia instanței de apel nu cuprinde motivele care întemeiază soluția, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Prin decizia din 25 ianuarie 2022 a Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție s-au admis recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, oficiul Central, Lilia Sîrbu și de către inculpat, s-a casat total decizia

din 25 mai 2021 a Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat, în cauza penală

privindu-l pe Cavaleru Ivan Gheorghi și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1. În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel nu a

exercitat în deplină măsură atribuțiile legale reglementate exhaustiv de legislator.

Din textul recursurilor ordinare declarate de către procuror și inculpat s-a constatat

că, recurenții au invocat temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

10) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

nu au fost întrunite elementele infracțiunii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Totodată, procurorul a menționat că, instanța de apel nu a motivat în mod suficient

necesitatea suspendării condiționate a pedepsei penale cu închisoare, iar inculpatul a

indicat că, instanța de apel a interpretat eronat probatoriul, fiind încălcate prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, evidențiind faptul că, decizia instanței de apel nu

cuprinde motive care întemeiază soluția.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei, instanța

de recurs a constatat că, instanța de apel a ignorat indicațiile instanței ierarhic

superioare. Prin decizia din 28 iulie 2020 a Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție a fost admis recursul ordinar declarat, fiind casată total decizia instanței de apel

și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată. La adoptarea soluției, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a

indicat explicit că „... potrivit descriptivului sentinței, instanța de fond doar a trecut în

revistă probele administrate, însă nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete în

fapt și în drept invocate în rechizitoriu, privind cele două episoade din 29 octombrie și

noiembrie 2015 imputate inculpatului, neindicând motivele pentru care a respins

probele și versiunile apărării (pct. 2 din decizie). Astfel, prima instanță nu a judecat

fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care

nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția. ... Circumstanțele expuse atestă

în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece

au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârilor adoptate și că recursurile de pe

rol sunt întemeiate.”

Instanța de apel, la rejudecarea cauzei, în al doilea set de proceduri, fără a ține cont

de aceste dispoziții ale instanței de recurs, a indicat că, „soluția instanței de fond privind

condamnarea inculpatului Cavaleru Ivan este întemeiată, la adoptarea căreia s-a ținut

cont în deplină măsură de prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel

încât probele au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței utilității

și veridicității, iar toate probele în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor”, în

final, instanța de apel pronunțând o hotărâre de casare parțială a sentinței doar în partea

stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care i-a fost

stabilit lui Cavaleru Ivan pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1)

Cod penal, pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 3 ani în penitenciar de tip

semiînchis, iar conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoare aplicată lui Cavaleru Ivan pe o perioadă de probațiune de 3 ani,

în rest, fiind menținută sentința.

Instanța de recurs a indicat despre faptul ignorării totale a prevederilor art. 436

alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne

cea care a existat la soluționarea recursului.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat este faptul că în condițiile art. 394 alin. (2)

pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată, de asemenea, să

motiveze aplicarea unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Însă contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății,

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Instanța de recurs verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect,

reieșind din cele invocate în recurs de către procuror, a constatat că, la examinarea

apelului instanța nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Astfel, instanța de recurs a reținut că, la caz instanța de apel a aplicat în privința

inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, suspendând condiționat executarea pedepsei

cu închisoare aplicată lui Cavaleru Ivan, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Analizând decizia atacată în raport cu circumstanțele cauzei constatate în speță,

instanța de recurs a considerat că, soluția instanței de apel este neîntemeiată, la

adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de dispozițiile art. 75 alin. (1),(2)

Cod penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs a remarcat că, criteriile generale

de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul Penal, de

care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Instanța de recurs a menționat că, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost

condamnată. În același rând, după caz, instanța este în drept de a aplica și prevederile

Părții Generale a Codului penal.

În sensul prevederilor art. 61 Cod penal, instanța de recurs a evidențiat că,

pedeapsa este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

Instanța de apel, la individualizarea pedepsei inculpatului, nu a ținut cont în

măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei.

În opinia instanței de recurs, deși, instanța de apel a stabilit că, inculpatul Cavaleru

Ivan se caracterizează negativ și satisfăcător, precum și că anterior a fost judecat și

antecedentele penale sunt stinse, totuși, a constatat că, reeducarea inculpatului Cavaleru

Ivan este posibilă fără izolarea acestuia de societate, fără a indica motivele ce au stat la

baza aplicării unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în

conformitate cu prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală. La fel,

pe lângă faptul că instanța de apel nu a apreciat circumstanțele expuse, referitor la

personalitatea inculpatului, care doar le-a enumerat, nu s-a expus nici asupra faptului

că, infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) Cod penal este una gravă și face parte din

categoria „infracțiunilor privind viața sexuală” și dacă în speță, prin aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, va fi atins scopul de prevenire a săvârșirii de către

făptuitor a unor noi infracțiuni.

Instanța de recurs a apreciat ca fiind întemeiate argumentele procurorului precum

că, instanța de apel nu a motivat soluția de aplicare a suspendării condiționate a

executării pedepsei în privința inculpatului Cavaleru Ivan, ținând cont de condițiile

privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 90

Cod penal, ce se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii; circumstanțele cauzei

și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea

acesteia, iar concluziile instanței de apel cu privire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, menționându-se că „scopul pedepsei, conform art. 61 Cod penal, pe prezenta

cauză în privința inculpatului Cavaleru Ivan poate fi atins fără izolarea absolută de

societate”, nu sunt pe deplin argumentate din punct de vedere legal, ținând cont de toate

condițiile de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de recurs a conchis că, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să

se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate

cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de

apel; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate

circumstanțele cauzei, să emită o soluție clară și motivată, să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

10.

Prin decizia din 22 iunie 2022 a Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

s-au admis apelurile declarate de către inculpatul Cavaleru Ivan Gheorghi și de către

avocatul Andrei Boghian, în interesele inculpatului Cavaleru Ivan Gheorghi; s-a casat

parțial sentința din 27 decembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în cauza

penală în privința lui Cavaleru Ivan Gheorghi de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.174 alin.(1) Cod penal, în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri

în această parte prin care s-a stabilit lui Cavaleru Ivan Gheorghi pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.174 alin.(1) Cod penal pedeapsa cu închisoarea pe un

termen de 4 ani în penitenciar de tip semiînchis; conform art.90 Cod penal, s-a

suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoare aplicată lui Cavaleru Ivan

Gheorghi, stabilindu-i un termen de probă de 3 ani, obligându-l să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent și în termen de 1 an să achite

prejudiciul încasat prin sentință; controlul executării sentinței s-a pus în sarcina

Biroului de Probațiune Cahul; în rest, sentința a fost menținută fără modificări.

10.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că, întreaga sistemă de probe

examinate mai sus și apreciată de către instanța de apel prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală coroborează între ele și demonstrează, incontestabil,

faptul că, inculpatul Cavaleru Ivan a comis fapta prevăzută de art. 174 alin. (1) Cod

penal.

Or, instanța de apel a reținut că, la capitolul încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului, încălcări nu au fost identificate, iar în acest sens instanța de fond corect a

apreciat starea de fapt și just a conchis asupra existenței în acțiunile lui Cavaleru Ivan

a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal.

Astfel, concluzia care se rezumă este doar una, argumentele avocatului Stănilă

Elena ce țin de nevinovăția inculpatului Cavaleru Ivan în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 174 alin.(1) Cod penal nu sunt întemeiate.

Instanța de apel ca și instanța de fond cert a constatat că, Cavaleru Ivan Gheorghi,

la data de 29 octombrie 2015, aflându-se în sat. Vadul lui Isac r-nul Cahul și anume în

apropiere de terasa „Văduț”, în automobilul de model „Opel”, cu număr de

înmatriculare neidentificat, urmărind scopul de a întreține raport sexual în formă

naturală cu minora, xxxxx, născută la data de xxxxx, despre care știa cu certitudine că

nu a împlinit vârsta de 16 ani, a întreținut cu ultima raport sexual în formă naturală cu

consimțământul ei. Tot el, în luna noiembrie, anul 2015, la o dată neidentificată de

organul de urmărire penală, aflându-se în sat. Vadul lui Isac r-nul Cahul și anume în

apropiere de terasa „Văduț”, în automobilul de model „Opel”, cu număr de

înmatriculare neidentificat, urmărind scopul de a întreține raport sexual în formă

naturală cu minora, xxxxx, născută la data de xxxxx, despre care știa cu certitudine că

nu a împlinit vârsta de 16 ani, a întreținut cu ultima raport sexual în formă naturală cu

consimțământul ei.

Situația de fapt astfel reținută a rezultat din coroborarea declarațiilor părții

vătămate xxxxx care au fost date atât la faza de urmărire penală, cât și în cadrul instanței

de judecată, precum și alte probe din materialele cauzei susmenționate.

În raport cu materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a reținut că,

declarațiile inculpatului depuse în instanța de fond și susținute în instanța de apel că nu

se consideră vinovat de comiterea infracțiunii imputate, sunt doar o metodă de apărare

a inculpatului, fapt ce reiese din următoarele considerente.

Instanța de apel a considerat just încadrarea acțiunilor lui Cavaleru Ivan în baza

art. 174 alin. (1) Cod penal, conform indicilor: raportul sexual altul decât violul, comis

asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.

În ceea ce vizează argumentele apărării precum că, inculpatul nu este vinovat de

comiterea infracțiunii, iar ca temei invocă concluzia de investigare a cazului de

paternitate contestabilă nr. 899/06-2018 din 13 iunie 2018 (Vol.I, f.d.223), întocmit de

către S.R.L. ,,BrioMedTest”, potrivit căreia Cavaleru Ivan nu poate fi tatăl biologic al

copilului xxxxx, iar probabilitatea paternității adevărate constituie 0%, instanța de apel

le-a apreciat critic, or, expertul nu a semnat preîntâmpinarea de răspunderea penală

pentru concluzie falsă conform art. 312 Cod penal. Puterea probatorie a unei expertize

judiciare are caracter superior față de o concluzie de investigare.

În context au fost citate prevederile art. 142 alin. (1), art. 149 alin.(3), art. 151

alin.(2), (3) și (6) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a notat că, în concluzia de investigare a cazului de paternitate

contestabilă nr. 899/06-2018 din 13 iunie 2018, întocmit de către S.R.L.

,,BrioMedTest” nu este clar cine a efectuat expertiza, lipsește prevenirea specialistului

de răspunderea penală conform art. 312 din Codul penal, pentru prezentarea cu bună

știință a unor concluzii false, iar, drept urmare, instanța de apel, de asemenea, a apreciat

critic concluzia dată și a pus la baza sentinței de condamnare concluzia din raportul de

expertiză judiciară nr. 201805O0101 din 03 mai 2018, efectuat de Centrul de Medicină

Legală, care nu exclude paternitatea inculpatului față de copilul părții vătămate,

rezultatul infracțiunii prevăzute de art. 174 alin.(1) Cod penal, aceasta fiind probă

admisibilă și pertinentă, dobândită în modul prevăzut de legislația procesuală penală.

Concluzia supra indicată vine în contradicție cu concluzia din raportul de expertiză

judiciară nr. 201805O0101 din 03 mai 2018, efectuat de Centrul de Medicină Legală,

conform căreia paternitatea lui Cavaleru Ivan, anul nașterii 27 septembrie 1989, față de

copilul xxxxx, născută la data de xxxxx de către xxxxx, anul nașterii xxxxx, nu se

exclude (Vol.I, f.d.204-206).

Instanța de apel a apreciat critic argumentele părții apărării precum că „la

materialele cauzei suplimentar este un raport de expertiză judiciară în baza încheierii

Curții de Apel Cahul prin care s-a determinat lipsa paternități lui Cavaleru față de acest

copil. Consider, că este o probă impertinentă rezultând din declarațiile părți vătămate,

alți parteneri nu a avut, copilul care a rezultat în rezultatul acestui raport sexual nu

aparține lui Cavaleru Ivan”, or, concluziile din raportul de expertiza judiciară nr.

201905O0390 din 19 decembrie 2019, la care face referire apărarea și prin care s-a

constatat că, în urma rezultatelor obținute la examinarea polimorfismului ADN,

paternitatea inculpatului Cavaleru Ivan Gheorghi față de copilul xxxxx, născut de către

partea vătămată minoră xxxxx, se exclude ( Vol.II, f.d.198-201), sunt adoptate cu

încălcarea procedurii stabilite, deoarece au fost efectuate cu participarea aceluiași

expert judiciar Pădure Adelina și suplimentar a mai participat expertul judiciar Baca

Ivan din cadrul Centrului de Medicină Legală.

Verificând datele cu privire la experții care au ajuns la aceste concluzii

contradictorii, instanța de apel a constatat că, inițial la efectuarea concluziei din raportul

de expertiză judiciară nr. 201805O0101 din 03 mai 2018, care nu exclude paternitatea

inculpatului față de copilul părții vătămate a participat expertul judiciar Pădure Adelina

din cadrul Centrului de Medicină Legală, respectiv participarea acesteia la emiterea

concluziilor din raportul de expertiza judiciară nr. 201905O0390 din 19 decembrie

2019, la infirmarea concluziilor date urma să fie doar în calitate de asistent la efectuarea

expertizei judiciare, Or, potrivit art. 148 alin.(2) Cod de procedură penală, dacă