1ra-1174/22 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1174/22 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1174/22

1-21192179-01-1ra-03082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion și Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 31 mai 2022, în

cauza penală în privința lui

Nacov Maxim XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în r-nul XXXXX, s.

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.12.2021 – 17.02.2022;

Instanța de apel: 11.05.2022 – 31.05.2022;

Instanța de recurs: 03.08.2022 – 05.12.2022.

A C O N S T A T A T :

2022, a fost încetat procesul penal de învinuire a lui Nacov Maxim de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, în temeiul art.1, 2 al Legii

nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței a Republicii Moldova.

21.06.2021, aproximativ la ora 18:30, aflându-se în stradă, în s.Tomaiul Nou,

r-nul Leova, în urma unui conflict cu cet.Barba Nicole XXXXX, din intenții

huliganice, încălcând ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței asupra

persoanelor precum și acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, lezând normele de drept și morale de comportare în

societate, care asigură securitatea personală a cetățenilor, a aplicat o lovitură

cu pumnul în zona pieptului și o lovitură cu pumnul în față lui Barba Nicolae

XXXXX, cauzând, astfel, părții vătămate Barba Nicolae XXXXX, conform

1

raportului de expertiză nr.202113D0313 din 22.10.2021- edem al buzelor,

excoriații ale buzei inferioare. Leziunile menționate nu generează dereglarea

sănătății și se califică drept vătămare corporală neînsemnată.

Astfel acțiunile inculpatului Nacov Maxim au fost încadrate în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă

ordinea publică, precum și acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Nacov Maxim să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu

eliberarea de executarea a pedepsei penale în legătură cu aplicarea în privința

inculpatului Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței a Republicii Moldova.

În motivarea apelului s-a invocat că, a fost incorect încetat procesul

penal în temeiul amnistiei. În acest context, partea acuzării a precizat că

aplicarea amnistiei nu constituie temei de reabilitare a persoanei, inculpatul

urmând a fi recunoscut vinovat de comiterea faptei imputate, sau ca excepție, a

faptei prejudiciabile elementele cărei au fost identificate de către instanța de

judecată.

A fost reținut că, Codul de procedură penală, identifică doar sentințe de

condamnare- art.389 Codul de procedură penală; sentințe de achitare- art.390

Codul de procedură penală; sentințe de încetare- 391 Codul de procedură

penală.

Totodată, s-a menționat că ignorând cazurile de adoptare a sentinței de

achitare, emiterea cărora poate avea loc inclusiv și în cazul solicitării aplicării

amnistiei, una din soluțiile care poate fi adoptată la finalizarea examinării

cauzei în cazul aplicării Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței a

Republicii Moldova, reprezintă sentința de condamnare, acest fapt fiind expres

prevăzut la art. 398 alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107

Cod penal.

Cu referire la încetarea a procesului pe motivul intervenirii amnistiei,

partea acuzării a indicat că această nu se regăsește în conținutul art.391 Cod de

procedură penală.

2022, a fost admis apelul , casată sentința primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanța prin care procesul

2

penal în privința lui Nacov Maxim a fost încetat în temeiul Legii nr. 243 din 24

decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței a Republicii Moldova.

4.1 Pentru pronunțarea soluției date instanța de apel a reținut că, toate

argumentele invocate de către procuror în apelul se rezumă la faptul că, în

pofida adoptării de către legiuitor a unui act de amnistie, este necesară

pronunțarea unei sentințe de încetare, ci a unei sentințe de condamnare în

temeiul art.389 alin.(4), pct.2) Cod de procedură penală.

Colegiul judiciar a accentuat asupra faptului că, emiterea unei sentințe

de încetare a procesului în temeiul unui act de amnistie nu constituie un temei

pentru reabilitarea inculpatului, dar acest fapt de asemenea nu înseamnă că

aceasta atrage și o sentința de condamnare.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că,

legea cu privire la amnistie poate fi aplicată atât pentru înlăturarea răspunderii

penale, cât și pentru înlăturarea pedepsei penale, în timp ce dreptul de alegere

este acordat bănuiților, învinuiților și inculpaților, și numai în privința unei

persoane care nu este de acord cu încetarea procesului penal în conformitate

cu alin.(1)-(3) ale art. 2 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței a Republicii Moldova nr.243 din

24.12.2021, instanța poate hotărî, la adoptarea sentinței încetarea procesului

penal, dacă în urma cercetării judecătorești s-a confirmat vinovăția inculpatului

de comiterea infracțiunii. În acest caz, sunt aplicabile prevederile art. 389 alin.

(4) pct.2 Cod de procedură penală invocate de către apelant, iar dacă inculpatul

își exprimă consimțământul la aplicarea actului de amnistie, prin depunerea

unei cereri corespunzătoare, procesul urmează a fi încetat atât în cadrul

ședinței preliminare, cât și în cadrul cercetării judecătorești în conformitate cu

actul de amnistie și cu prevederile Codului de procedura penală.

În acest context, instanța de apel a menționat că , Codul de procedură

penală, direct interzice numirea și examinarea cauzei în fond, și emiterea unei

sentințe de condamnare în cazurile în care există motive de încetare a

procesului, inclusiv în baza unui act de amnistie. Consecințele rezultate din

aplicarea amnistiei înlătură răspunderea penală, pedeapsa, sau după caz, alte

consecințe ale condamnării, pentru acțiunile săvârșite înainte de apariția

actului de grațiere. Amnistia are un caracter mixt, bazându-se doar pe in rem

(în legătură cu anumite infracțiuni) și in person (în privința persoanelor care

îndeplinesc cerințele legii).

În baza celor expuse, rezultă că pe parcursul judecării cauzei, în orice

stadiu, inculpatul are dreptul de a-și exercita prezumția de nevinovăție, prin

acordul scris, să ceară încetarea urmăririi penale împotriva sa în temeiul art. 2

din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

3

independenței a Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021 și evitarea

condamnării, adică a unei condamnări și a consecințelor negative asociate

acesteia. Cererea poate fi înaintată de către inculpat atât la ședința preliminară,

cât și după numirea cauzei spre examinare, precum și la înaintarea apelului

prevăzut în scopul efectuării unei noi judecăți a laturii de fapt și de drept a

cauzei (art.400 alin.(1) Cod de procedură penală), în care persoana implicată în

cauză își păstrează calitatea de inculpat (art.65 alin.(3) pct.1) și art.466 Cod de

procedură penală).

În opinia instanței de apel, prima instanța a acceptat cererea

inculpatului Nacov Maxim privind examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de

procedură penală, în procedura simplificată, necătând la faptul că inculpatul

Nacov Maxim a înaintat cerere cu privire la aplicarea actului de amnistie în

privința sa, instanța de fond contrar prevederilor art.art.275, 332, 352, 391 Cod

de procedură penală, a purces la cercetarea probelor anexate la materialele

cauzei, fapt inadmisibil în prezenta speță.

penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

acesteia și trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar acuzarea indică că, soluția care putea

a fi adoptată la finalizarea examinării cauzei nominalizate, o reprezintă sentința

de condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art.389 alin.(4) pct.2) Cod

de procedură penală cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în

cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal.

Cât privește adoptarea unei sentințe de încetare a procesului pe

motivul intervenirii amnistiei, invocă faptul că aplicarea amnistiei cu emiterea

unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul

art.391 Cod de procedură penală.

În acest context a susținut că, adoptând o soluție de încetare a

procesului penal instanța de judecată nu poate determina și constata din punct

de vedere juridic corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală, fapt ce contravine prevederilor art. 107 Cod penal, 285 alin.(2),

275 pct,4) Cod de procedură penală și Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței a Republicii Moldova.

Prin urmare, emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal pe

motivul aplicării amnistiei este exclusă și de prevederile art. 107 alin.(l) Cod

penal, care stabilesc că amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea pedepsei,

astfel, pe caz urma să fie constată vinovăția lui Nacov Maxim în comiterea faptei

4

incriminate cu absolvirea de la executarea pedepsei, fapt care nu era posibil în

cazul încetării procesului penal.

Așadar, evidențiază partea acuzării că, o hotărâre judecătorească de

aplicare a amnistiei nu constituie temei de reabilitare a persoanei (art.285 alin.

(2), 274 pct.4) Cod de procedură penală), amnistia poate fi aplicată doar după

cercetarea tuturor probelor și stabilirea vinovăției persoanei în comiterea

infracțiunii incriminate, în ordinea art.389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură

penală, pe caz urmând a fi adoptată o hotărâre de condamnare cu liberarea lui

Nacov Maxim de pedeapsa penală.

Astfel, reiterează faptul că, prima instanța a admis cererea inculpatului

privind examinarea cauzei conform procedurii prevăzute de art.364/1 Cod de

procedură penală, corect a examinat probele, le-a apreciat și a stabilit în partea

descriptivă a sentinței vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii îi

incriminate, însă greșit a încetat procesul penal în legătura cu amnistia, pe când

trebuia să-l elibereze pe inculpatului de la executarea pedepsei în legătură cu

amnistia. La rîndul său, instanța de apel greșit a constat că în cazul cercetat

procesul penal urmează a fi încetat fără ca subiectul probării să fie supus

analizării și fară stabilirea vinovăției inculpatului, or amnistia poate fi aplicată

doar după cercetarea tuturor probelor și stabilirea vinovăției persoanei în

comiterea infracțiunii incriminate, în ordinea art.389 alin.(4) pct.2) Cod de

procedură penală.

Raportând la caz cele consemnate mai sus, acuzarea consideră că

instanța de apel greșit și neîntemeiat a încetat procesul penal în legătură cu

aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței a Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarată în speță,

aceasta se bazează pe temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

5

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală,

la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în

primă instanță.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit practicii judiciare constante, la întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași

consecutivitate.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal lărgit atestă că aceste norme procesuale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin de către instanța de apel la judecarea

cauzei, din considerentele ce urmează a fi descrise.

După cum rezultă din materialele cauzei, prin sentința primei instanțe, a

fost încetat procesul penal în privința lui Nacov Maxim intentat în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 1, 2 al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Fiind învestită cu judecarea apelului depus de partea acuzării, instanța de

apel a casat sentința primei instanțe, și pronunțând o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, a încetat procesul penal în privința lui

Nacov Maxim, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, în vigoare din 31.12.2021.

Așadar, analizând decizia contestată, Colegiul penal lărgit constată că de

fapt motivarea soluției instanței de apel este una neclară, or, potrivit

prevederilor legislației procesuale și practicii judiciare, hotărârile pronunțate

de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

6

În acest sens, Colegiul penal lărgit precizează că deși în descriptivul

deciziei instanța de apel a făcut referire la prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2)

Cod de procedură penală, art. 107 Cod penal, totuși în partea dispozitivă a

deciziei, instanța de apel a adoptat soluția potrivit căreia „….. se încetează

procesul penal în privința lui Nacov Maxim, în temeiul art. 2 din Legea nr. 243 din

24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, în vigoare din 31 decembrie

2021”.

Însă, sub acest aspect Colegiul penal lărgit consideră că soluția instanței

de apel, contravine normelor penale și celor de procedură penală, precum și

practicii judiciare constante.

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei.

Colegiul penal lărgit precizează, că în speță instanța de apel urma să

adopte și să pronunțe o hotărâre în conformitate cu prevederile art. 389

alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, potrivit cărora sentința de

condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în

cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal, deoarece adoptarea unei

sentințe de încetare a procesului penal conform art. 391 Cod de procedură

penală, este posibilă doar la faza punerii pe rol a cauzei (art. 345 Cod de

procedură penală coroborat cu art. 350 Cod de procedură penală), în celelalte

cazuri, hotărârea se adoptă în baza art. 389-390 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel nu a verificat

etapa procedurală la care se afla dosarul la momentul solicitării de către

inculpatul aplicării amnistiei, or potrivit procesului-verbal a ședinței de

judecată (f.d. 112 vol.I) se atestă că etapa ședinței preliminare a fost depășită.

Mai mult, instanța de recurs menționează că legiuitorul în prevederile

art. 391 Cod de procedură penală (sentința de încetare a procesului penal), nu

a statuat că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște

asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a

procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, ca de altfel și al prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de

celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt

soluționate, după faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de

procedură penală), doar în cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței

de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de

a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art.

389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele

7

prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii

unei sentințe de încetare.

Reieșind din cele evidențiate supra, Colegiul penal lărgit conchide că

motivarea neclară efectuată de instanța de apel prin care a aplicat în privința

inculpatului Nacov Maxim, Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, în vigoare din 31 decembrie 2021, se apreciază ca un viciu

de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a

casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei, în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse supra.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, se casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 31 mai 2022, în cauza penală în privința lui Nacov Maxim

XXXXXși se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 27 ianuarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

8