1ra-1516/2022 — art. 27, 145 alin. 2 lit. a CP

1ra-1516/2022 — art. 27, 145 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1516/2022

1-21147562-01-1ra-24102022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 22 decembrie 2021 și deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2022, declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de

inculpatul

Rusu Ghenadie XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.10.2021 - 22.12.2021,

instanța de apel: 20.01.2022 - 12.07.2022,

instanța de recurs: 24.10.2022 - 12.12.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

a fost condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal la 10 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, începând din 22.12.2021, cu includerea

perioadei arestării preventive de la 30.08.2021 până la 22.12.2021.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 9156 lei.

și rechizitoriului, Rusu Ghenadie se învinuiește că la 30 august 2021, aproximativ

ora 07.20, având intenția de a-l lipsi de viață pe Gribencea Ion, urmare a conflictului

avut anterior cu acesta din cauza unor datorii financiare, acționând premeditat

pentru a-și atinge scopul, a luat cu el un cuțit de bucătărie și s-a deplasat pe adresa

1

XXXXXX XX, XXXXX, unde în intervalul de timp de la ora 08.20 - 08.25, l-a

atacat pe Gribencea Ion cu cuțitul pregătit din timp, intenționând să-i aplice

ultimului o lovitură în regiunea gâtului, dar deoarece Gribencea Ion a încercat să

evite atacul, schimbându-și poziția, făptuitorul i-a aplicat acestuia cu cuțitul o

lovitură în regiunea abdomenului, în rezultat provocându-i părții vătămate,

conform raportului de expertiză judiciară nr. 202102P2599 din 01.09.2021,

vătămare ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată, manifestată prin plagă

tăiată la nivelul articulației umărului stâng, excoriații la nivelul rebordului costal

pe dreapta și membrului inferior stâng, însă, din cauze independente de voința sa,

intenția lui Rusu Ghenadie n-a fost realizată până la capăt și acțiunile lui nemijlocit

spre săvârșirea omorului nu și-au produs efectul, deoarece au fost curmate de către

martorii care au intervenit la fața locului.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza

art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca tentativa de omor intenționat, adică acțiunea

intenționată îndreptată nemijlocit spre comiterea omorului asupra unei persoane,

săvârșit cu premeditare, însă din motive independente de voința făptuitorului,

aceasta nu și-a produs efectul.

Instanța a statuat că, acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate în baza art.

27, 145 alin. (1) Cod penal, cu excluderea circumstanței agravante prevăzută de alin.

(2) lit. a) - acțiunea săvârșită cu premeditare.

Or, conform practicii judiciare, în vederea aplicării răspunderii în baza art.

145 alin. (2) lit. a) Cod penal este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor

trei condiții: 1) trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a

săvârși omorul și până la momentul executării infracțiunii; 2) în acest interval de

timp, făptuitorul trebuie să mediteze, să-și concentreze forțele sale psihice în vederea

asigurării reușitei acțiuni sale; 3) în acest interval de timp, făptuitorul trebuie să

treacă la săvârșirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și

să asigure realizarea ei. Premeditarea nu poate exista, dacă decizia infracțională nu

se exteriorizează prin acte pregătitoare, de natură nu doar psihică, dar și materială,

obiectivizată.

Deși în speță aparent sunt prezente primele condiții enunțate supra, lipsește

cea de treia condiție, și anume, trecerea la săvârșirea unor acte de pregătire de natură

să întărească hotărârea de a omorî o persoană și să asigure realizarea ei, fapt ce

denotă că lipsesc semnele calificative ale tentativei de omor săvârșit cu premeditare

imputate inculpatului. Or, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate

probe care să confirme că inculpatul a pregătit din timp comiterea infracțiunii de

omor, în condițiile în care nu s-a constatat că a procurat, a fabricat sau a adaptat

un careva mijloc sau instrument ori că și-a asigurat condiții speciale din timp

pentru săvârșirea omorului, din care motive acțiunile acestuia urmează a fi

reîncadrate în prevederile art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Astfel, în raport cu învinuirea adusă, este constatată infracțiunea privind

lipsirea de viață a victimei, care nu și-a atins scopul, avându-se în vedere aspectul

volitiv și intelectiv la săvârșirea infracțiunii, ce presupun că inculpatul a dorit și a

admis că în rezultatul manoperelor sale, poate fi lipsită de viață partea vătămată.

Aceste împrejurări s-au identificat prin declarațiile părții vătămate Gribencea

I., că între directorul companiei în care activează, Mironov A. și Rusu G. a avut loc

un conflict referitor la o datorie pentru marfa livrată. Deoarece primul a plecat din

2

țară, i-a lăsat lui 10.000 lei pentru a le transmite inculpatului. Pe strada XXXXXX,

în fața depozitului, când a coborât din automobil, din spate a ieșit inculpatul, l-a

salutat, l-a întrebat cum merge lucru, a scos un cuțit, l-a apucat cu mâna, de umărul

drept, și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul la umărul stâng. În momentul aplicării

loviturii, el s-a înclinat pe spate, eschivându-se. După aplicarea primei lovituri cu

cuțitul, a început să fugă și să strice după ajutor, iar inculpatul alerga după el. În

timp ce alerga a căzut pe spate, iar inculpatul a început să-l atace din nou,

aplicându-i o lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului. S-a liniștit doar după ce

au venit martorii. A fost atacat cu cuțitul de către Rusu G. din motivul că era supărat

pe director, iar ultimul i-a spus că banii îi transmite lui.

Or, fapta prejudiciabilă sub formă de încercare a aplicării unei arme albe este

una concretizată de către inculpat, fiind manifestată prin acțiunile directe

determinate de îndreptare și lovire cu cuțitul în direcția părții vătămate, într-o zonă

vitală, dar și din expunerea verbală despre intenția de a-l omorî.

În aceste condiții, amenințarea și folosirea unui cuțit spre cauzarea directă a

unor leziuni corporale în zone vitale, precum cea a gâtului și a abdomenului se

califică ca fiind una reală.

Din declarațiile părții vătămate rezultă că inculpatul, în momentul aplicării

loviturilor cu un obiect tăietor, trebuia și putea să prevadă posibilitatea survenirii

decesului victimei. Iar partea vătămată a indicat circumstanțe relevante și veridice,

declarațiile acesteia fiind în coroborare cu alte probe administrate și declarațiile

martorilor.

Astfel, martorul Papuc M. a relatat că, Rusu G. s-a apropiat grăbit de

Gribencea I., a auzit un strigăt și l-a observat jos pe Gribencea I. iar Rusu G. era

deasupra acestuia. Gribencea I. era rănit, se ținea de umăr. Rusu G. îl lovea pe acesta

cu picioarele, îl ținea, se străduia să-l lovească cu cuțitul, însă Gribencea I. se zbătea

și a reușit să scape din mâinile lui Rusu G. A încercat să-l distragă pe Rusu G. pentru

a nu-l mai înțepa încă o dată pe Gribencea I., dar acesta a venit spre dânsa, a început

să o lovească și a trântit-o jos. Între timp, s-au apropiat niște persoane. Rusu G. nu

se oprea, îi înjura și îi amenința. Ulterior, Gribencea I. cu Paladi N. l-au apucat pe

Rusu G. de brațe pentru a-l trage în ograda SRL „Iagle Trans”. Imediat ce a fost

oprit, ea a apelat la 112. Cuțitul l-a luat și l-a aruncat sub un automobil. Până a venit

poliția și ambulanța, Rusu G. îi amenința în ograda SRL „Iagle Trans”, întreba dacă

au copii, menționând că mai bine îi tăia gâtul lui Gribencea I. Când ea s-a apropiat

cuțitul era deteriorat, mânerul se afla în mână la Rusu G. Pentru a-l liniști pe Rusu

G. au intervenit mai multe persoane. Ulterior, a venit ambulanța și l-a transportat pe

Gribencea I. la spital, iar ea a mers la poliție unde a făcut declarații.

Martorul Paladi N. a confirmat că, fiind la serviciu la firma SRL „Iagle Trans”,

l-a auzit pe Gribencea I. strigând după ajutor cu cuvintele „mă taie, mă ucide”. A

ieșit în drum. Acolo se afla Rusu G. care vorbea urât, amenința. S-a adunat mai multă

lume, l-au apucat pe Rusu G. și l-au dat în ogradă, având grijă să nu fugă până vine

poliția. Rusu G. îi amenința, se exprima cu cuvinte necenzurate și exclama „mai bine

îi tăiam gâtul”.

Martorul Podoleanco A. a susținut aceleași circumstanțe, indicând că se afla

pe XXXXXX XX, în automobil, când a auzit niște strigăte. S-a uitat în oglinda

retrovizoare și a văzut mișcări haotice. A ieșit din automobil. Spre dânsul alerga

partea vătămată, iar inculpatul agresa o fată. Pe asfalt a văzut un mâner de cuțit de

3

culoare neagră și o lamă de cuțit. La Gribencea I. a văzut sânge în regiunea umărului

stâng.

Martorul Mironov A. a comunicat că a fost telefonat și informat că Gribencea

I. a fost înjunghiat. La acel moment nu se afla în țară, a întrebat de cine anume și i

s-a spus că de către inculpat. Ulterior, Papuc M. i-a explicat ce s-a întâmplat.

Deci, declarațiile părților vătămate coroborează între ele, inclusiv cu

rapoartele de expertiză judiciară și procesele-verbale ale acțiunilor de urmărire

penală efectuate și redau situația obiectivă pe caz.

Totodată, la delimitarea infracțiunii de tentativă de omor, de contravenția

prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențional, urmează să se țină seama de

circumstanțele în care a acționat inculpatul și acțiunile premergătoare acestora.

Or, este constatat că între victimă și inculpat a avut loc anterior un conflict

legat de existența unei datorii, fapt ce l-a impulsionat pe inculpat să aplice violența

cu o armă albă în regiuni vitale ale corpului.

În această ordine de idei, se înscrie și mobilul apărut ca un element psihic, ce

a contribuit la luarea hotărârii de a acționa cu intenție, fiind evidente la inculpat

sentimentele de ură față de victimă și la impulsionarea voinței de a-și realiza

intenția de a o omorî, precum și comportamentul postinfracțional al inculpatului,

care după acțiunile violente, afirma că mai bine îi tăia gâtul părții vătămate.

Elementul confirmativ al comiterii infracțiunii se deduce din comportamentul

inculpatului care imediat ce s-a apropiat de partea vătămată, i-a aplicat acesteia o

lovitură cu cuțitul, iar după ce partea vătămată a căzut la pământ, i-a mai aplicat

o lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului.

Astfel, instanța a constatat că inculpatul Rusu Ghenadie, la 30 august 2021,

aproximativ ora 07.20, având intenția de a-l lipsi de viață pe Gribencea Ion, urmare

a conflictului avut anterior cu acesta din cauza unor datorii financiare, s-a

deplasat pe adresa XXXXXX XX, XXXXXX, unde în intervalul de timp de la ora

08.20-08.25, l-a atacat pe Gribencea Ion cu un cuțit, intenționând să-i aplice

ultimului o lovitură în regiunea gâtului, dar, deoarece Gribencea Ion a încercat să

evite atacul, schimbându-și poziția, făptuitorul i-a aplicat acestuia cu cuțitul o

lovitură în regiunea abdomenului, în rezultat provocându-i părții vătămate,

conform raportului de expertiză judiciară nr. 202102P2599 din 01.09.2021,

vătămare ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată, manifestată prin plagă

tăiată la nivelul articulației umărului stâng, excoriații la nivelul rebordului costal

pe dreapta și membrului inferior stâng, însă din cauze independente de voința sa,

intenția lui Rusu Ghenadie n-a fost realizată până la capăt și acțiunile lui nemijlocit

spre săvârșirea omorului nu și-au produs efectul, deoarece au fost curmate de către

martorii, care au intervenit la fața locului.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

ca tentativa la omorul altei persoane.

în instanță de judecată, Pavel Vinițchi, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 27,

145 alin. (2) lit. a) Cod penal la 15 ani închisoare.

Apelantul a invocat că reîncadrarea acțiunilor inculpatului de la art. 27, 145

alin. (2) lit. a) Cod penal la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal este neîntemeiată.

4

Or, acțiunile inculpatului au fost calificate de organul de urmărire penală în

baza art. art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca tentativa de omor intenționat, adică

acțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre comiterea omorului asupra unei

persoane, săvârșit cu premeditare, însă din motive independente de voința

făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul.

Vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost dovedită pe

deplin prin probele administrate, și anume, declarațiile părții vătămate Gribencea I.,

ale martorilor Papuc M., Zadorojnîi L., Paladi N., Mironov A., Voinschi O.,

Podoleaco A., Bodiu N. care a comunicat că pe 29.08.2021, în jurul orei 13.00,

inculpatul a venit la el, era vizibil nervos și i-a spus că din motiv că persoanele de la

punctul de colectare a cartonului nu-i achită toți banii, iar el are restanțe la achitarea

creditului la bancă. I-a mai spus că a doua zi va merge să discute cu aceștia și poate

vor fi de acord să-i achite banii. Inculpatul a rămas la el și a plecat dimineața, în jurul

orei 07.20. Pe la ora 15.00, l-a telefonat inculpatul, i-a comunicat că s-a certat cu

persoanele de la punctul de colectare a cartonului, că e închis și să o anunțe pe soția

lui. Pe 30.08.2021, seara, a deschis sertarul de la bucătărie și a constatat că lipsea

cuțitul de bucătărie cu mâner de culoare neagră, pe care l-a văzut ultima dată cu o zi

înainte.

Vinovăția inculpatului a fost confirmată inclusiv prin procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 30.08.2021, cu planșa fotografică, potrivit căruia a fost

efectuată procedura de examinare a locației unde a fost comisă infracțiunea și în

cadrul căreia au fost ridicate o geacă și un tricou de culoare albastră, o lamă și un

mâner de cuțit de culoare neagră, recunoscute în calitate de corpuri delicte;

procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 22.09.2021, cu planșa

fotografică, potrivit căruia martorul Bodiu N. a recunoscut cuțitul pe care Rusu G. l-

a luat la 30.08.2021 de la el din apartament;

procesele-verbal de ridicare din 30.08.2021 și de examinare a obiectului din

31.08.2021, prin care de la martorul Papuc M. au fost ridicate și supuse examinării

înregistrările video stocate pe DVD-R cu imagini video a circumstanțelor în care a

fost comisă infracțiunea, potrivit ordonanței din 31.08.2021, fiind recunoscute în

calitate de probă și anexate la materialele cauzei;

raportul de expertiză judiciară nr. 202102P2599 din 01.09.2021, potrivit

căruia la examinarea lui Gribencea I., s-a constatat vătămare ușoară cu dereglarea

sănătății de scurtă durată, manifestată prin plagă tăiată la nivelul articulației umărului

stâng, excoriații la nivelul rebordului costal pe dreapta și membrul inferior stâng.

Totodată, instanța de fond neîntemeiat a exclus din învinuire agravanta -

săvârșit cu premeditare, prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, considerând

că nu au fost întrunite cumulativ cele trei condiții din practica judiciară: 1) trecerea

unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârși omorul și până la

momentul executării infracțiunii; 2) în acest interval de timp, făptuitorul trebuie să

mediteze, să-și concentreze forțele sale psihice în vederea asigurării reușitei acțiuni

sale; 3) în acest interval de timp, făptuitorul trebuie să treacă la săvârșirea unor acte

de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei.

Or, aceste condiții sunt prezente în speță, fiind stabilit că inculpatul în seara

anterioară zilei comiterii infracțiunii a rămas în ospeție la Bodiu N., de unde a luat

premeditat cuțitul cu care a săvârșit infracțiunea, astfel, pregătind din timp arma și

meditând asupra aplicării acestuia, cu scopul de a omorî partea vătămată, iar ulterior,

5

apropiindu-se de aceasta, fără a discuta mult, l-a atacat și i-a aplicat o lovitură,

intenționând să-l lovească în regiunea gâtului, apoi, intenționat, repetat a continuat

că lovească victima în regiunea abdomenului.

Instanța de fond a admis o eroare de fapt și de drept constatând prezența

primelor două condiții și lipsa celei de a treia - făptuitorul trebuie să treacă la

săvârșirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure

realizarea ei, deoarece acesta din timp și-a pregătit cuțitul, încă din momentul în care

s-a pornit pentru a se întâlni cu victima.

În același timp, declarațiile contradictorii ale inculpatului, combătute prin

probe utile, pertinente și concludente urmează a fi respinse, în special, afirmația că

a luat cuțitul pentru a mânca nuci.

3.1. Avocatul Roman Plămădeală și inculpatul Rusu Ghenadie, la fel, au

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

procesul penal pe art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal să fie încetat, din motiv că

fapta ultimului constituie contravenția prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod

contravențional.

Apelanții au indicat că probele administrate nu demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

învinuirea nefiind bazată pe probe pertinente, concludente și utile, concluziile

organului de urmărire penală, preluate de instanța de fond, fiind fondate exclusiv pe

presupuneri.

Or, fiind analizată fapta constatată, prin prisma analizei declarațiilor părții

vătămate, ale martorilor și probelor administrate, a fost constatat că în acțiunile

inculpatului lipsește intenția directă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

145 Cod penal.

Astfel, din declarațiile părții vătămate Gribincea I. rezultă că între victimă și

inculpat nu a existat un conflict, iar relațiile între ei erau bune, nu au avut careva

datorii personale, aceleași împrejurări fiind constatate și din declarațiile martorului

Papuc M. La fel, potrivit declarațiilor martorilor Paladi N., Podoleanco A., Mironov

A. nu ar fi existat un pericol real din partea inculpatului în adresa părții vătămate

privind realizarea învinuirii reținute în sentință, ce indică lipsa intenției de omor.

Mai mult, lipsa intenției de a comite infracțiunea de omor rezultă și din

declarațiile inculpatului.

Pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului este necesar ca

circumstanțele de fapt stabilite să întrunească componența de infracțiune formată din

patru elemente, iar lipsa unui singur element impune excluderea răspunderii penale.

Potrivit Hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 24.12.2012 Cu privire la practica

judiciară în cauzele referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor (art. 145-148 Cod

penal), instanța de judecată, soluționând chestiunea de vinovăție în cazul

infracțiunilor săvârșite prin omor, urmează să rezulte din cumulul tuturor

circumstanțelor infracțiunii săvârșite, să țină cont, în special, de anturajul, modul de

săvârșire a infracțiunii, arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea rănilor și

altor vătămări corporale, comportarea anterioară a făptuitorului și a victimei, relațiile

dintre ei, etc.

Totodată, în cazurile în care se exercită violență asupra victimei, dar se

produce o lezare a integrității corporale sau a sănătății acesteia, apare problema

distincției între tentativa de omor și una din infracțiuni sau contravenții contra

6

sănătății persoanei, tentativa de omor fiind posibilă numai în prezența intenției

directe, nu și a celei indirecte.

Însă, probele administrate nu dovedesc că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele tentativei de omor, prevăzută la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, lipsind

latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii.

Deci, în urma acțiunilor inculpatului, manifestate prin aplicarea loviturii cu

cuțitul în regiunea umărului părții vătămate, acesteia i-au fost cauzate, conform

raportului de expertiză judiciară nr. 202102P2599 din 01.09.2021, vătămare ușoară

cu dereglarea sănătății de scurtă durată, manifestată prin plagă tăiată la nivelul

articulației umărului stâng, excoriații la nivelul rebordului costal pe dreapta și

membrului inferior stâng.

Fiind evaluate circumstanțele constate în raport cu normele legale și probele

administrate, rezultă că fapta inculpatului constituie contravenția prevăzută la art. 78

alin. (2) Cod contravențional, ca vătămarea intenționată ușoară a integrității

corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o pierdere

neînsemnată, dar stabilă, a capacității de muncă.

2022, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare probelor

administrate.

Or, instanța de fond în mod întemeiat a încadrat acțiunile inculpatului în baza

art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, ca tentativa la omorul altei persoane.

Instanța de fond și-a argumentat suficient de detaliat și minuțios soluția de

reîncadrare a acțiunilor inculpatului din prevederile art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod

penal în cele ale art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, totodată, indicând în mod clar din

care considerente a respins poziția apărării care a pledat pentru încadrarea acțiunilor

în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional.

Astfel, faptul că inculpatul a încercat să-i aplice lui Gribencea I. lovituri de

cuțit în regiuni vitale ale corpului denotă indubitabil tentativa de omor, deoarece

reflectă faptul conștientizării de către acesta a pericolului care-l prezintă pentru viața

unui om asemenea acțiuni. Iar faptul că inculpatul nu s-a oprit după prima lovitură,

ci a încercat să-i aplice lui Gribencea I. și a două lovitură cu cuțitul în regiunea

abdomenului demonstrează că acesta nu a avut intenția de a-i cauza părții vătămate

leziuni corporale ușoare, ci a urmărit și a dorit survenirea morții victimei, iar

acțiunile lui, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-au produs efectul,

or, însăși partea vătămată a opus rezistență și a încercat să se apere de acțiunile

inculpatului, inclusiv strigând după ajutor. Totodată, acțiunile inculpatului au fost

curmate de martorii care în acel moment se aflau în preajma locului faptei și au

intervenit prompt întru curmarea acțiunilor ilegale ale inculpatului.

În circumstanțele stabilite, este neîntemeiată solicitarea apărării privind

reîncadrarea acțiunilor inculpatului din prevederile art. 27, 145 alin. (1) Cod penal

în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, or, apărarea a încercat să se limiteze

strict la consecințele survenite în rezultatul acțiunilor inculpatului, și anume, că părții

vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare. Însă, la încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, instanța de fond a avut în vedere toate împrejurările în care a

7

fost săvârșită fapta, cum sunt natura obiectului folosit, intensitatea și efectele

loviturilor aplicate de vinovat, zona corpului vizată și consecințele cauzate, inclusiv

urmările ce se puteau produce și care au fost cauzele care au împiedicat rezultatul

infracțional.

declară recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul invocă că organul de urmărire penală a elucidat toate

circumstanțele cauzei, administrând probe pertinente, concludente și utile ce

demonstrează vinovăția inculpatului, care, însă, au fost apreciate incorect de instanța

de apel.

Or, instanța de apel nu a luat în considerație toate probele acuzării și nu le-a

apreciat just, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată

pe probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului, fiind încălcate

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit căruia fiecare probă

urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, pe lângă faptul că inculpatul a recunoscut vina parțial, vinovăția

acestuia în comiterea tentativei de omor, cu agravanta - săvârșit cu premeditare, a

fost demonstrată integral prin probe pertinente, concludente, utile și veridice, în

coroborare între ele, și anume declarațiile părții vătămate Gribencea I., ale martorilor

Papuc M., Paladi N., Mironov A., Podoleaco A., procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 30.08.2021, cu planșa fotografică, potrivit căruia a fost efectuată

procedura de examinare a locației unde a fost comisă infracțiunea și în cadrul căreia

au fost ridicate o geacă și un tricou de culoare albastră, o lamă și un mâner de cuțit

de culoare neagră; procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 22.09.2021, cu

planșa fotografică, potrivit căruia martorul Bodiu N. a recunoscut cuțitul pe care

Rusu G. l-a luat la 30.08.2021 de la el din apartament; procesele-verbal de ridicare

din 30.08.2021 și de examinare a obiectului din 31.08.2021, prin care de la martorul

Papuc M. au fost ridicate și supuse examinării înregistrările video stocate pe DVD-

R cu imagini video a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea; raportul de

expertiză judiciară nr. 202102P2599 din 01.09.2021, potrivit căruia la examinarea

lui Gribencea I., s-a constatat vătămare ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă

durată, manifestată prin plagă tăiată la nivelul articulației umărului stâng, excoriații

la nivelul rebordului costal pe dreapta și membrul inferior stâng.

Or, decizia instanței de apel reprezintă o preluare a motivării sentinței instanței

de fond, cu omisiunea expunerii asupra motivelor apelului acuzării.

Totodată, acuzarea a pus în sarcina inculpatului ca circumstanță calificativă a

infracțiunii încriminate - omorul intenționat săvârșit cu premeditare, iar instanța de

apel, la calificarea acțiunilor inculpatului, a constatat că instanța de fond

corect a calificat faptele inculpatului și a încadrat acțiunile potrivit art. 145 alin. (1)

Cod penal, deoarece lipsesc acțiunile de premeditare.

Faptul că instanța de apel interpretează eronat circumstanțele faptei săvârșite,

rezultă din doctrina națională și Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție Cu

privire la practica judiciară în cauzele penale referitor la infracțiunile săvârșite prin

omor, potrivit căreia omorul săvârșit cu premeditare presupune întrunirea

concomitentă a trei condiții: 1) trecerea unui interval de timp din momentul luării

8

hotărârii de a săvârși omorul și până la momentul executării infracțiunii: 2) în acest

interval de timp, făptuitorul trebuie să mediteze, să-și concentreze forțele sale

psihice în vederea asigurării reușitei acțiunii sale; 3) în acest interval de timp.

făptuitorul trebuie să treacă la săvârșirea unor acte de pregătire de

natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei.

Or, aceste condiții sunt prezente în speță, și anume, a fost stabilit că inculpatul

în seara dinaintea săvârșirii infracțiunii a rămas în ospeție la martorul Bodiu N., de

unde a luat premeditat cuțitul cu care a comis infracțiunea, astfel pregătindu-și

această armă din timp și meditând asupra aplicării acestuia, cu scopul de a omorî

partea vătămată, iar ulterior, apropiindu-se pe victimă, fără a discuta mult, l-a atacat

și i-a aplicat o lovitură, intenționând să-l lovească în regiunea gâtului, după care în

mod intenționat, repetat, a încercat să lovească victima în regiunea abdomenului.

Astfel, a fost admisă o eroare de fapt și de drept prin faptul constatării

prezenței primelor două condiții și lipsa celei de a treia - făptuitorul trebuie să treacă

la săvârșirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să

asigure realizarea ei, deoarece acesta din timp și-a pregătit cuțitul, încă din momentul

în care s-a pornit pentru a se întâlni cu victima.

Instanțele de fond și de apel au interpretat eronat calificativul înaintat, ori un

element al premeditării - este necesar să se constate că luarea hotărârii de a săvârși

omorul a premers (a precedat) cu o anumită perioadă de timp săvârșirea faptei,

acuzarea prezentând probe certe care au demonstrat că făptuitorul a pregătit din timp

cuțitul, având posibilitatea de a medita asupra aplicării cuțitului, urmărind scopul

omorului părții vătămate, s-a apropiat de victimă și, fără a discuta, l-a atacat cu

cuțitul.

Însă, soluția sub aspectul demonstrării faptului că intenția inculpatului a

apărut spontan și el a acționat pe neașteptate, fără a-și chibzui acțiunile nu a fost

motivată de instanțele de fond și de apel.

Totodată, agravanta prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, are ca

fundament probele administrate, și anume, declarațiile părții vătămate și chiar ale

inculpatului care a recunoscut că s-a înarmat cu cuțitul de acasă și s-a deplasat pe

XXXXXX XX, XXXXXX unde se afla Gribincea I., unde l-a atacat.

Deci, este nejustificată constatarea instanței de apel că vina inculpatului nu a

fost confirmată, iar acțiunile lui eronat au fost încadrate de acuzare în baza art. 145

alin. (2) lit. a) Cod penal, reîncadrarea acțiunilor acestuia pe art. 145 alin. (1) Cod

penal, fiind admisă pe motiv că nu a fost demonstrată săvârșirea omorului cu

premeditare.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penal.

5.1. Declară recurs ordinar și inculpatul, în care solicită casarea hotărârilor

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal pe art. 27, 145

alin. (2) lit. a) Cod penal să fie încetat, din motiv că fapta constituie contravenția

prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențional.

Recurentul indică că probele administrate nu demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

învinuirea nefiind bazată pe probe pertinente, concludente și utile, concluziile

organului de urmărire penală, preluate de instanța de fond, fiind bazate exclusiv pe

presupuneri.

9

Or, fiind analizată fapta constatată, prin prisma analizei minuțioase a

declarațiilor părții vătămate, ale martorilor și probele administrate, a fost constatat

că în acțiunile inculpatului lipsește intenția directă în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 145 Cod penal.

Astfel, din declarațiile părții vătămate Gribincea I. rezultă că între victimă și

inculpat nu a existat un conflict, iar relațiile între ei erau bune, nu au avut careva

datorii personale, aceleași împrejurări fiind constatate și din declarațiile martorului

Papuc M. La fel, potrivit declarațiilor martorilor Papuc M., Paladi N., Podoleanco

A., Mironov A. nu ar fi existat un pericol real din partea inculpatului în adresa părții

vătămate privind realizarea învinuirii reținute în sentință, ce indică lipsa intenției de

omor.

Mai mult, lipsa intenției de a comite infracțiunea de omor rezultă și din

declarațiile inculpatului.

Pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului este necesar ca

circumstanțele de fapt stabilite să întrunească componența de infracțiune formată din

patru elemente, iar lipsa unui singur element impune excluderea răspunderii penale.

Potrivit Hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 24.12.2012 Cu privire la practica

judiciară în cauzele referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor (art. 145-148 Cod

penal), instanța de judecată, soluționând chestiunea de vinovăție în cazul

infracțiunilor săvârșite prin omor, urmează să rezulte din cumulul tuturor

circumstanțelor infracțiunii săvârșite, să țină cont, în special, de anturajul, modul de

săvârșire a infracțiunii, arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea rănilor și

altor vătămări corporale, comportarea anterioară a făptuitorului și a victimei, relațiile

dintre ei, etc.

Totodată, în cazurile în care se exercită violențe asupra victimei, dar se

produce o lezare a integrității corporale sau a sănătății acesteia, apare problema

distincției între tentativa de omor și una din infracțiuni sau contravenții contra

sănătății persoanei, tentativa de omor fiind posibilă numai în prezența intenției

directe, nu și a celei indirecte.

Însă, probele administrate nu dovedesc că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele tentativei de omor, prevăzută la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, lipsind

latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii.

Deci, în urma acțiunilor inculpatului, manifestate prin aplicarea loviturii cu

cuțitul în regiunea umărului părții vătămate, acesteia i-au fost cauzate, conform

raportului de expertiză judiciară nr. 202102P2599 din 01.09.2021, vătămare ușoară

cu dereglarea sănătății de scurtă durată, manifestată prin plagă tăiată la nivelul

articulației umărului stâng, excoriații la nivelul rebordului costal pe dreapta și

membrului inferior stâng.

Fiind evaluate circumstanțele constate în raport cu normele legale și probele

administrate, rezultă că fapta inculpatului constituie contravenția prevăzută la art. 78

alin. (2) Cod contravențional, ca vătămarea intenționată ușoară a integrității

corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o pierdere

neînsemnată, dar stabilă, a capacității de muncă.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penal.

10

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța nu a fost compusă

potrivit legii, fiind încălcate prevederile art. 31, hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de

procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii

și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de

săvârșirea acestei infracțiuni. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 394

alin. (1) pct. 1), 2) și 4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe. Conform art. 113 alin. (1) Cod

penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) nu a judecat cauza în limitele învinuirii formulate, adică în raport cu toate

circumstanțele concrete în fapt și în drept incriminate inculpatului prin rechizitoriu.

Astfel, constatând sumar că: „potrivit ordonanței de punere sub învinuire și

rechizitoriului, Rusu Ghenadie se învinuiește că la 30 august 2021, aproximativ ora 07.20, având

11

intenția de a-l lipsi de viață pe Gribencea Ion, urmare a conflictului avut anterior cu acesta din

cauza unor datorii financiare, acționând premeditat pentru a-și atinge scopul, a luat cu el un

cuțit de bucătărie și s-a deplasat pe adresa XXXXXX XX, XXXXXX, unde în intervalul de timp de

la ora 08.20 - 08.25, l-a atacat pe Gribencea Ion cu cuțitul pregătit din timp, intenționând să-i

aplice ultimului o lovitură în regiunea gâtului, dar deoarece Gribencea Ion a încercat să evite

atacul, schimbându-și poziția, făptuitorul i-a aplicat acestuia cu cuțitul o lovitură în regiunea

abdomenului, în rezultat provocându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză judiciară

nr. 202102P2599 din 01.09.2021, vătămare ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată,

manifestată prin plagă tăiată la nivelul articulației umărului stâng, excoriații la nivelul

rebordului costal pe dreapta și membrului inferior stâng, însă din cauze independente de voința

sa, intenția lui Rusu Ghenadie n-a fost realizată până la capăt și acțiunile lui nemijlocit spre

săvârșirea omorului nu și-au produs efectul, deoarece au fost curmate de către martorii, care au

intervenit la fața locului”, nu a indicat integral învinuirea pe baza căreia cauza în

privința inculpatului a fost trimisă în judecată.

Deci, a judecat cauza în raport doar cu acțiunile inculpatului privind intenția

să aplice victimei cu cuțitul o lovitură în regiunea gâtului, cât și aplicarea acestuia

cu cuțitul o lovitură în regiunea abdomenului.

Totodată, nu s-a pronunțat sub nicio formă asupra următoarelor circumstanțe

și acțiuni consecutive, imputate inculpatului prin rechizitoriu: „...având intenția de a-l

lipsi de viață pe Gribencea Ion, urmare a conflictului avut anterior cu acesta din cauza unor

datorii financiare, acționând premeditat pentru a-și atinge scopul, a luat cu el un cuțit de

bucătărie și s-a deplasat pe adresa XXXXXX XX, XXXXXX, unde în intervalul de timp de la

ora 08.20 - 08.25, l-a atacat pe Gribencea Ion cu cuțitul pregătit din timp, făptuitorul i-a

aplicat acestuia cu cuțitul o lovitură în regiunea umărului stâng, după ce Gribencea ion a

încercat să se ascundă de atacator, însă inculpatul Rusu Ghenadie, pentru a-și atinge

scopul, l-a urmat pe Gribencea Ion și, în timp ce acesta a căzut la sol, cu același cuțit

i-a cauzat părții vătămate Gribencea Ion o lovitură...”, lipsind cu desăvârșire excluderea

acestor episoade din învinuirea formulată ultimului;

b) a descris absolut neclar și divergent fapta criminală considerată ca fiind

dovedită, că: „inculpatul Rusu Ghenadie, la 30 august 2021, aproximativ ora 07.20, având

intenția de a-l lipsi de viață pe Gribencea Ion, urmare a conflictului avut anterior cu acesta din

cauza unor datorii financiare, s-a deplasat pe adresa XXXXXX XX, XXXXXX, unde în intervalul

de timp de la ora 08.20-08.25, l-a atacat pe Gribencea Ion cu un cuțit, intenționând să-i aplice

ultimului o lovitură în regiunea gâtului, dar, deoarece Gribencea Ion a încercat să evite atacul,

schimbându-și poziția, făptuitorul i-a aplicat acestuia cu cuțitul o lovitură în regiunea

abdomenului, în rezultat provocându-i părții vătămate, conform raportului de expertiză judiciară

nr. 202102P2599 din 01.09.2021, vătămare ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată,

manifestată prin plagă tăiată la nivelul articulației umărului stâng, excoriații la nivelul

rebordului costal pe dreapta și membrului inferior stâng, însă din cauze independente de voința

sa, intenția lui Rusu Ghenadie n-a fost realizată până la capăt și acțiunile lui nemijlocit spre

săvârșirea omorului nu și-au produs efectul, deoarece au fost curmate de către martorii, care au

intervenit la fața locului”.

Ori, între unica acțiune infracțională constatată a inculpatului, față de partea

vătămată – o lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului, și consecințele survenite - plagă

tăiată la nivelul articulației umărului stâng, excoriații la nivelul rebordului costal pe dreapta și

membrului inferior stâng, lipsește legătura de cauzalitate, mai cu seamă în situația când

instanța nu s-a pronunțat în genere asupra învinuirii privind - i-a aplicat acestuia cu

cuțitul o lovitură în regiunea umărului stâng, după ce Gribencea ion a încercat să se ascundă

de atacator, însă inculpatul Rusu Ghenadie, pentru a-și atinge scopul, l-a urmat pe Gribencea

Ion și, în timp ce acesta a căzut la sol;

12

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete și esențiale, de fapt și

de drept indicate în rechizitoriu, în special că inculpatul: „...având intenția de a-l lipsi de

viață pe Gribencea Ion, urmare a conflictului avut anterior cu acesta din cauza unor datorii

financiare, acționând premeditat pentru a-și atinge scopul, a luat cu el un cuțit de bucătărie și

s-a deplasat pe adresa XXXXXX XX, XXXXX, unde în intervalul de timp de la ora 08.20 - 08.25,

l-a atacat pe Gribencea Ion cu cuțitul pregătit din timp...”, neindicând motivele pentru care

a respins probele aduse în sprijinul acuzării, inclusiv în aspectul vizat.

Mai mult, concluziile și constatările că: „...aceste împrejurări s-au identificat prin

declarațiile părții vătămate Gribencea I. - a ieșit inculpatul, l-a salutat, l-a întrebat cum merge

lucru, a scos un cuțit, l-a apucat cu mâna, de umărul drept, și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul la

umărul stâng. În momentul aplicării loviturii, el s-a înclinat pe spate, eschivându-se. După

aplicarea primei lovituri cu cuțitul, a început să fugă și să strice după ajutor, iar inculpatul

alerga după el. În timp ce alerga a căzut pe spate, iar inculpatul a început să-l atace din nou,

aplicându-i o lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului..., în aceste condiții, amenințarea și

folosirea unui cuțit spre cauzarea directă a unor leziuni corporale în zone vitale, precum cea a

gâtului și a abdomenului se califică ca fiind una reală..., în această ordine de idei, se înscrie și

mobilul apărut ca un element psihic, ce a contribuit la luarea hotărârii de a acționa cu intenție,

fiind evidente la inculpat sentimentele de ură față de victimă și la impulsionarea voinței de a-și

realiza intenția de a o omorî, precum și comportamentul postinfracțional al inculpatului, care

după acțiunile violente, afirma că mai bine îi tăia gâtul părții vătămate..., elementul confirmativ

al comiterii infracțiunii se deduce din comportamentul inculpatului care imediat ce s-a apropiat

de partea vătămată, i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul, iar după ce partea vătămată a căzut

la pământ, i-a mai aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului..., în aceste condiții,

amenințarea și folosirea unui cuțit spre cauzarea directă a unor leziuni corporale...”, nu

corespund exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind

evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale.

Pe lângă aceasta, aprecierile sumare, enunțate supra, contrazic fapta descrisă

considerată ca fiind dovedită că: „...având intenția de a-l lipsi de viață pe Gribencea Ion,

urmare a conflictului avut anterior cu acesta din cauza unor datorii financiare, s-a deplasat pe

adresa XXXXXX XX, XXXXXX, unde în intervalul de timp de la ora 08.20-08.25, l-a atacat pe

Gribencea Ion cu un cuțit, intenționând să-i aplice ultimului o lovitură în regiunea gâtului, dar,

deoarece Gribencea Ion a încercat să evite atacul, schimbându-și poziția, făptuitorul i-a aplicat

acestuia cu cuțitul o lovitură în regiunea abdomenului...”, rezumatul ulterior al instanței că:

„în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate probe care să confirme că inculpatul a

pregătit din timp comiterea infracțiunii de omor, în condițiile în care nu s-a constatat că a

procurat, a fabricat sau a adaptat un careva mijloc sau instrument ori că și-a asigurat condiții

speciale din timp pentru săvârșirea omorului”, cât și recalificarea acțiunilor inculpatului

pe art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o

analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute.

Analiza probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru

a se înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul

operației de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele

pe altele și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată

cauzei, care urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza

aprecierii probelor să poată fi supuse controlului judiciar;

d) a încadrat juridic acțiunile inculpatului pe art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

în mod neclar, incert și dubios, adică: „...ca tentativa la omorul altei persoane...”, ori,

13

elementul calificativ „altei persoane” nu se regăsește în dispoziția normei

incriminate.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, verifică declarațiile și

probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată,

cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță. Conform art. 6 par. 1, 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale și art. 19 alin. (1), 25 alin. (4) Cod de procedură

penală, orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale de către

o instanță legal constituită, care va acționa în conformitate cu prezentul cod. Nimeni

nu poate fi lipsit de dreptul de a-i fi judecată cauza de acea instanță și de acel

judecător în competența cărora ea este dată prin lege. Potrivit art. 30 alin. (5), 31

alin. (1), (3) Cod de procedură penală, recursul împotriva hotărârilor judecătorești în

cauzele penale pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul se judecă în complet

format din 3 judecători, care trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei.

În cazul în care cauza se judecă de un complet format din 3 judecători și unul din

aceștia nu poate participa în continuare la judecarea cauzei din motiv de boală

îndelungată, deces sau din motivul eliberării din funcție în condițiile legii, acest

judecător este înlocuit de un alt judecător și cauza se judecă în continuare. În

corespundere cu art. 61 alin. (11) și (2) din Legea privind organizarea judecătorească,

schimbarea membrilor completului se face în cazuri excepționale, în baza unei

încheieri motivate a președintelui Curții de Apel și potrivit criteriilor obiective

stabilite de regulamentul elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii. Cauzele

repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile

prevăzute de lege. Potrivit pct. 14 din Regulamentul privind modul de constituire a

completelor de judecată și schimbarea membrilor acestora, schimbarea membrilor

completului de judecată se impune în cazurile în care există unul din următoarele

temeiuri: boală îndelungată, deces, eliberare din funcție, abținere, recuzare, detașare,

transferare, promovare, suspendare din funcție, incompatibilități. Conform art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

14

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art.435 CPP,

întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, și, constatând că: „...instanța de fond a stabilit

în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului..., instanța de fond în mod întemeiat a

încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, ca tentativa la omorul altei

persoane”, le-a repetat întocmai, nu a desființat sentința total și nu a rejudecat cauza

potrivit regulilor generale, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete și esențiale, de fapt și

de drept indicate în rechizitoriu, în special că inculpatul: „...având intenția de a-l lipsi de

viață pe Gribencea Ion, urmare a conflictului avut anterior cu acesta din cauza unor datorii

financiare, acționând premeditat pentru a-și atinge scopul, a luat cu el un cuțit de bucătărie și

s-a deplasat pe adresa XXXXXX XX, XXXXXX, unde în intervalul de timp de la ora 08.20 - 08.25,

l-a atacat pe Gribencea Ion cu cuțitul pregătit din timp...”, neindicând motivele pentru care

a respins probele aduse în sprijinul acuzării, inclusiv în aspectul vizat;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul procurorului și repetate

în recursul ordinar al acuzării, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5. din

prezenta decizie, cât și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate

(art. 414 alin. (5) CPP);

d) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi raportul de expertiză

judiciară nr. 202135A0573 din 23.09.2021 (vol. I, f.d. 120-123), corpurile delicte

ridicate la 30.08.2021 (vol. I, f.d. 66-67, 98-99, 110-111) și declarațiile inculpatului Rusu

G. date în instanța de fond;

e) potrivit fișei PIGD, dosarul a fost repartizat completului format din

judecătorii Dorin Dulghieru - raportor, Alexandru Spoială și Mihail Diaconu, apoi

completului - Boris Talpă - raportor, Alexandru Spoială și Mihail Diaconu, după

completului Marcel Juganari - raportor, Alexandru Spoială și Mihail Diaconu, dar

ulterior au judecat cauza și pronunțat decizia contestată judecătorii Marcel Juganari,

Iurie Iordan și Elena Cojocari (vol. II, f.d. 187, 189, 195, 196, 203-208, 209).

Totodată, în materialele cauzei lipsesc încheierile președintelui instanței

motivată pe criteriile prescrise în art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală și pct. 14

din Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbarea membrilor acestora, despre schimbarea judecătorilor Dorin Dulghieru -

raportor, Boris Talpă - raportor, Alexandru Spoială și Mihail Diaconu.

Ori, potrivit art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului

procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în

orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu. Deci,

încălcările nominalizate a normelor procesuale-penale au lezat dreptul inculpatului

la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

15

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul acuzării, că instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii fiind

încălcate prevederile art. 31 Cod de procedură penală, și că recursurile ordinare sunt

întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 2) și 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare declarate, casării totale a

deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Chișinău, Vitalie Călugăreanu, și de inculpatul Rusu

Ghenadie XXXXXX, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 iulie 2022, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 27

ianuarie 2023.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

16