1ra-1342/22 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1342/22 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1342/2022

(1-19093365-01-1ra-30082022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Trofimov Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2022, în cauza penală privindu-l pe

JITARI Roman XXXXX, născut

la XXXXX, originar și domiciliat

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.05.2019-03.08.2021;

Instanța de apel: 11.11.2021-18.05.2022;

Instanța de recurs: 30.08.2022– 07.12.2022.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Jitari Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Potrivit prevederilor art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1) Cod penal, executarea

pedepsei cu închisoarea stabilite în privința lui Jitari Roman, a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă

a vinovatului Jitari Roman, cu condiția că acesta în termenul de probă, nu va săvârși

alte infracțiuni intenționate și va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Conform art. 90 alin. (6) lit. a), f), g) Cod penal Jitari Roman a fost obligat să

nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent,

să participe la programe probaționale și să presteze muncă neremunerată în folosul

1

comunității în mărime de 60 (șaizeci) ore.

De la Jitari Roman s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile de judecată în

mărime de 16 140 lei.

A fost obligat Jitari Roman să transmită permisul de conducere cu nr. XXXXX,

Agenției Servicii Publice.

Prin sentință s-a soluționat și soarta corpurilor delicte.

22 aprilie 2018, aproximativ la ora 15:00, aflându-se la volanul automobilului de

model „Toyota Auris”, cu XXXXX, deplasându-se cu viteza de 88 km/h, depășind

limita de viteză admisă pe sectorul de drum de 50 km/h, pe XXXXX din direcția

XXXXX. În timpul deplasării, în preajma XXXXX, nu a apreciat corect situația

rutieră în care se afla autovehicul la momentul respectiv, nu a luat în considerație

starea lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el

împotriva accidentelor și consecinței acestora, nu a ținut permanent seama de

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe

sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care va

trebui să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, de lățimea carosabilului,

gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță necesare și a modalității de

conducere a vehiculului, prin ce a încălcat cerințele Regulamentului circulației rutiere

(RCR), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și anume: - pct. 3

care prevede că, “Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, condițiile tehnice ale prezentului

Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudiciu altor participanți la trafic, să

nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care

ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente; - pct. 4, care prevede

că, “Orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să

conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia” - pct.

45 alin. (1) potrivit căruia ,,conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră.”; - pct. 45 alin. (2) potrivit căruia „în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător,

el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului; - pct. 46 conform căruia „conducătorul de vehicul trebuie să manifeste

prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar

garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe

lângă: a) copii...”. -pct. 47.1 conform căruia Limitele maxime de viteză a vehiculelor

pe drumurile publice sunt: a) în localități - 50 km/h, prin zonele rezidențiale și

teritoriile adiacente drumului – 20 km/h, iar în zonele pietonale - 5 km/h. În cazul în

care siguranța traficului se garantează, această limită pe anumite sectoare drum sau

benzi de circulație (pentru unele tipuri de vehicule) poate fi majorată până la 80 km/h,

2

prin instalarea indicatoarelor 3.27 de semnificație corespunzătoare; - art. 22 alin. (4)

din Legea nr. 131-XVI din 07.06.07 privind siguranța traficului rutier, stipulează:

„participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure

influența și siguranță traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la

trafic”. -art. 23 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 131-XVI din 07.06.07 privind siguranța

traficului rutier, stipulează: „conducătorul de autovehicul este obligat: a) să cunoască

și să respecte Regulamentul circulației rutiere”. Nu a manifestat prudență în

conducere, nu a ținut permanent cont de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea

vitezei, benzii de circulație, a modalităților de conducere a vehiculului, nu a ținut cont

de faptul că în acel moment, de la dreapta spre stânga relativ deplasării mijlocului de

transport condus de Jitari Roman, minorul XXXXX, traversa strada în fugă, în afara

trecerii de pietoni, și ca urmare l-a tamponat pe pietonul XXXXX.

În rezultatul acțiunilor imprudente ale conducătorului auto Jitari Roman,

unitatea de transport a fost defectată tehnic, iar pietonului XXXXX i-au fost cauzate

vătămări corporale grave manifestate prin traumatism asociat: traumă cranio-

cerebrală acută manifestată prin contuzie cerebrală gravă, leziune axonală difuză,

higrom subdural temporo-fronto-parietal stânga, coma I; șoc posttraumatic grad II;

lezarea ficatului cu hematom subcapsular și hemoragie intraabdominală, hematom

subcapsular a rinichiului drept; fractură cu deplasare a ambelor oase gambei drepte;

excoriații pe hemitoracele drept, lombar dreapta, articulația talocrurală membrul

inferior stâng; articulația cotului, cristailiacă dreaptă, au fost cauzate în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală gravă, fapt consemnat în raportul de expertiză judiciară (medico-legală)

nr.201802D1155 din 26.06.2018.

Astfel, instanța de fond a constatat că, prin acțiunile sale, Jitari Roman a comis

încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență vătămarea gravă a unei persoane, adică a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

inculpatului, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, conform ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie

achitat.

În motivarea apelului, a invocat că:

- instanța de fond neîntemeiat a respins argumentul privind încălcarea

cerințelor legate de competență, constatând că la data de 10.05.2018, de către organul

superior de urmărire penală reprezentat de ofițerul superior de urmărire penală al

SUPĂR al SCAUP al DP mun. Chișinău, inspector superior Nicolae Bunibalta, a fost

pornită cauza penală nr. 2018890254. ( f d . 1, vol I), apreciind astfel că competența

de pornire a urmăririi penale, și exercitare a acesteia nu a fost încălcată;

3

- instanța de fond nu a dat răspuns la argumentul apărării precum că

Inspectoratul General al Poliției nu este prevăzut de art. 253 Cod de procedură penală

și art. 4 al Legii privind statutul ofițerului de urmărire penală, ca autoritate în cadrul

căreia se constituie organe de urmărire penală, și în acest sens Inspectoratul General

al Poliției nu trebuie confundat cu Ministerul Afacerilor Interne, deoarece sunt

persoane juridice distincte și au buget distinct, structură distinctă, funcții distincte etc.

Doar în cadrul MAI poate fi constituit organ de urmărire penală. Legea nu prevede

constituirea organului de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliției

și prin urmare nici în subdiviziunile sale structurale;

- referitor la solicitarea apărării privind excluderea ca probă a înregistrărilor

video, precum că apariția înregistrărilor video în materialele dosarului penal nu sunt

asigurate procesual, instanța de judecată a argumentat înregistrarea respectivă a fost

ridicată cu respectarea prevederilor legislației în cadrul cercetării la fața locului, cu

acordul lui Jitari Roman, ulterior recunoscută în calitate de mijloc material de probă.

Obiecții la momentul ridicării, de către proprietarul aparatului de înregistrare video -

nu au fost înaintate. Înregistrarea video respectivă, fiind obiectul cercetării în cadrul

expertizelor, deși față de experți au fost înaintate alte întrebări, însă nici unul din ei

nu a expus careva dubii referitor la veridicitatea acestei înregistrări. Mai mult ca atât,

nici apărarea nu a obiectat referitor la autenticitatea înregistrării date și nu au solicitat

soluționarea acestei întrebări în fața unui expert”, însă nu există nici un act care să

adeverească faptul ridicării acestor înregistrări în timpul cercetării la fața locului, în

acest sens nefiind indicat locul de unde s-a ridicat înregistrarea, cine a ridicat, aparatul

în care era făcută înregistrarea etc. În același sens, nu se poate de indicat despre

acordul lui Jitari Roman, dacă un asemenea acord nici nu s-a solicitat, deoarece despre

ridicarea acestor înregistrări nici nu s-a pomenit la cercetarea la fața locului. În acest

sens, nu există nici o declarație a lui Jitari Roman prin care s-ar fi adeverit exprimarea

acordului. Instanța neîntemeiat a apreciat despre acordul în cauză, făcând-o într-un

mod arbitrar;

- solicitarea apărării privind raportul de expertiză din 22.03.2019, de a nu fi pus

la baza sentinței, a fost respinsă neargumentat, fiind neglijate integral motivele

invocate de partea apărării, prin luarea în calcul doar a ipotezei că doar dacă experții

au fost preîntâmpinați de răspundere, atunci concluziile lor nu pot fi puse la îndoială,

dar despre faptul că aceste concluzii se referă la alte circumstanțe de loc decât cele

reale, instanța nu s-a pronunțat și nu a argumentat. Prin urmare, partea apărării a fost

lipsită de dreptul de a se apăra împotriva unei probe care se referă la alte circumstanțe

decât cele care au avut loc în realitate;

- ofițerii de poliție care au pornit urmărirea penală, iar apoi au efectuat un șir

de acte de urmărire penală nu sunt angajați ai ministerului afacerilor interne, ci sunt

angajați ai Inspectoratului general al poliției, care potrivit prevederilor legislative

indicate mai sus reprezintă o instituție distinctă de ministerul afacerilor interne, are

statut de persoană juridică și nu reprezintă o subdiviziune teritorială a ministerului

afacerilor interne ci o instituție subordonată a ministerului afacerilor interne, iar

4

organul de urmărire penală ca directive (în cazul din speță) nu reprezintă nici structură

subordonată Ministerului Afacerilor Interne ci structură specializată cu funcții

operaționale subordonată Inspectoratului General al Poliției. Aceasta se poate

constata clar din conținutul Hotărârii Guvernului nr. 283 din 2013 (punctul 24 din

Regulament);

- având în vedere că urmărirea penală a fost efectuată de către persoane care nu

fac parte din instituțiile indicate în art. 253 Cod de procedură penală, a fost solicitată

anularea tuturor actelor procedural efectuate de aceste persoane în cadrul dosarului în

privința lui Jitari Roman, conform art. 251 Cod de procedură penală;

- deși în fața instanței de fond acuzarea a prezentat două probe cu concluzii și

conținut diferit și anume două expertize, care prin conținutul său oferă concluzii

diferite și contradictorii, unde una confirmă despre imposibilitatea inculpatului de a

evita producerea impactului chiar dacă se deplasa cu viteză regulamentară, iar alta

care denotă o concluzie inversă, instanța urma, ca la examinarea chestiunii cu privire

la aprecierea lor, să argumenteze din ce considerente a admis o probă și a respins o

altă probă, dar în sentință nu se regăsește o astfel de argumentare;

- apărarea a solicitat instanței dispunerea unei expertize repetate, unde

expertului să-i fie adresate aceleași întrebări, doar că să fie pusă sarcina de a oferi

răspunsul în funcție de circumstanțele reale ale cazului, și anume de amplasarea

copacului de la colțul străzilor unde a avut loc accidentului, ci nu în circumstanțe în

care acest copac nu ar fi existat. Aceasta este deoarece prezența de facto a acestui

copac, limitează câmpul de vedere a conducătorului auto, chiar și în cazul deplasării

regulamentare, însă, fără a se expune pe marginea acestor argumente instanța a respins

cererea și prin urmare a limitat inculpatul în drepturile sale de a se apăra;

- apariția înregistrărilor video în materialele dosarului penal nu sunt asigurate

procesual, astfel cum aceste înregistrări nu au fost supuse ridicării în cadrul procesului

penal, nu este consemnat purtătorul de informație pe care se găseau, nu este

documentată procedura de intrare în posesie asupra acestei informații video de către

organul de urmărire penală. Doar o înscriere referitor la un disc din procesul-verbal

de cercetare la fața locului, fără a indica tipul, indiciile de identificare, marca și altele,

care nu poate fi considerată probă. De fapt nu este cunoscută sursa provenienței

înregistrării;

- instanța avea sarcina de a clarifica chestiunea referitor la autenticitatea

suportului optic CD-R Verbatim, prezentat experților pentru examinare, și anume

dacă informația de pe acest disc este o informație (imprimare) originală sau este una

copiată, iar dacă este una originală, dacă a fost sau nu manipulată această înregistrare,

precum și de clarificat faptul prin care dispozitiv a fost aceasta imprimată;

- apărarea a solicitat declararea ca fiind inadmisibilă proba cu raportul de

expertiză din 22.03.2019 cât și numirea unei expertize repetate, unde expertului să-i

fie adresate aceleași întrebări, doar că să fie pusă sarcina de a oferi răspunsul în funcție

de circumstanțele reale ale cazului, și anume să fie soluționate întrebările stabilite

anterior expertului, dar ținând cont de amplasarea copacului de la colțul străzilor unde

5

a avut loc accidentului, deoarece concluziile experților sunt formulate în circumstanțe

în care acest copac nu ar fi existat. Însă, cerințele respective au fost respinse, fiind

îngrădit dreptul la apărare;

- acuzarea nu a venit cu proba faptului unde se afla camera de luat vederi, care

era aceasta, când s-a extras înregistrarea, care anume suport de memorie a fost sustras,

este sau nu acesta manipulat etc.

apelul a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just

a ajuns la concluzia că, inculpatul Jitari Roman a săvârșit infracțiunea prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod Penal, după indicii calificativi – încălcarea regulilor de

securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea

gravă a unei persoane.

Cu referire la motivele invocate de inculpat precum că prima instanță a adoptat

soluția incorectă de condamnare a sa și că inculpatul urma a fi achitat de sub

învinuirea adusă în baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod Penal, Colegiul Penal a constatat

că prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței

adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor

infracționale, stabilirea și individualizarea pedepsei.

Instanța de apel consideră că aceste afirmații ale inculpatului reprezintă opinia

subiectivă, or, prima instanță în sentința corect și justificat și-a motivat soluția sub

aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. art. 264 alin. (3) lit. a) Cod Penal, luând în considerație probele administrate legal

de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta

cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,

le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, și anume:

- Procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 22.04.2018, cu

schița accidentului rutier și planșa fotografică la procesul-verbal de cercetare la fața

locului accidentului rutier, în care este indicat locul producerii accidentului rutier din

mun. Chișinău, produs pe XXXXX, unde Jitari Roman, în timp ce se afla la volanul

automobilului de model ,,Toyota Auris” cu XXXXX, a tamponat minorul XXXXX (

f.d. 11-22, vol. I);

- Certificat de accident rutier din 22.04.2018 în care este indicat locul

producerii accidentului rutier din mun. Chișinău, produs pe XXXXX, unde Jitari

6

Roman, în timp ce se afla la volanul automobilului de model ,, Toyota Auris” cu

XXXXX, a tamponat minorul XXXXX, care traversa strada în afara trecerii de pietoni

de la dreapta spre stânga relativ deplasării mijlocului de transport la fuga rapid ( f.d.

23 vol. I);

- Copia permisului de conducere pe numele lui Jitari Roman, eliberat la data

de 23.11.2011, ce confirmă că acesta deține categoria B;

- Certificat nr. 14327 din 22.04.2018 emis în urma examinării lui XXXXX, în

care sunt indicate diagnoza, acuzele, investigațiile efectuate și procedurile efectuate (

f.d. 24 vol. I);

- Polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă din data de

27.10.2017, unde figurează ca asigurator Jitari Roman;

- Proces-verbal de examinare din 22.04.2018, unde examinării este supus

automobilul de model ,, Toyota Auris” cu XXXXX, de culoare albastru închis, cu

partea din față deteriorată și anume bara de protecție din față, capota, farurile,

parbrizul ( f.d. 30-31 vol. I);

- Ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza

penală din 22.04.2018, prin care este recunoscut drept corp delict automobilul de

model ,, Toyota Auris” cu XXXXX, care se transmite spre păstrare proprietarului

Jitari Roman ( f.d. 32 vol. I);

- Ordonanța de restituire a automobilului din 22 aprilie 2018, prin care se

dispune transmiterea la păstrare a mijlocului de transport de model ,, Toyota Auris”

cu XXXXX, proprietarului Jitari Roman și Obligația prin care Jitari Roman se obligă

să păstreze mijlocul de transport de model ,, Toyota Auris” cu XXXXX, fără careva

modificări sau înstrăinare până la finisarea cazului dat ( f.d. 33- 34, vol. I);

- Procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier suplimentar din

23.04.2018, cu schița accidentului rutier ( f.d. 35-39 vol. I);

- Raportul de constatare tehnico- științifică nr. 34/12/1- R-2269 din

29.05.2018, potrivit căruia pe suportul optic de tip CD-R „Verbatim” cu nr.

534336ME15:54, având capacitatea de 700 Mo, de culoare gri fiind identificat cu nr.

2269-1/1-1/1. Obiectul extras din plic corespunde parțial cu cel descris în demers,

astfel suportul optic extras 13 are denumirea ,, Verbatim” în timp ce în actul de

dispunere este indicată denumirea ,,Freerstayle”. Potrivit raportului de constatare

tehnico- științifică R-2269 din 29.05.2018, s-au stabilit următoarele concluzii: Pe

suportul optic de tip CD-R ,,Verbatim”, s-a depistat fișierul „15000034.AVI” ce

conține imagini video și sunet, efectuate cu camera de bord, instalată într-un

automobil, înregistrarea fiind efectuată pe timp de zi având o durată de 00:01:11.000

sec. Examinând conținutul fișierului „15000034.AVI” s-a stabilit că intervalul de timp

din momentul în care automobilul ce reprezintă interes (conform datelor din demers

fiind "Toyota Auris”, cu XXXXX) este la nivel cu sfârșitul intersecției (conform

datelor din demers XXXXX) până la momentul când tamponează un pieton este de

00:00:02.791 secunde. Conform datelor prezentate în întrebare (distanța - 64,9 m) și

7

a calculelor obținute (timpul -2,791 s) s-a stabilit că viteza de deplasare a

automobilului ce reprezintă interes este de 83,71 km/h (f.d. 45-49, vol. I);

- Raportul de expertiză judiciară (medico-legală) nr. 201802D1155 din

26.06.2018, potrivit cărui, fiind efectuată expertiza medico-legală a lui XXXXX pe

baza documentelor medicale s-a constatat: „Traumatism asociat: traumă cranio-

cerebrală acută manifestată prin contuzie cerebrală gravă, leziune axonală difuză,

higrom subdural temporo-fronto-parietal stânga, coma I; șoc posttraumatic grad II;

lezarea ficatului cu hematom subcapsular și hemoragie intraabdominală, hematom

subcapsular a rinichiului drept; fractură cu deplasare a ambelor oase gambei drepte;

excoriații pe hemitoracele drept, lombar dreapta, articulația talocrurală membrul

inferior stâng; articulația cotului, crista iliacă dreaptă, au fost cauzate în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală gravă. De stabilit cu certitudine care era poziția persoanei pătimite față de

unitatea de transport în momentul impactului nu este posibil. Analizând datele

documentelor medicale prezentate, posibil că XXXXX se afla în momentul

impactului în poziție verticală orientat cu partea dreaptă a corpului față de unitatea de

transport. (f.d.67- 69, vol. I);

- Raportul de expertiză judiciară auto-tehnică nr.34/12/l-R-2716 din

29.06.2018, potrivit cărui în urma examinării materialelor din prezenta cauza s-a

constatat: Distanta necesară pentru oprire în siguranță a automobilului de modelul

„Toyota- Auris" cu XXXXX, pentru viteza regulamentară 50 km/oră este 26 metri. În

cazul deplasării cu viteza regulamentară 50 km/oră, automobilul de modelul „Toyota

-Auris” cu XXXXX într-o secundă parcurge distanța de 13,9 metri. Distanța necesară

pentru oprire în siguranță a automobilului de modelul „Toyota- Auris” cu XXXXX,

pentru viteza indicată de conducător 60 km/oră este 34 metri. În cazul deplasării cu

viteza indicată de șofer 60 km/oră, automobilul de modelul „Toyota -Auris” cu

XXXXX într-o secundă parcurge distanța de 16,7 metri. Distanța necesară pentru

oprire în siguranță a automobilului de modelul „Toyota - Auris” cu XXXXX, pentru

viteza calculată 83,71 km/oră este 58 metri. În cazul deplasării cu viteza calculată

83,71 km/oră, automobilul de modelul „Toyota- Auris” cu XXXXX într-o secundă

parcurge distanța de 23,3 metri. Conform datelor inițiale prezentate, conducătorul

automobilului de modelul „Toyota- Auris” cu XXXXX Jitari Roman nu dispunea de

posibilitate tehnică de evitare a tamponării pietonului XXXXX folosind frânarea.

Întrucât conform datelor inițiale prezentate, conducătorul automobilului de modelul

,,Toyota- Auris" cu XXXXX Jitari Roman, deplasându-se cu viteza regulamentară 50

km/oră nu dispunea de posibilitate tehnică de evitare a tamponării pietonului XXXXX

folosind frânarea, în cazul deplasării cu viteza 60 km/oră sau cu viteza 83,71 km/oră

el cu atât mai mult nu dispunea de posibilitate tehnică de evitare a tamponării

pietonului XXXXX. Răspunsul la întrebarea despre diferență între mărimea puterii

loviturii, în cazul tamponării de pieton, dacă automobilul „ Toyota- Auris" cu

XXXXX se deplasa cu viteza 50 km/oră sau cu viteza 83,71 km/oră, nu se află în

8

competența expertului auto-tehnic. Întrucât conform datelor inițiale prezentate,

conducătorul automobilului de modelul „Toyota -Auris" cu XXXXX Jitari Roman,

deplasându-se cu viteza regulamentară 50 km/oră nu dispunea de posibilitate tehnică

de evitare a tamponării pietonului XXXXX, depășirea vitezei regulamentare nu se

află în legătură cauzală directă cu producerea accidentului. Consecințele impactului

între automobil și pieton sunt direct proporționale cu viteza automobilului, însă

expertul auto-tehnic nu dispune de informație despre rezultatele experimentelor

efectuate de acest gen. Stabilirea cauzei accidentului rutier, din punct de vedere

tehnic, nu ține de competența expertului auto tehnic, întrebarea despre respectarea

părților implicate în accidentul rutier a cerințelor legale ale Regulamentului

Circulației Rutiere necesită o apreciere juridică, ceea ce iese în afara competenței

expertului auto tehnic. Din această cauză în baza art. 88 alin. (2) Cod de procedură

penală și art. 12 alin. (2) a Legii nr. 68 din 14.04.2016 „cu privire la expertiza judiciară

și statutul expertului judiciar" întrebarea de către expert nu se rezolvă (f.d.80-84, vol.

I);

- Procesul-verbal de examinare din 23.06.2018 a imaginilor video de pe CDR

,,Verbatim” ridicat la 22.04.2018. În urma examinării înregistrării video sus

menționate, se observă cum camera de bord a automobilului de model ,,Toyota Auris”

cu XXXXX, la volanul căruia se afla Jitari Roman, a fixat faptul cum la data de

22.04.2018, ora 15:00:45, automobilul în cauză se deplasează pe XXXXX, cu o viteză

regulamentară. De asemenea în imagini se observă că la data de 22.04.2018, ora

15:01:05, automobilul se deplasează pe XXXXX, fiind în apropiere cu XXXXX, unde

pentru prima dată apare în vizor pietonul XXXXX, care deja prezintă pericol pentru

conducătorul Jitari Roman. Tot la ora 15:01:05, se observă cum pietonul XXXXX

încearcă să traverseze strada la fuga rapid. La ora 15:01:06, se observă momentul

impactului cu pietonul XXXXX și imediat poziția pietonului, care se află în aer cu

picioarele spre cer. La ora 15:01:08, automobilul sus menționat a staționat; (f.d.87-

93, vol. I) - Purtător de informații: Disc CD-R „Verbatim” cu fișierul cu denumirea

,,15000034.AVI” ce conține imagini video și sunet, efectuate cu camera de bord,

instalată într-un automobil, înregistrarea fiind efectuată pe timp de zi având o durată

de 01:11.000 sec., sigilat în plic inscripționat cu Pachet nr.l-C-2269, având aplicată

ștampila expertului judiciar indicativ 046, numele expertului judiciar Cuschevici E,

și semnătura acestuia (f.d. 94, vol. I);

- Ordonanța de recunoaștere și atașare a mijloacelor materiale de probă la

cauza penală din 06.07.2018, prin care se recunoaște în calitate de mijloc material de

probă- un disc format CD-R cu înregistrare video ridicat de la Jitari Roman, cu

anexarea la cauza penală nr. 2018890254 (f.d. 95, vol. I);

- Informație IMSP Dispensarul Republican de Narcologie din 10.05.2018, prin

care se comunică că Jitari Roman nu este înregistrat în listele persoanelor

nominalizate ale persoanelor bolnave de alcoolism cronic sau narcomanie (f.d. 103

vol. I);

9

- Informație IMSP AMT Rîșcani CMF nr. 10 Centrul Comunitar de Sănătate

Mintală din 10.05.2018, prin care se comunică că Jitari Roman nu se află la evidența

medicului psihiatru (f.d. 104, vol. I);

- Caracteristică pe numele lui Jitari Roman eliberată de OS al SP-5 IP Rîșcani

a DP, mun. Chișinău, prin care se caracterizează pozitiv ( f.d. 106, vol I);

- Revendicare forma 246 pe numele lui Jitari Roman, conform căreia nu există

informații privind tragerea la răspundere penală ( f.d. 107, vol. I);

- Procesul-verbal de examinare din 23.06.2018, unde examinării este supus

procesul-verbal nr. 2897 din 22.04.2018 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei eliberat pe numele

lui Jitari Roman. În cadrul examinării prezente s-a constatat că Jitari Roman a fost

supus examinării unde i-au fost recoltate probe de sânge, care în urma analizelor s-a

stabilit că nu se află în stare de ebrietate. De asemenea la rubrica 14 este fixată

concluzia „Treaz” (f.d.108, vol. I);

- Procesul-verbal nr. 2897 din 22.04.2018 al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

eliberat pe numele lui Jitari Roman , unde la pct.14 concluzia examinării medicale

este stabilită: „ treaz’’ (f.d.109, vol. I);

- Ordonanța de recunoaștere și atașare a mijloacelor materiale de probă la

cauza penală, din data de 23.06.2018, potrivit căreia se recunoaște în calitate de

mijloc material de probă Procesul-verbal nr. 2897 din 22.04.2018 privind constatarea

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei eliberat (f.d. 110,

vol. I);

- Procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier suplimentar din

23.04.2018 cu schița accidentului rutier (f.d.150-154, vol. I);

- Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/l-R-4417 din 04.10.2018,

potrivit căruia în urma materialelor puse la dispoziție ,,suport optic de tip CD-R

"Verbatim”, cu nr. 534336ME15:54, având capacitatea de 700 Mo și culoare gri-

metalic s-au stabilit următoarele concluzii: Pe suportul optic de tip CDR „Verbatim”

s-a depistat fișierul ” 15000034.AVI” ce conține imagini video și sunet, efectuate cu

camera de bord, instalată într-un automobil, înregistrarea fiind efectuată pe timp de zi

având o durată de 00:01:11.000 sec. Examinând conținutul fișierului

”15000034.AVI” s-a stabilit că intervalul de timp din momentul în care persoana ce

reprezintă interes (conform datelor din demers fiind XXXXX) apare în vizorul

camerei de bord, de după gardul din partea dreaptă până la momentul când este

tamponat de către un automobil este de 00:00:01.25000:00:01.291 secunde (f.d.159-

163, vol. I);

- Raport de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-4856 din 25 octombrie 2018,

conform căruia: În regim de viteză constantă în mărime de 50 km/h, automobilul de

model ,, Toyota Auris” cu XXXXX într-o secundă parcurge distanța de 13,88m. În

regim de viteză constantă în mărime de 83,71 km/h, automobilul de model „Toyota

Auris” cu XXXXX într-o secundă parcurge distanța de 23,25 m. Procedurile tehnice

10

aprobate în cadrul Centrului tehnico-criminalistic și expertize judiciare aplicate în

domeniul expertizei criminalistice a accidentelor de trafic rutier, nu prevăd

metodologia/procedura de examinare și răspuns la întrebările date. Analiza

rezultatelor cercetărilor efectuate în baza materialelor cauzei, din punct de vedere

tehnic denotă că, în condițiile în care în situația rutieră de la momentul producerii

accidentului rutier conducătorul automobilului de model „Toyota Auris” cu XXXXX,

Jitari Roman, s-ar fi deplasat cu viteza de 50,0 km/h (conform condițiilor întrebărilor,

limita de viteză pentru autovehicule stabilită în localitate - conform Regulamentului

circulației rutiere), iar pietonul s-a deplasat în calitate de obstacol pentru circulație

timp de 1,25-1,291s (conform datelor din ordonanță), conducătorul automobilului dat

nu dispunea de posibilitate tehnică de a evita tamponarea obstacolului (pietonului

XXXXX) aplicând metoda frânării în momentul declanșării obstacolului pentru

circulație în câmpul de vizibilitate. Conform literaturii de specialitate, camera video

de bord reprezintă dispozitiv electronic pentru înregistrarea video a șofatului

conducătorului auto precum și a acțiunilor celorlalți participanți la trafic. Cu ajutorul

video-registratorului auto, pot fi captate imagini video a situației rutiere cu acoperire

în limitele unghiului de vizualizare a camerei. Rezultatele înregistrărilor sunt stocate

pe un card de memorie și pot servi la identificarea timpului de deplasare a obiectului

pe care este instalată camera (în cazul de referință a automobilului) sau la de plasarea

altor obiecte (automobile, pietoni, etc.) pe intervale de distanță, repere determinate (

f.d. 171175, vol. I);

- Raportul de expertiză judiciară auto-tehnică și inginero-tehnică în comisie

repetată nr. 483-489; 490-493 din 22.03.2019, efectuat în baza materialelor din

prezenta cauză penală inclusiv a procesului-verbal de cercetare a locului accidentului

rutier din 22.04.2018, schița accidentului rutier și suportul optic de stocare a

informației de tip CD-R ,,Verbatim”, prin care s-a constatat: Din examinarea

înregistrării video care se conțin în fișierul ,,15000034.avi" de pe discul 17 optic

DVD-R „Verbatim” cu n/s: 534336ME15.54 prezentat spre examinare reiese, că

timpul din momentul apariției pietonului în vizorul camerei video amplasat la bordul

automobilului de model „Toyota Auris” cu XXXXX și până la momentul producerii

impactului este aproximativ de 1 secundă 292 milisecunde. Din motivul că, spre

examinare nu a fost prezentat aparatul de fixare video, care a fost amplasat la bordul

automobilului de model „ Toyota Auris” cu XXXXX, nu este posibil de stabilit, dacă

aparatul de fixare video nominalizat, reprezintă un aparat de măsurare a vitezei. Din

motivul, că spre examinare nu a fost prezentat aparatul de fixare video, care a fost

amplasat la bordul automobilului de model „Toyota Auris” cu XXXXX, nu este

posibil de stabilit, dacă aparatul de fixare video nominalizat, este sau nu omologat în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru aprecierea vitezei de

deplasare a automobilului. Reieșind din distanța de 64,0 m, parcursă de automobilul

de model „Toyota Auris” cu XXXXX, în vizorul camerei de bord de la XXXXX până

la locul impactului și timpul în care automobilul dat a parcurs această distanță obținut

în rezultatul examinărilor efectuate în cadrul expertizei judiciare în domeniul tehnicii

11

de calcul, viteza automobilului constituia aproximativ 88 km/h. Spațiul necesar de

oprire în siguranță a unui automobil de model „Toyota Auris” la viteza de 50 km/h în

condițiile producerii accidentului rutier care a avut loc la data 22.04.2018 constituie

aproximativ 31 m. Automobilul „Toyota Auris”, având viteza de deplasare 50 km/h,

într-o secundă parcurge distanța de 13,9 metri. Spațiul necesar de oprire în siguranță

a unui automobil de model «Toyota Auris» la viteza de 60 km/h în condițiile

producerii accidentului rutier constituie 33,8 m. Automobilul «Toyota Auris», având

viteza de deplasare 60 km/h, într-o secundă parcurge distanța de 16,66 metri. Spațiul

necesar de oprire în siguranță a unui automobil de model «Toyota Auris» la viteza de

83,71 km/h în condițiile producerii accidentului rutier constituie aproximativ 67 m.

Spațiul necesar de oprire în siguranță a unui automobil de model «Toyota Auris» la

viteza calculată de 88 km/h în condițiile producerii accidentului rutier constituie

aproximativ 72 m. Automobilul „Toyota Auris”, având viteza de deplasare 88 km/h,

într-o secundă parcurge distanța de 24,44 metri. Diferența dintre distanța parcursă în

timp de o secundă de automobilul „Toyota Auris” XXXXX cu viteza de 50 km/h și

distanța parcursă în timp de o secundă de același automobil cu viteza calculată de 88

km/h constituie 10,54 m. Automobilul „Toyota Auris”, având viteza de deplasare

83,71 km/h, într-o secundă parcurge distanța de 23,25 metri. Diferența dintre distanța

parcursă în timp de o secundă de automobilul ,,Toyota Auris” XXXXX cu viteza de

50 km/h și distanța parcursă în timp de o secundă de același automobil cu viteza de

83,73 km/h constituie 9,35 metri. La datele inițiale prezentate în ordonanța pentru

dispunerea efectuării expertizei tehnică-auto, la momentul declanșării obstacolului de

circulație pentru conducătorul automobilului de model „Toyota Auris” XXXXX,

viteza de deplasare a acestuia fiind 50 km/h (limita vitezei admisibile pe acest sector

drum) ultimul putea să aibă posibilitate tehnică de a evita tamponarea pietonului prin

frânare. La datele inițiale prezentate în ordonanța pentru dispunerea efectuării

expertizei tehnică auto, la momentul declanșării obstacolului de circulație pentru

conducătorul automobilului de model „Toyota Auris” XXXXX, viteza de deplasare a

acestuia fiind 60 km/h ultimul nu avea posibilitate tehnică de a evita tamponarea

pietonului prin frânare. La datele inițiale prezentate în ordonanța pentru dispunerea

efectuării expertizei tehnică auto, la momentul declanșării obstacolului de circulație

pentru conducătorul automobilului de model «Toyota Auris» XXXXX, viteza de

deplasare a acestuia fiind 83,73 km/h ultimul nu avea posibilitate tehnică de a evita

tamponarea pietonului prin frânare. La datele inițiale prezentate în ordonanța pentru

dispunerea efectuării expertizei tehnică auto, la momentul declanșării obstacolului de

circulație pentru conducătorul automobilului de model «Toyota Auris» XXXXX,

viteza reală de deplasare a acestuia fiind 88 km/h ultimul nu avea posibilitate tehnică

de a evita tamponarea pietonului prin frânare. Pe motivele invocate în compartimentul

«EXAMINARE», soluționarea acestei întrebări pe calea expertizei tehnică-auto nu

este posibilă. Din punct de vedere a expertului depășirea limitei de viteză putea să se

afle în legătură cauzală cu faptul tamponării pietonului. Din punct de vedere tehnic,

cauza accidentului rutier constă în absența posibilității tehnice a șoferului

12

automobilului «Toyota Auris» XXXXX de a evita tamponarea pietonului prin frânare,

de care a fost lipsit în momentul declanșării obstacolului pentru circulație la o distanță

insuficientă pentru oprirea la timp a automobilului. Pe motivele invocate în

compartimentul «EXAMINARE» și în conformitate cu prevederile art.53 alin. (1) lit.

b) a Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului

judiciar, refuz de a formula concluzii referitoare acestor întrebări. (f.d. 186-205, vol.

I);

- Cerere semnată de către XXXXX, mama părții vătămate minore prin care se

confirmă că a primit de la Jitari Roman suma de 2500 dolari și nu are pretenții de

ordin moral sau material față de Jitari Roman ( f.d. 208, vol. I);

- Supliment al raportului de expertiză nr.483-489, 490-493 din 22 martie 2019,

exemplar 2 din 25.04.2019, acte de corectare a greșelilor. La pagina 5, aliniatul 7,

înscrisul DVD-R- se omite și se înlocuiește cu CD-R. La pagina 12, aliniatul 1,

înscrisul D-R- se omite și se înlocuiește cu CD-R. (f.d.218-219).

Instanța de apel, examinând probatorul, a considerat dovedită indubitabil vina

inculpatului Jitari Roman în comiterea infracțiunii de încălcare a regulilor de

securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea

gravă a unei persoane acțiunile lui just au fost calificate în temeiul art.264 alin.(3) lit.

a) Cod Penal, iar personalitatea acestuia susceptibilă supusă răspunderii penale.

Colegiul Penal a considerat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate este confirmată prin cumulul de probe cercetate, enumerate mai sus, ce

coroborează între ele și careva divergențe între declarațiile martorilor și probele scrise

care ar trezi dubii, nu sunt reținute. Nerecunoașterea vinei de către inculpat instanța

de apel o apreciază ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina

garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe

parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit

pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi

calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale. Faptul că inculpatul

nu a recunoscut vinovăția în comiterea faptei prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

Penal la nici o etapă a procesului penal, nu constituie un temei de achitare a acestuia,

or, nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpatului, însă nu o circumstanță ce

determină soluția de achitare a acestuia.

Astfel Colegiul penal a conchis că inculpatul Jitari Roman nu a manifestat

prudență în conducere, nu a ținut permanent cont de totalitatea factorilor ce

caracterizează condițiile rutiere de care trebuie să țină cont fiecare conducător la

determinarea vitezei, benzii de circulație, a modalităților de conducere a vehiculului,

nu a ținut cont de faptul că în acel moment, de la dreapta spre stânga relativ deplasării

mijlocului de transport condus de Jitari Roman, minorul XXXXX, traversa strada în

fugă, în afara trecerii de pietoni, și ca urmare l-a tamponat pe pietonul XXXXX.

În circumstanțele menționate, Colegiul Penal a reiterat că la capitolul dat s-a

specificat norma din actul normativ care a fost încălcat de către inculpatul Jitari

13

Roman, iar învinuirea constatată este una bine probată și determinată concret și clar,

în lipsa de careva dubii sau interpretări eronate.

Colegiul Penal a remarcat că nu și-a găsit confirmare alegația inculpatului de

referință la faptul că dânsul nu este vinovat de comiterea accidentului rutier, or,

această versiune este una pur subiectivă, în situația în care s-a confirmat că

tamponarea părții vătămate a avut loc anume urmare a manifestării imprudenței față

de obligațiile pe care le trebuia să aibă inculpatul în calitate de conducător al unui

mijloc de pericol social sporit, or, acesta la momentul comiterii accidentului rutier nu

avea cunoștințe, aptitudini și comportament adecvat în conducerea autovehiculului.

Alegațiile apărării cu referire la faptul că inculpatul nu era în posibilitatea să evite

tamponarea victimei în circumstanțele conducerii respectând limita de viteză, nu sunt

pertinente, or în obligațiile conducătorului auto, nu intră doar respectarea conducerii

cu limita de viteză stabilită, dar și celelalte obligații care au fost indicate în

rechizitoriu, pe care inculpatul nu le-a respectat, care au dus la impactul de tamponare

a victimei și consecințele survenit în rezultatul accidentului rutier. În special

inculpatul a încălcat - pct. 45 alin. (1) potrivit căruia ,,conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră.” -pct.45

alin.(2) potrivit căruia „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranță traficului -pct. 46 conform căruia „conducătorul de

vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza

până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile

în care se deplasează pe lingă: a) copii... ”. -pct. 47.1 conform căruia Limitele maxime

de viteză a vehiculelor pe drumurile publice sunt: a) în localități — 50 km/h, prin

zonele rezidențiale și teritoriile adiacente drumului – 20 km/h, iar în zonele pietonale

- 5 km/h. În cazul în care siguranță traficului se garantează, această limită pe anumite

sectoare de drum sau benzi de circulație (pentru unele tipuri de vehicule) poate fi

majorată până la 80 km/h, prin instalarea indicatoarelor 3.27 de semnificație

corespunzătoare; - art. 22 alin. (4) din Legea nr. 131-XVI din 07.06.07 privind

siguranța traficului rutier, stipulează: „participanții la trafic sunt obligați să manifeste

un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze

siguranța unor alți participanți la trafic”. -art. 23 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 131-XVI

din 07.06.07 privind siguranța traficului rutier, stipulează: „conducătorul de

autovehicul este obligat: a) să cunoască și să respecte Regulamentul circulației

rutiere”. Astfel, instanța de apel consideră că latura subiectivă, manifestată prin

imprudență din partea inculpatului, a fost constatată pe deplin.

Cu referire la argumentele apărării ce se referă la proba înregistrărilor video,

care au stat la baza stabilirii depășirii de către inculpat a vitezei admisibile și

constatarea circumstanțelor accidentului rutier, instanța de apel a atestat că această

14

probă care conține imagini video și audio a circumstanțelor petrecerii accidentului

rutier, a fost ridicată în rezultatul cercetării locului accidentului rutier, în special a

automobilului inculpatului cu care a fost tamponată victima, înregistrările video pe

suport CD, care au fost recunoscute drept corp-delict, fiind rezultatul transcrierii pe

CD-ul menționat de pe video registratorul instalat la bordul automobilului condus de

inculpat, lucru care nu este contestat de către partea apărării, totodată nefiind înaintate

careva obiecții la acest capitol, nici la etapa întocmirii procesului-verbal de cercetare

la fața locului, inculpatul recunoscând la toate etapele urmăririi penale faptul că

camera de înregistrare instalată în automobilul său a înregistrat impactul produs în

rezultatul accidentului rutier. Astfel, nu există vreun motiv de a declara nulă proba

respectivă, or circumstanțele accidentului rutier, pe lângă faptul că au fost înregistrate

video pe camera de bord din automobilul inculpatului, au fost recunoscute de către

inculpat, precum și de către partea vătămată, fără vreo derogare de cele care sunt

redate din înregistrările video.

Cât privește argumentul apărării ce se referă la formularea concluziilor privind

imposibilitatea inculpatului de a evita tamponarea victimei, urmare a prezenței

copacului de după care a apărut victima, instanța de apel a atestat că acestea nu sunt

plauzibile, or din circumstanțele cauzei rezultă că acest copac se află alături de gardul

de după care a apărut victima care s-a angajat să traverseze carosabilul, astfel încât

acest copac nefiind singurul obstacol după care a apărut victima, mai mult ca atât din

înregistrările video (f.d. 89, vol. 1), se vede clar că victima a apărut de după gard în

timpul 15.01.05, iar urmare a faptului că traversa carosabilul în fugă, la același timp

adică 15.01.05, se afla deja la câțiva metri de gard și copac (f.d. 90, vol. 1), fiind

tamponată la timpul de 15.01.06 (f.d. 91-92, vol. 1). Aceste circumstanțe care rezultă

din înregistrările video, nu sunt în contradicțiile cu declarațiile inculpatului, care la

fel a relata faptul că victima a apărut brusc pe carosabil când traversa strada.

Argumentele apărării cu referire la faptul că toate probele acumulate sunt lovite

de nulitate urmare a încălcării regulilor de competență a organului de urmărire penală,

în special a faptului că ofițerii de urmărire penală care au pornit urmărirea penală, iar

apoi au efectuat un șir de acte de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al

Poliției, care reprezintă o instituție distinctă de Ministerul Afacerilor Interne, nu au

fost reținute ca fiind plauzibile, or la acest capitol instanța de fond a motivat soluția

cu prisosință în sentința contestată, acestea fiind acceptate de către Colegiul penal,

deoarece corespund exigențelor art. 101 Cod de procedură penală. Or, potrivit art. 253

alin. (1) Cod de procedură penală, urmărirea penală se efectuează de către procuror și

de către organele constituite conform legii în cadrul: 1) Ministerului Afacerilor

Interne; 2) Serviciului Vamal; 3) Centrului National Anticorupție. Conform art. 14

alin.(l) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din

27.12.2012, în vederea îndeplinirii atribuțiilor specifice Poliției, prin ordinul

Ministrului Afacerilor Interne, la propunerea șefului Inspectoratului General al

Poliției, se înființează subdiviziuni specializate. Subdiviziunile specializate sânt

unități ale Poliției de competență teritorială generală, subordonate Inspectoratului

15

General al Poliției, care pot crea servicii publice desconcentrate și se instituie conform

specificului unor sectoare și direcții concrete de activitate.

Instanța de apel a reținut că întru executarea eficientă și promptă a sarcinilor

procesuale, creșterea eficacității mecanismului de supraveghere, analiză și control a

activității organelor de urmărire penală constituite în cadrul IGP al MAI, ridicarea

calității și operativității în activitatea de urmărire penală, respectarea drepturilor și

garanțiilor procesuale, în conformitate cu Codul de procedură penală, Legea privind

statutul ofițerului de urmărire penală, Hotărârea Guvernului nr.986 din 24 decembrie

2012 „Cu privire la structura și efectivul-limită ale Inspectoratului General al Poliției

al MAI”, Hotărârea Guvernului nr.283 din 24.04.2013 pentru aprobarea

Regulamentul privind organizarea și funcționarea Inspectoratului General al Poliției

al MAI și ordinului MAI nr. 71 din 28 februarie 2013 „Cu privire la statele de

organizare ale Inspectoratului General al Poliției al MAI”, de către Ministrul

Afacerilor Interne, a fost emis Ordinul MAI nr. 349 din 11.11.2013 pentru aprobarea

Regulamentului privind organizarea și funcționarea Direcției generale urmărire

penală a Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, prin

care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și funcționarea Direcției

generale urmărire penală a Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne. Astfel, în conformitate cu prevederile din Regulamentul privind

organizarea și funcționarea Direcției generale urmărire penală a Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, a fost stabilită misiunea,

funcțiile de bază, atribuțiile, drepturile, împuternicirile, modul de organizare și

funcționare a Direcției generale urmărire penală a Inspectoratului General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne. Potrivit art.2 al Legii nr.320 din 27.12.2012 cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, poliția este o instituție publică

specializată a statului, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care are

misiunea de a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei prin activități

de menținere, asigurare și restabilire a ordinii și securității publice, de prevenire,

investigare și de descoperire a infracțiunilor și contravențiilor.

Potrivit art. 15 alin. (l) și (2) al Legii nr.320 din 27.12.2012, Poliția se

organizează în subdiviziuni teritoriale - unități ale Poliției cu personalitate juridică,

de competență teritorială corespunzător împărțirii administrativ-teritoriale a țării,

subordonate Inspectoratului General al Poliției, care sunt amplasate și își desfășoară

activitatea în teritoriul unității administrativ-teritoriale în baza regulamentelor de

organizare și funcționare aprobate de șeful Inspectoratului General al Poliției. (2) În

mun. Chișinău și în UTA Găgăuzia se organizează și funcționează direcții de poliție.

Din prevederile art. 14 alin. (2) al Legii nominalizate, rezultă că, prin ordinul

ministrului afacerilor interne se înființează subdiviziunea specializată a Poliției, care

va avea calitatea de organ de urmărire penală. Prin urmare, Serviciul Urmărire Penală

Accidente Rutiere al Secției Coordonare Activități de Urmărire penală (SUPĂR al

SCAUP) este o subdiviziune specializată a Direcției de Politie a mun. Chișinău a IGP

al MAI, care are stat de organ de urmărire penală.

16

La caz, a fost constatat că la data de 10.05.2018, de către organul superior de

urmărire penală reprezentat de ofițerul superior de urmărire penală al SUPĂR al

SCAUP al DP mun. Chișinău, inspector superior Nicolae Bunibalta, a fost pornită

cauza penală nr. 2018890254. (fd. 1, vol I). Astfel, instanța de apel a considerat că

competența de pornire a urmăririi penale, și exercitare a acesteia nu a fost încălcată.

Respectiv, alegațiile apelantului în acest sens sunt neîntemeiate, urmare a cărui fapt

sunt neîntemeiate argumentele apărării ce se referă la faptul că toate probele și actele

acumulate la etapa urmăririi penale de către organul de urmărire penală, sunt ilegal

administrate în conformitate cu Codului de procedură penală.

Instanța de judecată la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Jitari Roman a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76,

77, 78, Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria

infracțiunilor grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că

infracțiunea a fost săvârșită din imprudență, de personalitatea inculpatului care

anterior nu a fost condamnat, nu se află la evidență la medicul narcolog sau psihiatru,

se caracterizează pozitiv.

Așa dar, Colegiul Penal, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei

și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața

socială, precum și cel de înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, consideră

că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea

inculpatului, a constatat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani.

Trofimov Igor în numele inculpatului, care fără a invoca vreun temei din cele

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia rejudecarea

cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal în privința lui Jitari

Roman să fie încetat, în legătură cu faptul că nu sunt prezente elementele

componenței de infracțiune, cu dispunerea achitării acestuia.

În motivarea recursului enumeră aceleași argumente invocate și în cererea de

apel, suplimentar indicând că:

- instanța de apel nu a dat răspuns la argumentele invocate de apelant, ci doar

a reiterat poziția instanței de fond;

- instanța de apel nu a supus dezbaterii argumentele formulate de apărare

privind competența organului de urmărire penală, iar motivarea expusă în sensul dat

nu este una conformă cadrului legal;

- deoarece urmărirea penală a fost efectuată de către persoane care nu fac parte

din instituțiile indicate în art. 253 Cod de procedură penală, solicită anularea tuturor

actelor procedural efectuate de aceste persoane în cadrul dosarului în privința lui Jitari

Roman și anume: ordonanța de începere a urmăririi penale; ordonanțele de

recunoaștere în calitate de parte vătămată; Procesele-verbale de audiere a părții

17

vătămate; Procesele-verbale de audiere a bănuiților; Procesele verbale de audiere a

martorilor; ordonanțele de recunoaștere în calitate de bănuit; Procesele-verbale de

cercetare la fața locului; Ordonanțele de ridicare si examinare a bunurilor (discului si

autoturismului); Procesele-verbale de recunoaștere după pozele fotografice;

Procesele verbale privind efectuarea confruntării;

- în decizia sa, instanța de apel a invocat suportul pe probele supuse examinării

în cadrul ședinței de judecată, însă, în cadrul examinării cauzei în instanța de apel

aceste probe nu au fost supuse examinării, deoarece doar s-au enumerat într-o listă

citită de acuzare;

- deși în fața instanței, acuzarea a prezentat două probe cu concluzii și conținut

diferit și anume două expertize, care prin conținutul lor oferă concluzii diferite și

contradictorii, unde una confirmă imposibilitatea inculpatului de a evita producerea

impactului chiar dacă se deplasa cu viteză regulamentară, iar alta care denotă o

concluzie inversă, instanța de apel, urmare a cerinței formulate de apărare în apel,

urma, ca la examinarea chestiunii cu privire la aprecierea lor să argumenteze din ce

considerente a admis o probă și a respins o altă probă, fără să dea apreciere

concluziilor din aceste raporturi, totuși în decizia contestată cu recurs nu se regăsește

o astfel de argumentare;

- instanța de apel nu s-a expus asupra unei chestiuni esențiale, pe care trebuie

să o soluționeze instanța în aprecierea prezenței sau lipsei componenței de infracțiune

în acțiunile inculpatului;

- din conținutul deciziei, de altfel ca și din cel al sentinței instanței de fond, se

sugerează o ambianță de corespundere a tuturor probelor și anume a faptului că toate

ne relatează că inculpatul avea posibilitatea de a evita coliziunea dacă se deplasa cu

viteză regulamentară. De fapt situația este inversă- un raport de expertiză și anume

raportul de constatare tehnico- științifică indică asupra faptului că inculpatul nu avea

posibilitate de a evita producerea accidentului chiar dacă se deplasa cu viteză

regulamentară;

- instanța de apel nu s-a expus asupra criticii făcute de apărare în apel în ce

privești faptul că în raportul de expertiză din care instanța a tras concluzia despre

faptul că inculpatul avea posibilitatea de a evita producerea impactului dacă se deplasa

cu viteză regulamentară, este un raport care se referă la circumstanțe ce nu corespund

realității. Astfel, experții în raportul de expertiză din 22.03.2019, au indicat că aceste

concluzii nu sunt formulate în dependență de amplasarea copacului aflat la intersecția

unde a avut loc accidentul, chestiune care denotă o examinare a cazului și oferirea de

concluzii care nu sunt în raport cu circumstanțele de fapt ale cazului, precum și având

în vedere faptul că OUP nu a dispus o expertiză suplimentară, chiar și în pofida

faptului că a constatat raportul de expertiză ca fiind incomplet;

- instanța de apel nu a expus analizei și nu s-a pronunțat asupra cerințelor că

apărarea a contestat faptul respingerii cererii de a dispunere o expertiză repetată, unde

expertului să-i fie adresate aceleași întrebări, doar că să fie pusă sarcina de a oferi

răspunsul în funcție de circumstanțele reale ale cazului, și anume de amplasarea

18

copacului de la colțul străzilor unde a avut loc accidentului, ci nu în circumstanțe în

care acest copac nu ar fi existat. Aceasta este deoarece prezența de facto a acestui

copac, limitează câmpul de vedere a conducătorului auto, chiar și în cazul deplasării

regulamentare;

- fără a se expune pe marginea acestor argumente instanța a respins cererea și

prin urmare a limitat inculpatul în drepturile sale de a se apăra;

- cu referire la proba cu înregistrarea video, instanța de apel a operat niște

expresii generale și abstracte de genul că proba s-a administrat legal, însă nu s-a

pronunțat asupra argumentului invocat de apărare, și anume asupra faptului că apariția

înregistrărilor video în materialele dosarului penal nu sunt asigurate procesual, astfel

cum aceste înregistrări nu au fost supuse ridicării în cadrul procesului penal, nu este

consemnat purtătorul de informație pe care se găseau, nu este documentată procedura

de intrare în posesie asupra acestei informații video de către organul de urmărire

penală. Doar o înscriere referitor la un disc din procesul-verbal de cercetare la fața

locului, fără a indica tipul, indiciile de identificare, marca și altele, nu poate fi

considerată probă. De fapt nu este cunoscută sursa provenienței înregistrării. Expresia

„odată ce au fost recunoscute de organul de urmărire penală drept probă, înseamnă că

aceasta este veridică, nu poate reprezenta argumentare a legalității și admisibilității

acestei probe;

- fiind constatată încălcarea procedurii de administrare a acestei probe, odată

ce apărarea a solicitat, instanța urma să se expună prin prisma prevederilor art. 94 Cod

de procedură penală, argumentând decizia de a nu dispune excluderea acestei probe,

așa cum și de a argumenta din ce motive o înregistrare video despre care nu se

cunoaște cu ce dispozitiv a fost efectuată și cum a ajuns pe un disc simplu care nu

poate fi inclus în nici un registrator la autoturisme, totuși a fost luat în calcul și a fost

pus la baza emiterii sentinței de condamnare;

- concluziile expertizei prezentate de acuzare la dosar și inclusă în lista probelor

nu putea servi bază a unei sentințe de condamnare, deoarece expertul nu a indicat că

timpul imprimat pe secvențele video (care au stat la baza efectuării expertizei) ar fi

imprimat de un dispozitiv omologat de fixare a timpului. Aceasta face ca concluziile

experților să fie aproximative, mai mult ca atât că diferența între calculele experților

cu referire la viteza maximă (83 km/oră și 88 km/oră) deja denotă o eroare clară în ce

privești aprecierea distanței pentru care se ia câmpul de vizibilitate;

- acuzarea nu a venit cu proba faptului unde se afla camera de luat vederi, care

era aceasta, când s-a extras înregistrarea, care anume suport de memorie a fost sustras,

este sau nu acesta manipulat etc.

5.1. Asupra recursului a depus referință procurorul, prin care s-a expus pentru

respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate nu și-au

găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate, iar temeiul de

reapreciere a probelor nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

19

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul nu invocă nici un temei de recurs

prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă în textul recursului

menționează că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția

instanței și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel,

circumstanțe care se prescriu temeiurilor prevăzute de pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod

de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, lecturând recursul declarat, Colegiul reține că acesta nu este motivat

prin prisma temeiurilor de recurs indicate, recurentul de fapt criticând modalitatea de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și făcând deducții proprii referitor la

acțiunile inculpatului.

Colegiul menționează că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede o

listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile

privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel

neconstituind un temei pentru recurs separat. Critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată

de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs.

Cu referire la eroarea prevăzută la pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

și că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul

penal, atestă că aceasta a omis să concretizeze prin ce se confirmă acestea, lipsind o

motivare corespunzătoare în acest sens.

20

Totodată, instanța de recurs constată că instanța de apel, la examinarea cauzei

penale a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală, adoptând o decizie legală și întemeiată și a dat răspuns la toate

argumentele invocate în apelurile declarate.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

menținerea sentinței instanței de fond. Or, în fapt, decizia recurată corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99-101 Cod

de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat

minuțios, dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, care coroborate în ansamblu, au confirmat vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Prin urmare, în conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungând la

concluzia corectă de menținere în parte a sentinței atacate, totodată oferind răspuns la

toate argumentele invocate de apelant, specificând motivele pe care și-a întemeiat

soluția adoptată.

Potrivit prevederilor art. 400 alin. (2) Cod de procedură penală, încheierile date

în primă instanță pot fi atacate cu apel numai o dată cu sentința cu excepția cazurilor

în care, potrivit legii, pot fi atacate separat.

Astfel, Colegiul constată că, în ședința instanței de fond, apărarea a înaintat o

cerere prin care a solicitat dispunerea expertizei judiciare auto-tehnice repetate, iar

prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 iunie 2021, a fost

respinsă cererea respectivă, ca fiind neîntemeiată.

Declarând apel, avocatul Trofimov Igor a înaintat cerințe privind anularea doar

a sentinței de condamnare a lui Jitari Roman, fără a solicita separat și anularea

încheierii prin care a fost respinsă cererea de dispunere repetată a expertizei judiciare

auto-tehnice repetate, așa cum prevedere art. 400 alin. (2) Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel, apărarea

doar s-a expus referitor la faptul că instanța de fond, prin respingerea cererii respective

a încălcat dreptul inculpatului la apărare, însă o solicitare expresă de anulare a

încheierii prin care a fost soluționată cererea de dispunere repetată a expertizei

judiciare auto-tehnice cât și o cerere de dispunere a expertizei judiciare auto-tehnice

repetate, nu a fost înaintată, atât în apelul declarat cât și în ședința de judecată, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 175-183, vol. II).

Asupra acestui proces-verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu

prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel, informațiile

înserate în actele procedurale vizate sunt prezumate a fi veridice.

21

Prin urmare, argumentul recurentului că: „ instanța de apel nu s-a expus asupra

cererii de dispunere repetată a expertizei judiciare auto-tehnice.” este absolut

neîntemeiat.

Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt,

instanța de apel, ca urmare a efectuării recercetării judecătorești, a expus situația de

fapt reținută pe baza probatoriului administrat și a concluzionat corect ca aceasta se

circumscrie încadrării juridice în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, potrivit căreia

inculpatul a fost recunoscut vinovat.

Instanța de recurs mai atestă și faptul, că argumentele invocate de recurent sunt

identice cu cele invocate în apel, acestea fiind combătute de instanța de apel în mod

corespunzător, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu

o consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează

că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea

Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinate chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care face

referință recurentul, deci nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate de către

instanța de apel.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că instanța de apel nu a admis

o eroare gravă de fapt, care ar fi afectat soluția instanței.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar temeiurile

invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au suport

probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor

nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității

recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Trofimov Igor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

22

din 18 mai 2022, în cauza penală privindu-l pe JITARI Roman XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 ianuarie 2023.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

23