1ra-1167/22 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1167/22 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1167/22

1-21173638-01-1ra-03082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion și Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 30 mai 2022, în

cauza penală în privința lui

Lisevici Ion XXXXX, născut la XXXXXXX

originar și domiciliat în or. XXXXX, str.

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.11.2021 – 16.02.2022;

Instanța de apel: 11.05.2022 – 30.05.2022;

Instanța de recurs: 03.08.2022 – 05.12.2022.

A C O N S T A T A T :

2022, a fost încetat procesul penal în privința lui Lisevici Ion intentat în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 1, 2 al Legii nr. 243 din 24 decembrie

2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

la data de 05.06.2021, aproximativ la ora 0023, aflându-se în stare de ebrietate,

în or. Leova, str. Unirii, la terasa barului II „Cojocara Severin”, în urma unui

conflict cu cet. Speianu Alexei și Bodolico Dionisie, din intenții huliganice,

încălcând ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor

precum și acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, lezând normele de drept și morale de comportare în societate, care

asigură securitatea personală a cetățenilor, a aplicat mai multe lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului lui Speianu Alexei și

Bodolico Dionisie, cauzând, astfel, victimei Speianu Alexei dureri fizice iar

1

victimei Bodolico Deonisie, conform raportului de expertiză nr.20212D0212

din 13.09.2021 - contuzia țesuturilor moi superficiale, manifestată prin eritem

posttraumatic în regiunea lombară a spatelui, leziuni care au fost produse în

urma acțiunii traumatice, a unui corp dur contondent. Leziunile menționate nu

generează dereglarea sănătății și se califică drept vătămare corporală

neînsemnată.

Astfel acțiunile inculpatului Lisevici Ion au fost încadrate în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă ordinea

publică, precum și acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Lisevici Ion să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu

eliberarea de executarea pedepsei penale în legătură cu aplicarea în privința

inculpatului a Legii cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021.

În motivarea apelului a invocat că procesul penal greșit a fost încetat în

temeiul amnistiei.

În acest context, partea acuzării a precizat că aplicarea amnistiei nu

constituie temei de reabilitare a persoanei, inculpatul urmând a fi recunoscut

vinovat de comiterea faptei imputate, sau ca excepție, a faptei prejudiciabile

elementele cărei au fost identificate de către instanța de judecată.

A fost susținut că, Codul de procedură penală, identifică doar sentințe de

condamnare- art.389 Cod de procedură penală; sentințe de achitare- art.390

Cod de procedură penală; sentințe de încetare- 391 Cod de procedură penală.

Totodată, s-a menționat că una din soluțiile care poate fi adoptată la

finalizarea examinării cauzei în cazul aplicării Legii nr. 243, reprezintă sentința

de condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 398 alin.(4) pct.2) Cod

de procedură penală, cu stabilirea pedepsei și liberarea de executarea ei în

cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal.

Cu referire la încetarea procesului din motivul intervenirii amnistiei,

partea acuzării a indicat că, această situație nu se regăsește în conținutul

art.391 Cod de procedură penală.

2022, a fost admis apelul , casată sentința primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul

penal în privința lui Lisevici Ion a fost încetat în temeiul Legii nr.243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

2

Au fost încasate de la Lisevici Ion XXXXX în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 320(trei sute douăzeci)lei.

4.1 În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

toate argumentele invocate de către procuror în apel, se rezumă la faptul că

prima instanța nu s-a expus asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, invocând prevederile

art.108 Cod penal; art. 285 alin.(2); art.398 alin.(4) pct.2) Cod de procedură

penală.

Colegiul judiciar a accentuat asupra faptului că emiterea unei sentințe de

încetare a procesului în temeiul unui act de amnistie, nu constituie un temei

pentru reabilitarea inculpatului, dar acest fapt nu înseamnă că aceasta atrage și

o sentință de condamnare.

De asemenea, reținând prevederile art. 107 alin. (1)-(3) Cod penal, art. 1

din Legea nr. 243 din 24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021, instanța de apel a

indicat că Legea cu privire la amnistie poate fi aplicată atât pentru înlăturarea

răspunderii penale, cât și pentru înlăturarea pedepsei penale, în timp ce dreptul

de a alege îi aparține bănuiților, învinuiților și inculpaților, și doar în privința

unei persoane care nu este de acord cu încetarea procesului penal în

conformitate cu alin.(1)-(3) ale art. 2 din Legea privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței a Republicii Moldova

nr.243 din 24.12.2021, instanța poate hotărî, la adoptarea sentinței, încetarea

procesului penal, dacă în urma cercetării judecătorești s-a confirmat vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel a precizat că în astfel de situații, sunt

aplicabile prevederile art. 389 alin. (4) pct.2) Cod de procedură penală, invocate

de către apelant, iar dacă inculpatul își exprimă consimțământul la aplicarea

actului de amnistie, prin depunerea unei cereri corespunzătoare, procesul

urmează a fi încetat atât în cadrul ședinței preliminare, cât și în cadrul cercetării

judecătorești în conformitate cu actul de amnistie și cu prevederile Codului de

procedura penală.

Totodată, instanța de apel a menționat că Codul de procedură penală,

interzice numirea și examinarea cauzei în fond, și emiterea unei sentințe de

condamnare în cazurile în care există motive de încetare a procesului, inclusiv

în baza unui act de amnistie. Consecințele rezultate din aplicarea amnistiei

înlătură răspunderea penală, pedeapsa sau după caz, alte consecințe ale

condamnării, pentru acțiunile săvârșite înainte de apariția actului de grațiere.

Amnistia are un caracter mixt, bazându-se doar pe in rem (în legătură cu

anumite infracțiuni) și in personam (în privința persoanelor care îndeplinesc

cerințele legii).

Astfel, instanța de apel a precizat că pe parcursul judecării cauzei, la

oricare etapă, inculpatul are dreptul de a-și exercita prezumția de nevinovăție,

prin acordul scris, să ceară încetarea urmăririi penale împotriva sa în temeiul

3

art. 2 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței a Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021 și

evitarea condamnării, adică a unei condamnări și a consecințelor negative

asociate acesteia. Cererea poate fi înaintată de către inculpat atât la ședința

preliminară, cât și după numirea cauzei spre examinare, precum și la înaintarea

apelului prevăzut în scopul efectuării unei noi judecăți a laturii de fapt și de

drept a cauzei (art.400 alin.(1) Cod de procedură penală), în care persoana

implicată în cauză își păstrează calitatea de inculpat (art.65 alin.(3) pct.1) și

art.466 Cod de procedură penală).

Așadar, instanța de apel a reținut că prima instanță a acceptat cererea

inculpatului Lisevici Ion privind examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de

procedură penală, în procedură simplificată. Deși Lisevici Ion a înaintat cerere

cu privire la aplicarea actului de amnistie în privința sa, prima instanță contrar

prevederilor art.art.275, 332, 352, 391 Cod de procedură penală, a purces la

cercetarea probelor anexate la materialele cauzei, fapt inadmisibil în prezenta

speță.

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia

și trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului ordinar acuzarea indică că la caz, instanțele de

fond urmau să adopte o sentință de condamnare, acest fapt fiind expres

prevăzut la art.389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală, cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107

Cod penal.

Cât privește adoptarea unei sentințe de încetare a procesului din motivul

intervenirii amnistiei, invocă faptul că aplicarea amnistiei cu emiterea unei

hotărâri de încetare a procesului penal, nu se regăsește în conținutul art.391

Cod de procedură penală.

În acest context a susținut că, adoptând o soluție de încetare a procesului

penal, instanța de judecată nu poate determina și constata din punct de vedere

juridic, corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de

către inculpat și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală,

fapt ce contravine prevederilor art. 107 Cod penal, 285 alin.(2), 275 pct,4) Cod

de procedură penală și Legii nr.243.

Prin urmare, pronunțarea unei hotărâri de încetare a procesului penal

din motivul aplicării amnistiei este exclusă și de prevederile art. 107 alin.(1)

Cod penal, care stabilesc că amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea

pedepsei, astfel, la caz urma să fie constatată vinovăția lui Lisevici Ion în

comiterea faptei incriminate cu absolvirea de la executarea pedepsei, fapt care

nu era posibil în cazul încetării procesului penal.

4

Așadar, evidențiază partea acuzării că, o hotărâre judecătorească de

aplicare a amnistiei nu constituie temei de reabilitare a persoanei (art.285 alin.

(2), 274 pct.4) Cod de procedură penală), amnistia poate fi aplicată doar după

cercetarea tuturor probelor și stabilirea vinovăției persoanei în comiterea

infracțiunii incriminate, în ordinea art.389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură

penală, la caz urmând a fi adoptată o hotărâre de condamnare cu liberarea lui

Lisevici Ion de pedeapsa penală.

Astfel, precizează faptul că prima instanță a admis cererea inculpatului

privind examinarea cauzei conform procedurii prevăzute de art.364/1 Cod de

procedură penală, corect a examinat probele, le-a apreciat și a stabilit în partea

descriptivă a sentinței, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

incriminate, însă greșit a încetat procesul penal în legătură cu amnistia, pe când

trebuia să-l libereze pe inculpat de la executarea pedepsei în legătură cu

amnistia. Instanța de apel eronat a constatat că procesul penal urmează a fi

încetat fără ca subiectul probării să fie supus analizării și fără stabilirea

vinovăției inculpatului, or, amnistia poate fi aplicată doar după cercetarea

tuturor probelor și stabilirea vinovăției persoanei în săvârșirea infracțiunii

incriminate, în ordinea art.389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală.

În concluzie, acuzarea reiterează faptul că instanța de apel greșit a încetat

procesul penal din motivul aplicării Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței a Republicii Moldova

nr.243 din 24.12.2021.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarată în speță,

aceasta se bazează pe temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

5

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală,

la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în

primă instanță.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit practicii judiciare constante, la întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași

consecutivitate.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal lărgit atestă că aceste norme procesuale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin de către instanța de apel la judecarea

cauzei, din considerentele ce urmează a fi descrise.

După cum rezultă din materialele cauzei, prin sentința primei instanțe, a

fost încetat procesul penal în privința lui Lisevici Ion intentat în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 1, 2 al Legii nr. 243 din 23 decembrie 2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Fiind învestită cu judecarea apelului depus de partea acuzării, instanța de

apel a casat sentința primei instanțe, și pronunțând o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, a încetat procesul penal în privința lui

Lisevici Ion, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, în vigoare din 31.12.2021.

Așadar, analizând decizia contestată, Colegiul penal lărgit constată că de

fapt motivarea soluției instanței de apel este una neclară, or, potrivit

prevederilor legislației procesuale și practicii judiciare, hotărârile pronunțate

de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

În acest sens, Colegiul penal lărgit precizează că deși în descriptivul

deciziei instanța de apel a făcut referire la prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2)

Cod de procedură penală, art. 107 Cod penal, totuși în partea dispozitivă a

deciziei, instanța de apel a adoptat soluția potrivit căreia „….. se încetează

procesul penal în privința lui Lisevici Ion, în temeiul art. 2 din Legea nr. 243 din

24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

6

proclamarea independenței Republicii Moldova, în vigoare din 31 decembrie

2021”.

Însă, sub acest aspect Colegiul penal lărgit consideră că soluția instanței

de apel, contravine normelor penale și celor de procedură penală, precum și

practicii judiciare constante.

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei.

Colegiul penal lărgit precizează, că în speță instanța de apel urma să

adopte și să pronunțe o hotărâre în conformitate cu prevederile art. 389

alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, potrivit cărora sentința de

condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în

cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal, deoarece adoptarea unei

sentințe de încetare a procesului penal conform art. 391 Cod de procedură

penală, este posibilă doar la faza punerii pe rol a cauzei (art. 345 Cod de

procedură penală coroborat cu art. 350 Cod de procedură penală), în celelalte

cazuri, hotărârea se adoptă în baza art. 389-390 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel nu a verificat

etapa procedurală la care se afla dosarul la momentul solicitării de către

inculpatul aplicării amnistiei, or potrivit procesului-verbal a ședinței de

judecată (f.d. 166 vol.I) se atestă că etapa ședinței preliminare a fost depășită.

Mai mult, instanța de recurs menționează că legiuitorul în prevederile

art. 391 Cod de procedură penală (sentința de încetare a procesului penal), nu

a statuat că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște

asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a

procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, ca de altfel și al prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de

celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt

soluționate, după faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de

procedură penală), doar în cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței

de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de

a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art.

389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele

prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii

unei sentințe de încetare.

Reieșind din cele evidențiate supra, Colegiul penal lărgit conchide că

motivarea neclară efectuată de instanța de apel prin care a aplicat în privința

inculpatului Lisevici Ion, Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, în vigoare din 31 decembrie 2021, se apreciază ca un viciu de judecată

care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa decizia

7

atacată și a dispune rejudecarea cauzei, în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse supra.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, se casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 30 mai 2022, în cauza penală în privința lui Lisevici Ion XXXXX

și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 27 ianuarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

8

9